Miercuri, Iunie 27, 2012, 04:17 PM 

Good question!
     media: 0.00 din 0 voturi

"Nu stiu raspunsul la aceasta intrebare, cel putin nu pe loc dar o sa ma interesez la birou si o sa va trimit raspunsul pe email". Cam acesta era raspunsul clasic pe care l-am invatat la trainiguri si pe care l-am aplicat de altfel cu succes. Se pare totusi ca in ziua de azi nu se mai poarta sa spui ca nu stii. Trebuie sa tragi aer in piept si sa spui cu mare incredere:

Hmmmm... Good question!

De la vladica la opinca, stratagema e aplicata cu succes. Mai greu sa fii ala care a pus intrebarea. Pentru ca oricat de good ar cataloga-o interlocutorul tau, stii ca n-o sa primesti raspuns prea curand.

De pilda,il intrebi pe un junior pe instant messenger: "Stii analiza aia facuta anul trecut? Pe unde-o fi?" Ce crezi ca-mi scrie? "Good question!" L-am potolit repede cu un mesaj urmat de clasicul semn de exclamare: All my questions are good! Metoda buna, pentru ca in 2 minute am primit mailul cu fisierul dorit, fisier care trebuia sa fie totusi arhivat de anul trecut.

Sau il intrebi pe client ceva. Orice. E „bine” pregatit asa ca o sa auzi de multe ori „Good question!” Iar de raspuns, nu poti sa apelezi decat la vechea stratagema. Bine ma, clientule. Lasa ca iti repet toate intrebarile astea pe email si cand afli raspunsurile, mi le dai tot pe email

Cea mai naspa faza este bineinteles cand cel care iti raspunde este seful tau. Sau un sef in general. Un mare maestru in sensul asta e Cavalerul Frezat. Pentru ca odata ce ai terminat intrebarea, isi va inalta barbia, isi va scoate usor ochelarii de pe nas si va elibera fraza care l-a consacrat: Good question, unique2I Suficient cat sa stii ca tu esti ala care va trebui sa gaseasca un good answer,pe care sa i-l spuna ulterior si sefului.

Iar daca, dupa toate aceste exemple, voi ma intrebati cand o sa scriu urmatorul post blog, o sa schitez si eu un zambet din spatele laptopului, o sa-mi pun degetele pe tastatura si o sa scriu:

Sa mor eu daca stiu!

Hm, am gresit, asta mi-a zis mie directorul unei banci mari din Romania cand l-am intrebat ceva acum 5 ani. Acum nu mai e la moda, suntem in 2012 asa ca o sa scriu repede raspunsul si o sa plec de la calculator:

Good question, reader!

Duminica, Iunie 17, 2012, 01:26 PM 

USLasi de seama. Azi, Emilian Francu
     media: 0.00 din 0 voturi

Cand spun USLas nu ma refer la membrii USLA, ci la unii cum ar fi Emilian Francu, primar al municipiului Ramnicu Valcea sustinut de Uniunea Social Liberala (USL). Uniune vorba vine, ce-i poate uni pe socialisti si pe liberali intr-o tara democratica numai ei stiu, desi un mare poet comemorat alataieri a zis odata o vorba inteleapta:

Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii,


Măști cu toate de renume din comedia minciunii?


Au de patrie, virtute, nu vorbește liberalul,


De ai crede că viața-i e curată ca cristalul?

Desi am plecat de 14 ani din municipiul cu pricina iar amintirile incep sa se estompeze, rezultatul recentelor alegeri locale mi-au adus un mare zambet pe buze la adresa “liberalului” de mai sus. De ironie !!!!!!

A. Ce se stie – the facts

Amintirile ma duc la inceputul anilor 90, cand impricinatul incepea sa fie un nume cunoscut in comunitatea valceana. Ce se stia despre el?

Pai na, ca cei mai multi dintre noi (sau parintii nostri in cazul meu ca eram la gimnaziu), omul era angajat. Si, tot ca foarte multi oameni din vremea aia, era angajat la stat. Mai precis la Posta, sectia telecomunicatii, devenita ulterior Romtelecom si privatizata.

In acelasi timp, de data asta ca foarte putini dintre noi, Francu era si patron. Avea o firma numita Regal SRL si si-a folosit experienta din comunicatii in deschiderea unui post de radio si a unuia de televiziune, ambele avand denumirea Valcea 1.

Si un alt fapt in incheiere, care pare cumva irelevant, la acea vreme era necasatorit. S-a insurat spre sfarsitul anilor 90 unde a folosit toti cameramanii din dotarea televiziunii pentru a-i filma maretul eveniment.

B. Ce se aude – the roomers

Gura targului este insa sloboda si nu are nevoie de nicio evidenta pentru a imprastia zvonuri. Se auzea ca isi foloseste functia de director la Telecomunicatii in avantaje personale. Dar na? Cine nu si-o folosea la vremea aia?

Se auzea ca firma Regal nu e nimic altceva decat un paravan pentru prostitutia din oras al carei peste (pimp) major era creditat de barfitori chiar Francu. Si asta din anii 80.

Iar gura lumii spunea ca aparatura televiziunii Valcea 1 e folosita si in alt scop decat pentru stiri si emisiuni. Mai exact (sau mai putin exact, ca doar vorbim de zvonuri), dl Emilian se apucase de productii proprii de filme pentru adulti al caror regizor era creditat chiar el.

Si n-ar fi lumea lume daca n-ar fi comentat la greu si despre activitatea sexuala a omului. Nah, era necasatorit deci trebuia sa aiba multe femei. Numai ca cel mai tare zvon era ca avea o problema, in sensul ca nu avea erectie decat daca vedea un alt cuplu facand sex. Asa ca, inainte de fiecare partida, ar fi platit un cuplu sa o faca in fata lui.

Dar repet, toate astea sunt zvonuri, nimeni nu putea sa dovedeasca nimic si ar fi ramas toate doar zvonuri neintemeiate daca mecanismul normal al concurentei in business nu I l-ar fi scos in cale pe… Cristian Cocea!

C. Ce se vede – the show

Din pacate, businessul lui din televiziune avea un concurent local, mai précis TV Etalon, unde se afirmase de ceva timp un jurnalist pe numele Cristian Cocea. Cocea facuse multe articole de presa dar si emisiuni de succes pana cand a avut curajul nebunesc sa atace moralitatea din oras. Si cum un jurnalist bun nu se apuca la drum fara un material puternic, si realizatorul nostru facut rost de o caseta (evident, VHS) cu care a inceput in forta emisiunea.

Materialul era de fapt inceputul unui film pentru adulti in care o gagica dezbracata se unduia in fata camerei. Numai ca pe caseta nu era chiar filmul in sine, ci “the-make-of” al filmului, camera concentrandu-se in curand asupra regizorului, nimeni altul decat Emilian Francu! Mai mult, liberalul (de fapt era civic pe atunci, ca era in Alianta Civica), dovedeste ca ar fi putut foarte bine sa absolve ATF, nu doar Politehnica, prin niste indicatii regizorale de mare efect: “Asa…bineee…acum atinge-te pe sfarcuri….stai in 4 labe…vino spre camera…fii mai languroasa” etc.

Si ca showul sa fie total, Francu a intervenit telefonic in emisiune numai ca interventia a fost putin altfel decat eram noi obisnuiti. Cocea a terminat materialul si a luat telefoane in direct. A sunat o profesoara si si-a expus si ea parerea ca omu de rand, fiind indignata de ce face liberalul (sau civicul) nostru. Moment in care o voce inconfundabila “de pe fir” a glasuit precum cocosul dimineata: “Si ce dacaaaaa? Si ce dacaaaaa?

Deja eram pe jos de ras, iar Cocea stapandu-si si el cu greu rasul, a reamintit telespectatorilor ca Francu e director la Posta – Comunicatii. Dupa emisiune, Cocea n-a mai facut multi purici. Si-a facut bagajele, si-a luat familia si s-a carat la Pitesti unde locuieste si in prezent, facandu-si un blog de cultura.

D. Ce se (mai) intampla

Odata ce-am intrat la ASE, am pierdut legatura si cu ce se mai intampla in Valcea. Am aflat ca, ajutat si de influenta lu tac-su care era prefect de Alba, Francu s-a bagat puternic in politica schimband macazul de la Alianta Civica la PNL.

Prin 2007 am fost intr-o vacanta mai lunga in Ramnic, moment in care m-am convins ca Antena 3 NU este cea mai perfida si cea mai impartiala televiziune. Gadea, Ciutacu, isterica aia de Dana Nustiucum, Spam sau Stan, toti sunt niste mici copii si ar trebui sa ia lectii de la Valcea 1 despre cum sa-ti pupi in cur patronul si sa ataci la comanda dusmanii politici ai conducerii si patronatului.

In 2008, a candidat pentru presedintia Consiliului Judetean dar l-a batut un PSD-ist (Cilea) la mica distanta. Cu ajutorul mass-media, PNL-istul a devenit senator in acelasi an. Am reauzit de el prin 2011 cand a avut o interventie in Parlament legata de activitatea reala a masajelor erotice si de modul in care platesc taxe. Ciudat! Parca anumite businessuri erotice ii erau foarte familiare la un anumit moment. Si nu-mi aduc aminte sa fi declarat activitatile respective undeva si sa fi platit taxe.

In 2012, s-a implicat din nou in alegerile locale. L-a lasat pe Cilea sa castige presedentia CJ dar a candidat la Primarie unde a scapat de un eventual contracandidat PSD-ist. A castigat dar de ce ma mira? Penultimul primar ales de valceni era cercetat pentru coruptie intrand ulterior la bulau pentru un timp.

E. Ce zice poetul

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,

Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?

Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă

Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,

Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,

Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?


Vineri, Iunie 8, 2012, 12:14 AM 

IT-stul de call center
     media: 0.00 din 0 voturi

Nu mai e mult si daca ma intreaba cineva "Cine esti dumneata domnule si ce-ai facut in ultimii 5 ani?", o sa ma las pe spate, o sa-mi scot ochelarii pe care nu-i am, si o sa spun aidoma Cavalerului Frezat: "Hmmmm.... Excellent question !" Lasand bascalia la o parte, in ultima vreme am scrijelit insemnari pe blog iar cu una din ele de acum 5 veri nici macar eu nu mai sunt de acord. Este vorba despre cea din linkul de mai jos.

http://corporatistu.ablog.ro/2007-07-24/definitiile-corporatiste-ale-insulei.html#axzz1t5hVABIc

Acum 5 ani, scapat la limita din infernal corporatist romanesc am avut impresia ca am gasit caini care circula cu covrigi in coada si lapte si miere curgand de la robinet. Ei bine, nu, sunt si aici client chiar mai tampiti ca in Romania, de manageri pakistanezi si indieni m-am saturat pana in gat dar totusi cea mai tampita solutie mi se pare centralizarea IT-ului. Daca la Bucuresti aveam parte de un dashtept fara de care nu se misca nimic si caruia trebuia sa-I faci sluj, aici IT-istul este intr-un call center aflat la doua insule distanta. Cum functioneaza asta? Haideti sa luam doua exemple din cele doua corporatii la care am lucrat pe insula pana acum.

A. Suna pana ti se inroseste urechea

Intr-o incercare continua si disperata de a scapa de oameni cu pregatire inalta, corporatia britanica s-a lepadat de IT-istii de birou si a incropit un IT Call Center. Stabilit tocmai la Dublin, CC-ul trebuia sa faca fata unei insule mai mici, uneia mai mari, unui regat (cu vreo douazeci de birouri) si unei republici. Numai ca centrului ii mai trebuia ceva: It-isti. Asa ca a angajat… irlandezi. Daca mai stateam cativa ani acolo, as fi inceput sa invat irlandeza, altminteri orice incercare de a le decoda lor accentul din engleza era sortita esecului.

Pentru ce apelai la ei? Pai, cam pentru orice. Ori ca nu-ti merge sistemul, ori ca n-ai retea, ori ca nu porneste sau nu merge facebookul (asta din urma e mare tragedie pentru junior). De pilda, intr-o zi de vineri memorabila (2 mai 2008) am varsat juma de sticla de cola pe lepa-topa. Probabil vroiam sa arunc cu ea dupa Petrica sau Tipicar dar mi-a scapat din mana si a inundat Shiftul si sagetile directionale. Initial, nu pareau a fi pagube, dar lichidul siropos a reusit in cele din urma sa se intareasca si sa blocheze definitiv 3 taste cheie.

Dupa injuraturile de rigoare la adresa Triadei cauzatore de probleme (Tipicarul, Petrica si mai ales Neprihanita ca doar era ziua ei), am pornit-o spre It-istul local. Asta era un IT-st tipic: avea impresia ca e urmarit de CIA, alerga cu spatele pe malul marii si avea tot timpul ochelari de soare. Lucra 4 ore pe zi, era partajat cu cealalta insula si ca orice IT-st respectabil avea o Camera a Secretelor la parter unde juca probabil Diablo 2 sa nu-l vada Regele Arthur. Dupa cum ma asteptam, m-a trimis la plimbare, mai précis la telefon sa loghez incidentul la Dublin.

Formez numarul rosu si astept. Astept. Dupa 5 minute de asteptare, o fatuca de pe robot ma informeaza: “Pardon d’asteptare. Avem volum mare de apeluiri, muica, cu privire la eroarea 4.3.18 a sistemului nostru formidabil. Daca d-asta sunasi, apasa mataluta tasta 9. De nu, mai stai si asteapta! Hai pa!” Si da-i cu muzica. Dupa un sfert de ora, alt anunt de genul “Lasciate ogni speranza voi che chiamano”.

Un Hallo irlandez si strident mi-a zgariat timpanul tocmai cand ma pregateam sa inchid. Nu de alta, dar mai erau 3 minute si se facea ora de cand stateam cu telefonul la ureche. Am mai stat inca 10 minute sa-I explic cum se scrie numele meu si care e staff code-ul. Si inca 10 minute sa inteleg pe engleza lui de balta ce vrea de la mine. Si-am aflat. Cica sa ma duc undeva deasupra meniului Start si scriu “CMD” de la tastatura. Asta ca sa intru intr-o fereastra ce semana cu DOS-ul si sa scriu ipconfig. Iar apoi sa-I citesc ID-ul.

Stau si ma intreb. De vreo 20 de ani de cand a aparut Windows 3.1, astia n-au mai gasit alta modalitate de a afla ID-ul unui calculator decat printr-un simulator al sistemului de operare MS Dos din anii 80 ?!!!?? In fine, i l-am zis iar dashteptul irlandez s-a conectat la masina mea remote. Ca sa constate ce? Ca de la terminalul sau merge tasta Shift, iar de la al meu nu. In concluzie, mi s-a blocat mie tasta Shift si inca doua sageti directionale. Q.e.d. Apelul a fost inregistrat iar un specialist IT local (negrul care alearga cu spatele) va fi deployed la calculatorul meu.

Numai ca dupa peste o ora de vorbit la telefon, trecuse de ora 2 p.m. iar IT-istului meu I se terminase programul part-time si era deja pe faleza alergand cu spatele. Asa ca a ramas sa ma lupt cu notele de revizie marca Petrica cu un handicap de 3 taste. Toate astea timp de juma de vineri plus doua zile pline de sambata si duminica pana la intoarcerea alergatorului din week-end.

B. Ridica (inca) un tichet!

Au trecut 4 ani de atunci si iata-ma plecat la corporatia europeana organizata dupa un model disciplinat. Aici nu se suna (nu de alta dar Verba volant, scripta manent) asa ca IT-stii de call center (undeva prin India) au alta treaba: sa rezolve tichete. Desi se stia care e fisa mea de post si cam ce aplicatii trebuie sa folosesc, de la IT nu s-a obosit nimeni sa-mi instaleze un soft de hedging. Nu de alta, dar au presupus ca pot sa fac eu manual niste perechi de hedges prin combinatii de 36 luate cate doua din fiecare contract incheiat si sa mai calculez si hedge effectiveness.

Asa ca odata lipsa constatata, am purces la lungul drum al rezolvarii problemei. Problema era clara : trebuia sa ridic un tichet online care sa ajunga la IT-stii nostri de peste mari si tari. Usor de zis, greu de facut. Prima constatare a fost ca imi lipseste nu numai softul de hedging, dar si aplicatia prin care… se ridica tichete in firma !!

Asa ca s-a asezat seful la calculatorul lui, pornit sa ridice el un tichet in numele meu prin care sa-mi instaleze aplicatia de ridicat tichete. Actiunea a incetat insa la al doilea pas (primul pas era sa spuna daca vrea ceva pentru el sau pentru altcineva) cand a constatat cu uimire ca n-am user name de care trebuia si nu putea sa ma nominalizeze in ridicarea tichetului. Solutia? A ridicat un alt tichet general prin care solicita un user name pentru noul lui subaltern cu numele unique2.

Buuuun, tichetul a fost aprobat de seful lui, a plecat la centrala in Europa, a aprobat si de acolo cineva, problema a ajuns la un tehnician din India si dupa cateva zile am primit user name. Sefu dansa de fericire si a purces la ridicarea celui de-al doilea tichet prin care sa primesc aplicatia de ridicare tichete. Zis si facut numai ca lucrurile s-au impotmolit repede. De ce? Seful sefului era in spital si a trebuit sa intervenim la seful sefului sefului care sa aprobe aplicatia in numele sefului sefului. Si de aici a urmat traseul de baza, prin Europa, seful indian, tehnicianul indian si instalarea aplicatiei printr-un batch.

Trecusera deja doua saptamani si ma puteam lauda deja cu o aplicatie de ridicare de tichete. Fericit, am pornit la ridicarea primului meu tichet prin care ceream instalarea softului de hedging. Lucrurile pareau sa mearga bine, caci peste doua zile urmaream stadiul cererii, constatand ca a ajuns deja la tehnician.

Peste doua saptamani era tot acolo. Asa ca am primit ordin de la stapanire sa fac “chasing”. Asta nu e un termen nou corporatist, asa e in tarile vorbitoare de engleza. Daca nu primesti ce-ti vrea sufletul, te duci sa-l “vanezi” pe impricinat. Numai ca impricinatul n-a binevoit sa activeze linkul cu textul “chasing”. Asa ca a trebuit sa-l fac vanat pe “ownerul” softului. In corporatia mea, pana si softul are un stapan. Inca n-am aflat cine e ownerul MS Office.

Emailul meu a ramas fara raspuns toata saptamana asa ca am adoptat o alta procedura la moda si anume chasingul la “chasing email”, de data asta punandu-l in cc pe seful ownerului. Chiar si ownerul are un sef? Nu numai ca are, dar se pare ca mai si rezolva lucruri. Sau cel putin a rezolvat cazul meu, investigand si afland ca amaratul de technician din India uitase cu desavarsire de problema mea. Asa ca seful ownerului a tunat si a fulgerat putin si uite-asa, la 29 de zile dupa cererea mea, am reusit sa pun mana (sau cursorul mai bine zis) pe softul meu visat.

C. Morala

Imi bag picioarele in sistemul lor centralizat si as fi preferat sa-I dau o bere arogantului de dashtept de la IT dar sa-mi instaleze dracu’ softul de care am nevoie in 5 minute !


E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.328
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare