Duminica, Ianuarie 8, 2012, 04:48 PM 

Afacerea Recrutarea
     media: 0.00 din 0 voturi

Desi mi se trasase de la centru din UK un anume plan, planul meu era ceva mai complicat si presupunea redactarea unui CV. Adevarul e ca trecusera aproape 5 ani de la ultima isprava de acest gen. Jobul actual imi mancase jumate din cariera iar CV-ul trebuia sa aloce o proportie adecvata fiecaruia din cei 5 angajatori.

Pasul 1: un CV "beton"

Am analizat mai bine si am convenit ca n-are rost sa trec in CV jobul nr. 1. Nu de alta, dar nu vroiam sa-mi fac niciun titlu de glorie ca am lucrat la o firma capusa a Partidului Social Democrat. Nici cele 6 saptamani, timp in care am realizat cine-i in spate, nu erau relevante pentru cariera mea fulminanta.

A urmat jobul nr. 2, cel care mi-a facut introducerea in lumea dura si rece a multinationalelor. Cel in care am lucrat ca sclavul sub comanda Scorpiei si a altor fenomene anorexice si cu mintea spalata. Cel in care norocul meu a fost plecarea din firma a celor care trebuiau sa-mi fie sefi directi, facilitandu-mi achizitionarea unor cunostinte si skilluri. Altminteri, am fi stat doi ani ingropat intr-un teanc de dosare desenand hieroglife si scriind cu un pix rosu 'agreed'.

Voi trece intentionat direct la jobul no. 4, nimic altceva decat o portie de ras consistenta datorita aberatiilor debitate de contabila contopista si de dasteptul de la it. Desi jobul si-a adus o contributie coplesitoare la acest blog, n-am putut sa trec mai mult de Doua linii in cv, doua mari minciuni de altfel.

Am ajuns si la jobul actual, cel care trebuia sa umple jumate de cv. Oricat de mult mi-am chinuit mintea, n-am gasit. Nu pot sa ma laud ca am avut multe proiecte eficiente, cand timpul meu mi-a fost futut sistematic de cavalerul independenta cu joburi de... 2 lei... adica 45.200 de euro. Au fost si realizari, au fost si multe chestii umflate in cv dar....

...dar n-am reusit sa bat multitudea de realizari si de puncte in CV pe care le-am avut la jobul no. 3. Daca nu va amintiti, e acel job de doar 18 luni pe care l-am avut la o firma mica locala dar cu patroni doritori sa vanda cat mai repede unui investitor strategic. Cand am venit, eram o mana de oameni cu 10 clienti, fara o baza de date sistematizata si fara nicio guvernanta corporatista. Din pacate, a venit investitorul strategic si s-a ales praful de echipa dar macar a cumparat o baza de 15.000 de clienti,cu un sistem IT impecabil si o structura de personal identica oricarei multinationale .

Pasul 2: Recruiterii globali

Daca a mers odata, m-am gandit ca ar trebui sa tina si de data asta. "The world is your oyster", mi-a zis acum 5 ani un consultant global si uite asa m-a pacalit sa ajung pe insula. Tipul era tare, si m-a invatat foarte bine ce vor sa auda angajatorii. Intre timp, treaba s-a stricat si "agentul" meu s-a retras din bransa.

Numai ca acesti consultanti de scoala noua mi-au oferit noi surprize. Le spun clar ca vreau un job pe insula mea si ei ce-mi zic? "Daaaa, unique2, avem niste oportunitati minunate la edinburgh cu 'salariu excelent' de …. 32.000 de lire !!! (evident anual inainte de impozitare). Nu-i asa ca te tenteaza?". Nu!

Pe langa asta, au mai fost si niste gafe de 2 lei, cum ar fi propriul cv trimis la angajatori fara aprobarea mea sau mailuri chipurile personalizate, in fapt copiate total aiurea fara sa stearga numele fostilor destinatari.

Pasul 3: recruiterii locali

Vazand cam cati pureci fac cei internationali , am trecut la recruterii locali. Am explicat clar ce vreau de la ei dar pe langa pozitie inalta, salariu imens si munca ioc am cerut si un permis de locuinta. Asta pentru ca locuind pe o insula mica in care controlul populatiei este crucial, un non-localnic are nevoie atat de permis de munca cat si de permis de locuinta. Contrar regulilor dintr-un stat UE, piata imobiliara se imparte in piata de baza si piata alternativa. Fara permis de locuinta, piata de baza dispare si singura alternativa ramane piata… alternativa care e foarte mica ( 1% din piata totala) si foaaaarte scumpa. Sa vedem ce-a iesit.

Pasul 4: interviu la corporatia americana

Am prins repede un interviu la o corporatie americana. In fata mea statea un burtos, cu mustacioara si aplecat pe spate. "De ce sa te sponsorizam noi (cu licenta) pe tine?" ma intreaba el stand picior peste picior, cu dreptul cam sus ca aproape atingea biroul cu bocancul. Prin limbaj corporatist, i-am atras atentia ca EU sunt ala care trebuie sa intrebe de ce as vrea sa il aleg pe EL drept angajator. Nu invers.

Pasul 5: interviu la corporatia britanica

Ca la orice corporatie britanica, primul intervievator a fost un pakistanez. S-a remarcat prin niste intrebari cheie din manual desi el stia perfect cu ce ma ocup, fiind clientul meu (unul dintre aia prosti). Au urmat alti doi intervievatori: un negrisor si un chelios britanic si sceptic (directorul al mare). A urmat chiar si al treilea interviu (cine dracu pune 3 interviuri la nivelul asta?), in care mi s-a explicat ca au "restrans recrutarea la" doi candidati si mai vor sa ne vada o data.

Stiam perfect cine e al doilea, o poloneza de la actualul loc de munca care se lauda in gura mare la ce interviuri se duce. Am aflat ca mi se face o oferta dar nu de la agentul meu, ci de la … poloneza! Cum naiba? Pur si simplu, Paki o vroia neaparat pe poloneza (ca angajata, ba, la ce va ganditi?) si s-a gandit el sa ii transmita - prin agentul ei - ca o vor, dar mai vor si un sefut pe langa ea. In concluzie: ar avea ceva impotriva sa lucreze cu un sefut, actualmente coleg cu ea, care e roman si care are blog pe ablog.ro? Bine, ultima e de la mine, dar ati prins ideea: Paki i-a dat suficiente indicii cat sa-si sea seama ca EU merg la interviuri la ei, ceea ce spune multe despre confidentialitatea si profesionalismul lor in general.

Colac peste mot (sau pupaza) nu mi se oferea permis de locuinta desi eu specificasem clar pretentia asta chiar si la interviu. Au fost de-a dreptul uimiti ca-i refuz, mai ales ca imi oferisera bani mai multi, chipurile sa compenseze acest mic neajuns. Un manual de mate i-ar fi ajutat. Pentru ca 450 de euro in plus la salariu nu pot compensa 1.000 de euro in plus la chirie, cat ar fi trebuit sa dau pe piata alternativa.

Pasul 6: interviu la corporatia continentala...

... a fost singurul la care intrebarile s-au axat in mare parte pe jobul no. 3. De ce? Nu doar pentru ca era cel mai detaliat si cu cele mai mari realizari dar si pentru ca era similar cu ce urma sa fac. Eu am spus ce vreau de la ei, ei au spus ce vor de la mine. Am primit oferta in care era inclusa permisul de locuinta si un salariu considerabil mai mare decat cel de la zgarcitii pentru care imi irosesc zilele de 4 ani jumate.

Pasul 7: demisia

Discutia cu cativa directori si parteneri mi-a lasat un gust amar. Mi-ar fi dat si ei 100 de euro in plus, daca ma razgandeam dar nimic mai mult. Si nici nu puteau sa ma faca sef pentru ca ei nu pot acuma mot sa "opt-out" din sistemul de evaluari al UK.

Ceea ce m-a dezamagit cel mai mult a fost lipsa de flexibilitate. Desi corporatia continentala ma vroia mai repede, cea actuala n-a scazut nicio zi din preavizul de 3 luni. Chipurile, lipsa de personal. Nici poloneza n-a avut soarta mai buna cu preavizul pentru corporatia britanica.

Culmea e ca era ofertata si de firma mama din UK. Caz in care ar fi lasat-o sa plece imediat. Care va sa zica daca poloneza pleaca dar nu la altii ci la filiala noastra din uk, nu mai e lipsa de personal?

Si mai mult, ce se asteapta ei sa fac in 3 luni? Cam cat de prost sa fiu eu sa mai lucrez macar un minutel peste program ca sa le satisfac lor dead-lineurile? Care ar fi motivatia? O sa-mi faca o evaluare buna pe care s-o arunc la gunoi cand plec? Sau o ma numeasca angajatul lunii pentru angajament si entuziasm?


Comentarii

  1. dush

    nah, lasa, sa fie intr-un ceas bun mutarea desi peste 3 luni, desi, daca stau sa ma gandesc...mutatul in firma noua = mai putin timp de scris..

  2. unique2

    nah, lasa, sa fie intr-un ceas bun mutarea desi peste 3 luni, desi, daca stau sa ma gandesc...mutatul in firma noua = mai putin timp de scris..
    Mersi mult, e un oarece decalaj intre fapte si momentul postarii pe blog asa ca mai sunt doar cateva saptamani pana la final.


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.529
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare