Duminica, Iulie 22, 2012, 06:21 PM 

Munca ta, meritul lor
     media: 5.00 din 1 vot

Noul meu sef este un tipicar. Linistiti-va! Daca mogulii sunt de obicei rai, dar mai sunt si buni din cand in cand, tot asa e si cu tipicarii. Spre deosebire de nemernicul de Tipicar care mi-a stricat mie ploile cu promovarea in 2009, noul sef are doar niste mici obsesii pe care le poate justifica. Iar obsesiile astea se nasc fie din frica, fie din traume precedente.

Nici nu e de mirare. A petrecut ultimii 6 ani in actuala corporatie, dar inca se mai vad traumele provocate de fostul angajator. Care fost angajator e chiar o firma de consultanta, concurenta cu cea care mi-a macinat mie aproape 7 ani din viata. Nu vreau sa fac postul asta despre sef, ci despre una din traumele lui: asumarea meritelor unei persoane de catre seful persoanei respective.

Intr-adevar, sefu evita la maxim sa trimita vreun mail cu orice fisier in care am avut si un rol pe motiv ca nu vrea sa-si asume meritele mele. Intr-un moment de sinceritate, mi-a si explicat. Unul dintre partenerii de la fostul angajator, nume de cod Dobitocul, plagia toata munca tanarului, dandu-I impresia clientului ca el, Dobitocul, este cel care a creat de la cap la coada toate rapoartele mestesugite de fapt din greu de catre actualul meu sef.

Sefu are fara indoiala o problema cu caputul dar intrebarea care ma framanta acum este alta: ce dracu urmaresc astia care isi asuma meritele altora?

Bine, am inteles, astia mici cu 2-4 ani de experienta vor sa promoveze si incearca din greu sa-I pacaleasca pe sefi ca au muncit mai mult decat in realitate. Intr-un an, doi le trece dupa ce au urcat cat au putut sa urce si apoi se cara la un job mai lejer cu mai putina munca unde sa-si pota etala fuga de raspundere.

Dar totusi, cand vorbim de un partener, cum este Dobitocul, pe cine dracu mai vrei sa impresionezi? Sa presupunem ca ar fi vorba de seful partenerului si anume managing partnerul. Dar stai! Mailul ala ajunge doar la client, cu copy la supusi, nu si la sefi.

Si atunci? De ce ai vrea sa pari tu geniu in fata clientului in loc sa promovezi toata echipa? Greu de imaginat si probabil as fi ramas cu intrebarea deschisa daca nu mi-ar fi fost dat sa lucrez nu cu mult timp in urma cu Cavalerul Frezat. Raspunsul poate parea simplu pentru logica lor insa pe mine m-a lasat perplex de fiecare data cand ma intalneam cu situatia, confirmata si de un feedback al unui client director, dus rau cu pluta.

O sa pun in cele ce urmeaza un fel de citat, asa, din “gandirea” lor revolutionara:

“Suntem cateva firme pe piata asta si toate actioneaza la fel. Iau absolventi si le asigura training si plata calificarii profesionale. Cu mici diferente, calificarile sunt fix aceleasi si dureaza cam 2-3 ani. Ca atare, angajatii au aceeasi pregatire si aceeasi abordare in relatia cu clientul. Ei isi fac treaba si clientul nu percepe diferenta intre noi si concurenti. Mai mult, angajatii nostrii interactioneaza de obicei cu angajatii lor, fara ca directorul clientilor sa vada munca de ansamblu.

Factorul care face diferenta este insa PARTENERUL care intra cel mai adesea in contact cu directorii si actionarii clientului. Adica EU. EU sunt ala importantul la care apeleaza personajele cheie de la client si care ma suna de fiecare data cand au o intrebare. Daca au o intrebare, trebuie sa le si raspund. De unde naiba sa stiu daca eu nu merg acolo cand se face munca? Nu mai bine dau un mail catre sclavii aia care fac munca si cer un raport? Iar dupa ce-l primesc, sterg orice urma lasata de membrii echipei (cum ar fi initiale, semnaturi, documentare de genul “Cutarescu a vazut registrul si a constatat…”) si pretind ca totul a fost facut de mine?” Si uite asa, EU raman ala care stie tot si clientul ne va alege pe noi in detrimental concurentei, si asta datorita MIE “

N-am sa comentez pentru ca m-as lansa intr-o noua epistola plina de sfinti, morti, penisuri si mama partenerului ciorditor. Ma simt insa bine cand realizez cat de bine am facut ca m-am carat din firma aia cancerizata si din universul lor plagiator in care meritele nu ti se recunosc niciodata pe masura. Si ti se si fura.

Ce e mai curios e faptul ca am plecat de doua ori din firma aia. O data din Romania si o data de pe insula. Iar cand, dupa prima plecare, m-a intrebat cineva daca vreau sa ma intorc, i-am spus ca m-as intoarce numai pentru a trai bucuria pe care o simti cand pleci. Culmea e ca am avut dreptate.

Vineri, Iunie 8, 2012, 12:14 AM 

IT-stul de call center
     media: 0.00 din 0 voturi

Nu mai e mult si daca ma intreaba cineva "Cine esti dumneata domnule si ce-ai facut in ultimii 5 ani?", o sa ma las pe spate, o sa-mi scot ochelarii pe care nu-i am, si o sa spun aidoma Cavalerului Frezat: "Hmmmm.... Excellent question !" Lasand bascalia la o parte, in ultima vreme am scrijelit insemnari pe blog iar cu una din ele de acum 5 veri nici macar eu nu mai sunt de acord. Este vorba despre cea din linkul de mai jos.

http://corporatistu.ablog.ro/2007-07-24/definitiile-corporatiste-ale-insulei.html#axzz1t5hVABIc

Acum 5 ani, scapat la limita din infernal corporatist romanesc am avut impresia ca am gasit caini care circula cu covrigi in coada si lapte si miere curgand de la robinet. Ei bine, nu, sunt si aici client chiar mai tampiti ca in Romania, de manageri pakistanezi si indieni m-am saturat pana in gat dar totusi cea mai tampita solutie mi se pare centralizarea IT-ului. Daca la Bucuresti aveam parte de un dashtept fara de care nu se misca nimic si caruia trebuia sa-I faci sluj, aici IT-istul este intr-un call center aflat la doua insule distanta. Cum functioneaza asta? Haideti sa luam doua exemple din cele doua corporatii la care am lucrat pe insula pana acum.

A. Suna pana ti se inroseste urechea

Intr-o incercare continua si disperata de a scapa de oameni cu pregatire inalta, corporatia britanica s-a lepadat de IT-istii de birou si a incropit un IT Call Center. Stabilit tocmai la Dublin, CC-ul trebuia sa faca fata unei insule mai mici, uneia mai mari, unui regat (cu vreo douazeci de birouri) si unei republici. Numai ca centrului ii mai trebuia ceva: It-isti. Asa ca a angajat… irlandezi. Daca mai stateam cativa ani acolo, as fi inceput sa invat irlandeza, altminteri orice incercare de a le decoda lor accentul din engleza era sortita esecului.

Pentru ce apelai la ei? Pai, cam pentru orice. Ori ca nu-ti merge sistemul, ori ca n-ai retea, ori ca nu porneste sau nu merge facebookul (asta din urma e mare tragedie pentru junior). De pilda, intr-o zi de vineri memorabila (2 mai 2008) am varsat juma de sticla de cola pe lepa-topa. Probabil vroiam sa arunc cu ea dupa Petrica sau Tipicar dar mi-a scapat din mana si a inundat Shiftul si sagetile directionale. Initial, nu pareau a fi pagube, dar lichidul siropos a reusit in cele din urma sa se intareasca si sa blocheze definitiv 3 taste cheie.

Dupa injuraturile de rigoare la adresa Triadei cauzatore de probleme (Tipicarul, Petrica si mai ales Neprihanita ca doar era ziua ei), am pornit-o spre It-istul local. Asta era un IT-st tipic: avea impresia ca e urmarit de CIA, alerga cu spatele pe malul marii si avea tot timpul ochelari de soare. Lucra 4 ore pe zi, era partajat cu cealalta insula si ca orice IT-st respectabil avea o Camera a Secretelor la parter unde juca probabil Diablo 2 sa nu-l vada Regele Arthur. Dupa cum ma asteptam, m-a trimis la plimbare, mai précis la telefon sa loghez incidentul la Dublin.

Formez numarul rosu si astept. Astept. Dupa 5 minute de asteptare, o fatuca de pe robot ma informeaza: “Pardon d’asteptare. Avem volum mare de apeluiri, muica, cu privire la eroarea 4.3.18 a sistemului nostru formidabil. Daca d-asta sunasi, apasa mataluta tasta 9. De nu, mai stai si asteapta! Hai pa!” Si da-i cu muzica. Dupa un sfert de ora, alt anunt de genul “Lasciate ogni speranza voi che chiamano”.

Un Hallo irlandez si strident mi-a zgariat timpanul tocmai cand ma pregateam sa inchid. Nu de alta, dar mai erau 3 minute si se facea ora de cand stateam cu telefonul la ureche. Am mai stat inca 10 minute sa-I explic cum se scrie numele meu si care e staff code-ul. Si inca 10 minute sa inteleg pe engleza lui de balta ce vrea de la mine. Si-am aflat. Cica sa ma duc undeva deasupra meniului Start si scriu “CMD” de la tastatura. Asta ca sa intru intr-o fereastra ce semana cu DOS-ul si sa scriu ipconfig. Iar apoi sa-I citesc ID-ul.

Stau si ma intreb. De vreo 20 de ani de cand a aparut Windows 3.1, astia n-au mai gasit alta modalitate de a afla ID-ul unui calculator decat printr-un simulator al sistemului de operare MS Dos din anii 80 ?!!!?? In fine, i l-am zis iar dashteptul irlandez s-a conectat la masina mea remote. Ca sa constate ce? Ca de la terminalul sau merge tasta Shift, iar de la al meu nu. In concluzie, mi s-a blocat mie tasta Shift si inca doua sageti directionale. Q.e.d. Apelul a fost inregistrat iar un specialist IT local (negrul care alearga cu spatele) va fi deployed la calculatorul meu.

Numai ca dupa peste o ora de vorbit la telefon, trecuse de ora 2 p.m. iar IT-istului meu I se terminase programul part-time si era deja pe faleza alergand cu spatele. Asa ca a ramas sa ma lupt cu notele de revizie marca Petrica cu un handicap de 3 taste. Toate astea timp de juma de vineri plus doua zile pline de sambata si duminica pana la intoarcerea alergatorului din week-end.

B. Ridica (inca) un tichet!

Au trecut 4 ani de atunci si iata-ma plecat la corporatia europeana organizata dupa un model disciplinat. Aici nu se suna (nu de alta dar Verba volant, scripta manent) asa ca IT-stii de call center (undeva prin India) au alta treaba: sa rezolve tichete. Desi se stia care e fisa mea de post si cam ce aplicatii trebuie sa folosesc, de la IT nu s-a obosit nimeni sa-mi instaleze un soft de hedging. Nu de alta, dar au presupus ca pot sa fac eu manual niste perechi de hedges prin combinatii de 36 luate cate doua din fiecare contract incheiat si sa mai calculez si hedge effectiveness.

Asa ca odata lipsa constatata, am purces la lungul drum al rezolvarii problemei. Problema era clara : trebuia sa ridic un tichet online care sa ajunga la IT-stii nostri de peste mari si tari. Usor de zis, greu de facut. Prima constatare a fost ca imi lipseste nu numai softul de hedging, dar si aplicatia prin care… se ridica tichete in firma !!

Asa ca s-a asezat seful la calculatorul lui, pornit sa ridice el un tichet in numele meu prin care sa-mi instaleze aplicatia de ridicat tichete. Actiunea a incetat insa la al doilea pas (primul pas era sa spuna daca vrea ceva pentru el sau pentru altcineva) cand a constatat cu uimire ca n-am user name de care trebuia si nu putea sa ma nominalizeze in ridicarea tichetului. Solutia? A ridicat un alt tichet general prin care solicita un user name pentru noul lui subaltern cu numele unique2.

Buuuun, tichetul a fost aprobat de seful lui, a plecat la centrala in Europa, a aprobat si de acolo cineva, problema a ajuns la un tehnician din India si dupa cateva zile am primit user name. Sefu dansa de fericire si a purces la ridicarea celui de-al doilea tichet prin care sa primesc aplicatia de ridicare tichete. Zis si facut numai ca lucrurile s-au impotmolit repede. De ce? Seful sefului era in spital si a trebuit sa intervenim la seful sefului sefului care sa aprobe aplicatia in numele sefului sefului. Si de aici a urmat traseul de baza, prin Europa, seful indian, tehnicianul indian si instalarea aplicatiei printr-un batch.

Trecusera deja doua saptamani si ma puteam lauda deja cu o aplicatie de ridicare de tichete. Fericit, am pornit la ridicarea primului meu tichet prin care ceream instalarea softului de hedging. Lucrurile pareau sa mearga bine, caci peste doua zile urmaream stadiul cererii, constatand ca a ajuns deja la tehnician.

Peste doua saptamani era tot acolo. Asa ca am primit ordin de la stapanire sa fac “chasing”. Asta nu e un termen nou corporatist, asa e in tarile vorbitoare de engleza. Daca nu primesti ce-ti vrea sufletul, te duci sa-l “vanezi” pe impricinat. Numai ca impricinatul n-a binevoit sa activeze linkul cu textul “chasing”. Asa ca a trebuit sa-l fac vanat pe “ownerul” softului. In corporatia mea, pana si softul are un stapan. Inca n-am aflat cine e ownerul MS Office.

Emailul meu a ramas fara raspuns toata saptamana asa ca am adoptat o alta procedura la moda si anume chasingul la “chasing email”, de data asta punandu-l in cc pe seful ownerului. Chiar si ownerul are un sef? Nu numai ca are, dar se pare ca mai si rezolva lucruri. Sau cel putin a rezolvat cazul meu, investigand si afland ca amaratul de technician din India uitase cu desavarsire de problema mea. Asa ca seful ownerului a tunat si a fulgerat putin si uite-asa, la 29 de zile dupa cererea mea, am reusit sa pun mana (sau cursorul mai bine zis) pe softul meu visat.

C. Morala

Imi bag picioarele in sistemul lor centralizat si as fi preferat sa-I dau o bere arogantului de dashtept de la IT dar sa-mi instaleze dracu’ softul de care am nevoie in 5 minute !

Duminica, Ianuarie 29, 2012, 11:36 PM 

Said Magnificul
     media: 0.00 din 0 voturi

Unul dintre lucrurile pe care-l faci in prima saptamana de job nou este sa te uiti la poze. Ma refer la acele poze din retea in care vezi cum arata fiecare angajat si ce functie are. La precedentul job, una dintre pozele care mi-au atras atentia a fost a tanarului de culoare ciocolatie Said Aljabbar. Nu stiu de ce mi-a atras atentia, fie ca nu prea mai vazusem maronii la viata mea, fie ca avea un chip nedefinit care aducea bine cu Gadea.

Nu peste mult timp, Said a promovat la functia de sefut, eu fiind inca sclav aka senior. Inca trei luni si busy seasonul a debutat in forta, maroniul acaparandu-mi viata printr-o hartuire continua atat prin viu grai cat si pe email. Tot atunci, tanarul a “debutat” si pe blog, primindu-si un binemeritat pseudonim de Mr List prin atitudinea lui: “Nu stiu ce spui tu acolo, dar fa tu o lista si vorbim pe urma!” Numai ca pe mail nu se semna Mr. List ci Said Dilwani. Dilwani? Parca mai inainte se numea Aljabbar.

In fine, n-am avut vreme sa investighez discrepanta dintre nume. Pe de o parte, busy seasonul era in toi iar pe de alta parte Mr. List reusise sa pacaleasca sistemul britanic de vize si obtinuse un job in Londra. Era in 2008, inca se mai putea. Nici nu mai tin minte cat am baut de bucurie ca am scapat de el.

Anii au trecut insa iar cu ceva vreme in urma a fost randul meu sa obtin un alt job. Pe facebook, am primit multe cereri de prietenie de la fostii colegi dar una m-a surprins. L-am recunoscut repede pe Said, il trada fatoiul de Lista din poza. Numai ca… Mare surpriza! Ce nume crezi ca aparea in dreptul panaramei pe facebook? N-o sa ghiciti, asa ca va spun eu: Said Sad.

Trecand peste faptul ca nu mi-e, nu mi-a fost si nu-mi va fi prieten, nici pe bune nici pe facebook, m-a socat frecventa cu care isi schimba numele de familie, probabil la fel de mare ca cea cu care isi schimba sosetele. Aljabbar, Dilwani si acum Sad ? Presupunand ca Sad nu e o abreviere de la Summary of Autism Differences, nu-mi ramane decat o ipoteza.

Probabil ca maroniul isi lua numele precum Stefan cel Mare sau Mihai Viteazul . Cand a venit pe insula, era Said cel Mare. Mare pentru ca a reusit sa plece din pakistan si sa treaca de la un salariu de 2 cifre la unul de 4.

Cand a plecat de pe insula, s-a autointitulat Said Cuceritorul. Cuceritor pentru ca, asemenea lui William the Conqueror, cucerise peninsula britanica. Sau cel putin asa isi inchipuia el.

Ma nedumereste insa motivul pentru care maroniul a aparut sub alt nume de familie in urma cu cateva zile. Probabil a invatat sa-si faca un cont pe facebook, asa ca la un asemenea progress tehnologic s-a rebranduit ca si Said Magnificul.

Vineri, Mai 27, 2011, 01:22 AM 

Cine e Barbara?
     media: 0.00 din 0 voturi

Cam asta e intrebarea care m-a framnatat cand am deschis mailul lui Dan de la ASA. In cazul in care ati uitat, Dan e recruiterul "profesionist" care ma plaseaza pe la diferite firme din diferite tari fara sa ma intrebe in prealabil. De data asta imi plaseaza (desi e mai corect sa zic "ne" plaseaza) un email cu titlul exclusivist 'Urgent!! Aceasta pozitie nu e pe piata! Super salariu! Special pentru tine". Bineinteles, urmeaza balariile chipurile particularizate gen 'Hei, ce mai faci? Sper ca esti bine. Am pozitia pozitilor care te asteapta".

Din pacate pentru el, telefonul de pe care citesc emailurile e un nokia 5300 din 1900 toamna asa ca nu-mi afiseaza decat codul sursa. Care cum credeti ca suna?

Thread-Topic: URGENT THIS POSITION IS NOT ON THE MARKET - *** Switzerland (?**** to ?**** base salary)thread-index: AcwbvuN6dpvwI3E8She098S1lRfO/Q==From: "Dan *****" d****@asarecruitment.co.ukImportance: normalPriority: normalTo: Return-Path: < +.+-=-+.+2-+.-+=+-.+- >X-OriginalArrivalTime: 26 May 2011 16:06:36.0065 (UTC) FILETIME=[E373B910:01CC1BBE]

content-Type: text/plain; charset="iso-8859-1"Content-Transfer-Encoding: quoted-printable
Dear Barbara Dear unique2 I hope all is well. = I would like to bring an *** career opportunity to =your attention with a large global leading industry client based in =Switzerland. They are seeking the following:

bla bla bla

Ce credeti ca a facut Dan? Avea doi candidati dar i-era lene sa scrie doua mesaje particularizate. Asa ca i-a scris Barbarei, a dat un copy, a dat send, a deschis un nou email pentru mine, a dat paste in Outlook si a inlocuit Barbara cu numele meu. Si asa a iesit 'cel mai particularizat' mail din istorie.

Of, of, Dane, Dane, daca faceai informatica la ASE cu Bogdan Ionescu erai si acum in anul II ! Daca titlul din body-ul mailului e 'Draga Barbara', nu poti sa stergi decat textul! Numele titlului in codul sursa ramane... 'Draga Barbara" chiar daca recipientul e unique2 !!


Joi, Mai 26, 2011, 02:27 AM 

Biblia si hindusul
     media: 0.00 din 0 voturi

Chiar daca in ultima vreme am avut alte preocupari decat blogul, asta nu sufera nicio amanare! Azi am aflat, azi dau pe blog. Breaking news! E prea de tot sa mai astept dimineata.

Vorbeam nu cu (foarte) mult timp in urma de unul din mai marii dirijori din firma si anume Marele (H)indus. Ei bine, se pare ca nu eram prea actualizat cu convingerile lui religioase. Satul de elefanti cu 5 picioare si alti sfinti de pe la gradina zoo indusi de religia lui, managerul nostru a trecut la crestinism. Mai precis la religia Romano-Catolica, fapt care explica si mai greu intamplarea urmatoare. In sensul ca daca era vreun martor sau cine stie ce secta de prin americi mai intelegeam, dar asa...

Pana aici nimic suspect, sunt convins ca nu e nici primul, si cu siguranta nici ultimul care face pasul asta. Dupa cum deja sunt convins ca stiti, Marele (h)indus, pardon cre(s)tin este si consilier. Adica are niste nefericiti de consiliati veniti nu cu mult timp de pe bancile liceului (in cel mai bun caz al facultatii) pe care sa-i ghideze in cariera. Printre ei si o est-europeanca, s-o numim Inchipuita. Pseudonimul este ales in mod aleator, orice asemanare cu realitatea este doar o coincidenta.

Si dupa cum la consilier se vine doar cu probleme, Inchipuita l-a convocat pe managerul nostru intr-o sedinta. Problema ei nu era inchipuita. Fusese parasita de logodnicul cu care fusese impreuna 7 ani si care o si adusese pe insula, autoritatile i-au revocat permisul de munca si ca atare trebuia nu numai sa-si caute o slujba dar si o alta tara. La care omul nostru zambeste ca si cum ar fi gasit solutia la toate problemele, scoate o Biblie si-i spune:

Toate astea ti se intampla pentru ca nu-l ai pe Dumnezeu in inima!


P.s. Cred ca la anul ma fac astia consilier si pe mine. Orice ajutor in forma de Biblii in limba engleza este bine venit din partea cititorilor.

P.s. 2 N-am uitat de postul cu Dl. Ridicol si Snobul Snobilor. E in lucru. Si ridicol in acelasi timp.

P.s. 3 Ca tot veni vorba de religie, cica si-a facut biserica ortodoxa romana banca si da credite. Dobanda (nominala): 6%. DAE (Dobanda Anuala Efectiva): nu vreti sa stiti dar are 2-3 cifre inainte de virgula. Ok, fac un XIRR in Excel si revin pe blog cu calculele.

    pagina urmatoare >>


E-mail: corporatistu@gmail.com
  • <<2016.Septembrie 
     1234
    567891011
    12131415161718
    19202122232425
    262728293031 

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.243
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare