Memoriile unui "corporatist"

Busy S08E03: Luni (1)

2010-03-05T00:31:05+00:00

Statistica arata ca cea mai aglomerata luna din necrutatorul si tot mai mediatizatul busy season este luna februarie, in pofida faptului ca este totusi cea mai scurta luna din an. Ca un corporatist cronicar ce ma respect, am hotarat sa testez pe propria-mi piele faptul d�j� demonstrat. Spre surprinderea mea, primele 3 saptamani (din totalul de 4) au infirmat in mare masura mitul busy seasonului, gradul de incarcare nefiind in natura a tipa. Un proverb romanesc spune sa nu zici hop pana nu sari parleazul asa ca am asteptat si eu ultima saptamana. Care ca orice saptamana din calendarul modern incepe cu? Busy S08E03: Luni Din episoadele anterioare in busy season: - Dupa traditia ultimelor 2 sezoane, orice nou sezon debuteaza cu Little Hitler, micul dictator vorbitor de germana de pe malul Dunarii. Dupa o serie de rafale fara sens in directia consultantilor , atat vienezi, nemti si de pe insula, Hitler coboara strocul dupa primul termen. Intrebare nu este insa daca va reveni in forta ci..cand - Dupa atata lupta cu clientii, am primit un ajutor nesperat in persoana Blondutei, care, mai razboinica din fire, a reusit nici mai mult nici mai putin decat sa? neutralizeze clientul. Din pacate, asta s-a intamplat doar in formularul ei de auto-evaluare. In realitate, clientul e bine mersi si interactioneaza cu alti juniori, Blonduta fiind trimisa la Londra - Un busy season fara elemente perturbatoare din interior nu se poate. Si ca orice sezon nou, avem si un personaj nou, mai pr�cis Alesul, proaspatul promovat pe criterii geografice (cum sa nu-l promovam, doar e localnic!). Si tot ca in oricare sezon, Alesul are si un tovaras si anume aerul vigilent al Dlui Metodologie. Busy Season 8 Episodul 3 : Luni Ultima saptamana din iarna calendaristica nu parea cu nimic diferita de alte saptamani. Statistica temperaturilor era respectata, avand parte de o zi insorita si mai putin friguroasa, cu o prognoza de 11-12 grade la amiaza. Am ajuns la birou, nu inainte de a face o deviere de traseu la Cafe2U, pentru doza zilnica de latte. Totul parea sa decurga conform tabieturilor corporatiste, daca in birou nu m-ar fi asteptat cu sufletul la gura? alti 2 corporatisti. Primul era Alesul, care intr-un fel isi expusese d�j� ideile nobile cu privire la revizia mea pe jobul unor spanioli. Partea mai nasoala era ca vroia sa faca revizia respectiva chiar in barlogul clientului, adica exact acolo unde ma gandeam eu ca e refugiul meu in fata atacurilor corporatiste miselesti ale sefilor. Mai mult, m-a informat ca si-a rezervat ziua pentru revizie asa ca va sta acolo pana seara. Am plecat agale spre biroul meu comunicandu-I ca il anunt eu cand sunt gata de plecare. Am facut un pas, doi? si am ramas stana! In fata biroului, statea in toata maiestuozitatea sa, Dl Metodologie. Cu aerul cu care ma asteptam sa-mi expuna in fata un ditamai chestionarul legat de aplicarea metodologiei firmei pe jobul lui. Ei bine nu, ca sa-mi expuna ideile sale despre metodologie, metodologul trebuia mai intai sa revizuiasca proiectul. Si pentru ca metodologia cerea un hot review in atare situatii, omul si-a anuntat ideile nobile: o sa vina la client cu mine sa ma revizuiasca acolo. - VA URMA - *********************************** Cam atat am apucat sa scriu pe blog in ultimele 3-4 saptamani. Ziua respectiva este luni, 22 februarie iar intentia este sa descriu toata saptamana. Numai ca, prin "amabilitatea" firmei si a oamenilor care lucreaza acolo, n-am apucat sa descriu nici macar prima ora. Sa speram ca pana la sfarsitul busy seasonului o sa termin si eu saptamana 22-28 februarie.

Busy S08E02: Povestea continua

2010-02-15T01:46:40+00:00

Se spune ?din batrani? ca orice corporatist are spirit de echipa, vointa, ambitie, putere de munca, .. *\#&? Continuati voi. Un lucru pare insa sa-I lipseasca cu desavarsire: scopul in viata. Corporatia, amabila dupa cum o stim, mi-a dat o mana de ajutor in intarirea regulei. Dupa ce ca mi-a dat un counsellor (sau councillor mai nou) fara sa-l fi cerut, am trait sa-l mai si vad cum in noiembrie mi-a zis ca e putin probabil sa mi se prelungeasca contractul. Normal, pisica a fost aruncata in curtea statului, ei sunt de vina ca legislatia ii defavorizeaza pe straini. Tot el imi zisese cu o saptamana in urma ca statul nu le refuzase niciodata prelungirea unui permis de munca. Dar? in virtutea inertiei, orice sut in fund e un pas inainte asa ca am multumit corporatiei pentru ?preavizul? mai mult decat generos (noua luni si jumatate) si am pornit la vanat de joburi. Din episoadele anterioare in Busy Season - Busy seasonul a inceput cu un ping-pong continuu intre austriecii care ne raporteaza noua si nemtalaii carora le raportam noi. Cine castiga? Nimeni - Ca in orice busy season, corporatistii stau peste program, pentru ca Dl Metodologie sta sa-si citeasca mailurile de fata cu noi, ca sa vedem cat de bine sta. Ca urmare, noi stam tot mai prost cu nervii - Criza financiara i-a ajuns si pe cavalerii mesei rotunde. Cum clientii nu mai pun botul la vrajeli si nu mai accepta majorari de tarife, Regele incepe sa umble la salarii, ajutat si de blonda de la marketing sa cosmetizeze diminuarile (Dl X a ales sa urmeze o cariera alternativa) - Dupa atatea necazuri, exista si o veste buna: oricat de rai ar fi clientii, avem un Superman in persoana Blondutei. Ca atare nu-mi fac griji: aia rai vor fi neutralizati de Blonduta Busy S08E02: Povestea continua Ultima saptamana rezervata pentru Hitler si aliatii sai a scos la iveala o abilitate de manager al mai prima a Reactionarului. Ca atare, dupa ce am semnat taras ? grapis primul raport,am aflat ca cel de-al doilea nu trebuie dat acum, ci pe la sfarsitul lui februarie. Numai ca inainte de data respectiva am de pregatit inca vreo 4-5 rapoarte, in timp ce acum aveam o saptamana intreaga? fara obiectul muncii! Saptamana .. culinara Initial am vrut sa spun ca n-aveam ce face, numai ca expresia asta este o utopie la corporatisti mai ales in busy season. Unul dintre lucrurile cu care mi-am ocupat timpul a fost halitul de rahat. Mai pe intelesul lor, pregatirea evaluarilor si a auto-evaluarilor premergatoare mesei rotunde de iarna. Si daca in trecut mai mergea sa-ti faci autocritica si sa mai scurtezi coada vulpii, amenintarile regelui Arthur cu taierea locurilor de munca au schimbat situatia dramatic. Ca atare, luam o cafea pentru inspiratie si aplicam cu constiinciozitate legea lui O(h)m: Fii om cu mine, ca sa fiu si eu om cu tine. Mai pe intelesul lor, Da-mi downward feedback bun, sa-ti dau upward feedback bun! Sau aplicam principiul Nimeni nu-i perfect in afara de mine de tine. Mai pe intelesul lor Corporatistul X cu care am lucrat o saptamana pe jobul Y a depasit toate asteptarile. Zone in care ar putea dezvolta: zero. Bah, dupa saptamana asta, stiu ca l-am tot hulit pe Mircea Geoana in ultima vreme, dar trebuie sa recunosc: eu il admir pe omul asta cum a putut sa manance rahat 3-4 luni de zile fara sa i se aplece! Multumit de atatea evaluari perfecte, m-am uitat tacticos la ceas. Era 17,30 si ma gandeam deja cum sa castig campionatul Italiei cu AC Milan. Pe wii, desigur Mare greseala! Ar fi trebuit sa fac lucrul asta pe la 5. Acum era mult prea tarziu sa scap de ochiul vigilent al Dlui Metodologie care tocmai se intorsese dintr-o discutie cu cavalerii. Ocazie cu care am mai primit 1.000 de sarcini inutile pe motiv ca trebuie sa respectam metodologia firmei. O saptamana mai?libera Mai mult, am pierdut seri intregi urmarindu-l pe Metodologel cum se chinuie sa demonstreze ceva, citind in acelasi timp mailuri interne sau incercand sa-si rezerve bilete de avion. Asa ca, in conditiile in care teoretic eram liber (ca pentru jobul lui Hitler n-aveam obiectul muncii), am stat zilnic la serviciu pana la 9 seara. Ma intreb cum ar fi fost daca mi-ar fi dat si Hitleras raportul cand ar fi trebuit si ar fi trebuit sa prestez. Mai plateam chirie pentru saptamana aia sau ma mutam cu tot cu bagaje la birou? Trece si saptamana si luni trebuie sa ma falesc cu evaluarile? Motanului. Asta e consilierul personal, in caz ca ati uitat Afacerea Promovarea. Acum fie ca Motanul o fi baut laptic rece sau a luat un virus, cert e ca n-a putut aparea in primele doua zile si am scapat pana miercuri. N-am mai putut scapa insa de Marele (H)indus care vazandu-ma liber, a declansat..Nenorocirea. Mai precis, m-a pus sa termin un job inceput de Ganesha, alt hindus promovat pe criterii etnice si politice. Ocazie cu care am aflat si eu de ce naiba-l vedeam plecand zilnic dupa mine. Cretinul baga la gramada orice proceduri ii ieseau in cale fara sa mai treaca prin filtrul mintii sale indiene gradul de aplicabilitate. Ocazie cu care am stat din nou peste program? sa fac curat. Saptamana ? de interviuri Dar in fine, vine si Intalnirea cea de taina si de miercuri si dupa ce Motanul rasfoi in graba cele 25 de pagini de evaluari adunate, gasi de cuviinta sa adauge: Mda?foarte bine?Pe baza evaluarilor si a experientei acumulate, voi propune dosarul tau pentru promovare! Mi-as fi pastrat calmul daca la sfarsit n-ar fi adaugat si o data pentru respectiva promovare: 1 octombrie. Spusa asa, fara o intrerupere, fara o schimbare a tonalitatii, fara a-si intoarce privirea intr-o parte. De parca nu tot el era ala care acum 3 luni imi zicea ca e putin probabil sa mi se prelungeasca contractul de pe 1 august. Intr-un final, probabil de cosmar pentru Motan, acesta a dat-o la intors, ca trebuie sa-mi dea un raspuns final pana la sfarsitul lunii, ca o sa vorbeasca cu cavalerii, ca nu se stie, bla-bla-bla? De raspuns , ma indoiam ca-mi va raspunde prea curand. Corporatia continua sa creada ca sunt prea multi oameni dar in acelasi timp se gandeste cu groaza ca s-ar putea trezi intr-o buna zi in situatia sa recruteze. Evident, asta presupune bani pentru prime de relocare dar si bani pentru comisioanele recruiterilor externi. Si daca veni vorba de recrutieri, iata ca dupa mai multe luni in care cel putin 10 asa-zisi consultanti de resurse umane ma sacaiau zilnic fara sa percuteze cu vreun job, luna februarie a adus deja 3 interviuri. A fost interesant faptul ca un tip din Scotia ma invata prin telefon sa spun ce vrea sa auda angajatorul ? de pe insula mea. Faza cea mai interesanta a fost la interviu cand potentialul angajator, care nu stia nici mailul nici telefonul meu dar a avut curiozitatea sa intrebe cam pe unde stau pe insula. Fiind cu spatele la fereastra a trebuit sa ma intorc, sa ma ridic putin si sa arat cu degetul spre fereastra de peste drum? Acolo! Un alt interviu interesant a fost duminica trecuta? pe marti, consultantul m-a anuntat ca duminica am un interviu peste mari si alte mari, adica la Londra. Si mai interesant a fost faptul ca vineri seara consultantul nu stia inca locatia, dar ca voi fi sunat chiar de catre intervievator? duminica dimineata! Din fericire, intervievatorului i s-a facut mila de mine, m-a sunat sambata seara. Duminica am fost cam zombie, noroc ca n-am fost intrebat de ce vreau sa lucrez pentru compania respectiva. Nu de alta, dar era din ciclul working for another P.I.M.P si era cam greu sa dau un raspuns rezonabil. Saptamana? deciziilor Am inceput ultima saptamana ca un Fat Frumos corporatist. Numai ca nu urmaream un balaur cu 3 capete, ci trageam nadejde sa ma prind macar de unul din cele 3 capete ale balaurului corporatist. Si ca in orice poveste corporatista, finalul e neasteptat. Spre sfarsitul saptamanii, Motanul a venit tantos, de parca se intorcea dimineata pe acoperisuri, spunandu-mi ca s-a decis pana la urma extinderea contractului. Un rol decisiv l-au avut desigur cele doua demisii ale unor colegi la acelasi nivel, care au preferat sa calatoreasca 6 luni decat sa munceasca ca sclavii. Ca atare, voi ramane in corporatia de pe insula pana in august 2012. Sau pana la sfarsitul lumii, whichever is earlier

Cautari "corporatiste"

2010-01-25T01:25:12+00:00

Dupa 3 ani de dat cu tasta pe ablog, numarul vizitatorilor a crescut. Si nu ma refer aici la numarul unicilor pe zi (oricum n-am nici cel mai mic interes sa monitorizez chestia asta), ci la numarul celor carora le place ce citesc si revin din cand in cand. Unii insa ajung aici pentru ca au cautat?. ce stiu sa fac ? e clar, daca nici tu nu stii ce faci, numai Google stie memoriile unui hot - Tipicarule, vezi ca te cauta cineva exemple de scuze - Trebuie sa printezi foaia aia? De ce? Ca asa vrea partenerul si eu stiu ce vrea cavalerul (citat din clasici tipicari) memoriile adresate austriecilor - Nu le intelege nimeni, sunt in austriaca semnificatia unui pod pentru mine - presupun ca e alta fata de cea avuta pentru mr Ridiculous overdraftul si concediul de maternitate - mai trebuie pus si ?maroniii? in ecuatie ca sa avem varianta corporatista a pruncului, dolarului si ardelenilor. Exercitii ice breaking ? e nevoie de o dalta , energie si exercitii de incalzire cum sa devii finance controller - e greu, trebuie sa faci taieri de costuri inca de-acasa, tai cascavalul, sunca de Praga.. hei sa dam niste chei ? asta cred ca e un hit al unei trupe corporatiste retete de slabit: aprilie 2007 ? gresit! Reteta ?Slabiti cu Petrica pe job? e din aprilie 2008 4 kile in 2 zile ? asta suna a manea versuri despre oameni care culeg varza ? Hindusul e varza / Si culege varza Se pune? Acela care zambeste stie d�j� pe cine va da vina ? aha, d-aia ranjea Tipicarul Compunere cu J Lo ? Hm, de cand o fi intrat Jennifer Lopez in manualele scolare? Dictonu zilei - cine nu linge zboara ? corect! ce sa fac sa i iau banii si sa plec sau sa stau sa sufar in continuare? asta cred ca-I Bergodi si se refera la Becali (altminteri nu stiu ce corporatie ti-ar da bani) companie multinationala definitie ? crede-ma, nu vrei sa stii compunere cu ?o lume perfecta? ? cum oi fi ajuns tu de la cautarea asta pe blogul meu e un mare mister. Iti dau o veste trista: nu exista. Dar ar putea fi cea din ?Invention of lying? mucosi manageri ? ohooooooooo, chiar trebuie sa-i cauti pe Google ca sa-I gasesti? Tu la serviciu n-ai manageri? ce sa furi in romania sa faci bani ? ce sa mai furi, te-ai trezit tarziu, Romania a fost furata d�j� in intregime cum termin solitaire in cel mai scurt timp - Maroniilor, voi sunteti? serviciile secrete la liceu ultimul episod ? aoleu, Teoria Conspiratiei se propaga repede unghie incarnate in Olanda ? in Olanda s-o incarna altfel? ce sa furi sa faci bani - unde o fi Tipicarul sa-l intreb? Cum sa fii corporatist ? vine de la sine, crede-ma :D la restaurant, chelnerul o intreba pe corporatista pitzi: doriti maioneza sau sos de rosii? cu capul pe spate, pitzi raspunde: whatever! ce altceva ar fi putut sa raspunda? la care chelnerul raspunde si el imperturbabil: whaterver picant sau dulce? ? De obicei Google ii ajuta pe cautatori, dar in cazul asta tu l-ai ajutat pe Google sa gaseasca o gluma Ma poate fura contabila? ? Aia contopista nu. E prea proasta :D Cat de mult gresesti daca esti insistent ? Tipicarul nu pare a-si da seama Scorpii de birou ? cele mai intalnite si cele mai periculoase in acelasi timp. De-alea de desert mai scapi ultimul episod din india ? Doamne ajuta! Ma vad cu 5 ani mai tarziu ? ai halucinatii, ia un antipsihotic si poate nu te mai vezi Cum se fut oamenii? ? du-te la contabila contopista, poate iti face o procedura detaliata. Am lasat la urma aceasta cautare, nu neaparat pentru ridicolul ei cat si pentru a ilustra modul in care dragutul de Google ii ajuta pe cautatori. Rezultatul a dus la un articol in care ilustram cum se chinuie unii pupincuristi sa ajunga ??efu??, adica acea pozitie intermediara intre manager si amaratii de seniori. Numai ca, neavand timp sa mai scriu si cu diacritice, a iesit ?sefut?. Google, dragutul, a mai pus de la sine un spatiu dupa a doua litera si uite asa omul curios a ajuns la un articol care nu i-a dat niciun raspuns la intrebare. Spor la cautari in continuare!

(Auto) Evaluarea zilei

2010-01-22T02:45:54+00:00

Jobul presupunea sa interactionez cu un client potential dificil, dar am reusit sa-mi folosesc abilitatile sociale si psihologice pentru a obtine informatiile necesare cerute, reusind astfel sa neutralizez clientul si sa promovez Compania.

P.S. Nu, nu e Geoana, e o colega junior care mi-a cerut feedback P.S.2 Da, e blonda

Stai!

2010-01-19T03:24:34+00:00

Dupa alergatura cu Hitler am crezut ca vine o perioada mai relaxata. Am crezut, n-am dat cu parul! Adica na, asa parea. Lucrurile nu sunt insa ceea ce par a fi in corporatism. Oricat as fi stat in banca mea sa scap de tirul de intrebari al Reactionarului, nimic nu m-a putut feri de privirea de uliu a dlui Metodologie.

Sa tot fi fost 5:40 dupa-masa cand ma pregateam s-o intind si eu ca tot omu (dupa ce majoritatea plecasera), cand Dl. M apare stand cu manutele in buzunar spunand Noi n-am verificat aia, n-asa? Eu stau mirat, doar doar o trece mai departe . Habar n-aveam.

Noroc ca Dl. M are o pornire umanitara si ma ghideaza pornind de la dosarul anului trecut. E simplu, zice el, te uiti aici, ai marja de 1.657 si pe Bloomberg e?. 3.42? De ce? Hm.. O ferestruica Lotus Notes cu doua optiuni se suprapune peste Excel-ul confuz. Simt cum mainile o iau rapid spre gatul negru cand omul sta linistit si apasa Open Mail.

Ce-o fi asta?, zice el, apasand un link. Ochii imi iau foc d�j� de la combinatia ucigatoare laptop de serviciu ? wii acasa. Ei bine, nu vreau sa stiu ce e AIA! Vreau sa ma lase sa plec. Look!, zice el entuziasmat. Ia uite cate timesheeturi am lipsa! Stau bine! Mda, deschisese situatia timesheeturilor lipsa si statea foarte bine pe scaunul ala. Look at this guy!, spune el razand selectand cu mirare cele 5 timesheeturi lipsa din dreptul unui individ.

Numai ca era o fata, nu un tip si, fiind partenera principal de asternut a regelui partner, ar fi putut sa aiba si 52/ an ca tot ar fi stat lejer. Omul sta pe spate si admira, se vede ca n-are treaba. Metodologel, zic eu preocupat, ma duc la mine sa vad daca am fisierul de anul trecut in calculator! M. se panicheaza. Stai!, zise repede. Stai ca-l gasesc si eu, uite-l aici!

Ma ia si-mi arata. Uite, aici aveam 2.5672 si uite pe Bloomberg tot 2.5672 la marja, deci ne uitam aici, da?. Hai sa vedem si anul asta. Uite, ai 1.657 aici si pe Bloomberg e tot?. 3.42?? De ce naiba? Omul sta pe ganduri, eu stau ca pe cuie mai ales ca afara sta sa ploua. Look at this cash!!, zice el stand pe spate si admirand. Ma uit si stau ca prostu sa se uite el la? ce credeti? La alta situatie cu vanzarile pe fiecare manager!!

Wow, stau bine, nu? Ia uite la astia, ce putin au vandut! Mda, daca toti ceilalti ar fi zburat, el ar fi stat cu siguranta! Metodologuta draga, ce facem cu verificarea aia?, il luai eu miros simtind ca nu stau bine deloc. Cu nervii. Aaa, hmm, sa mai incercam odata? uite pe Blooomberg e 3.42 si aici e ? 1.657. Mai bine vorbim maine cu clientul. Ii zicem sa stea cu noi sa ne explice!

La raul Piedra am sezut si-am plans, as fi zis eu daca as fi fost Paulo Coelho. Dar nefiind Coelho, am sezut pe scaun sa ma reculeg. Trecuse de ora 7, deci statusem o ora jumate? degeaba! Si cand te gandesti ca Busy seasonul sta sa inceapa!

Busy S08E01: Cei mai cusurgii nemti

2010-01-14T01:52:00+00:00

Umbla o vorba printr-o banca romaneasca (care o fi aia?) cum ca cei mai cusurgii nemti sunt aus ? hm, puschea pe limba, nu suntem xenofobi aici. Putem insa sa vorbim despre inceputul de ianuarie care aduce nu numai blocarea aeroportului Gatwick zile in sir la rand ci si un nou busy season pentru anumiti corporatisti care n-au fost cuminti cand erau mici. Si odata cu noul sezon, vine si serialul meu, aflat la sezonul cu numarul 8. Din bizi-sezoanele anterioare:

- Dupa o perioda de 8 luni care s-ar putea caracteriza oricum dar nu ?libera? sau ?linistita?, urmeaza busy-seasonul de 4 luni, sezon in care nervii oricarui corporatist o iau razna. - Ca si in cele doua sezoane precedente, balul e deschis de ?Little Hitler?, care gesticuleaza in ?austriaca?-i disperata, incercand sa obtina precum alchimistii niste aur (?Raportul?) din fier vechi (informatii furnizate ?crappy?). - Tot in luna ianuarie corporatistii se trezesc cu alta belea pe cap: trebuie sa faca niste evaluari ridicole colegutilor de breasla dar, ceea ce e si mai penibil, sa-si faca si autoevaluarea pe fiecare proiectel. Asta ca sa aiba ce discuta cavalerii mesei rotunde la masa bianuala care le-a adus si pseudonimul. - Un sneak peak ne-a atras atentia ca legislatia nationala nu imi va mai permite sa continui activitatea corporatista (dar si literara, as zice eu cu emfala) pe mica insulita dupa masa rotunda din iulie. Ca atare, ochii vigilenti ai autorului de blog se indreapta asupra unei alte categorii de personaje: recruiterii Busy Season 8, Episodul 1: Cei mai prosti nemti Sa tot fie vreo doua luni de cand am primit doua vesti. Nu va ganditi la cliseul classic cu o veste buna si una proasta. Pentru corporatisti nu exista vesti bune, ati uitat? Putem avea insa o veste externa si una interna, ca la telejurnal. Prin afara, undeva pe unde sunt mancate lebedele, cosmelia la care tragea sforile clientul meu, Little Hitler, a fost inghitita de uragan. Iar cand vorbim de uragan, vorbim de un mare palat de pe malul Rhinului. Hm! Si daca stapanul e un ?mare? Hitler?

Recruiterii si starea civila Tot o veste am primit si eu: hapsanul rege Arthur, numit in excentritatea lui si managing partner, se folosea de legislatie pentru a mai scapa de oameni pe insula noastra si de a-si promova noi partenere de asternut pe insula in care domicilia el. Ca atare, generatia 2007 din care faceam si eu parte printre altii urma sa-si faca bagajele in vara lui 2010. Veste care a avut ca urmare un studiu de piata rapid pe piata muncii soldat si cu cateva aplicatii. N-am trimis bine mailurile ca recruiterii au inceput sa-si dea in petic. Nu unul m-a sunat sa-mi spuna ca n-au primit nicio veste noua de la clientul lor angajator din insula X dar ca au oportunitati in alte tari, cum ar fi UK. Pai mai frate, eu daca vreau sa imi fac concediul in Hawai, tu ca agent de turism imi zici ca n-ai locuri si imi recomanzi Bronx-ul pe motiv ca e tot in SUA? Sau daca vreau sa iau un aspirator tu-mi zici ca-mi dai o matura? O alta fatuca de pe la GRS imi trimite urmatorul reply la mail: Draga unique, multumesc pentru aplicatie dar. [?]n-ai experienta pentru rol. [bla-bla-bla]?[..] Please advise your marital status, availability and salary expectations. Wtf?!? Bai,Julie, bai, marimea la prezervativ, numarul la camasa si rankul la Fifa 10 (p-asta i-l dau: 1.683 pe Wii) nu le vrei? Tu nu intelegi ca odata ce ai refuzat o aplicatie, fie ca esti angajat la HR-ul unei firme, fie ca esti recruiter extern, ai terminat si mailul? Eventual cu o propozitie gen ?nu ezitati sa ne contactati pentru viitoare aplicatii?? Si pentru cultura ta generala, faza cu starea civila e o intrebare nepermisa. Asta daca nu cumva incerci sa-mi faci avansuri

Pre busy season

Revenim insa la corporatia noastra unde regele Arthur ma exilase prin Londra lasandu-l pe Reactionar sa se ocupe de jobul lui Little Hitler. Situatie destul de incomoda pentru Maroniu caruia ii cam place sa delege totul iar el sa nu faca nimic. Cum nici negociatul nu era punctul lui forte (de fapt limba engleza insasi era o provocare pentru el), ce mi-a fost dat sa aud urechilor m-a lasat masca. Ca urmare a achizitiei, hitlerinii trebuiau sa ne raporteze noua iar noi sa raportam mai departe in Westfalia. Nu raportarea in sine constituia piatra de incercare, ci termenul de raportare: 12 ianuarie. Calendarul aprobat de Reactionar arata halucinant: In decembrie urma sa incercam sa ghicim viitorul pe baza situatiei din noiembrie. Dupa vacanta, balciul urma a fi reluat pe 5 ianuarie cand jucam din nou fotbal fara minge. Vine 6 ianuarie seara si primim niste puzzle pe care incercam sa le punem singuri la cap. De-abia pe 11 (dimineata) ni se pune la dispozitie obiectul raportarii si tot pe 11 (probabil seara) primim raportul hitlerinilor. Avem la dispozitie o noapte si pe 12 dimineata ne dam peste cap si dam raportul in Germania. Si asta era doar in teorie. A venit decembrie iar Little Hitler a batut campii cu gratie. Intrebarile noastre au ramas in aer (cica e ocupat cu nemtii) si noi suntem prea mici ca sa ne acorde atentie. In fine, cred ca folosesc pluralul degeaba, mai mult din obisnuinta (work done: we have performed?..). Va dati seama ca la cat de zgarcit e Reactionarul, n-am primit niciun om sa nu-I stric bugetul.

Sarbatorile au venit si ele si dupa ore si chiar zile intregi petrecute prin Anglia si Bulgaria (se pare ca postul meu despre hotii de la Aer Lingus a disparut la un moment dat pur si simplu) incercand sa fac traseul insula ? Romania am ajuns din nou in sediul pe a carui usa scrie ~~?lasciate ogni speranza voi ch?entrate?~~ PUSH ( iar pe verso ?PULL?). Inauntru, alta isterie. Plasmele din noul sediu pe care ruleaza BBC News tipa Cod rosu. Vine zapada! Din pacate, nu m-am mai distrat din nou privindu-I pe maronii cum danseaza pe gheata cu laptopul in spate. Zapada a venit din parti (asta neimpiedicand aeroportul sa fie inchis 3 zile pe motiv de gheata). In schimb, vine masa rotunda bianuala.

Ora 3 Si cum cavalerii mesei trebuie sa aiba subiecte de conversatie, n-avem alte lucruri mai bune de facut decat sa ne facem auto-evaluari. Colac peste pupaza, se schimba sistemul exact cand intram in busy season. De data asta, trebuie sa ne intalnim lunar cu consilierul sa-I raportam productia la hectar? la ore taxate clientului vroiam sa spun, desigur. Din fericire, n-am timp sa schitez vreo evaluare d-asta ca vin piesele de puzzle de la client. Odata cu ele, incep si eu bombardamentul cu intrebari ? Ce naiba e asta?, Baa, n-aveti voie, baaa!, Asta de ce e asa?, De cand a aparut si asta?, Asta era aici data trecuta? Little Hitler nu se lasa nici el si ne arunca raspunsuri? Asta am discutat cu colegii vostri de breasla de pe malul Dunarii , Intrebati-I pe ai vostri, E prea mica suma ca sa-mi pun problema, Chiar conteaza? , Data trecuta de ce nu ne-ati intrebat?, Vezi ca i-am explicat colegului, etc. Reprezentantul de pe insula al clientului ne face un pustiu de bine si ne trimite obiectul raportarii sambata seara. Dupa o duminica de vis in fata laptopului, ma pun pe treaba si fac o lista cat China adresata alor nostri ? de pe continent. Hitler a zis aia, Noi nu ne asumam asta, Faceti-o voi , Asa a zis hitler, Noi nu stim?dar bomboana de pe coliva a pus-o Reactionarul care m-a indemnat sa scriu? Dati-ne raportul pana luni la ora 3! Ma refeream la 3 dupa-masa dar se parea treaba ca ei au inteles 3 dimineata. Eu i-am asteptat. Si asteptat. Pe la 6 m-am plictisit de job si am inceput sa fac evaluari. In 3 ore am mancat mai mult rahat decat a putut sa manance Geoana in celebrul discurs din ziua alegerilor. Parea ca sunt un Superman care rezolva totul in ciuda celor mai vitrege conditii. Pe la 9 am terminat cu evaluarile si am plecat. Nu de alta, dar se inchidea cladirea, asa ca am luat laptopul in spinare, am cumparat un borcan de cafea si am redeschis obiectul muncii de-acasa.

Ceasul din busy season Ziua Z, 12 ianuarie. Se face dimineata si nici urma de raport de hitlerini. Ca sa fie treaba treaba, cavalerul nostrum semnatar ne da un sms de la schi. Cica e frumos in Alpi si sa gasim alt fraier sa semneze. Nu stiu ce sa fac mai intai, sa gasesc un cavaler sa semneze sau sa ii presez pe hitlerini. Ne sta inima-n loc cand blonda desemnata sa gaseasca un cavaler vorbeste cu doi cusurgii mai rai decat clientul. In cele din urma, se rezolva miraculos ambele: proiectul e preluat de cel mai intelept cavaler (decan de varsta de altfel), iar hitlerinii ne trimit un raport foarte detaliat, raspunzandu-ne la toate intrebarile. Numai ca noul raport naste alte intrebari iar noi suntem nevoiti sa facem tot un raport intrebator. Mult prea tarziu pentru a-l mai gasi pe cavaler la acea ora asa ca amanam ultimele detalii pentru a doua zi. Cui credeti ca-I revine responsabilitatea de comunicare a intarzierii catre Big Bossul nemtilor? Normal, mie. Reactionarul a lipsit de la lectia ?Cum sa comunici un mesaj negativ? Ieri, 13 ianuarie am reusit sa semnam. Am trecut de primul termen. Fiind un moment asa important, m-am mutat toata ziua langa biroul maroniului, ca sa putem comunica mai rapid. Ocazie cu care oamenii care au biroul acolo mi-au zis ca ei nu mai au ceas la mana. Stiu cand e ora 9 dimineata pentru ca atunci paseste maroniul pe usa. Vizita de curtoazie a lui Zorro la Reactionar (15-20 de minute) consfinteste zilnic ora 11. Miezul zilei ii dezvolta Reactionarului reflexul de a-si incepe pauza de masa care dureaza fix o ora. Daca a plecat din nou, de data asta sa-si ia odrasla de la scoala, inseamna ca e ora 2. La 3 jumate trecute fix se intoarce cascand din toate falcile. Iar daca vezi un Reactionar luandu-si din fuga haina si grabindu-se spre usa, nu e alarma de incendiu: e ora 5,30 si cineva a obosit de atata munca.

Aer Lingus - cosmarul unei nopti de iarna

2009-12-22T16:14:53+00:00

Aer Lingus e firma aia de tepari care isi lasa calatorii in voia sortii, in miezul noptii fara bagaje si in milocului pustiului. Dupa experienta de acum un an, am zis ca mai rau de atat nu se poate. Ei bine, m-am inselat. Amarnic. Cum am vizitat eu Bulgaria Eram pregatit pentru ce-i mai rau ca atare nu m-am mirat cand la check-in in Londra mi-au zis ca au intarziere de o ora jumate. Nici cand intarzierea s-a transformat in doua ore. Nici cand am mai stat inca 40 de minute ca prostii in avion ca sa termine ei de numarat si de alimentat avionul. Nu m-am mirat nici cand ne-a fost explicat motivul: zapada din londra. Oricum, la ei zapada e cum e la noi cutremurul. Stii ca vine odata si-odata, dar dar fiind faptul ca se intampla rar, nu trebuie sa te preocupe. Ca atare, nu m-am mirat nici faptul ca desi se anuntase cod galben in Bucuresti dupa 8 seara, echipajul nu dadea semne deloc ca s-ar grabi. Lucrurile pareau a intra in normal spre ora 10 seara, cand pilotul a anuntat aterizarea la 22.20, ora Romaniei. Numai ca minutele treceau, se facu 22:00, 22:10, 22:20 si nici urma de procedura de aterizare. In cele din urma se auzi si glasul din canal al pilotului dar nu ca sa anunte aterizarea la Bucuresti, ci redirectionarea spre... Burgas. Chipurile, conditii meteo nefavorabile desi toate celelalte avioane (mult mai mici) aterizau normal. Dupa 30 de minute de senzatii tari, asemanatoare cu cele de la Dragon Kahn de la Port Aventura si o aterizare din filme d-alea cu hijacking, am atins solul Burgasului. Foarete amuzant a fost faptul ca stewardesele ne-au spus ca vom ateriza la Burgas, Romania, mentionand la mirarea noastra ca e foarte bine sa nu fi inteles pronuntia Turnului de la Otopeni. Dar ca in orice caz e Romania. Ca atare, am petrecut mult timp sa ghicim daca vroia sa spuna Cluj sau Sibiu. Odata ce misterul a fost edificat (am aterizat in Bulgaria), ne-a fost adresat un anunt foarte important: vom ramane in avion timp de jumatate de ora pana reusesc ei sa vorbeasca cu sediul central la Dublin. Calatori in tranzit Urmeaza nu o jumatate, ci o ora intreaga de stat in avion, timp dupa care ni se spune ca ne vom intoarce la... Gatwick, rmand sa plecam a doua zi spre Bucuresti. Moment in care avionul rasuna de vociferari. Multi se hotarasc sa iasa din avion ca sa ia un tren ceva. Se face si o votare ad-hoc, majoritatea optand pentru sederea in Burgas si plecarea a doua zis spre Bucuresti. Moment in care pilotul se hotaraste sa fie ironic: Sa nu va inchipuiti, spuse el, ca odata ce parasiti avionul o sa va intrebe cineva:

>. Nu, sunteti pe cont propriu! Iar noi nu putem desface bagajele aici, or sa mearga cu avionul inapoi la Gatwick! Urmeaza alte vociferari insa alegerea dintre a fi pe cont propriu in Anglia si a fi pe cont propriu in Bulgaria ne cam face pe multi sa optam pentru prima varianta. Agitatie mare, forfota, pilotul face spume incercand sa elibereze culoarul pentru procedura standard de realimentare cu combustibil. In cele din urma, surpriza: pilotul ia din nou cuvantul, dupa ce in urma cu 5 minute ne spusese ca singura destinatie spre care ne ofera transport e Gatwick. De data asta, stupoare. Acelasi pilot ne spune csa debarcam pentru ca in maxim 5 minute vor veni 4 autocare care ne vor transporta la Bucuresti. Ca urmare, suntem rugati sa coboram si sa mergem la terminal de unde ne vom recupera bagajele de cala. Parca ceva ne impiedica sa credem, dar mergem totusi ca oile la terminal. Aici, un fel de autogara Militari, care se dovedeste a fi ... poarta de imbarcare., unde primim niste bilete rosii de tranzit. Totul e inchis in afara de niste toalete care put. Populatia:170 de pasageri, 3 politisti de frontiera si o tuta de la informatii. E ora 0:10. Fiecare pentru el Minutele trec, orele trec. Cativa se strang in jurul unui american cu palarie care vorbeste la telefon mentionand cuvinte grele gen US Emabassy, IATA, si chiar BBC, NBC si ABC. Ne promite rezultate. Cu tanti de la informatii nu prea avem ce vorbi, dat fiind faptul ca in Aeroportul International Burgas nimeni nu pare a vorbi limba engleza. In fine, la ora 2:15 primim un raspuns scris de la magarul de pilot prin intermediul tutei de la informatii. Cica lor le pare rau ca nu am ajuns la destinatia finala si ca Aerlingus ne va rambursa costul transportului de la Burgas la Bucuresti. Iar in ceea ce priveste bagajele de cala, acestea vor fi trimise la Londra si retrimise inapoi spre Bucuresti a doua zi. Americanul cu palarie deja face spume si incepe sa se creada van Damme incercand sa forteze o usa de iesire pentru... a ajunge pe pista si a-i cere socoteala pilotului. Cativa oameni il opresc, refuzandu-i sansa unica de a-si petrece o noapte intr-o sectie de politie bulgareasca. We should stay together and I promise we will shut down their business!, vocifereaza el dand din maini. Urmeaza liste, listute, organizari si ince cele din urma cineva care lucrase prin Bulgaria reuseste sa rezerve 3 autobuze. Alte liste. Cineva se crede meteorolog si incearca sa ne convinga ca daca plecam la ora 8 dimineata e mai sigur si drumul e mai bun. Ca atare, cineva mai include o rubrica pe lista cu intrebarea: vreti sa plecati acum sau la 8 dimineata? Acum e deja ora 3:30 si primele autocare urmau a veni intr-o jumatate de ora. O noapte bulgareasca Avem alte suprize. Politia nu ne lasa sa iesim nici pe cealalta iesire, inspre Plecari internationale, deoarece n-am facut controlul pasapoartelor care are loc in alta cladire. Alt shuttle bus, alta plimbare pe pista, alta autogara gen Militari. Spun un Hello somnorosului de vames care scoate un mormait nearticulat fara a se uita prea mult nici la pasaport, nici la mine. E aproape ora 4 dar nici urma de autobuz. Asteptari. Afara ploua. Torential. La o barfa aflam ca pilotul de fapt a refuzat aterizarea (fiind prea tampit sa stie ca in 2009 se poate ateriza si daca ninge, mai ales cand ai un Airbus A220 cu comanda automata). Tot la barfe aflam ca cei de la Turnul de control Otopeni nu stiau ca noi suntem inca in Bulgaria. Intre timp apar lipitorile taximetriste care pretind 450 de euro pentru o calatorie la Bucuresti. Se face 5. Apare si un autobuz. Nimic nu e pe gratis. Pretul e de 40 de euro pe persoana desi se pare ca nu exista un tichet individual pe care sa-l putem deconta la cretinii de la Aerlingus. Lumea se inghesuie sa urce, ca la romani. Nu mai conteaza ca in multime sunt copii de 3-7 ani care stau nemancati, nebauti si nedormiti de aproape 24 de ore. Nu-i nimic, mai e un autobuz in afara de cel programat la ora 8 care cine stie daca mai vine. Un englez are curiozitatea sa ne numere si constata ca cei care vrem sa urcam suntem mai multi decat numarul de locuri. Un apel de genul Va rog ca cei care au scris pe lista ca vor sa mearga la ora 8 sa astepte in aeroport pare a fi sortit esecului. Urcam la buluc. Ghinionul ma urmareste. Cel din fata tocmai ocupa ultimul loc pe scaun. Asa ca ma decid sa aplic varianta Ionescu/ Dacos, adica sa stau pe scara de la mijloc. Cei din spate coboara. Soferul are o idee geniala.Ne ia banii si spune ca ne vad da la sfarsit un singur bilet pe care sa-l putem multiplica. Tara fara sfarsit Ora 5:15. Cele doua autocare se pun in miscare. Mu mult, doar juma de ora cand se opresc la o bezinarie la rugamintea celor care nu folosisera toaletele la aeroport pentru ca erau murdare. Pauza care se transforma din 5 in 30 de minute ca asa e la balcanici. La pauza de tigara mai aflu lucruri. Consulul Romaniei la Sofia ne daduse niste indicatii foarte pretioase la auzul necazului: Luati un mijloc de transport si veniti la BUcuresti. Cumparati apa si mancare de pe drum. Noi nu putem face nimic. Inestimabila valoare! Plecam din nou la 6:15 Nu stiam ca Bulgaria e asa de mare. Megem si mergem si mergem. Si ploua. La 8:30 iar ne oprim. Pauzele lungi si dese... De data asta oprim in plin camp. Ocazie cu care, la intoarcerea in autocar, scara mea se umple de noroi. Noroc ca am luat niste jucariute de la duty-freeul de pe insula iar acum pot folosi plasa cu succes. Sub fund. Fund care incepe sa amorteasca rau spre ora 10. Drumul se inrautateste, e plim de zapada si nu mai iesim odata din bulgaria. 10:35 Se fac 12 ore de cand am aterizat. 12 ore fara mancare, fara apa, fara somn. Nemernicul de pilot cu al sau staff au plecat singuri cu avionul plin de sandwitchuri pe care cer de obicei 5 lire. Si pe care le vor arunca in Londra, deoarce cursa retur s-a anulat si ea. Dupa 24 de ore 10:40 Intalnim primul indicator. O raritate albastra pe teritoriul Bulgariei. Citim: Bucuresti - 80 km. Deja prindem posturi de radio din Romania. Suntem informati prin telefon ca la Otopeni ne asteapta Realitatea Tv, incercand sa mai faca niste audienta pentru Vantu. Intrebare generala: daca tot ii preocupa asa mult soarta noastra, de ce n-au trimis dupa noi autocare la Sofia? 10:50 O fetita de 6 ani cedeaza in urma stresului. Vomita, tuseste, e calmata cu greu si in cele din urma oprim din nou la Ruse. Cedez si eu foamei si patrulez dupa un birou de schimb, in apropiere fiind un Kaufland. In cele din urma imi iau niste gogosele cu 2 leva adica 5 lei. Lumea nu pare sa se grabeasca acasa. Plecam de-abia la 11:25 11:35 Vizualizez patul in timp ce ne oprim din nou in vama. Dar si scandalul imnes pe care-l voi face la intoarcere celor de la aerlingus. Mai e o ora daca nu e drumul prea rau. In tara, lume multa care taie porcii in curti. Pot sa vad toate astea, deoarece doi oameni au coborat la Giurgiu asa ca am prins in sfarsit un loc. 13:00 Cobor pe sol bucurestean in apropiere de statia de metrou Tineretului. Era programata Unirii dar soferul nu intelegea decat bulgara. Ajung la destinatia finala Obor foarte aproape de ora 14. In urmatoarele 24 de ore am stat mai mult in pat. Bagajele inca nu mi-au venit dar asta va face obiectul urmatoarei insemnari. Intre timp, Aerlingus nu a publicat nimic pe situl oficial despre incidentul deosebit de grav (abandonare de pasageri fara bagaje intr-o destinatie intermediara). De ce-ar face-o? Teapa e la ordinea zilei.

Recuperabilitatea (featuring Zorro)

2009-12-17T03:01:46+00:00

Criza in care mediul economic global dar mai ales maroniii au aruncat corporatia i-au determinat pe sefi sa-si assume obiective. Cine i-o fi tinut sa nu le urmareasca si inainte nu stiu, dar cert este ca de la 1 septembrie au zis: Gata dom?le, de-acum incolo trebuie urmarita recuperabilitatea pe fiecare contract! Sub nicio forma sa nu mai prindem recuperabilitate sub 60% pe vreun proiect! Ce poate face o minte odihnita Acum ce recuperabilitate e aia sub 100% e greu de banuit. Tot ce stim este ca sefii urmareau un raport de genul venituri/ costuri. Care costuri, numai costuri nu erau! O minte obtuza si inchistata de pe undeva din Londra, stabilise o rata orara, fara nicio legatura cu realitatea, pentru fiecare sclav de pe plantatie. Rata orara care era de vreo 10-15 ori (in functie de pozitia in corporatie) mai mare decat banii intrati in contul sarmanului truditor pentru ora respectiva. Mintile luminate ne impusesera sa facem si un buget la fiecare proiectel. Chipurile, orele bugetate pentru fiecare sclav urmau a fi inmultite cu rata lu Peste, produsul fiind ?costul proiectului?. Tariful negociat urma a fi raportat la ?cost?, fractia respective dand nastere la un monstru: ?recuperabilitatea bugetata? Din pacate, lucrurile nu se opreau aici. Proiectul trebuia urmarit saptamana, iar la sfarsit se tragea linie. Orele lucrate (luate de pe timesheet) urmau a fi inmultite cu aceeasi rata, rezultand ?costul efectiv?. Tariful, d�j� incasat, era impartit mai departe la ?costul efectiv?, dand nastere celui de-al doilea monstru: ?recuperabilitatea efectiva?. Se calculau si economii/ depasiri fata de plan, fix ca pe vremea lui Ceausescu. Si tragismul situatiei este ca nu se termina aici. Recuperabilitatile astea duc de obicei la evaluarea performantei unui manager. Bineinteles, rata bugetata nu putea fi sub 70%, stiindu-se ca de obicei cea efectiva va fi cu 10% mai mica. Adica recuperabilitatea perfecta de 60% din pretul primit in conditii de taxare orara. Bullshit! Socoteala de acasa Vine sedinta cu cavalerul si cu Zorro sa punem tara la cale. Zorro are in fata bugetul, incercand sa scada mai mult din cheltuieli. ?Nu vad nici un risc cu privire la conturile bancare?, spuse el convins sperand ca strategia mostenita de la mafia maronie va da rezultate si de data asta. ?De ce nu??, raspunse repede cavalerul, unul dintre cei experimentati si intelepti de pe insula, de altfel. ?Pai?.., se incurca maroniul, au un oarecare control?. Zorro ar fi trebuit sa stie ca punctul asta nu e deloc negociabil, chiar daca e destul de munca, asta prin natura profesiei pe care mai mult o dezonora. A trebuit sa-I reaminteasca cavalerul de ce. ?Datorita bugetului? zise el din ce in ce mai putin convins, nu am rezervat niciun junior. Unique2 e destul de experimentat de altfel." Mie parca imi aluneca un pantof in sus impotriva gravitatiei. Dupa un moment de gandire, cavalerul spuse: ?Fie! Ma intereseaza sa fie gata intr-o saptamana, nu conteaza cum?. Cu alte cuvinte, scopul scuza mijloacele. Asa a inceput si Machiavelli. Intr-un fel, Zorro nu era prost degeaba. Stia ca daca ar fi fost si un junior in peisaj, as fi pierdut ceva timp sa-l fac sa inteleaga ce trebuie sa presteze. Ca sa nu mai spun ca pe urma ar fi trebuit sa-l corectez. Iar juniorul, neexperimentat si cu mintea la facebook, la petreceri si la veverite/ veveritoi, nu si-ar fi adus aportul intr-o asa masura la contributia maretului proiect. Pe scurt, Zorro isi facuse urmatoarea socoteala acasa. Pun lei in loc de adevarata moneda (mult mai puternica), iar cifrele sunt oarecum rotunjite: - Una bucata sclav senior (adica io): 40 h x 150 lei/h = 6.000 de lei - Una bucata revizie maroniu (adica Zorro): 8 h x 200 lei/h = 1.600 de lei - Una bucata revizie cavaler semnatar: 3 h x 500 lei/h = 1.500 de lei - Una bucata revizie cavaler ethnic: 2 h x 450 lei/h = 900 de lei Total ?costuri?: 10.000 de lei Pret jumulit de la client: 7.000 de lei. Rezulta recuperabilitate bugetata : 70% Socoteala din targ Lucrurile n-au stat insa la fel pe hartie. Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ. Am dat de niste hartogarii neasteptate, a trebuit sa fac munca ?cu umarul? (treaba de junior), ceea ce mi-a mancat inca o ora-doua in plus in fiecare zi. In total, 6 ore suplimentare adaugate la cele 9 pe care a trebuit sa le prestez pentru jobul anterior (Dl. Metodologie nu s-a lasat pana nu mi-a mai trantit 25 de note de revizie ca nu-I respect metodologia). Care va sa zica, a trebuit sa muncesc zilnic pana la 9, intrand intr-o stare avansata de oboseala care mi-a diminuat mult din randamentul urmatorului proiectel. Fireste, pe Zorro nu-l interesa asta. Pentru el a fost doar o depasire de 6h x 150 lei = 900 de lei. La asta s-a mai adaugat inca 2 ore din timpul, caci nefiind niciun junior , maroniul a trebuit sa semneze absolut fiecare pagina si document ca revizor. Ar mai veni inca 2h x 200 lei = 400 de lei. Dar ce mai conteaza insa toate astea cand costul total a fost de 11,300 de lei iar recuperabilitatea finala de 62%? Fiind peste 60%, a fost considerat un manager eficient. Cu totul alta ar fost situatia in cazul scenariului B, cea care ar fi avut protagonist si un junior. Si pentru ca EU sunt scenaristul, vorbim aici de o hot-top blonde la 21 de ani. Juniorul (sau blonda) ar fi consumat 40h x 100 de lei = 4.000 de lei. Las aici sucurile si prajiturile oferite cu mare generozitate de catre echipa. V-am spus ca eu sunt singurul din echipa, nu? Preluand o parte din sarcinile mele, eu as fi lucrat doar 31, ducand la o economie de 9h x 150 lei adica 1.350 de lei. Dar? tragand linia, rezulta o depasire de 2.650 de lei si o recuperabilitate de 53%, absolut inacceptabila pentru un manager de succes ca? Zorro. Ce spune contabilul (necontopist)? Este cazul insa sa lasam deoparte aberatiile lui Zorro si sa luam niste cifre de pe state din contabilitate, sau mai bine din contul bancar al corporatiei. Cont care, dupa cum stim, a fost creditat de catre client cu 7.000 de lei. Firma a trebuit sa-i plateasca corporatistului unique2 55 de ore (40 normale + 15 suplimentare). Din pacate pentru mine (altminteri, scriam postul de pe yachtul privat), nu cu 150 de lei, ci doar cu 15 cat scrie in contract. 15 x 55 = 875. La aceasta cifra mai adaugat sporul de ore suplimentare de 50%: 15 x 15 x 50% = 112. Un total de 987 de lei pe debit. Buni si-aia. Urmeaza Zorro care-si trage si el partea leului: 10h x 20 lei = 200 de lei. Basca sporul de ore suplimentare: 2 x 20 x 50% = 20. Deci inca 220 de lei irositi pe fundul lui Zorro. Cavalerii mesei rotunde isi trag si ei 5h x 100 lei = 500 de lei pentru revizii. Numai ca, oricat de mult ar incerca Zorro sa impiedice evidenta, mai ramane un junior de platit. Junior care, desi stat degeaba toata ziua (de fapt, a ?lucrat? pe facebook) ca n-a vrut Z. sa-si ?strice bugetul?, el, figureaza totusi pe statul de plata. Fie ca munceste sau nu. Ca si mine, ca si voi, ca si Mircea Geoana cu voaia Dvs, primeste un salariu fix indiferent de orele (ne)lucrate. Si care pentru 40 de ore state pe facebook si BBC a incasat 40h x 10 = 400 de lei. Tragem inca o data linie si afalam totalul debitului de pe contul curent al corporatiei: 987 +220 + 500 +400 = 2.107 de lei. Soldul contului (7.000 ? 2.107 = 4.893 de lei) reprezinta adevarata eficienta si asta nu v-o spune nici Zorro, nici regele Arthur, nici metodologia lui Peste, ci ne-o spune Banca. Ne-o spun Trezoreria, contabilitatea, registrul de casa si orice alte documente care ne arata unde merg banii. Bani care, dupa finantarea unor cheltuieli prostesti de genul noului sediu (ufff, ma tot tin sa continui), ajung tot in buzunarul cavalerilor. Daca n-ar fi, nu s-ar povesti Sa ne uitam putin si asupra scenariului B, cel considerat ineficient de catre Zorro, datorita recuperabilitatii reduse. In cazul de fata, eu as fi lucrat doar 31 de ore. Restul de 9 mi le-as fi petrecut rezolvand notele de revizie ale D-lui Metodologie. Ca atare, as fi ajuns si eu acasa ca omul la 6, lucrand la alte aspecte mai importante cum ar fi o burta mai mica si un rank mai bun la FIFA 10 (in prezent doar 1.847 pe Wii). Firma ar fi fost si ea avantajata, nemaiplatind ore suplimentare, deci economisind 112 de lei. Juniorului (adica blondei, ca e scenariul MEU), ii va plati la fel, cat scrie in contract. Numai ca in situatia asta ar fi castigat experienta iar seniorii ei din busy season vor pierde mai putin timp explicandu-i ce trebuie sa faca. Cat despre Zorro, acesta nu ar mai fi fost nevoit sa semneze toate prostiile de documente (fiind deja semnate de catre doua persoane, eu si blonda). Ca atare, ar fi terminat si el in maxim 8 ore si ar fi ajuns acasa la nevasta cea cumparata mai repede. Firma ar fi castigat din nou, nemaiplatindu-i cei 20 de lei ore suplimentare. Tragem iar linie si observam ca in cazul scenariului ?ineficient?, firma ar fi economisit de fapt 132 de lei, adica o economie de 6% si nu o ineficienta de 17% asa cum aparea din datele lui Zorro. Ce a fost mai intai? Oul sau gaina? De unde ajungem din nou la intrebarea regelui Arthur: ?Cum este posibil sa creasca overtimeul in firma cand foarte multi oameni stau degeaba?? Ei bine, uite ca este posibil. Ei bine, uite ca se intampla? Pentru ca toti cavalerii lui aproba astfel de aberatii fara sa analizeze in prealabil resursele neocupate. Aparent, King Arthur a gasit o solutie. Din vara, nu va mai plati overtime decat pentru proiecte speciale bugetate ca atare. Ei bine, nu asta e solutia (in paranteza: Solutia e asta, domnilor caveleri!) Zorro va continua sa termine joburi si va fi laudat pentru o recuperabilitate minunata. Dar unique2 si alti sclavi vor fi tot mai obositi si vor intra in busy season epuizati. Randamentul lor va fi scazut si nu se vor putea concentra. In plus, vor trebui sa lucreze cu niste juniori fara pic de experienta , pentru ca pana atunci nu fusesera alocati pe niciun proiect. Pentru a nu strica recuperabilitatea unor idioti. Practic, vor finaliza mai putine joburi decat normal iar asta se va traduce in bani mai putin pentru firma. Regele Arthur va arata din nou teatral inspre criza si va drege treaba prin masurile sale celebre: inghetari salariale, nepromovari etc. Asta spre confuzia totala a lui Zorro si a altor cativa manageri maronii care nu vor intelege de ce nu primesc prima de Pasti (la ei se numeste prima sezoniera probabil neavand Pasti) cand ei au terminat de fapt 2009 cu recuperabilitatea recuperabilitatilor.

Cine le da tonul?

2009-12-08T00:01:57+00:00

Un naspet de la canalul 2 de dezinformare isi exprima si el parerea pe blog. Acum nu v-as recomanda sa intrati pe link, fereastra browserului se va bloca aproape instant, lingaii naspetului neavand multe cunostiinte de web design. Pe naspet nu-l bag in seama, l-as baga in alta parte cu tot cu patron dar nu-mi permit sa folosesc cuvinte obscene pe blog. M-am tavalit insa pe jos de ras cand am citit comentariile. Probabil ca si dracu ca la el am vazut prima oara linkul. Ei bine, cititorii asa-zisului liberal folosesc cu exasperare sintagma Imi vine sa urluuuuuu! Se zice ca e nasol sa-ti vina si sa nu poti. Stiu din proprie experienta cand eram constipat. Asa ca haideti sa-i ajutam. Cineva trebuie sa le dea tonul. Poate chiar personajul din imaginea de mai jos. Care personaj ar semana cu Mogulul, daca Dan Voiulescu ar fi mai simpatic. 1,2, 3 si...... Auuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!

O piesa

2009-12-07T11:29:02+00:00

Pentru ca am inteles ca lui Stan de la ~~RTL Romania~~ Antena 3 ii plac piesele cu dedicatie, i-am gasit si eu una. Inlocuiti La familia cu Basescu. Ia uite refren, Totul s-a terminat, v-ati dus de rapa/ Imperiul vostru se destrama, seful plange ca voiculescu. Ei da, baietii care canta nu sunt asa finuti ca mine, au inlocuit voiculescu cu un sinonim. Ok, hai sa-i dedicam si sefului lui ceva, daca tot suntem la capitolul asta muzical

Unde ma vad peste 5 ani

2009-12-07T03:09:00+00:00

Intrebarea incepe sa revina in actualitate. Si raspunsul este fie unde sunt si acum (in diaspora), fie in trecut. Pentru ca viitorul cu Vantu, Patriciu, Voiculescu, Iliescu nu poate insemna decat un salt de 20 de ani in trecut.

Intrebarea nr. 1: De ce-am plecat?

Multa lume e indusa in eroare de faptul ca scriu de undeva de pe o insula crezand probabil ca m-am dus acolo sa castig bani si sa scap de saracia din Romania. Mizerie generata evident de Traian Basescu, cel care a dus tara in pragul falimentului, dupa cum s-au exprimat plastic unii cititori pe messenger. Ei bine, nu. Nu de asta am plecat.

Chiar daca am salariul cu vreo 40-45% mai mare, chiria si alte costuri mult mai mari fac sa economisesc cam aceeasi suma de bani ca in tara. N-am plecat sa fac o meserie cu o calificare inferioara, ci am obtinut jobul tocmai datorita calificarii internationale platita de firmele romaneti la care am lucrat. Am plecat sa fac ceva nou, sa experimentez o cultura noua si asemeni mie am intalnit aici zeci de tineri din tari ca Suedia, Danemarca, Polonia, Anglia, Scotia, Franta, Malta, Australia, Africa de Sud, Canada si Elvetia.

Unul dintre motive a fost sa capat experienta internationala, din ce in ce mai mult ceruta de multinationalele care, cu ajutorul climatului economic favorabil din perioada 2004 ? 2009, au investit in Romania. Alt motiv a fost sa uit pe cineva anume, de altfel singurul obiectiv pe care l-am realizat cu certitudine in ultimii 3 ani. In fine, nici posibilitatea de start a unei cariere in strainatate nu era exclusa, urmand sa plec altundeva in caz ca totul merge bine dupa 2-3 ani.

Intrebarea nr. 2: Ce ma doare?

In momentul in care am plecat, am plecat pe un contract cu durata determinata. De 3 ani. Lucru care nu ma ingrijora deloc la momentul respectiv. Era stiut ca fidelitatea nu era unul din punctele mele forte. Fidelitatea fata de angajator (am ?simtit? un facalet indreptat asupra mea la ultima propozitie). Se stia ca nu reusisem sa stau mai mult de 2 ani jumate la niciuna din firmele anterioare.

Numai ca anii au trecut pe nesimtite, iar in momentul de fata au ramas aproximativ 8 luni pana la finalul de contract. Situatia e cu atat mai naspa cu cat legislatia bastinasa nu permite ocuparea unei locuinte fara un anumit permis. Care permis il au fie localnicii , fie este obtinut de firma si este valabil pe durata contractului. Din pacate, legislatia a fost modificata iar o firma nu poate aplica pentru prelungirea permisului de la 3 la 5 ani decat printr-o aplicatie pentru un permis de 5 ani. Mai mult, taxa nu e restituita in cazul in care statul decide sa refuze reinnoirea. Cu alte cuvinte, e mai ieftin sa anjajeze pe cineva nou 3-4 ani decat sa-mi prelungeasca mie contractul cu 2 ani.

In fine, sa n-o mai lungesc, din motive de indieni, zgarcenie, ?overstaffing?, am reusit sa aflu de la un oficial ca este putin probabil sa mi se reinnoiasca contractul. Situatie in care nu numai ca trebuie sa schimb jobul pana la vara, dar si tara. Desi a trecut mai mult de o luna de la aflarea probabilitatii de a ramane pe insula, n-am avut prea mare succes in vanarea de noi joburi.

Intrebare nr. 3: incotro?

As putea sa ma duc in Bermuda sau in Cayman pe pozitii sclavagiste de 17 ore/zi inclusiv in week-end pe acelasi salariu. Sau in Anglia pe un salariu mai mic, pe pozitie sclavagista si fara plata orelor suplimentare. In Europa de vest nu prea pot, pentru ca mai nou cer franceza sau germana fluenta. Si daca la franceza o mai rup usor, la germana sunt tufa de Venetia. Intr-un cuvant, criza a afectat dramatic societatea occidental, facand joburile bune foarte greu de prins. Tot niste oferte am primit si din tara sefilor lui Geoana, maica Rusie, numai ca n-am chef sa ma trezesc impuscat pe strada de mafia pe care alesul vrea s-o aduca si in Romania.

Mai ramane varianta reintoarcerii la matca. De altfel, am sustinut un interviu in iarna cu o companie italiana. E adevarat ca si aici e criza dar am avut totusi mai multi colegi si prieteni care si-au schimbat jobul in 2009 (ultimul chiar pe 2 decembrie) in conditii mai bune. Criza n-a avut aceeasi amploare ca in afara si in ciuda carcotelilor pesedisto-peneliste, planul initial consta in redresarea economiei in vara lui 2010.

Numai ca? a venit Mafia. In momentul de fata, ultimul sondaj CURS (de altfel singurul recunoscut international, sa nu credeti ca pe euronews a aparut vreo clipa sondajul motanului rosu Felix sau cel al lui Vantu) arata pe prostanac cu 50,7% inaintea voturilor Diasporei. Desigur, exista sanse de schimbare, ma uit din 5 in 5 minute pe siturile tvr si ale bloggerilor, de altfel votarea nu s-a incheiat in Canada si SUA (duceti-va pana nu e prea tarziu), dar se pare totusi ca Mafia se instaureaza sigur peste tara. Servitorul Geoana le va oferi tara lui Vantu, Patriciu, Voiculescu, Hrebe, Vanghelie si informatorul Felix sub patronajul spiritual al tarului Putin.

Intrebarea nr. 4: Exista o alegere?

Daca in urma cu o luna, imi inchipuiam ca o sa fac o alegere se pare ca m-am inselat. Pentru ca nu exista o alegere. Ar insemna sa am doua optiuni. Prima: un job naspa pe care il urasc dar cu pastrarea demnitatii, a sperantei in terminarea crizei si a unei alternative mai bune. A doua: un job intr-o tara comunista, in care pupincurismul, spaga, mita, coruptia, absenta serviciilor gratuite, promovarea pe criterii subiective, preamarirea mogulilor, manipularea media sunt singurele valori unanim acceptate.

Cu riscul unei perioade crancene de un an-doi la inceput, am sa aleg prima varianta. Posibil ca destinatia sa fie la doua zile de calatorie distanta de tara, cu escale in Hawai, New York si Londra. Dar asta e pretul libertatii pana la urma. Asta e pretul unei lumi normale si nu a unei lumi corupte. E greu sa spun pe ce insula sau tarisoara ma vad peste 5 ani. Stiu insa unde nu vad peste 5 ani: in Romania.

Later edit: Pana la urma, romanii de pretutindeni au dat dovada de rationament si au impiedicat comunismul. Nu ma mira deloc faptul ca singurul sondaj care a aratat realitatea a fost cel comandat de singura televiziune democrata.

Ok, ramane si Romania ca varianta

stop Quantum Leap - nu intoarcerii Romaniei in 1989

2009-12-06T22:19:58+00:00

Acest post e pentru romanii din Anglia care citesc ACUM. Dragilor, diferenta de procente este de 1,6%, desi securitatea de la Antena1 incearca sa spuna altceva. Iar marja de eroare poate face diferenta si mai mica. Mai sunt 100 de minute pana la inchiderea urnelor in Londra. Cei peste 3 milioane de romani din strainatate pot face diferenta. Votati ACUM si impiedicati transpunerea Quantum Leap in Romania. Impiedicati capcana timpului si intoarcerea Romaniei in anul de gratie 1989! Repet, mai sunt 38 deminute in Europa continentala si 98 de minute in Anglia pana la inchiderea urnelor! Votati acum daca nu ati facut-o! Fiecare vot conteaza! LATER EDIT: S-a dovedit ca vorbele mele n-au fost in vant. Voturile diasporei chiar au facut diferenta. Felicitari presedintelui, felicitari romanilor de pretutinden!

Hac! Eu cu cine (nu) votez?

2009-11-30T02:34:35+00:00

Ipostaza cetateanului turmentat din ?O scrisoare pierduta? m-ar poate prinde din ce in ce mai bine de cand am fost trimis din nou intr-o delegatiela Londra. Desi se spune ca Londra e frumoasa, nu pot sa uit ca totusi voi fi acolo in decembrie si nu pot sa uit vorba comandantului: Iarna.. nu-I ca vara. Ca sa nu mai vorbim de alta vorba la fel de celebra dar mai noua: Afara? ploua! Ca ploua sau ninge (asta mai rar, dar in februarie londonezii au vazut-o si pe asta), un lucru este cert: e frig!

Asocierile cu prostanacul

Metoda originala a londonezilor si a locuitorilor tarilor nordice in general de a se incalzi nu are nimic in comun cu hidrocentrale, termocentrale sau alte central conventionale. Centralele lor constau in sticle PET, cutii sau in pahare nenumarate servit de o chelnerita sexy prin puburi. Cum eu sunt din fire o persoana foaaarte? adaptabila (), n-ar fi exclus ca dimineata de 6 decembrie sa ma gaseasca mahmur, intrebandu-ma ca cetateanul din Caragiale. Ei da, daca pe insula nu exista niciun consulat si nu mi-am putut exercita dreptul, in Londra pot. Dilema este insa alta: pe cine?

Pentru un corporatist, politica e subiectul cu cel mai scazut interes. De marinar, auzisem de mult, mai mult de la Divertis sau cronica carcotasilor, fiind un clasic al oricaror emisiuni umoristice. Maxima ?Iarna nu-I ca vara? l-a consacrat definitiv. Cat despre prostanac? ei, nu, nu de la Ilici am aflat prima data. Primavara lui 2005 si congresul PSD au adus al doilea moment in care am auzit de el (cu ajutorul celebrei porecle), cand aflat la Cluj la client n-aveam ce face seara acasa decat sa ma uit la tv.

Mintea umana face asocieri uimitoare intre evenimente si diverse nume, melodii, locuri. Cand ascult 2 Unlimited, imi aduc aminte de scoala generala. Daca il vad pe Hagi la tv, imi aduc aminte de liceu. Iar cand aud numele de Geoana, imi aduc aminte de cea mai neagra perioada a existentei mele corporatiste: cea de la sfarsitul anului 2002. Perioada in care un absolvent de facultate se putea considera fericit cu un salariu de 100 de dolari. Perioada in care posibilitatea de a te angaja fara nicio pila sau recomandare era comparabila cu cea de a castiga la pronosport categoria a treia. Perioada in care singura posibilitate a unei firme de a scapa fara amenzi de la fisc era de ?a se imprieteni? cu cei care controlau.

Semnele de intrebare din 2002

Intr-un spatiu realmente insalubru si in care inghetam efectiv de frig pentru 60 de dolari pe luna, tanti Carmen alias patronul jecmanitor trona in haina ei de piele expunandu-si ideile de mare ?manager?. Tara asta e in haos. Si nu are sa-si revina, daca voi astia tineri nu alegeti un presedinte tanar si destept cum e Mircea Geoana!. Acum ce treaba avea haosul tarii cu faptul ca din zgarcenia ei, o conducta inghetase si trebuia sa folosim o toaleta insalubra nu stiu. Si nici nu stiu cum ne-ar fi scos din situatia asta Mircea Geoana.. Nu stiam ca ar avea intentia de a candida vreodata si nu intelegeam ce treaba avea Geoana in toata discutia asta.

Treptat-treptat, am inceput sa inteleg. Am inceput prin studierea contractului de inchiere. Hupita pusese laba pe un ditamai teren in sectorul 1, nu departe de gara. Nu prin forte proprii, ci prin intermediul Administratiei Pietelor unde barba-su era mare director. Si cum pe taranca nu prea o ducea capul sa scoata bani din afacerile ei (una cu plafar si una cu tevi), banii erau recuperate din sub-inchirierea unei (bune) parti din teren. Acum ca in contractul initial de inchiriere era o clauza care interzicea sub-inchirierea, pe cei doi soti nu-i mai interesa. Doar aveau spate la Administratia Pietelor, institutie sub-ordonata Primariei de sector.

Urmatorul lucru care-ti sarea in ochi era cand intrai pe terenul respectiv si mai departe in cladire. N-aveai sa vezi niciun calculator, sau orice alt instrument de calcul. N-aveai sa vezi o casa de marcat (desi regulamentul spunea ceva inca de pe atunci). Oricat te-ai fi invartit, nu puteai gasi un cuier, de rafturi nici nu putea fi vorba. Adesea lipsea si hartia higienica. S-ar spune ca nu erau bani. Asta pana ieseai prin curtea din spate si vedeai un Ford Mondeo ultimul tip. O masina care la vremea aia costa cat un apartament de 3 camere in Militari, cat salariul mediu pe 10 ani sau de vreo 100 de ori cat toate bunurile puse la dispozitia noastra in micutul spatiu. Cu ce bani? Cu aia de la primariile pesediste de sector subordonate caracatitei administrative rosii.

In fine, nici contabilitatea maghernitei nu te putea lasa fara mari semne de intrebare. Desi pierderile erau din ce in ce mai mari (La ce bun sa ai profit? Cu cat e mai mare profitul, cu atat e mai mare impozitul) iar banii invetiti in dugheana erau inexistenti, taranca traia din ce in ce mai bine (haine, servicii, scoli pentru copii). De ce? Celor doi soti hoti nu le trebuiau profit, le trebuiau doar firma. Prin care sa sustraga niste bani murdari de la mafia pesedisto-voiculista in schimbul serviciilor de pupat in cur. Mafie care pregatea inca de pe atunci drept cap pe ministrul de externe MG, fapt care explica si tentativele ei jalnice de a-I cauta noi votanti si de a-si asigura ei continuitatea in hotii.

Nu, mersi

Asa ca nu, tanti Carmen, duminica n-am sa votez un baiat (acum mai putin) tanar si destept ca Mircea Geoana! Nu de alta, dar de la terenuri din Grivita, ai sa ajungi matale sa jonglezi cu hale si uzine. Si problema e ca nu esti singura mataluta. Ca tine sunt muuuulti, lantul comunist al slabiciunilor a avut grija sa aiba multe zale cuprinzand toate rudele de gradul I, II si III al fiecarui director, director adjunct, secretar sau ce-o mai fi de la orice institutie de stat (fie ea scoala, spital, administratie sau puscarie).

Mersi, madam Carmen, dar nu vreau un baiat (acum mai putin) tanar si destept ca Mircea Geoana! N-as vrea sa renunti tu la acel Ford Mondeo pentru a jubila dintr-un Lamborghini. Sau ca fi-tu, acum major sa agate pitipoance cu un Mercedes S-Class Saloon. Si nici n-as vrea ca fi-ta sa primeasca cadou la majorat un Audi RS4 nou-nout. Nici ea, nici zecile de mii de odrasle carora omul nostru le este dator pentru sprijinul acordat.

Si nu, tanti Carmen, n-avem nevoie de un baiat (acum mai putin) tanar si destept ca Geoana, asa dupa cum nici Romania nu are nevoie de inca cateva mii de firme capusa care sa ne fure veniturile, oricum din ce in ce mai afectate de criza. Asa dupa cum n-avem nevoie nici de moguli, de mafia petrolului, de antene, realitati, realizatori spagatisti sau de profesori de istorie retardati. Nu, tanti Carmen, nu domnilor cu antene, duminica nu voi vota pe baiatul vostru tanar si destept!

P.S. Un articol din 2007 scris de moi, la fel de actual.

Later edit: Se pare ca voi pleca totusi vineri din Londra. Inapoi pe insula, ia sectie de votare unde nu-i. Vorba lui dracu: ?votul electronic sau la distanta au avut grija sa nu-l introduca. se pare ca astia de peste granita sunt foarte indisciplinati, si nu voteaza niciodata asa cum trebuie. si nici nu pun botul la un kil de ulei sau o punga de zahar.?. Asa ca, ai noroc, prostanace. N-o sa pot vota impotriva-ti. Mai raman cititorii.

Ajutor umanitar - Razvan, Deloitte

2009-11-21T00:16:11+00:00

buna. nu stiu daca de prin toate canalele pe care a circulat deja, povestea lui Razvan, coleg la Deloitte, a ajuns si la tine. daca nu: - http://www.razvan-zainescu.eu/home/ - http://razvanzainescu.wordpress.com/about/ te rog si sper sa duci vorba mai departe si sa fim citi mai multi aproape de el, fiecare cum poate. de raluca in data de 2009-11-20 14:08

De ce? De campanie (electorala)

2009-11-17T02:06:43+00:00

Seara corporatistului trimis in delegatie in Anglia este mult mai putin spectaculoasa decat s-ar putea crede. Exilat adesea intr-un satuc in care si-a gasit clientul sa-si faca parc industrial, intr-un hotel in care nu e nici sala, nic internet, nici televiziune prin cablu decat cu plata suplimentara, aruncatul la privirea la BBC pare a fi singurul sport la indemana. Si ce vede? Vede niste idioti cu bani si masini care au ajuns... in Romania Dupa ce isi fac de cap si isi imagineaza ca Romania e tara in care se arunca cu pietre in tigani, distrug total un Sandero nou doar pentru ca le face placere, inconstientii ajung in Transfagarasan unde ii puteti vedea lasandu-se in voia sorti. Din pacate, nu le-a iesit nicio groapa in cale, asa ca cei trei retardati au ajuns la urmatoarea destinatie: Casa Poporului. Televiziunea de propaganda a mogulului, detinatoarea drepturilor tv in Romania, s-a grabit sa ne prezinte imaginile de la filmari. Filmari la care, au dat dovada din nou de inconstienta alergand cu cateva sute la ora prin tunelurile din Casa Poporului. Conform Evenimentului Zilei, Antena 3, postul rom�nesc care transmite emisiunea auto ?Top Gear?, nu ?tie exact c�nd va difuza episodul ?Decapotabile �n Rom�nia?. Antena 3 a oprit transmiterea emisiunii la �nceputul campaniei electorale. ?Nu este ceva sigur, se discutase ca acest episod s? apar? ?i la noi, �n decembrie, dar nu este nimic stabilit?, a declarat Carla Donciu, PR Antena 3. Eee, lasa ca stie corporatistu de ce nu a fost difuzat. Conform emisiunii de pe BBC, permisiunea (inconstienta de altfel) de a galopa prin tuneluri a fost acordata de un inalt demnitar. Care demnitar? Uite, asta, votai-as protejatu duminica!

Offshorizarea

2009-11-16T02:39:42+00:00

Wud you giv me yur account number coz I wud like to check it? Daca va suna familiara fraza asta, inseamna ca stiti deja despre ce este vorba. In clipa asta nu cred sa mai fie corporatie care sa lucreze cu clienti si sa nu-si fi tras vreun call-center prin India. Chestia se numeste offshoring si, conform institutiilor de specialitate, are la baza 3 motive: bani, bani si iar bani. Sau cel putin asa am tradus eu large talent pool, low cost si fast turnaround time din engleza de business.

Servicii globale partajate

In principiu e simplu. Ai multi clienti persoane fizice, foarte multi sunt batuti in cap (aia de-au lucrat la *222 sau la 444 stiu ce zic), localnicii nu accepta un job de consultant relatii clienti decat daca e binisor platit? Asa ca, daca sa zicem ca esti angajator in UK si nu vrei sa platesti pe unul cu 24.500 de dolari pe an pentru treaba asta, iti cari tot call centerul in India unde platesti un bindi cu 2.300 pentru aceeasi munca. Ii dai un calculator, ii dai o lista cu ce sa zica, ii arati butonul de punere in asteptare, si gata. Ca pe urma te injura clientii ca nu inteleg accentele mandrilor, asta-i alta poveste.

De cateva luni insa, corporatia mi-a rezervat o noua surpriza, tocmai cand faceam planificarea unui job, aflat la a patra editie. Desi la precedentele 3, avusesem drept ajutor (sau mai putin ajutor) un incurca-lume aflat la al doile an in firma, de data asta situatia era schimbata. Plannerul arata foarte clar o debutanta dar si doua nume ?non-english? care numai din biroul nostru de pe insula nu erau. Descrierea biroului din care faceau parte era cat se poate de edificatoare: sevicii globale partajate.

Ei da, traisem s-o vad si pe asta. Ajunsesem sa intram si noi in clubul select al offshorerilor si sa offshorizam consultanta in India. Totul parea o gluma proasta mai ales stiind ce probleme punea clientul respectiv. Desi eram la al patrulea semestru, totusi nu puteam spune ca am inteles tot ce facea. Iar dasteptu asta de manager de prin centrul Africii vroia sa invat doi bolovani in cateva zile destule chestii incat sa-i tin ocupati doi saptamani. Si asta de la distanta.

Aici sunt banii Dumneavoastra

Cum domnul colorat avea idei mari, a trebuit sa ma lupt cu ei inca din partea de planificare. Cica sa ne ajute sa transpunem formulare dintr-un format in altul. Zis si facut. Dau eu un mail peste Pacific spunandu-le sa gaseasca in retea noul formular, sa ia formularul existent din dosar si sa puna datele din vechiul formular in noul formular. Ca de, cam cu asta ne chinuie mai nou corporatia, sa avem formulare la zi care se schimba din luna in luna. Mail de raspuns peste 3 zile: Nu putem accesa formularul nou, ca n-avem InfoPath instalat pe calculatoare!

Noroc ca m-a trimis corporatia unde a intarcat mutu iapa pentru vreo 3 saptamani si l-am lasat pe manajer sa se spele cu ei pe cap. Numai ca intr-un final am revenit pe insulita, decis sa ma lupt cu toti, cu indieni offshorizati, cu juniori noi, cu clientul dificil si sa o scot la capat pentru a patra oara. Organizez eu intalnirea cu echipa, invit si pe indieni, pe manajer ia-l de unde nu-i. Le dau eu tema, le aloc sarcinile cu cel mai putin de gandit si cel mai mult de lucrat si astept. Astept. Astept. Marti seara ma trezesc cu un mail ca unul din ei nu mai poate sa lucreze ca a fost alocat pe un alt job. Si ca daca vreau sa vorbesc cu coordonatorul de pe insula sa-l rezerve pentru saptamana viitoare.

Pai de rezervat fusese si saptamana asta! Iar clientul nu-i astepta pe ei! Clientul vroia sa stie ce-am facut pana la sfarsitul saptamanii! Asa ca l-am lasat in plata Domnului (sau a elefantului cu nu stiu cate picioare si brate) si l-am asteptat pe al doilea hindu sa vina cu rezultate. De venit a venit un alt mail, miercuri la pranz dar nu de la ei ci de la o tipa din Londra (cu nume la fel de non-english). Care imi spunea ca datorita nu stiu caror angajamente, nici unul din cei 2 hindu mititei nu mai pot continua saptamana asta. Si ca atare sa-i rezerv saptamana viitoare.

Mai mult, culmea nesimtirii, tipa gasea de cuviinta sa-mi atraga mie atentia ca le-am scris mititeilor pe mail, care protocol chipurile n-ar fi agreat. Cu nervii in pioneze, l-am intrebat pe al doilea mititel cam ce-a facut pana atunci si daca mai poate sa lucreze SAPTAMANA ASTA. Raspunsul a fost clasic: nimic in 3 zile. Un raspuns mai larg l-a dat iar tipa din Londra, la fel de neintrebata care s-a ofuscat ca desi imi trasese atentia, iar am folosit mailul ca mijloc de necomunicare ceea ce e neacceptabil bla bla bla bla. In fine, am pus o regula in Lotus Notes sa-i arunce la gunoi toate mesajele instant si l-am lasat pe manajer sa se spele pe cap cu ea si cu toti offshorizatii.

Am reusit sa termin treaba ca si in anii trecuti, cu ore suplimentare, week-enduri muncite, tot tacamul. Peste o saptamana am primit o invitatie la trening despre offshorizare. Ca asa-i la noi, mai intai e practica, si pe urma e teoria. Intamplator sau nu, trainerul era tot un indian care a enumerat avantajele: Bani, bani si iar bani. Sau rata orara de doua ori mai mica, curba de invatare in crestere si numar mare de angajati (care pana la urma s-a dovedit insuficient in exemplul nostru). Am retinut totusi ca se poate folosi mailul, doar ca nu si cu atasamente continand informatia de la client. Acum de ce naiba mailul nu e sigur iar rahatul ala de software de networking care se blocheaza din ora in ora e sigur? In fine?

Pentru ca probabil se plictisea, trainerul a apucat sa ne spuna si o chestie pe care nu cred ca ar fi trebuit s-o spuna. Chestie auzita de la trainingul de manageri la care fusese invitata si bossul al mai mare al corporatiei, ala din America. Cica forta planetei se muta de la vest la est, lucru recunoscut si de olaba (sau obama, cum s-o zice) iar ei, saracii, nu pot decat sa se adapteze la asta. Hai sictir!

Acest post se incheie, spre surprinderea generala, aici. Corporatistu? nu mai are resurse de inspiratie, asa ca se gandeste sa offshorizeze bloggingul in India. Iar cititorii se plictisesc sa citeasca atata, asa ca vor offshoriza cititul in Filipine urmand a primi un rezumat de la o fa?? rotund?. In timpul c�?tigat, se vor uita pe Antena lui Felix unde niste chinezi vor crea continutul materialelor offshorizate de Galmea si Spam. Care materiale vor fi sumarizate si transmise mai departe spre informarea lui Base direct din Guadalajara, unde pentru cativa pesos mexicanii ii vor multumi Piratului pentru offshorizare.

Corporatia se muta (I)

2009-11-11T02:44:30+00:00

Desi pare greu de crezut pentru un corporatist cu state vechi ca mine, tocmai am experimentat prima mutare de sediu din istoria mea de angajat (model) al unei firme multinationale. Placa zilei, pe numele ei ?in curand ne mutam intr-un sediu mai mare si mai modern?, a fost fredonata pe insula inca din anul 2005, conform relatarilor lui Petrica, fara ca ideea sa fi fost concretizata in vreun fel in ultimii 4 ani. Pe vremea aia, mareata corporatie se afla intr-un casa ca-n povesti, cu vedere la oceanul albastru, incadrata foarte bine in peisajul de mai jos. Casa a fost primitoare pentru toata lumea, angajati mai vechi sau nou veniti. Aici a debutat Petrica in cariera de tiran pe insula. ?Aaaa, casa asta n-are pereti de sticla?, a grait el. Tot aici, si-a instalat prima data Stinkatorul Indian duhoarea. ?Aaaa, spunea el in timp ce altii se tineau de nas, casa mea din India e mai mare!? Aici cred ca ghiciti ce-au intrebat ceilalti in gand. Incepe cu ?De ce? si se termina cu ?India?. Nici maronii care s-au peregrinat n-au rezistat prea mult fara sa strambe din nas: Sediul asta e o casa de locuit, nu e firma. E o rusine!, au concluzionat ei. Amu? cativa ani insa, in vremuri uitate, pe cand Dinamo inca mai castiga titluri de campioana iar corporatistul de fata tocmai se stabilise pe insula, mai-marii din imparatie au dat vestea cea mare: ?Am semnat contractual de chirie, in ianuarie 2008 ne mutam!?. Daca pana atunci ne multumeam cu raspunsul ?intr-un sediu mare si modern?, de data asta Regele Arthur a ridicat mana si a aratat niste macarale spre nord. Urma sa ne mutam intr-o zona? ?moderna?, cu sedii de corporatii intr-o zona? cum e asta VA URMA (cand n-o sa ma mai exploateze maroniul asta de mi-e manager acum si voi putea pleca de la serviciu pana la ora 10 seara)

Codul lui Zorro

2009-11-02T02:46:23+00:00

Maroniul Zorro mi-a aratat saptamana trecuta ca poate avea si altceva in cap decat sa traga de timp si sa se sustraga de la munca. Actiunea s-a petrecut intr-o ambianta plictisitoare, ca acelea care pot avea loc doarpe la cate-un training. Ocazia a venit cand, ironia sortii, corporatia l-a desemnat sa se ocupe de trainingul de management skills pe? Marele (h)indus.

Care hindus, in loc sa-si spuna acolo monologul dat mura in gura de sefii din Londra, a inceput sa abereze. Printre altele, coloratul cu chip de maimuta a strecurat ideea ca el a devenit Mare Sef tocmai datorita ... charismei lui si a abilitatilor manageriale. Auzi, ba, ipocritule, asta sa le-o spui tu copiilor ala consiliati pe care trebuia sa-i ajuti sa promoveze!!

Enuntul codului

Dar nu despre (h)indus vom vorbi noi astazi. Ci despre pauza de masa care (desi de 60 de minute in contractul de munca) devenise 35 de minute la initiativa maimutei. In cele din urma, pauza s-a dovedit prea mare la ce mancare aveam. Dupa ce am infulecat mai mult in sila cateva bucati de pui prajit puse pe un bat plus unul dintre putinele sandwitchuri care nu era cu mancare de mare, m-am indreptat grabit sa-mi iau o ceasca de cafea, cat sa nu-mi pice capul pe masa in fata hindsului.

Simtind ca i se apropie sfarsitul (sfarsitul contractului, la ce va gandeati?) , Zorro a coborat de pe piedestalul pe care se afla de cand promovase acum 2 ani, sa vorbeasca cu mine. Fiind singurul maroniu care nu numai ca avea sapun si apa acasa, dar le mai si folosea, nu m-a deranjat. Oricum, in afara de faptul ca era un lenes irecuperabil, n-avea nimic altceva deranjant.

Cum Zorro tocmai atacase o oportunitate de job pe care eu o refuzasem (in Orientul Mijlociu sa se duca el!), maroniul mirosise ca respectiva oportunitate nu ajunsese la mine tocmai picata din cer. Cumva isi imaginase el ca fidelitatea mea fata de firma semana cu fidelitatea actorilor de la Hollywood fata de neveste. Pe de alta parte, na, stia el ca n-o sa cant ode vesnice corporatiei, mai ales dupa magariile intamplate in urma promovarilor.

Si daca tot veni vorba de promovari, Zorro (sarit si el de la promovare) a tinut sa-mi expuna teoria lui (acum sunt convins ca fiecare are propria varianta, mai mult sau mai putin suportata de evidente). Jobul cu arabii , grai el foarte convins de ceea ce spune, a fost singurul care ti-a stat in calea promovarii! Este vorba de celebrul job al Tipicarului in care participase si Blonda, consiliata lui Zorro.

Argumentele codului

Ca sa recapitulez pentru cei care n-au citit toate postarile, Tipicarul e un cur de om care spera sa faca vanzarea vanzarilor care sa-i asigure o scurtatura spre ungerea ca si cavaler al mesei rotunde. Fiind prieten cu niste pafaristi (adica d-astia pe dinafara), a pus o vorba buna catre administratorul unor arabi care le-a facut legatura cu niste tipi dubiosi din Orientul Mijlociu. Dupa ceva discutii, corporatia a batut palma cu araboii, castigarea proiectului fiind anuntata cu surle si trambite in update-ul lunar iar Tipicarul prezentat ca un bun om de vanzari.

Lunile au trecut insa si pe masura ce Tipicarul se visa cavaler si stand la un sprit cu Regele Arthur, echipa noastra descoperea afaceri din ce in ce mai dubioase ale noului client. Mai mult decat atat, nu exista nimeni in firma care sa aiba minime competente in instrumentele islamice folosite de araboi. Vazand ca proiectul se indreapta spre un esec rasunator, Tipicarul a incercat sa-si salveze pielea, rezolvand situatia ca orice manager de succes: dand vina pe mine si pe Blonda.

Tot ca un manager de succes, magarul a incercat strategia ?dezbina-i si cucereste-i?. Mie mi-a zis sa o supraveghez mai bine pe blonda ca e varza si nu stie ce face, spunandu-i si ei lucruri mai dragute despre mine. Numai ca socoteala de-acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, eu si cu Blonda ne-am dat reciproc evaluari bune, el ne-a dat amandurora proaste, noi la randul nostru i-am dat evaluari execrabile inapoi. Pana la urma a iesit un circ total iar Tipicarul a fost nevoit sa aplice planul B, carandu-se din firma dupa 8 ani si plecand la unii care-i promisesera ca va deveni cavaler in functie de performantele din primul an.

Aici intervine Zorro care a fost foarte mirat sa vada cum Blonda primise doua evaluari diametral opuse pe acelasi job. Asa ca si-a facut curaj si l-a confruntat pe Tipicar. Care Tipicar, vazand evidentele, a dat in paranoia sugerand ca cele doua evaluari unique2 ? Blonda si Blonda ? unique2 sunt asemanatoare si ar fi aranjate dinainte pentru a-l infunda pe el. Motiv pentru care au avut loc discutii ulterioare intre Motan, Zorro si Tipicar asta in timp ce eu si cu blonda ne balaceam prin Mediterana, fie in Caraibe (cazul ei), fie la Tarragona (cel al meu).

Contestatarii codului

Desi teoria lui cu magariile unor anumiti localnici ramanea valida si impartasita de toata lumea, nu pot insa decat sa-i respind codul din doua motive:

1. Asta ar insemna sa imbratisez Teoria conspiratiei. Si aici pe cat de frumusica e Julia Roberts si pe cat de bine ii vine rolul din filmul cu acelasi nume, nu acelasi lucru l-as putea zice despre mine. Sunt perfect de acord, dupa esecul jobului, Tipicarul ar fi facut orice sa scoata pe oricine altcineva vinovat. Numai ca n-a prea avut probe, pe langa faptul ca imi facusem treaba cat de cat bine, am avut grija si eu sa-mi ascund cotomarlele si sa fabric mailuri care adeseori veneau sa contrazica orice discutie anterioara

2. Toata afacerea cu arabii s-a terminat undeva in iulie cam in acelasi timp cu masa rotunda, in timp ce, dupa cum reiese si dintr-un post mai vechi, zarurile fusesera aruncate cu mult timp inainte in functie de diferite interese. Mai mult, jobul incepuse in aprilie pe vremea cand motanul facea declaratii la client cu privire la promovarea Mimozei, adica la o luna dupa ce Alesul primise deja un job viitor ca si manager si la doua luni dupa momentul in care cei doi mici (h)indusi isi auto-proclamasera promovarea din octombrie. Evident, nu fara spate.

Una peste alta, marturisirea lui ramane totusi binevenita si mai adauga o fila la dosarul pe care-l voi folosi la exit interview. Care exit interview sper sa fie cat mai curand posibil, deja fiecare zi e un cosmar in cuibul de vipere in care m-am aciuat speriat de prostia vazuta pe taramul contabilelor contopiste si a dasteptilor de la IT. Iar cand va veni momentul, voi scrie despre el si pe blog.

Alte statistici corporatiste (II)

2009-10-26T02:52:04+00:00

Saptamana trecuta incercam sa adorm din nou cititorii cu o poveste despre consilieri si consiliati. Pentru cei neinitiati in tainele corporatiei, tin sa precizez ca n-are nimeni probleme nici cu drogurile, nici cu alcoolul. Este doar o noua definitie data acelora mai avansati in corporatie al caror rol ar trebui sa fie de mentor pentru ai sai colegi mai putin experimentati. Dupa cum s-a vazut insa adesea, consilierii au alte probleme mai stringente decat interesul propriilor consiliati.

Alesul si Delasatorul, sau ?Cine seamana, se aduna?

Voi ilustra in curand ce vreau sa spun cu asta, nu inainte de a termina cu Alesul si al sau consiliat Delasatorul. Spuneam eu saptamana trecuta inainte sa ma ia somnul si pe mine, despre cum m-am procopsit cu el pe jobul condus cu mare maiestrie de Zorro. Tot atunci, Tipicarul se oferise, intr-una dintre rarele lui intentii bune, sa-mi trimita pe cap o stagiara, pe care o vom denumi in continuare Lewinski.

N-am apucat bine sa-I dau vestea Delasatorului, ca acesta a inceput o adevarata telenovela. Cum ca de-abia a asteptat sa termine ultimul job ca sa scape de Lewinski. Ca e o piaza rea, ca a facut-o vaca pe Mimoza, ca nu face decat sa barfeasca? Ca s-o intreb pe Mimoza daca nu-l cred pe el! Mai bine nu, la cat teatru joaca si aia! Deja Tanar si Nelinistit era mai putin impresionant decat pledoaria lui. Pana la urma m-a convins spunand ca Lewinski si-a dat in petec si cu o australianca, de al carei professionalism nu se putea indoi nimeni si care din pacate please inapoi in tara ei. Si ca? daca n-o primesc pe stagiara pe job, o sa se dea peste cap si-o sa munceasca fara oprire ca sa termine tot ce trebuie terminat.

Ori ca imi luase Dumnezeu mintile, ori ca eram obosit, am pus mana pe telefon si i-am declinat Tipicarului oferta caritabila. Delasatorul mi-a multumit repede plecand in pauza de masa la 12 si venind aproape de 3. A doua zi a aparut aproape de ora 10. Chipurile nu gasise loc de parcare. O ora? A doua zi d�j� a trebuit sa sun la firma sa-l sune pe mobil dupa ce la 3 jumate dupa-masa, consiliatul Alesului nu gasise de cuviinta sa apara la datorie. Si uite asa, urmand obiceiurile propriului consilier, omul nostru a muncit maxim 25 de ore dintr-o saptamana in care se laudase ca face chiar overtime. Overtime am facut eu in week-end sa fac si ce trebuia el sa faca.

Generatia de sacrificiu

Incet-grapis, am ajuns si la ultimul consilier, ocazie cu care aflam in sfarsit noi amanunte in dosarul (h)indusilor despre care am vorbit in primul post. Ei bine, deportarea la Londra m-a pus in fata in fata cu o concetateanca a Chestiei de 5 picioare (adica 1,524 metri). Care concetateanca, oricat de patrioata era, nu si-a putut ascunde indignarea fata de promovarea fostului ei coleg din tara natala. Ceva de genul: Whaaaat?! Oh, man! No! He?s rubbish!

Din pacate, oricat de tampit ar fi fost, Chestia de 5 picioare il avea in spate pe Marele Hindus. Denumire data nu atat de inaltimea lui colosala pentru tara lui (aproape 1,75 metri) dar mai ales datorita faptului ca el insusi fusese promovat de la Sef la Mare Sef. Cum, numai el stie. Cert este ca nimeni nu le putea avea pe toate. Asa ca daca obtinuse o promovare proprie si pusese umarul zdravan la promovarea membrilor mafiei (h)induse, omul trebuia sa plateasca cumva. Si cum plata nu putea fi efectuata prin card de credit, ramanea doar varianta saritului la promovare a propriilor consilieri.

Pe Marele Hindus il cam durea inimioara sa nu-l promoveze pe Aviator. Crescut si educat la Londra (si ce educatie: inginerie aeronautica!), acesta era unul dintre putinii cu o cultura generala solida. Desi limba lui natala nu era engleza, a fost singurul care a stiut sa-mi explice ce inseamna ?clientul cel naspa. Tot el a sesizat o maaaare greseala a unui pampalau de manager de anul trecut si tot el a propus si solutia de remediere. Numai ca na, pierde timpul cantand in timpul liber intr-o formatie in loc sa se reculeaga si sa se roage la elefantii hindusului. Asa ca? da-l dracului ca o promova si la anul!

Concluzia

Si acestea fiind zise, tragem cortina si peste promovari si revenim la intrebare.

Ce probabilitate exista sa avem 4 nepromovati si toti sa aiba acelasi consilier? Asta in timp ce tuturor celorlati consilieri le-au promovat toti consiliatii?

Ei bine, nu stiu ce importanta mai are. Sa spunem ca inainte de virgula e un zero. Dupa virgula, prima zecimala e tot un zero. Dar ce importanta mai are statistica? Ce importanta mai are performanta? Ca si in alegerile din tara, conteaza mai mult politica.

Alte statistici corporatiste

2009-10-15T00:13:12+00:00

Spuneam saptamana trecuta ca statistica devine tot mai interesanta pentru cei ce nu sa inchida ochii la asa-zisele coincidente. Telenovela: Si juniorii plang?

Anuntarea promovarilor in corporatie a adus o adevarata provocare si pentru micii corporatisti juniori care, fara sa stie ce insemna asta, asteapta sa se inhame la jugul senioritatii. Cele 4 promovari descrise in postul anterior adaugate la cele 4 debarcari generate de operatiunea Maronii disperati au adus 8 locuri libere de sclavi numiti si seniori. Tinand cont ca si aici erau tot 12 candidati, avem o competitie mai relaxata cu 2 candidati pe 3 locuri, sau o sansa teoretica de promovare de 67%.

E momentul sa intre in arena cei 5 consilieri, sau aceia care au fost investiti cu functia de a-i consilia pe mai tinerii sclavi in hatisurile junglei corporatiste si de a-i ajuta sa avanseze in firma. Stiu, ma urati. Ma urasc si eu singur pentru ca ma repet. Numai ca aici apare elementul surpriza pentru ca schimbam filmul. Nu mai avem un film American, e un film frantuzesc d-ala in care ala bun moare la final. Iar prima intrebare legata de coincidente este urmatoarea:

1. Ce probabilitate exista sa avem 4 nepromovati si toti sa aiba acelasi consilier? Asta in timp ce tuturor celorlati consilieri le-au promovat toti consiliatii?

A. Unde e motanul?

Unde sa fie? E la castronul cu laptic sperand ca macar aici sa nu mai fie nevoit sa faca alegeri si sa-I fie promovati ambii pisoi? aaa, consiliati. Ambii ciraci sunt preluati de la Zorro (din propria lor initiative) iar primul e un motanel demn de un asa consilier. Cu Motanelul am lucrat putin pe jobul Reactionarului la micul Hitler. De fapt e mult spus am lucrat cu el, am lucrat mai mult singur, Motanelul lingandu-se pe botic, intinzandu-se si asteptand cumintel ca cele doua limbi ale ceasului sa ajunga unde trebuie. Cea mare la 6, iar cea mica la 5, semnal cat se poate de clar pentru fuga catre casa.

Spre deosebire de al sau coleg, Artistul s-a facut remarcat luand mai multe Value Awards. Toate insa pentru organizarea de Music Nights. La munca, il vedeai adesea venind din 5 in 5 minute la mine pentru a cere explicatii. Cum ca, vezi dom?le nu-I da si pace. E ceva gresit de la client, a stat o ora si nu i-a dat. De cele mai multe ori, dupa maxim 20 de secunde plecam la locul meu. Ba nu trasese formula pana la capat, ba uitase sa faca o suma.

B. Zorro si blonzii

Dupa propriul insucces dar si insuccesul in a-I mentine in firma pe alti harciogi maronii, Zorro spera intr-o compensatie pentru cuplul de blonzi pe care incerca sa-I treaca de la tinere sperante la seniori. Cuplu vorba vine, blonda fiind cuplata de fapt cu un fost boxer asa ca voi face tot posibilul sa nu afle de acest blog. Veti vedea si de ce. Cat il priveste pe blond, acesta a fost fara indoiala singurul din cei 106 de salariati care a obtinut o promovare meritata, acesta reusind niste salvari miraculoase ale unor joburi compromise la un moment dat de micul maroniu, dihor sau alti colorati.

Nu acelasi lucru il putem spune despre Blonda. Candva prin august, Tipicarul ii daduse un mail sa completeze un formular de arhiva ca sa nu fim vanati de catre cei de la audit. Ei bine, blonda era la training in strainatate iar tipicarul era prea tampit ca sa-si dea seama. Cum si eu (ala copiat in mail) eram in concediu, am incalcat cu gratie termenul de arhivare. Cum blonda n-a dat ulterior niciun semn de viata, am crezut ca s-a achitat de sarcina odata cu revenirea pe insula. Ei nu, noul manager m-a pus sa ma interesez iar eu am intrebat-o daca are de gand sa faca ceva sau nu.

Dupa ce mi-a raspuns prin cateva mailuri cu intrebari complicate gen ?da ce cifra de afaceri are??, ?putem sa facem jobul in afara busy season?? sau remarci general dar perfect corecte gen ?nu stiu ce fac?, ?ajutor?, am primit un mail automat de la server. Cica se semnez daca sunt de acord sa semnam un alt contract cu clientul. Moment in care m-am prins. In loc sa completeze un formular de arhiva de doua pagini, blonda incepuse un formular electronic cu vreo 7 aprobari ulterioare de continuitate a serviciilor cu clientul.

C. Shreka revine

Bucuroasa nevoie mare pentru promovarea Alesului la sefut, Shreka spera la un success similar pentru cele doua gagici pe care le antrena la echipa de under 22. Oricum, la ea se aplica postulatul explicat in postul anterior: ?Daca ai pus-o cu Shreka te poti considera concediat. Asa ca, atata timp cat cele doua gagici erau cuminti si n-o suparau pe d-na capcauna, se puteau d�j� considera promovate.

Asta chiar daca una din ele venea zilnic cu pana la o ora intarziere si isi lua pauza de masa de pana la doua ore. Chiar daca cealalta se uita la tine cu ochii ei mari si cuminti parand ca a inteles cand de fapt trebuia sa-i mai explicit ulterior de 7 ori. Si bineinteles, chiar daca una din ele fusese prinsa de directorul clientului ca juca solitaire la client. D. Liniste! Alesul consiliaza

Pana si Alesul avea alesii lui. Alesi bineinteles dupa chipul si asemanarea sa. De altfel nu surprinde pe nimeni faptul ca la o petrecere se stramba ca ultima maimuta spunandu-I celui mai nou consiliat: ?Mirror your counsellor!?. Pe care l-au imitat la perfectie, atat la betie cat si la rigurozitatea in munca.

Alcoolica s-a remarcat de multe ori. Nu de putine ori si-a telefonat consilierul mentionand ca are simptomele gripei porcine: greata, varsaturi, dureri de cap ingrozitoare. Din fericire, a rectificat de fiecare data la pranz realizand ca virusul mahmurelii are efecte asemanatoare in prima faza cu H1N1. Cat despre serviciu, n-am putea spune ca am auzit vreodata numele ei pomenit.

Cat despre delasator, l-am avut din pacate pe cap in vara pe unul din joburile lui Zorro. Datorita competentei maxime pentru care este proverbial, Zorro a reusit sa ma trimita singur singurel la unul din clientii Top 250 de pe bursa londoneza. Motivul? N-a gasit juniori. Aproape de final, l-a gasit pe Delasator (io zic ca-I cauta pe Facebook ca N-Dubz, ca daca s-ar fi uitat in jur i-ar fi gasit frecand menta pe hi5). Dupa inca o zi, mi-a mai gasit Tipicarul o stagiara, sa-I zicem Lewinski.

-VA URMA-