Miercuri, Decembrie 28, 2011, 01:29 AM 

Busy S09E07: Noi stim mai bine ca suntem din UK (partea a doua)
     media: 0.00 din 0 voturi

- Continuare din postul anterior –

Plannerul...

Plannerul e azi Dumnezeu pe pamant. Prin 85, plannerul era o bucatica de hartie pe care patronul scria ce clienti au in saptamana curenta Stie-Tot, Inteleapta, Directorita si alti angajati model ai firmei proprietate personala cu franciza de prin State. In anii 90, Office-ul facea furori asa ca patronul a cerut secretarei sa faca lista in Excel si sa o printeze in mai multe exemplare care sa fie lipite pe bancurile de lucru. Cu putin timp inainte de vanzarea din 2000, patronul a cerut ca fisierul cu plannerul sa fie pus pe retea, pe serverul nou cumparat.

Noul mileniu a adus insa un nou patron, Marea noastra corporatie din UK cumparand pravalia micului patron insular. Odata cu ea, a adus si o schimbare pentru vechiul nostru Planner. Acesta se facea online intr-un soft specializat pentru care fiecare angajat avea un user si-o parola. Mai mult, plannerul a devenit atat de important ca azi exista o persoana care are functia de Planner Manager. Si pentru ca UK-ul nu putea sa fie UK fara sa faca pe catelu de paza, au numit un intreg departament la Londra care sa se ocupe cu monitorizarea Plannerului la nivelul tuturor filialelor, sucursalelor, punctelor de lucru, agentiilor si altor structuri organizatorice invatate prin anul III la Drept comercial .

Ce faceau oamenii din departamentul ala? Cred ca am mai explicat. Monitorizau toate plannerurile si cum vedeau un sclav care sa nu fie rezervat pe proiecte vreo saptamana – doua cum puneau mana pe telefon: „Tanti Planner Manager de pe Insula Minunata, vad aici ca unique2 e liber de pe 5 pe 26 octombrie. Il iau la Slough ca am nevoie de oameni?” Faza mult mai nasoala a venit in 2011 cand din 20 de seniori calificati mai ramasera doar 3, moment in care orice firma a carei conducere are ceva in cap, ar incepe sa recruteze.

Ei bine, nu! Noi nu puteam pentru ca... plannerul nu justifica catre cei din UK acest lucru. Mai precis, nu era niciun angajat pe planner care sa se numeasca Slave_shortage, adica acel angajat dummy pe planner care sa fie folosit de fiecare data cand un manager are nevoie de oameni dar nu gaseste pe nici unul liber. De ce? Fie ca un manager a uitat ca are niste joburi pe care trebuie sa faca planificarea cu resurse, fie ca n-a uitat dar daca a vazut ca tot n-are pe cine n-a mai pus pe nimeni, fie Cavalerul Frezat n-a avut timp sa aprobe planul pentru anumite proiecte si ca atare n-au aparut INCA pe Retain.

Intre timp, au aparut iar la ora la care scriu aceste randuri Retainul este rosu (conflict), in sensul ca fiecare angajat e pus pe 2-3 proiecte in acelasi timp (cam 120 de ore pe saptamana). Tot oamenii din UK au decis sa facem o sedinta bilunara in care sefii si sefutii sa se inteleaga intre ei in privinta conflictelor. Nu s-a mai tinut de doua luni, pentru ca situatia e mereu aceeasi: multe probleme dar nicio solutie din lipsa de oameni disponibili! Culmea ar fi ca Mr. Ridiculous sa mai obtina totusi vreun client (probabil firma Motanului, fostul meu consilier care intre timp a plecat si e director la alta firma) dar sa nu aiba cine-l face!

Petreceri festive

Daca ar fi sa ma iau dupa newletter-urile produse la norma de catre blonda de la marketing, suntem deja in sezonul... festiv. Posibil, numai ca motivul pentru care sezonul este festiv este tocmai pentru ca sarbatorim Craciunul, sarbatoarea fundamentala a lumii crestine, cea care se sarbatoreste in familie, cea in care s-a nascut Isus. Numai ca, probabil dupa invazia Far East-ului in UK, teama de a nu fi „politically incorrect” a nascut niste aberatii de toata jena, astfel ca nici nu mai poti sa pronunti cuvinte cum ar fi Craciun sau Isus de frica sa nu fii linsat de gasca maronie.

Insula in care imi traiesc existenta este eminamenta crestina, cel putin la origine. Toate orasele au nume de sfinti, luand de fapt numele bisericilor care au fost initial construite in centrul urbei. Pe vremea cand firma lui Stie-Tot avea inca independenta fata de dobitocii din UK (ma refer strict la managementul firmei-mama din UK), erau doua petreceri mari, late si memorabile: balul de Pasti si petrecerea de Craciun. Daca balul era numai intre colegi, petrecerea de Craciun era bineinteles in familie (cu parteneri), sarbatoarea in sine fiind sarbatoarea familiei. Englezii si-au bagat coada in 2000 si au schimbat socoteala, permitand un „significant other” doar la balul de Pasti. Denumirile si simbolistica au ramas aceleasi insa pana in 2008, golite insa mult de semnificatia initiala.

De atunci (moment reprezentand ultimul pas al caracatitei UK in subjugarea insulei) balul se tine undeva prin octombrie iar petrecerea de Craciun, altadata atat de mult asteptata, se numeste acum petrecerea festiva. Anul asta cel putin, am numarat 40 de oameni inghesuiti la 6 mese intr-o locatie indoielnica. Ne-a fost adusa cat mai repede comanda, Alesul a facut pe Secret Santa, impartind in mare parte vibratoare, puțe de ciocolata si alte cadouri ofensatoare. Au urmat doua ore in care sticlele de vin au fost subtilizate de chelneri iar lumea s-a adunat ciorchine la bar cheltuind o groaza de bani pe shoturi si bere. Perfect in „spiritul” Craciunului! Craciunul ala englezesc!

Cine decide promovarile

Sunt mult mai multe de spus, dar voi incheia in cele din urma trilogia britanica cu cea mai mare magarie pusa vreodata in practica de catre caracatica corporatista din UK pe insula noastra. Este vorba bineinteles de promovari, regele Arthur dovedindu-se pur si simplu neputincios in a face o simpla promovare.

In ceea ce priveste juniorii, situatia a devenit cat se poate de clara: nu conteaza cat de bun sau cat de imbecil esti la munca, promovarea e decisa de examenele profesionale, ca asa zice UK-ul. Nu conteaza de ce ai picat un examen din 13, fie ca ai fost bolnav, fie ca n-ai putut sa inveti pentru ca firma te-a pus sa lucrezi (mai ales daca ai un sefut tampit ca Galezul), cert este ca nu vei promova la titlul de senior. Ba te poti trezi si concediat, pentru ca vreun idiot din UK a zis ca e criza si pe insula si trebuie facute reduceri de costuri.

Un bun exemplu este Principele, un scotian simpatic, corpolent si cu nume celebru dar care a avut ghinionul sa pice unul din ultimele examene in 2008. Unui tampit din UK i s-au aprins ochii, fericit ca mai poate da afara un om fara sa plateasca compensatii, fiind convins in sinea lui ca astfel va combate criza mondiala , sau macar efectele ei. Ceea ce a si facut, mesajul fiindu-i transmis cu multa tristete de catre Directorita. Analogie perfecta cu Mircea Geoana. Principele nostru a luat toate examenele in sesiunea urmatoare iar Ponta al corporatiei a oferit concurentei pe tava un senior calificat, toata calificarea fiind platita de catre noi.

Blonduta si promovarea

O gafa si mai monumentala a fost comisa de Alesu’. Consiliata lui, Blonduta, a avut parte de un an (2010) execrabil: joburi cu Inteleapta, despartire de logodnic, probleme cu ipoteca, plus interogatorii ale Biroului de Imigrari. Nu e de mirare ca a picat toate examenele. Corporatia avea insa nevoie de oameni asa ca i-a permis sa mai ramana un an (al treilea) cu conditia sa-si ia examenele. Ceea ce a si facut, numai ca mai avea nevoie de inca doua pentru a deveni calificata.

Pentru Ales, lucrurile erau simple: fata si-a luat examenele asa ca a felicitat-o pe Blonduta pentru promovare. Mai mult, a pus-o pe lista promovarilor care a fost publicata intr-un newsletter catre toti angajatii Grupului din regiunea de 15 tari din care facem parte (inclusiv Germania, Italia, Franta si UK). Blonduta era in culmea fericirii iar felicitarile continuau sa vina din toata Europa de Vest , fata avand multi fosti colegi de universitate imprastiati acum atat pe insule cat si pe vechiul continent.

Surpriza a venit cu cateva zile inainte de termenul la care Blonduta urma sa devina oficial senior. Un est-european s-a ofticat ca n-a fost promovat in pofida evaluarilor bune. Aveti ca atare discutia intre est-european EE) si managerul HR (mHR):

EE: Deci evaluarile mele sunt foarte bune. De ce n-am fost promovat?
mHR: N-ai luat ultimul examen. Regulamentul e foarte clar, doar vine din UK. Imi pare rau ca un tanar cu o asa performanta ca a ta n-a fost promovat daaar... nu putem trece peste UK.
EE: Deci promovarile sunt in functie de examene, nu de performanta...
mHR: Aaa...deci...stai...nu chiar.. trebuie sa ai si performanta cat de cat chiar daca ai luat examenele, dar daca n-ai luat examenele n-o sa poti fi promovat.
EE: Daaa? Pai si Blonduta de ce-a promovat? Ca mai are doua examene!
mHR: Aaaaaa....ce?....nu, n-are cum..Alesul mi-a zis ca a luat examenele. Am raportat si la UK. Dar o sa verific!


Ceea ce s-a si intamplat. Blonduta mai avea doua examene iar Alesul pur si simplu uitase ca fata era totusi in urma cu examenele din 2010 si mai avea ceva pana sa recupereze. Alesul si Directorita au batut matanii in fata UK-ului sa faca o exceptie, fara succes insa. Asa ca a fost nevoie de de cautari indelungate pe Google pentru Ales pentru a-si gasi cuvintele cat sa-i explice Blondutei ca, in pofida tuturor felicitarilor si anunturilor la nivel international, urmatoarele 12 luni o vor gasi la aceeasi pozitie si mai ales la acelasi salariu.

Blonda si promovarea

De la blonduta, trecem la Blonda de la marketing care a aparut in acelasi newsletter, fiind promovata la titlul de director de marketing. Blonda si-a facut multe planuri cu cresterea de salarii. Avea in sfarsit bani sa faca nunta si sa-si schimbe masina. Bucuroasa nevoie mare, si-a cinstit toti prietenii laudandu-se cu noul ei titlu. Un singur lucru mai ramenea sa-l afle: noul salariu. Lucru pe care l-a aflat in urma discutiei cu consilierul ei, nimeni altul decat Dl. Ridicol.

Discutie dupa care noua pozitie s-a dovedit la fel de imaginara ca cea din Neveste Disperate (vezi postul trecut). Discutie dupa care tot biroul a putut s-o admire pe Blonda iesind plangand din biroul noului nostru director. In ciuda titlului pompos, pozitia nu i-a adus absolut niciun ban in plus la salariu!

Epilog

Da, am scapat o categorie de persoane cu mari aspiratii la promovare si anume sefutii, tagma din care fac si eu parte. Cei care ma cunosc stiu ca n-am facut asta intentionat. O astfel de decizie nu-si poate avea povestea decat intr-o insemnare separata, cea care va incheia cu mare fala Busy Season-ul 09. Desi va povestesc asta spre sfarsitul lui decembrie, povestea a avut loc prin aprilie deci in mijlocul busy season-ului.

Pana atunci, inchei trilogia UK aici. Nu voi exprima nicio concluzie, pentru ca pur si simplu nu am reusit sa ajung la nici una. Vorbim de notiuni diferite, de filme diferite, de universuri diferite iar orice om normal (din UK sau nu) ar lua decizii diferite daca firma lui ar investi intr-o alta tara. Nu si patronii nostri caposi din UK. Datorita lor, personalul din departament a scazut la jumate, clientii au simtit asta iar numarul lor s-a redus de asemenea tragand in jos si cifra de afaceri si profitul. In timp ce firmele din concurenta chiuie de bucurie, ii angajeaza pe fostii nostri colegi dupa care ne fura cu mare gratie si clientii. Iar noi ne uitam uimiti cum mesajele si actiunile top managementului contrasteaza total cu mediul economic local, cu orice logica economica si manageriala dar mai ales cu logica bunului simt.

Pana la publicarea ultimului sezon din actualul Busy Season, va doresc si eu un an nou cat mai bun, sper ca ati petrecut Craciunul cu bine si sper ca ati putut inca sa spuneti ‚Craciun Fericit’ fara teama ca vreun maroniu din corporatie v-ar putea reclama pentru ca ati fost ‚politically incorrect’


Comentarii

  1. Soft Restaurant - Horeca manager

    [...] Busy S09E07: Noi stim mai bine ca suntem din UK (partea a doua) [...]


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.363
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare