Luni, Aprilie 23, 2012, 01:33 AM 

Provocarea - The challenge
     media: 0.00 din 0 voturi

Daca tot mi-am schimbat jobul si inca n-am dat de "o provocare" demna de a fi consemnata pe blog, luam un moment de respiro si deschidem din nou dictionarul corporatist. Ca un facut, dictionarul se deschide la litera P. Nu, nu e un cuvant obscen si nu e nici Promovare (oricum am cam obosit sa vorbesc despre asta), dar incepe cu Pro si nu are nicio legatura cu Adrian Sarbu sau cu Mediapro. Desi exegetii limbii romane ar putea contesta traducerea cuvantului corporatist englezesc 'Challenge', eu il voi lua ca atare si voi vorbi astazi despre Provocare.


Nu exista moment sa nu aud cuvantul asta si sa nu ma gandesc la Ceausescu in timpul procesului care dadea necontrolat din maini si spunea: "E o provocare ordinara!". Sau la filmele cu muschetari in care personajele primeau sau trimiteau provocari la duel. Sau daca vorbim in engleza, ma gandesc la evaluatorii nostri minunati din UK care mi-au "challenged" (RO: contestat) promovarea la functia de sef.


Dar nu, in corporatiile moderne nu acesta este sensul folosit de mancatorii de cacat care nu sunt in stare sa rezolve o sarcina zilnica dar care sunt mari maestri in inlocuirea limbii materne (care o fi ea: engleza, franceza, romana) cu cea corporatista. Legitimati cumva si de un sens mai laturalnic al definitiei din dictionar, inoculatii corporatisti folosesc la greu termenul de provocare cu urmatoarea noima:


Provocare = test prin care abilitatile si resursele unei persoane sunt puse la incercare printr-o responsabilitate sau sarcina dificila dar stimulativa.


Posibil, numai ca, aidoma unora care folosesc unele cuvinte pe post de virgula (efectiv, pe bune, deci, f*cking, p*la mea), tot asa si corporatistii nu par sa spuna o propozitie pana la capat fara sa bage cuvantul ‘provocare’. Ei probabil au lipsit de la lectia de vocabular cand profesoara le-ar fi explicat ca un limbaj armonios (corporatist sau nu) presupune folosirea de sinonime si evitarea utilizarii repetate a unui cuvant. Tot acolo ar fi aflat ca e mult mai bine sa eviti atribuirea de sensuri noi unor cuvinte pentru care exista deja cuvinte consacrate. Exemplu: nu folosi cuvantul provocare cu sensul de oportunitate!


Si nu in ultimul rand, chiar nu vad de ce atatia corporatisti folosesc cuvantul asta ca pe ceva pozitiv cand primele lui 3 sensuri din orice dictionar au o conotatie negativa! Dar mai bine sa nu mai vorbim in dodii si sa folosim puterea exemplului. Hai sa insiram niste perle reprezentative din limbajul corporatist.


1.

Pozitia de financial controller a fost pentru mine o adevarata provocare!

Hai sa mori tu! Cine te-a provocat, te-a rapit cineva cumva si te-a amenintat ca te omoara daca nu preiei pozitia? Nu tu ai fost la interviu? Si ce e asa mare lucru, doar inainte ai fost auditor, deci stiai destula raportare si contabilitate. Aaa, poate vrei sa spui ca a fost o oportunitate de a face altceva, pe care angajatorul ti-a oferit-o iar tu ai acceptat-o.

2. Lucrurile au mers normal pana la controlul Garzii Financiare care a fost o mare provocare

Aici termeul ar putea fi folosit corect, pentru ca stim cu totii ca niste imbuibati din partea autoritatilor vor sa-si faca planul la amenzi si dau nastere la abuzuri. In acest context, actiunea Garzii ar putea fi o provocare, in sensul de sfidare. Totusi, in masura in care controlul este de rutina iar sarcinile angajatului nu mai sunt de rutina (implica atributiuni suplimentare, in afara orararului de zi cu zi), putem vorbi doar de o dificultate (suplimentara).

3. Lucican a imbratisat o cariera care ofera o provocare

Este chiar exemplul sugerat de free dictionary. Eu nu pot insa sa fiu de acord decat daca vorbim despre Lucian Bute, care a ales sa fie boxer profesionist si unde provocarea (the challenge) din partea challengerilor care vor sa-I ia titlul este la ordinea zilei. Altminteri, stiu un prieten care din IT-ist s-a facut politist. Cariera nu i-a oferit insa nicio provocare ci doar o schimbare majora care in teorie poate fi dificila sau stimulativa. Apropos, nu incercati asta acasa, in cazul lui nu s-a dovedit o alegere inspirata J

4. Clientul X s-a dovedit a fi cea mai mare provocare a mea la Y

Cand ma refer la Y, ma refer la firme de-astea de 2-4 nume sau initiale legate intre ele , gen “Haplea & Pulea Consultanta SRL” iar X e un client care n-are niciun gand sa te provoace (oricum nu-l duce capul), dar este necooperant. Cunoastem. Noi nu-I ziceam provocare, ii ziceam Cantec de lebada.

5. Evaluarea managerilor la Londra este o provocare

De data asta e corect. Iar in urmatoarele saptamani o sa si postez pe blog fituica de 4 paragrafe, fara antet si subsol, prin care mi se justifica mie de ce nu pot fi manager. Cand e vorba de o firma cu filiale in peste 100 de tari si cu istorie de peste 100 de ani, mi se pare ca am fost provocat. Iar raspunsul provocarii a fost simplu: demisia.

As mai exemplifica si alte ipostaze, dar cred ca m-am facut inteles. Mi-as dori ca lumea (corporatista sau nu) sa vorbeasca mai liber si mai putin din clisee. Si pentru ca nu sunt nici primul, nici ultimul care raporteaza problema abuzului, va recomand sa lasati o leaca ‘The Economist’ din mana si sa cititi un articol din Romania literara din 2003. Poate asa vom mai scapa putin de aceasta “orgolioasa modernitate”, nimic altceva decat unul din “pacatele limbii”:

http://www.romlit.ro/provocare


E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:312.379
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare