Duminica, Ianuarie 29, 2012, 11:36 PM 

Said Magnificul
     media: 0.00 din 0 voturi

Unul dintre lucrurile pe care-l faci in prima saptamana de job nou este sa te uiti la poze. Ma refer la acele poze din retea in care vezi cum arata fiecare angajat si ce functie are. La precedentul job, una dintre pozele care mi-au atras atentia a fost a tanarului de culoare ciocolatie Said Aljabbar. Nu stiu de ce mi-a atras atentia, fie ca nu prea mai vazusem maronii la viata mea, fie ca avea un chip nedefinit care aducea bine cu Gadea.

Nu peste mult timp, Said a promovat la functia de sefut, eu fiind inca sclav aka senior. Inca trei luni si busy seasonul a debutat in forta, maroniul acaparandu-mi viata printr-o hartuire continua atat prin viu grai cat si pe email. Tot atunci, tanarul a “debutat” si pe blog, primindu-si un binemeritat pseudonim de Mr List prin atitudinea lui: “Nu stiu ce spui tu acolo, dar fa tu o lista si vorbim pe urma!” Numai ca pe mail nu se semna Mr. List ci Said Dilwani. Dilwani? Parca mai inainte se numea Aljabbar.

In fine, n-am avut vreme sa investighez discrepanta dintre nume. Pe de o parte, busy seasonul era in toi iar pe de alta parte Mr. List reusise sa pacaleasca sistemul britanic de vize si obtinuse un job in Londra. Era in 2008, inca se mai putea. Nici nu mai tin minte cat am baut de bucurie ca am scapat de el.

Anii au trecut insa iar cu ceva vreme in urma a fost randul meu sa obtin un alt job. Pe facebook, am primit multe cereri de prietenie de la fostii colegi dar una m-a surprins. L-am recunoscut repede pe Said, il trada fatoiul de Lista din poza. Numai ca… Mare surpriza! Ce nume crezi ca aparea in dreptul panaramei pe facebook? N-o sa ghiciti, asa ca va spun eu: Said Sad.

Trecand peste faptul ca nu mi-e, nu mi-a fost si nu-mi va fi prieten, nici pe bune nici pe facebook, m-a socat frecventa cu care isi schimba numele de familie, probabil la fel de mare ca cea cu care isi schimba sosetele. Aljabbar, Dilwani si acum Sad ? Presupunand ca Sad nu e o abreviere de la Summary of Autism Differences, nu-mi ramane decat o ipoteza.

Probabil ca maroniul isi lua numele precum Stefan cel Mare sau Mihai Viteazul . Cand a venit pe insula, era Said cel Mare. Mare pentru ca a reusit sa plece din pakistan si sa treaca de la un salariu de 2 cifre la unul de 4.

Cand a plecat de pe insula, s-a autointitulat Said Cuceritorul. Cuceritor pentru ca, asemenea lui William the Conqueror, cucerise peninsula britanica. Sau cel putin asa isi inchipuia el.

Ma nedumereste insa motivul pentru care maroniul a aparut sub alt nume de familie in urma cu cateva zile. Probabil a invatat sa-si faca un cont pe facebook, asa ca la un asemenea progress tehnologic s-a rebranduit ca si Said Magnificul.

Sambata, Ianuarie 21, 2012, 09:44 PM 

Speechul de adio
     media: 5.00 din 1 vot

Ultima zi. Mai am o ora si scap. Definitiv. De corporatia asta, nu de lantul corporatist. Lumea vine spre mine si se strang toti ciorchine in jurul meu. Ma frec la ochi dar n-am vedenii. Sunt chiar toti. Din fundal apare Domnul Ridicol potrivindu-si camasa. Cu o sumedenie de clisee verbale gen recunostinta, contributie valoroasa, bani din mosia Snobului, etc., directorul imi multumeste pentru cei cinci ani munciti pe plantatie. Imi da si un voucher din partea firmei, suficient sa-mi iau doua dvd-uri si un blu ray. La un moment dat insa imi strange mana, termina de vorbit iar lumea aplauda.

Aplauda si se uita la mine. Pricep ca a sosit momentul. Momentul ala pentru care am fost invidios pe cel putin o suta de oameni in aceeasi postura. E ultima data cand vorbesc in firma, momentul speechului de adio.

"Hello, spun eu nehotarat, nu sunt eu ala renumit pentru a fi un om al vorbelor". Rasete usoare. "Dar .. cred ca dupa 5 ani a venit vremea sa rostesc niste multumiri". Aici chiar ca m-am pierdut. Intr-adevar, toti predecesorii mei si-au folosit tot timpul pentru a spune cuvantul Multumesc de 12 ori alaturi de vreo 25 de nume. Sa multumesc, deci.Prima intrebare ar fi: „Cui?”, dar o intrebare la fel de buna ar fi si „Pentru ce?”

Hm... pentru oportunitati? 5 ani si doar o singura treapta am urcat pentru motive diverse care fie ca incep cu Tipi si se termina cu Carul, fie incep cu United si se termina cu Kingdom. Mersi, dar si la McDonalds urcam in 5 ani de la vanzator la sef de McDrive.

Poate ca ar trebui in schimb sa multumesc consilierilor / sefilor directi. Care? Pampalaului de filipinez nu putea sa se consilieze nici macar pe el. Sa-i multumesc Motanului care mieuna duios cand il ajutam pe clientul cel Naspa dar nu putea sa treaca peste acuzatiile ridicole ale Tipicarului? Sau Directoritei care ma trimitea in UK la evaluarea dar nu putea sa treaca peste niste decizii ridicole ale unor oameni care nu ma cunosc?

Poate sa adresez niste multumiri generale pentru ca am invatat "o groaza de lucruri"? Groaza a fost la tot pasul dar care lucruri? Alea pe care le stiam din tara? Ce am invatat nou? Ca trebuie sa fac nu conform normelor ci cum ii place Cavalerului Frezat sau Tipicarului?

Cu siguranta toti se asteapta sa multumesc pentru „sprijinul oferit". Care sprijin? Sprijinul Cavalerului Independenta care, dupa ce eu am stat doua nopti pentru un raport, el nu vrea sa-l revizuiasca pentru ca n-are doua semnaturi? Asta cand singura semnatura care conteaza este a mea? El nu poate sa puna a doua semnatura?

M-am incurcat si am renuntat la faza cu multumirile. Am inceput in schimb bilantul. "Au fost 5 ani, 4 consilieri, 3 colegi de banca, doua sedii". Aici m-am oprit nu de alta dar daca as fi continuat countdown-ul n-as fi gasit decat "promovare" in dreptul cifrei 1. Si iar m-as fi enervat. Asa ca am improvizat, am ridicat glasul si am rostit in spiritul profund englezesc care cuprinsese corporatia in ultimii ani:

"5 ani, 4 consilieri, 3 colegi de banca, 2 sedii si o singura porecla". Bine, erau mai multe (gen „Silent Assassin”) dar nu vroiam sa le dau apa la moara puslamalelor gen Rasistu sau Punkerul. Asa ca am rostit in uralele multimii porecla care m-a consocrat dupa episodul Man Day 2009: Hardcore!

Si ca sa inchei on the edge of glory, am spus si ceea ce TOTI se asteptau sa auda inca de cand am deschis gura: "Si pentru ca nu mi se spune Hardcore degeaba, sambata viitoare organizez o bauta!" Eram idolul tuturor. Sportul national fusese incoronat. Iar eu rezumasem perfect tot ceea ce mi-a facut placere in 5 ani de neplaceri: faptul ca am reusit sa ma distrez cu cei care stiu sa se distreze!

Sambata, Ianuarie 14, 2012, 07:17 PM 

Bagatul picioarelor
     media: 4.50 din 2 voturi

Anul ce-a trecut pare c-a adus un nou sport practicat pe scara larga de corporatisti. Pe langa bautul mintilor, practicat de ani intregi pe intreaga insula, bagatul picioarelor a inceput sa aiba din ce in ce mai multi adepti. Cu deosebire in randul celora care vor sa plece sau sunt pe picior de plecare.

Ratiunea "sportivilor" pare foarte simpla. De ce sa muncesc eu pentru astia cand ei iau toti banii? "Astia" fiind bineinteles partenerii, cei care isi distribuie profiturile. "Las sa munceasca astia", zic ei vazandu-si in continuare de frecatul mentei.

Intrebarea este: chiar o sa munceasca "astia" in locul tau sau or sa munceasca altii ?

Rockerul isi baga picioarele

Sa il luam de exemplu pe Rocker. Era la al cincilea an consecutiv pe acelasi proiect. Stia perfect ce are de facut. O analiza a unor investitii care nu se schimba, niste ecuatii standard si un raport sumarizator plin de bulshituri.

Facuse asta anul trecut iar acum avea si niste juniori sa-l ajute. Trece o zi, doua, clientul ma inconjoara, cavalerul ma preseaza iar Rockerul nimic. II mai spun o data asteptarile si ii mai dau doua zile. Rezultatul:

"Am omorat un om pentru ca mi-a omorat capra. L-am luat cu mainile de gat si l-am sugrumat. A incercat sa rezoneze cu norii dar nu conteaza pentru ca norii nu-l aud"


Cel putin a avut decenta sa puna citatul (din timpul programului) pe Facebook si nu in dosar. Iar creatia de raport pe care o dorea cavalerul Independenta am desavarsit-o eu stand pana la 4 dimineata o saptamana la rand. Pentru ca daca pe el il durea in fund, stiind ca pleaca, eu nu aflasem inca rezultatul Afacerii Promovarea si mai speram la 6-7 sute de euro in plus la salariu.

Carcotasul isi baga picioarele

N-au trecut decat doua zile si trei noi deadlineuri bateau la usa. Nimic nou pana aici, numai ca la doua dintre ele depindeam de Carcotas. Care Carcotas isi gasise sa-si anunte plecarea fix inainte de deadlineurile respective.

Am sperat ca totusi o sa faca ce-are de facut si o sa aiba timp de carcotit dupa Busy Season. Ti-ai gasit. Cu doua zile inainte de momentul in care clientul trebuia sa primeasca ceva pentru ce-a platit, Carco ma anunta: "Eu am alte prioritati!" Cum ar fi ce?

Ei bine, si tanarul Q (un localnic cu nume imposibil de pronuntat care incepe cu Q ) avea alte prioritati cum ar fi sa invete pentru examene. I s-a pus insa dosarul in brate, (pentru ca eu reparam ce stricase Rockerul) si a fost nevoit sa lase cartea si sa lucreze si el nopti si zile. Ca urmare, tanarul Q a picat examenul si va astepta inca un an pana la promovare.

Sa-mi bag si eu picioarele?

Probabil ca unul din motivele pentru care am terminat totusi sezonul in viata si cititi acum un blog in loc de necrolog este amanarea deadlineului pentru clientul cu bani. Va amintiti poate (daca nu, exista link) de episodul 2 din ultimul Busy Season, cel in care Dl. Ridicol si Cavalerul Frezat se dau peste cap sa-l intretina pe Snobul snobilor & Co. Ei bine, de destepti ce sunt englezoii, au reusit sa dea cu oistea in gard si sa fie aproape de falimentul fermei din Europa. Banca le-a mai dat o sansa inainte de a pune sechestru, obligandu-I la un plan de restructurare.

Planul de restructurare le-a luat cateva luni, amanand proiectelul nostru din aprilie pana prin octombrie. Snobul era cam nervos si cu coada intre picioare asa ca vroia sa faca pe autoritaru macar cu noi, daca banca i-o trasese din toate pozitiile. Pe de alta parte, Cavalerul Frezat si Dl Ridicol pierdusera destui clienti asa ca nu-si permiteau sa supere ditamai rechinul. Destule indicii ca echipa de pe jobul cu Snobul sa aiba un octombrie de cosmar.

Numai ca echipa … era de vis! Bastionul aruncat in lupta de Dl Ridicol era nimeni altul decat Carcotasul, aflat in ultimele saptamani de preaviz. Mai mult, seniorul de rezerva era in vacanta pana la semnarea raportului. Si ca sa fie tacamul complet, eu aveam decizii importante de luat cum ar fi ce oferta de angajare sa aleg pentru schimbarea jobului. S-ar parea ca singurul care avea o motivatie sa lucreze era tanarul Q, evident cu pretul sacrificarii inca unui examen, daca nu chiar mai multora.

Si totusi...

Snobul cu Irlandezu au venit pe insula chiar de ziua mea. A fost o scuza buna sa nu merg cu ei la baut asa ca Snobul a luat calea puburilor cu Dl Ridicol. Irlandezu a fost si el cu ei dar nu mica i-a fost mirarea cand Snobul l-a trimis acasa pe la 10 noaptea iar a doua zi i-a reprogramat zborul spre Londra cu vreo 8 ore mai tarziu, cat sa fie ajutat de mine sa faca un cacatel de report. Mda, Irlandezu era dedicat, dar nu si eu care imi dadeam demisia chiar in aceeasi zi si ma gandeam cum sa treaca mai repede preavizul.

A doua zi, Carcotasul era deja in vacanta iar eu cascam din toate falcile. Incercand sa fac conversatie, l-am intrebat daca o sa se uite la meciul Irlandei cu Estonia de la barajul pentru Cupa Mondiala. Mi-a raspuns surprinzator ca n-ar fi corect sa faca asta si ca prefera sa stea cu fiica lui dupa atatea nopti in care munca si corporatia l-a tinut departe de ea. Moment in care am avut revelatia (cam tarziu, stiu).

Irlandezu nu daduse mailurile alea la 11 noaptea de pe blackberry din bar pentru ca pur si simplu nu are un astfel de telefon. Muncise pur si simplu noapte de noapte pana la miezul noptii. Pe de o parte pentru ca Snobul nu-i dadea nicio mana de ajutor, dar pe de alta parte pentru ca Mogulul lui nu i-a oferit trainingurile de care eu am beneficiat. Ca atare, se astepta ca eu sa-l ajut, desi pana atunci ii dadusem flit la toate mailurile.

Altminteri, in eventualitatea probabila in care n-ar fi putut sa faca raportul, Snobul l-ar fi dat afara, ar fi dat vina pe el si ar fi externalizat munca irlandezului. La randul lui, Dl Ridicol cu tot cu Cavalerul Frezat n-ar fi acceptat ca noi sa nu ne indeplinim datoria fata de client si l-ar fi asuprit pe tanarul Q care ar fi avut nevoie de cateva nopti numai sa inteleaga ce trebuie sa faca. Si-ar mai fi compromis astfel inca o sesiune de examene.

In ambele cazuri, „razbunarea” mea n-ar fi afectat nicio firma: nici pe-a noastra nici pe-a clientului, nici nu i-ar fi pus la munca pe cei din top management . Ar fi distrus insa niste oameni, la fel cum „razbunarea” Rockerului, a Carcotasului si a Lemurului au afectat nu firme, ci pur si simplu oameni, victime colaterale in aceasta lacomie a multinationalelor pentru bani.

Concluzia (mea)

Mi-am calcat pe inima si am mai stat inca o saptamana vreo 3-4 ore in plus pe zi. Plus doua week-enduri. Jobul s-a terminat repede fara nicio victima colaterala (doar putina oboseala in plus acumulata). A fost insa singura data in cariera mea cand am primit telefon de la client (in cazul de fata Irlandezu), nu ca sa-mi ceara pe mama si pe tata, ci sa-mi multumeasca pentru ajutor.

Desi pe Domnul Ridicol il doare fix in fund de corvoada angajatilor, Directorita a vazut ca ne-am chinuit si ne-a dat si mie si tanarului Q o prima la salariu de 208 de euro si 80 de centi. Nu e mult dar tot e mai bine decat nimic.

Cat despre razbunare, aceasta a venit la primul job cu Inteleapta, membru in Comitetul de evaluari manageriale din UK, adica fix acel comitet din cauza caruia nu sunt eu Sef acum. Adevarul e ca m-a ajutat si Blonduta, cealalta victima a afacerii Promovarea care a reusit, cu foarte mult tupeu, sa inlature pe oricine altceva din echipa. Si cu un birou golit de secondari in UK si cu doi membri ai echipei care nu stiau cum sa faca sa mai inventeze scuze pentru NU a-si face treaba, Inteleapta si Cavalerul Frezat au prins in sfarsit miezul noptii la birou incercand sa faca treaba de juniori/ seniori/ sefuti si incercand sa multumeasca clientul.

Concluzia: Sa-ti bagi picioarele e unul din cele mai usoare lucruri in momentul in care nu mai ai niciun interes. Asta nu te face insa neaparat om, mai ales ca in cele mai multe cazuri singurele victime nu sunt firmele ci pur si simplu alti oameni care au fost in locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Iar daca totusi simti nevoia sa te razbuni pentru neajunsurile pe care firma ti le-a adus, ei bine, cauta oportunitatea sa-ti bagi picioarele in top management si in sistem! Intr-un final, o vei gasi.

Duminica, Ianuarie 8, 2012, 04:48 PM 

Afacerea Recrutarea
     media: 0.00 din 0 voturi

Desi mi se trasase de la centru din UK un anume plan, planul meu era ceva mai complicat si presupunea redactarea unui CV. Adevarul e ca trecusera aproape 5 ani de la ultima isprava de acest gen. Jobul actual imi mancase jumate din cariera iar CV-ul trebuia sa aloce o proportie adecvata fiecaruia din cei 5 angajatori.

Pasul 1: un CV "beton"

Am analizat mai bine si am convenit ca n-are rost sa trec in CV jobul nr. 1. Nu de alta, dar nu vroiam sa-mi fac niciun titlu de glorie ca am lucrat la o firma capusa a Partidului Social Democrat. Nici cele 6 saptamani, timp in care am realizat cine-i in spate, nu erau relevante pentru cariera mea fulminanta.

A urmat jobul nr. 2, cel care mi-a facut introducerea in lumea dura si rece a multinationalelor. Cel in care am lucrat ca sclavul sub comanda Scorpiei si a altor fenomene anorexice si cu mintea spalata. Cel in care norocul meu a fost plecarea din firma a celor care trebuiau sa-mi fie sefi directi, facilitandu-mi achizitionarea unor cunostinte si skilluri. Altminteri, am fi stat doi ani ingropat intr-un teanc de dosare desenand hieroglife si scriind cu un pix rosu 'agreed'.

Voi trece intentionat direct la jobul no. 4, nimic altceva decat o portie de ras consistenta datorita aberatiilor debitate de contabila contopista si de dasteptul de la it. Desi jobul si-a adus o contributie coplesitoare la acest blog, n-am putut sa trec mai mult de Doua linii in cv, doua mari minciuni de altfel.

Am ajuns si la jobul actual, cel care trebuia sa umple jumate de cv. Oricat de mult mi-am chinuit mintea, n-am gasit. Nu pot sa ma laud ca am avut multe proiecte eficiente, cand timpul meu mi-a fost futut sistematic de cavalerul independenta cu joburi de... 2 lei... adica 45.200 de euro. Au fost si realizari, au fost si multe chestii umflate in cv dar....

...dar n-am reusit sa bat multitudea de realizari si de puncte in CV pe care le-am avut la jobul no. 3. Daca nu va amintiti, e acel job de doar 18 luni pe care l-am avut la o firma mica locala dar cu patroni doritori sa vanda cat mai repede unui investitor strategic. Cand am venit, eram o mana de oameni cu 10 clienti, fara o baza de date sistematizata si fara nicio guvernanta corporatista. Din pacate, a venit investitorul strategic si s-a ales praful de echipa dar macar a cumparat o baza de 15.000 de clienti,cu un sistem IT impecabil si o structura de personal identica oricarei multinationale .

Pasul 2: Recruiterii globali

Daca a mers odata, m-am gandit ca ar trebui sa tina si de data asta. "The world is your oyster", mi-a zis acum 5 ani un consultant global si uite asa m-a pacalit sa ajung pe insula. Tipul era tare, si m-a invatat foarte bine ce vor sa auda angajatorii. Intre timp, treaba s-a stricat si "agentul" meu s-a retras din bransa.

Numai ca acesti consultanti de scoala noua mi-au oferit noi surprize. Le spun clar ca vreau un job pe insula mea si ei ce-mi zic? "Daaaa, unique2, avem niste oportunitati minunate la edinburgh cu 'salariu excelent' de …. 32.000 de lire !!! (evident anual inainte de impozitare). Nu-i asa ca te tenteaza?". Nu!

Pe langa asta, au mai fost si niste gafe de 2 lei, cum ar fi propriul cv trimis la angajatori fara aprobarea mea sau mailuri chipurile personalizate, in fapt copiate total aiurea fara sa stearga numele fostilor destinatari.

Pasul 3: recruiterii locali

Vazand cam cati pureci fac cei internationali , am trecut la recruterii locali. Am explicat clar ce vreau de la ei dar pe langa pozitie inalta, salariu imens si munca ioc am cerut si un permis de locuinta. Asta pentru ca locuind pe o insula mica in care controlul populatiei este crucial, un non-localnic are nevoie atat de permis de munca cat si de permis de locuinta. Contrar regulilor dintr-un stat UE, piata imobiliara se imparte in piata de baza si piata alternativa. Fara permis de locuinta, piata de baza dispare si singura alternativa ramane piata… alternativa care e foarte mica ( 1% din piata totala) si foaaaarte scumpa. Sa vedem ce-a iesit.

Pasul 4: interviu la corporatia americana

Am prins repede un interviu la o corporatie americana. In fata mea statea un burtos, cu mustacioara si aplecat pe spate. "De ce sa te sponsorizam noi (cu licenta) pe tine?" ma intreaba el stand picior peste picior, cu dreptul cam sus ca aproape atingea biroul cu bocancul. Prin limbaj corporatist, i-am atras atentia ca EU sunt ala care trebuie sa intrebe de ce as vrea sa il aleg pe EL drept angajator. Nu invers.

Pasul 5: interviu la corporatia britanica

Ca la orice corporatie britanica, primul intervievator a fost un pakistanez. S-a remarcat prin niste intrebari cheie din manual desi el stia perfect cu ce ma ocup, fiind clientul meu (unul dintre aia prosti). Au urmat alti doi intervievatori: un negrisor si un chelios britanic si sceptic (directorul al mare). A urmat chiar si al treilea interviu (cine dracu pune 3 interviuri la nivelul asta?), in care mi s-a explicat ca au "restrans recrutarea la" doi candidati si mai vor sa ne vada o data.

Stiam perfect cine e al doilea, o poloneza de la actualul loc de munca care se lauda in gura mare la ce interviuri se duce. Am aflat ca mi se face o oferta dar nu de la agentul meu, ci de la … poloneza! Cum naiba? Pur si simplu, Paki o vroia neaparat pe poloneza (ca angajata, ba, la ce va ganditi?) si s-a gandit el sa ii transmita - prin agentul ei - ca o vor, dar mai vor si un sefut pe langa ea. In concluzie: ar avea ceva impotriva sa lucreze cu un sefut, actualmente coleg cu ea, care e roman si care are blog pe ablog.ro? Bine, ultima e de la mine, dar ati prins ideea: Paki i-a dat suficiente indicii cat sa-si sea seama ca EU merg la interviuri la ei, ceea ce spune multe despre confidentialitatea si profesionalismul lor in general.

Colac peste mot (sau pupaza) nu mi se oferea permis de locuinta desi eu specificasem clar pretentia asta chiar si la interviu. Au fost de-a dreptul uimiti ca-i refuz, mai ales ca imi oferisera bani mai multi, chipurile sa compenseze acest mic neajuns. Un manual de mate i-ar fi ajutat. Pentru ca 450 de euro in plus la salariu nu pot compensa 1.000 de euro in plus la chirie, cat ar fi trebuit sa dau pe piata alternativa.

Pasul 6: interviu la corporatia continentala...

... a fost singurul la care intrebarile s-au axat in mare parte pe jobul no. 3. De ce? Nu doar pentru ca era cel mai detaliat si cu cele mai mari realizari dar si pentru ca era similar cu ce urma sa fac. Eu am spus ce vreau de la ei, ei au spus ce vor de la mine. Am primit oferta in care era inclusa permisul de locuinta si un salariu considerabil mai mare decat cel de la zgarcitii pentru care imi irosesc zilele de 4 ani jumate.

Pasul 7: demisia

Discutia cu cativa directori si parteneri mi-a lasat un gust amar. Mi-ar fi dat si ei 100 de euro in plus, daca ma razgandeam dar nimic mai mult. Si nici nu puteau sa ma faca sef pentru ca ei nu pot acuma mot sa "opt-out" din sistemul de evaluari al UK.

Ceea ce m-a dezamagit cel mai mult a fost lipsa de flexibilitate. Desi corporatia continentala ma vroia mai repede, cea actuala n-a scazut nicio zi din preavizul de 3 luni. Chipurile, lipsa de personal. Nici poloneza n-a avut soarta mai buna cu preavizul pentru corporatia britanica.

Culmea e ca era ofertata si de firma mama din UK. Caz in care ar fi lasat-o sa plece imediat. Care va sa zica daca poloneza pleaca dar nu la altii ci la filiala noastra din uk, nu mai e lipsa de personal?

Si mai mult, ce se asteapta ei sa fac in 3 luni? Cam cat de prost sa fiu eu sa mai lucrez macar un minutel peste program ca sa le satisfac lor dead-lineurile? Care ar fi motivatia? O sa-mi faca o evaluare buna pe care s-o arunc la gunoi cand plec? Sau o ma numeasca angajatul lunii pentru angajament si entuziasm?

Marti, Ianuarie 3, 2012, 01:09 AM 

Busy S09E08: Afacerea Promovarea III
     media: 5.00 din 1 vot

Evaluarea din Londra va decide daca esti potrivit sa fii manager, daca trebuie sa urmezi un plan de perfectionare sau daca trebuie sa iti schimbi cariera”. Ok, am trait s-o aud si pe asta, spusa cu seninatate de nimeni alta decat Directorita, actuala mea consiliera de la serviciu (consilier = mentor, in caz ca n-ati mai citit blogul sau nu mai stiti ce inseamna asta). Eram la finele celui de-al noualea busy sezon din cariera mea corporatista, din care 7 sezoane au fost petrecute la actuala plantatie globala, iar 4 ani i-am petrecut chiar pe insula. Cu toate acestea, cei 5 parteneri si directori locali pentru care mi-am tocit coatele sa le salvez fundul timp de 4 ani, erau incapabili sa decida promovarile la manager. Ca atare trebuiau sa ne trimita pe toti la Londra unde trei puleți de la firma mama care nu m-au vazut niciodata trebuiau sa imi decida soarta urmatorului an in numai 5 minute.

Din episoadele anterioare in Busy Season

* Cel de-al noualea sezon busy din viata oricum aglomerata a unui corporatist se remarca printr-o imixtiune fara precedent a firmei mama din Londra in afacerile cu un specific aparte ale unui birou dintr-o insula izolata
* Inutil de spus ca masurile se axeaza pe taierea costurilor si marirea volumului de munca, motiv pentru care tot mai multi colegi isi iau avant catre alti angajatori unde sa lucreze mai putin si sa castige mai mult
* Planul meu este sa devin Sef in ciuda orelor lucrate dar stai!... nu pot sa fiu promovat decat daca mi se da ok-ul din UK, unde un Talpa Iute si un grasan care a pupat cururi toata viata lui trebuie sa ma evalueze si sa decida daca sunt suficient de pregatit sau nu sa devin Sef. Evaluare care are, bineinteles loc, la sfarsitul busy seasonului

Busy Season 09 Episodul 08 Afacerea Promovarea III

Care va sa zica, tot efortul meu pentru multumirea clientului cel naspa, pentru rezistenta contra idiotului cavaler Independenta si a gloatei de narozi de la 45.200, mulsul de bani de la Clientul cel snob si alte corvoade pe care le-am indurat timp de un an nu erau de-ajuns. Trebuia sa ma vada Demiurgul, sau Vrajitorul din Oz sau cu cine-or mai asimila ei rolul unei maini de oameni care urmau in a ma, chipurile, evalua pe mine in 5 minute. Cum planuiau ei sa faca asta? Luau un proiect imaginar care e cu totul din alt film (cu siguranta unul din filmele cu Al Capone in timp ce eu sunt din pretty woman), dupa care incepeau sa se creada gangsteri asteptandu-se ca eu sa fac pe comisarul.

Am apreciat faptul ca am fost selectat sa fac deplasarea (fix intre doua proiecte ale naibii de importante), fara sa inteleg insa motivele pentru restul selectiei. Raggae Boy, un coleg foarte apreciat si descris de altfel si in Afacerea Promovarea I, a fost sarit si de aceasta data. La fel si alt coleg venit in acelasi an cu mine caruia i s-a spus pur si simplu ca nu e ... vizibil. I-am sugerat sa-si puna o vesta reflectorizanta in sezonul urmator si sa ii programeze pe cavaleri la un consult oftalmologic.

Selectia pentru Promovision 2010

Cine au fost cei 3 selectati? Sa incepem totusi cu lotul dinaintea mea, cei care au facut deplasarea in vara anului precedent. Combinatia a fost bizara, Ganesha (un talpa-iute din India), maroniul Zorro si Le Choisi luand drumul Londrei. Alesul nu prea avea nicio emotie in privinta selectiei la nivel local stiind ca numele lui va iesi intotdeauna invingator. Ganesha fusese delegat cateva luni bune la Londra, suficient cat sa fie remarcat de Mafia Indiana care stapaneste biroul si sa fie impins de la spate. In ceea ce-l priveste pe Zorro, selectarea lui era singura metoda prin care corporatia il putea determina sa ramana inca un an.

Daca ati fost vreodata cu trenul de la Gatwick la Luton la orele serii, vei observa cladirile de sticla transparenta a zeci de corporatii imediat ce treci de London Bridge. Cu cat e mai tarziu, cu atat veiobserva mai bine mutrele rezistente ale celor care isi fac veacul prin corporatie, isi irosesc viata la serviciu si ii asupresc si pe ceilalti care nu stiu in ce se baga. La o privire mai atenta vei observa cum jumatate dintre ei sunt urmasii lui Winetou iar cealalta jumate niste englezoi alcoolici, plini de riduri, cu burta mai mare decat laptopul si care-i urasc pe imigranti.

Acestea fiind zise, imi e greu sa-mi imaginez furia lui Le Choisi pentru care toate favorurile de care beneficia pe insula natala au cantarit prea putin in fata numelui sau de rezonanta franceza. Invocand tot felul de motive bizare greu de dovedit, englezii l-au tras pe Ales pe tusa inca un an dandu-i un plan ridicol "de imbunatatiri" pentru care vreo doi parteneri locali au muncit din greu sa-l duca la capat in locul lui timp de 12 luni. Zorro a plecat si el cu coada in picioare, demisionand in cele din urma dupa juma de an in care n-a mai facut nimic. A fost singurul insa care a spus raspicat ca singurele criterii care conteaza sunt cele geo-politice, motiv pentru care s-a lins pe bot de o scrisoare de recomandare. Toate astea in timp ce Ganesha, cel despre care am scris suficient aici, s-a vazut promovat desi nici macar nu mai putea ramane pe insula, promovarea intrand in efect in momentul transferului definitiv la Londra.

Am crezut totusi ca erori se intampla, asa ca m-am imbarcat in aprilie la capatul unei zile de lucru obositoare la bordul unui avion spre Londra impreuna cu Galezul si cu Zîm. Daca Zîm era o persoana cat de cat ok desi putin superficial, nu acelasi lucru il putem spune despre Galezu, un adevarat monument de prostie. Nu vreau sa ma mai enervez asa ca mai dau o data linkul catre Afacerea Promovarea II, unde l-am zugravit suficient de bine. Daca anul trecut, toata lumea din insula il cota cu sanse enorme pe Alesul (sau Le Choisi), anul acesta cel ales paream a fi eu, cel putin conform liderului de opinie Mr Ridiculous care n-a ezitat sa ma gratuleze atat in evaluarile oficiale cat si la Masa Rotunda (aia guvernata de Arthur) drept cel mai eficient dintre sefuti. Ceea ce scapau toti din vedere era autoritatea emitenta a pasaportului, unde ceilalti doi aveau un mare avantaj in pasaportul britanic.

Selectia pentru Promovision 2011

Din pacate, nici eu n-am avut o soarta mai buna decat inaintasii mei cu nume straine (Le Choisi si Zorro). Straine de UK si India, fireste. Comisia londoneza? Un ras, trei obositi chinuindu-se sa transpuna un scenariu (chipurile din real life), in fapt o prostie plina de greseli care semana cu exercitiile din cutezatorii (enumera deosebirile dintre cele doua poze). Daca un burtos cu o privire ce-mi amintea de fostul premier Vacaroiu si cu o cioara indiana se chinuiau macar sa faca conversatie si sa-mi puna niste intrebari de clasa a treia, un al treilea se plimba ca tampitul prin camera luandu-si notite de fiecare data cand deschideam gura.

In fapt, scenariul n-avea nimic real, iar posibilitatea ca asa ceva sa se intample in realitate era exclusa atat pe insula cat si in UK. Totul presupunea un proiect cu pericole la tot pasul, o situatie ridicola la care stii perfect ca oricum nu s-ar ajunge niciodata avand in vedere ca n-am lua niciodata un astfel de caz. Ca sa nu mai spun ca primul care s-ar sesiza si ar incepe sa faca gura ar fi chiar clientul, care nu stie decat sa se ia in gura cu noi. Dar sa nu intram in detalii...

Am facut testul am intrat in joc si am raspuns conform limbajului de lemn pe care ei si-l doreau sa-l auda. Ba chiar am dat si un test grila si am predat o lista de deficiente pe un memory stick. La sfarsit mi-au dat si feedback, foarte bun de altfel, ca doar nu riscau ei sa-I contrazic si sa-i fac muci.

Rezultatele Promovisionului

Dupa doua saptamani, criteriile geopolitice ale lui Zorro s-au dovedit a fi corecte si pentru a doua etapa. Pe Zîm l-a tras inapoi accentul de (sud) african, tara de unde venise cu 3 ani in urma dar pasaportul britanic a prevalat, astfel ca a scapat cu un plan MIC de imbunatiri iar la ora la care scriu acest post este deja promovat. Nu m-am ofticat, ba chiar l-am felicitat. Nu acelasi lucru il pot spune insa despre Galezu, prostia intruchipata care a starnit un val de indignari in randul tuturor colegilor mei prin promovarea sa de catre proprii lui contacetateni.

Cat despre mine, am primit un rezultat similar cu cel inregistrat de Le Choisi in anul precedent, gen ‚unique2 are nevoie de imbunatatiri’. N-am primit nicio explicatie concreta, doar ca la un test grila nu am identificat nu stiu ce cacat. In rest lucruri abstracte si adevarate. Dovedeste daca poti ca nu e adevarat! Nu exista o inregistrare audio a discutiei cu comisia iar fisierul pe care l-am predat... a ramas predat! Am fost de buna credinta si am sters fisierul predat pe memory stick. Probabil cea mai mare greseala a mea, altminteri era acum pe blog :)

Toti barosanii locali, in frunte cu Directorita, mi-au zis sa stau linistit. Analogia intre mine si Ales devenise un lait-motiv, promitandu-se ca voi calca pe urmele lui si voi deveni sef in mod garantat peste 12 luni. Numai ca eu nu sunt Alesul. Daca se reintoarce criza si voi concura cu alti „alesi”?

Rezolutia pentru noul an

M-am ars o data cu ei acum 2 ani cand Motanul m-a tras pe sfoara. De ce sa mai risc? Oricum si la sef salariul nu e grozav iar sezonul urmator se anunta criminal. Ca sa nu mai zic de faptul ca Alesul are doar 26 de ani, sarind peste facultate. Ar fi fost sef chiar mai devreme daca nu s-ar fi chinuit cu examenele vreo 5 ani. Are toata viata inainte, nu mai are niciun obstacol din UK pana la directorat si e obisnuit sa lucreze cu idioti.

Mie mi s-a epuizat rabdarea si nu mai vreau ca pe langa cavaleri sa mai lucrez ca un sclav pentru Inteleapta, Marele Cre(s)tin sau alti Mari sefi. Noul busy season se anunta de-a dreptul criminal, cei patru seniori calificati ramasi trebuind partajati intre cei 8 sefuti, sefi si Mari sefi. Mai mult ca sigur ca voi face din nou munca de unul singur, Inteleapta avand grija sa-si traga partea leului, adica cele mai bune resurse.

De ce sa mai stau inca 12 luni cu acelasi salariu cand toate preturile de pe insula au luat-o razna? De ce sa-mi pierd timpul si energia cu un client stupid gen 45.200 cand pe piata sunt clienti de milioane dar care ne ocolesc pe noi pentru ca nu avem suficient personal? De ce sa raman intr-o firma care regreseaza cand piata LOCALA creste de la an la an? De ce sa pierd vremea facand o auto-evaluare fara rost cand in timpul asta as putea sa-mi fac cv-ul si sa-l trimit unde trebuie?

Si, mai presus de toate, de ce sa continui aceasta coruptie cu Afacerea Promovarea cand as putea foarte bine sa incep... Afacerea Recrutarea? Sezonul al noualea se termina aici si nu peste mult timp va debuta sezonul zece. In scrisoarea adresata Mosului i-am cerut ca 2012 sa-mi aduca un nou serviciu. De asta sunt satul.

Sper ca si voi, dragi cititori, sa aveti un an nou prosper si plin de realizari, fie corporatiste, fie personale. La multi ani!


E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.374
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare