Joi, Noiembrie 29, 2012, 01:08 AM 

Mituri corporatiste: Amor ascuns
     media: 0.00 din 0 voturi

A fost odata ca niciodata (ei, aiurea, ca de foarte multe ori vroiam sa zic), un corporatist si o corporatista. Cei doi corporatisti duceau o viata obisnuita in biroul lor corporatist din Manilla. Munceau din zori pana noaptea, se plimbau pe ascuns tinandu-se de manuta, corporatistu era promovat la manager, corporatista se strecura pe ascuns in dormitorul corporatistului, corporatista era alocata pe jobul corporatistului, corporatistul ii facea evaluarea (buna) corporatistei, corporatista era apreciata si iubita pe ascuns de catre corporatist, corporatista era booked din ce in ce mai mult pe joburile corporatistului, corporatistu era fericit alaturi de iubirea lui secreta etc. Dupa cum am spus, o viata obisnuita de corporatisti. Numai ca era o problema: corporatia avea reguli de independenta.

Nu se putea sa-i faci evaluarea propriei prietene. Ca de, cica nu mai erai partinitor. De parca altminteri nu s-ar fi aplicat legea lui Om: Fii om cu mine, ca oi fi si eu cu tine! (la upward feedback). Nu se putea sa lucrezi cu prietena pe job. Ca na, cica ai fi favorizat-o fata de membrii echipei. Bine, arata-mi mei un manager single care are o echipa de x baieti si o fata cat de cat atragatoare si care sa nu favorizeze fatuca. Asa ca, ce puteau ei sa mai faca dupa atatea incalcari ale regulilor decat sa continua sa-si ascunda relatia?

Zis si facut. Dupa cativa ani, orele cresteau iar salariile nu prea. Multi prieteni isi luau talpasita in tari mai dezvoltate, unde plateau chiria, pastrau 100 pentru cheltuieli curente iar restul salariului si-l trimiteau la rudele mai sarace in dulcea traditie filipineza. De ce n-ar aplica si ei in strainatate? Au dat interviuri peste interviuri, au refuzat ceva joburi pentru ca nu era mai greu sa gaseasca amandoi de lucru in acelasi oras dar pana la urma au reusit.

Ca daca n-ar fi reusit, nu v-as fi povestit. Nu degeaba au ajuns colegi cu mine pe o insula mica aflata la zile distanta (cu avionul, nu cu piciorul) de tara lor natala. Amu’ orice om normal s-ar fi asteptat ca cei doi amorezi sa-si recunoasca idila ca doar o luau de la capat intr-o noua tara. Surprinzator insa, corporatista a sosit prima introducandu-si partenerul drept „cel mai bun prieten al meu”. Mai mult, a insistat sa-i devina si mentor numai ca ai nostri cavaleri au mirosit ceva si au refuzat.

Corporatia i-a cazat temporar in doua camere de hotel dar dupa doua saptamani .. ce sa vezi? Si-au inchiriat un apartament. Unul singur pentru amandoi. Peste vreo luna m-au chemat in vizita. Surprize, surprize! Apartamentul avea un singur dormitor. Si un singur pat. Dar na, vorba unei localnice care la alcool spune multe: Daaa, daa, e cel mai bun prieten al ei, e perfect normal in Filipine sa doarma in acelasi pat, ii mai atinge si puta din greseala, eeh..normal, asa o fi la catolici!

Mimoza, ea insasi filipineza a dat din cap: Nu-i deloc normal la fili..dimpotriva! Dar ma rog, dragostea genereaza ambitii mari asa ca cei doi si-au vazut de treaba impotriva gurii targului de 16 mii de suflete care a devenit sloboda si a inceput sa-i barfeasca pe cei doi cu cat mai multa patima.

Criza mondiala i-a afectat si pe cei doi, Regele Arthur indreptand sceptrul concedierii spre managerul filipinez. Salariul ei n-a fost suficient sa tina doi oameni si sa mai si trimita bani acasa, asa ca omul a plecat inapoi spre casa. Dragostea n-a murit, cei doi avand o relatie la distanta. Ceea ce n-am inteles insa e de au continuat sa o ascunda.

Metodologul a pus piciorul in prag intreband-o pe filipineza la un eveniment monden: Si, ce mai face pampalaul (asta-i nick-nameul lui) Cand va casatoriti? Nici de data asta corporatista nu s-a dat de gol. Nuuu, suntem doar best friends! Aaaa, a conchis Meto, deci inca sunteti in faza de negare. Ceilalti filipinezi au facut un bine barfitorilor si au investigat „acasa” motivul pentru care cei doi se ascundeau. Si uite asa a mai aparut un motiv de barfa.

Toata lumea stia ce ascunde si mai ales de ce se ascunde. Practic, in urma cu 4 ani avusese o relatie „nepermisa” cu propriul sef la firma globala din Filipine. Intre timp, nu mai lucra cu el dar ea lucra in aceeasi firma, doar ca in alt birou (pe insula) si pur si simplu ii era frica ca se va afla de aventura ei din trecut iar repercusiunile vor fi in prezent dupa regulile globale ale multinationalei. Un mit clasic dar nepus vreodata in practica!

Intre timp, Pampalaul a gasit un job in Londra iar nu dupa mult timp, filipineza a plecat in aceasi directie pentru a locui cu „cel mai bun prieten”. Numai ca singurul job pe care l-a putut primi in vremuri de restriste a fost la aceeasi firma globala la care fusese si in Filipine si la noi pe insula. Asa ca secretul a fost „pastrat” in continuare. De parca mai era cineva care sa nu stie.
Odata ajunsi amandoi in Londra, barfele au disparut, gura targului preferand alte subiecte la ordinea zilei de pe piata locala. N-am mai auzit nimic de ei timp de peste un an. La un moment dat insa, am aflat ca si ea a parasit intr-un sfarsit corporatia. Moment in care pe timeline-ul ei de facebook a aparut: „Married to Pampalaul”.

Amorul lor a iesit in sfarsit la iveala. Dar pentru cine?


Comentarii


    Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
    E-mail: corporatistu@gmail.com

    Cautare

    Categorii

    Aboneaza-te la insemnari


    Dracu

    CAPITAL

    Ziarul Financiar

    Prosport

    Blog Status

    Vizitatori:312.367
    Insemnari:223
    Comentarii:275
    powered by
    www.ABlog.ro
    Termeni si Conditii de Utilizare