Vineri, Septembrie 28, 2012, 08:10 AM 

Daramatorii de mituri: Prietenia in multinationale
     media: 0.00 din 0 voturi

Eheee....Colectiv ca asta n-ai sa mai gasesti niciodata, oriunde te-ai angaja! Pai prietenii ca astea nu-ti mai faci tu in alta parte. Cu prietenii astia ramai pe viata... Pai la cate nopti am stat noi pe rapoartele alea o sa ne amintim mereu!

Am terminat aici cu cliseele. Vorba vine, am terminat. Am terminat in sensul ca m-am oprit, nu ca le- am epuizat. Acum ca le-am terminat, hai sa punem umarul la daramarea mitului.

Inainte sa facem asta, hai sa precizez totusi la ce fel de firma ma refer. Aia care angajeaza absolventi multi, vreo 30-50, plateste traininguri, da un salariu mai mare fata de media salariului de absolvent, face promovari anuale dar cu cresteri mici de leafa. Absolventul nu primeste insa toate acestea fara un pret, destul de mare zic eu cu mintea cea de pe urma. Tot timpul liber va fi sacrificat pentru ca angajatorul sa atraga cat mai multe venituri de la clienti. Care venituri se duc de obicei 20% la salariati si la stat, 40% la firma mama sub forma de francize sau alte taxe pentru referrals iar restul de 40% se vor duce la 5-6 sefi imbuibati care au titulatura de parteneri.

Pentru bunastarea imbuibatilor astia, supusii vor lucra zi si noapte avand deasupra capului 3 sabii ale lui Damocles: clienti, echipa si deadline.

Clientul ...

...presupune deplasari, deplasarea presupune calatorii, hoteluri, restaurante iar gura sloboda spune ca aici se formeaza multe prietenii prin circumstanta in care mai multi angajati se vad nevoiti sa socializeze.

Daca nu te omoara clientul, te omora...

echipa

Fie un manager sarit de pe fix, fie un directoras dornic de saltul mai grabnic la pozitia de partener. Iar daca supravietuiesti, ce nu te omoara te face mai puternic dar si cu mai multi prieteni caci ai preocupari comune si petreci mult timp cu cei din echipa.

In fine, adrenalina este cel mai adesea rezultatul

deadlineului,

cel care te face sa muncesti adesea pana dimineata. Tot mitul spune ca lucrul asta pana dimneata iti genereaza amintirile cele mai puternice despre anumite persoane. Rezulta prietenii pe viata.

Dar sa lasam teoria si sa raspund eu la intrebarea despre prietenii:

Cate ?

Pai hai sa intrebam facebookul. Cati prieteni am eu pe Fb de la multinationala cu pretentii? Hmm, cica 4. Spre comparatie, din gimnaziu am vreo 7. Din ciclul Hai sa ne cerem prietenia pe facebook voi incepe sa-I enumar

R este singurul baiat din cei 4. Mi-a cerut prietenia pe Fb inca dinainte sa-mi fac eu cont, asta in vremurile in care avea timp de retele sociale pe net. Intre timp n-a mai postat nimic in ultimii 3 ani, fiind probabil prea ocupat. Singura corespondenta in acest timp a fost un email pe care mi l-a trimis din greseala. Am urmat procedura standard, raspunzandu-I rapid si spunandu-I ca nu sunt eu destinatarul vizat. Mi-a raspuns si el prompt cerandu-si scuze si, vrand sa fie probabil politicos, m-a intrebat ce mai fac. Si m-a mai intrebat ceva.

R obisunia sa fie un tip de treaba. Era cu distractia, cu festivalurile, am iesit in oras cu el si faceam destule glume in pauze. Nu ne mai vazusem de 3-4 ani si ce credeti ca m-a intrebat? Daca m-am insurat sau daca am copiii? Daca sunt sanatos sau daca-mi prieste viata la mare / ocean? Nu, m-a intrebat ce pozitie mai am. Cu niste variante de raspuns, sa nu se confunde probabil cu pozitiile sexuale. Manager, director, partener poate?

Mda, partener… de viata al prietenei mele. Asta sunt!

D este o tipa care nu avea nicio treaba cu departamentul meu, fiind secretara managerilor. Din cand in cand ma mai ajuta cu binduiala si ne salutam reciproc. Odata ce m-am carat de-acolo, n-am mai vorbit cu ea vreo 7 ani, asta pana cand m-am intalnit accidental cu ea acum cateva luni. Ne plimbam nepotii / copiii prin parc si uite asa am descoperit ca avem preocupari comune, evident fara vreo legatura cu (fostul) serviciu.

Cu S nu am vorbit de multe ori in ultimii 5 ani dar am totusi un mare respect pentru ea. Da, am lucrat de multe ori impreuna, probabil pana tarziu, chiar foarte tarziu dar cea mai puternica amintire este alta. Ne-am intalnit odata intr-o vacanta in 2008 (eu lucram deja pe insula) cand a venit cu copilul in Mall. Renuntase si ea la marea multinationala si avea un job fara nicio titulatura dar care ii pemitea sa petreaca mult timp cu copilul. Fiind un blog fara poze si nepricepandu-ma la literature, nu pot descrie expresia de pe fata ei. Cert este ca mi-a ramas intiparita in minte. O expresie care spune intregii lumi despre adevaratul ei job: cel de mama!

Voi termina lista de faceobook friends cu C, probabil singura cu care am fost atat prieten cat mai ales coleg. Asa cum vad eu notiunea asta de coleg. Adica omul cu care te duci la pranz la piata dupa rosii si branza sau la un meci de tenis la Bucharest Open, in timp ce ceilalti inroseau telefoanele comandand shaorma. A fost printre singurii cu care am vorbit despre probleme, cu care m-am sfatuit pentru decizii si cu care am pastrat de altfel legatura si asta pentru ca aveam preocupari comune: DJ Tiesto, Radio Deea, prajiturile cu ciocolata si mai ales fentarea muncii. Si nu, deadlineul pentru un client infect nu este o preocupare comuna.

In afara de cei 4 prieteni de FB mentionati, am mai tinut legatura cu inca 3 colegi (mai mult prin email), oameni pentru care am un mare respect, care m-au ajutat mult ca si sefi si s-au purtat corect fata de mine.

Altminteri, prietenia de pe facebook nu s-a concretizat la o iesire la o cafea decat cu colega C, asta dupa ce am lucrat la firma asta 30 de luni. Spre comparatie, am lucrat ulterior la o firma mai mica timp de 18 luni. Am venit in Bucuresti pentru 3 zile si am reusit sa adun vreo 8 cu care sa iau cina. Colegi cu care nu stateam noptile sa lucrez, nici n-aveam “aspiratii” comune, ci doar ieseam la o tigara, facand misto de apucaturile sefului cel mare. Tot in concediul din vara asta, am tinut neaparat (si am reusit) sa ma vad cu doi colegi din gimnaziu. Pentru ca in pofida celor 18 ani trecuti de la terminarea clasei a-VIII-a, am mai multe amintiri din scoala secundara decat dupa cei 7 ani din extra-compania cu pricina.

4 Pesti

Aaaa, cand am demisionat aveam intr-adevar (sau asa imi placea sa ma laud) 25-30 de prieteni din firma, care ne infiintam in graba la toate susanalele organizate de firma. Ba chiar si la petreceri de zile de nastere, cum ar fi aceea organizata de 4 “Pesti”. Mai précis de 4 colegi corporatisti din aceasi zodie care si-au serbat ziua de nastere printr-o petrecere comuna.

Ce mai “distractie”! Imi amintesc si acum glumele reiterate cu religiozitate la fiecare susa. “Aaaa! Hai sa dansam, e Gloria Gaynor, e imnul nostru, I will survive. Hahahhaha! La care un alt petrecaret replica: Nu, maaaah, s-a schimbat, acum e Catalin Crisan cu “Daca pleci, ia-ma si pe mine”. Hihihihi Dupa care urmeaza depanarea amintirilor: Mai tii, ma, minte cand am lucrat noaptea aia pana dimineata si din greseala am trimis strategia lui Pepsi catre Coca-cola? Bine ca nu s-a prins nimeni!

Am fost la aceeasi petrecere peste un an. Cei ramasi pareau ca se distreaza la fel. Noi, aia 3 alumni care am mai venit, ne-am uitat unii la altii si am plecat dupa o ora. Asta dupa ce epuizasem rapid subiectele despre timp liber, concerte, cluburi , filme din Mall si concedii la mare. Peste inca un an n-am mai venit, iar multi dintre alumni corespondau pe messenger despre casatorii, viata in cuplu, ipoteci si alte credite. Iar peste inca un an, cativa alumni aveau facebook si postau poze cu copiii nou-nascuti. Nu-si mai aminteau despre nicio noapte petrecuta pentru vreun raport, ci despre noptile in care erau treziti de plansul nou-nascutilor.

Exceptia

Si da, am vazut cazuri in care fostii colegi s-au combinat, s-au nasit, incuscrit si ras-inrudit intre ei iar noile preocupari au mentinut prietenia. Exceptia confirma insa regula, iar colegialitatea nu tine loc prieteniei asa cum nci munca la multintationala nu tine loc de viata. Motiv pentru care, dragi corporatisti, GET A LIFE! Mitul cu prietenia din corporatii a fost daramat.


Comentarii


    Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
    E-mail: corporatistu@gmail.com

    Cautare

    Categorii

    Aboneaza-te la insemnari


    Dracu

    CAPITAL

    Ziarul Financiar

    Prosport

    Blog Status

    Vizitatori:312.419
    Insemnari:223
    Comentarii:275
    powered by
    www.ABlog.ro
    Termeni si Conditii de Utilizare