Luni, Decembrie 19, 2011, 01:48 AM 

Busy S09E07: Noi stim mai bine, ca suntem din UK
     media: 0.00 din 0 voturi

Daca ar fi sa scriu istoria locului meu de munca, as incepe-o din 1983. Alti „exegeti” m-ar contrazice. Cum ca de fapt ar fi inceput prin anii 70 si de-abia prin 90 si-a luat numele actual. Prea putin relevant pentru mine. In 1983 s-a angajat singura persoana cu adevarat competenta, rezonabila si eficienta si ma refer aici la Stie-Tot, ajuns pe pozitia de partener in 1994, si presedinte al asociatiei liberale insulare in 1997. Dupa o perioada infloritoare, vine insa si anul fatal 2000, in care atrasi de mirajul banilor, partenerii vand mica afacere locala chiar catre cei carora le plateau pana atunci o franciza pentru folosirea numelui, si anume partenerilor unei mari corporatii din UK. Partenerii locali, cu exceptia unuia, s-au imprastiat care incotro dupa ce s-au vazut cu conturile incarcate. Stie-Tot n-a vrut insa sa se desparta de firma al carei nume ii era legata cariera asa ca a ramas sa lucreze pentru noii patroni cu un pret destul de mare insa: pierderea participarii la profit. A continuat sa inspire si sa formeze pe multi cu valorile lui morale, cunostiintele enorme si filosofia de viata. Asta pana in 2011.

Din episoadele anterioare in Busy Season

- Viata in corporatie devine un thriller dupa ce noi masuri dictate de la centru din UK lovesc nemilos in angajatii bietului nostru birou dintr-o insula uitata de Dumnezeu: plata orelor suplimentare devine un vis, recrutarile sunt interzis, ca sa nu mai zic ca norma saptamanala este fixata la 52 de ore, contrar celei contractuale de 40
- Prima victima a hapsanilor este chiar autoritatea suprema in materie de cunostiinte tehnice, partenerul Stie-Tot care refuza sa-si sacrifice viata personala si decide sa se pensioneze la impresionanta varsta de ... 48 de ani!
- Treaba lui, planul meu este sa devin Sef in ciuda orelor lucrate dar stai!... nu pot sa fiu promovat decat daca mi se da ok-ul din UK, unde un Talpa Iute si un grasan care a pupat cururi toata viata lui trebuie sa ma evalueze si sa decida daca sunt suficient de pregatit sau nu sa devin Sef. Evaluare care are, bineinteles loc, la sfarsitul busy seasonului

Busy S09E07: Noi stim mai bine, ca suntem din UK

Iata ca am purces pe frumosul, si anume blog, la ultima parte a trilogiei UK si anume expansiunea. Partea suprema a paranoiei cand, convinsi ca sistemul lor e infailibil, domnii de la Londra incep sa controleze orice filiala, sucursala, punct de lucru sau agentie aflate in afara insulei britanice dar facand parte din minunatul lor grup. Cititorii fideli ai blogului stiu ca am venit aici acum aproape 5 ani si multi ma intreaba de ce ma revolt de-abia acum cand stiam ca firma suge de la țâța UK-ului inca de la inceput.

Mutu si iapa lui

Asa e, stiam inca de la inceput, dar lucrurile erau diferite. In contractul meu de exemplu scrie negru pe alb ca jobul nu presupune nicio deplasare la mai mult de 40 de km. Asa a si fost pentru vreo doi ani. Pe urma, si-au dat ei seama ca orice contract e facut pentru a fi incalcat, asa ca m-au trimis pe unde a-ntarcat Mutu marijuana (in zone selecte din Londra, gen Chelsea) dar si iapa (orase ghetou gen Slough). Nu pentru o zi, ci saptamani in sir, ignorand faptul ca eu am o viata pe insula nu in Anglia.

Mai mult, firma (biroul din insula) a platit 2.500 de lire numai pe cazare, primind in schimb un transfer pricing din Londra de toata jena. Cei din Londra au luat frumos marja de la client fara niciun cost sau efort iar cei de pe insula au facut un profit de 50% din investitie (salariu, zboruri, cazare, haleala pe 5 saptamani). Dupa cum am mai spus, marja medie normala pe un proiect este pe undeva la 500%. Ca atare, daca as fi ramas pe insula, ar fi fost suficient sa muncesc doar o zi din 5 si restul sa frec menta pentru a avea acelasi profit. Si asta nu s-a intamplat numai cu mine, ci si cu alti 20 de alti sclavi pe plantatie.

Unii ar spune ca nu conteaza, pentru ca la nivel consolidat profitul firmei a fost totusi mai mare decat daca as fi stat degeaba. Iar eu vin si spun: „Ba da! Conteaza!” Conteaza si profitul individual al biroului de pe insula pentru ca pe mine asta ma intereseaza. De ce? Pentru ca tot desteptii din UK au luat urmatoarea masura care schimba contractul de munca si anume stoparea platii orelor suplimentare si participarea la un ....

Bonus... bogus!

Tot unul din punctele atractive dar mai ales protective din contractul de munca era plata orelor suplimentare la o rata de 150%. Munceam doua ore in plus, eram platit pentru 3. Domnii din UK nu prea obiectau, mai ales ca overtime-ul nu avea valori alarmante iar concurenta de pe insula platea chiar 175%. Numai ca deplasarile tot mai dese prin Anglia au crescut si orele suplimentare, ca atare s-au marit si cheltuielile salariale.

Moment in care partenerii au strigat: „Stop!” Distribuirile de profit nu le mai erau suficiente pentru a-si achizitiona ultimul tip de Lexus si un palat in Baleare la care sa se retraga la maxim 55 de ani. De altfel, urmatoarea masura era sa reduca personalul si sa ne oblige pe toti sa muncim 52 de ore pe saptamana in busy season. Unde s-ar fi ajuns daca ar fi platit saptamanal 12 ore de overtime pe angajat?

Asa ca, sub aspectul incurajarii eficientei, contractele au fost modificate taind clauza platii orelor suplimentare si introducand un bonus la discretia partenerilor. Asta ca sa fim consistenti cu firma mama ca doar suntem parte a unui singur grup. S-a terminat anul financiar (cel fara de overtime), s-a analizat profitul si ghici cat de generosi au fost partenerii? Zero! De ce? Pai noi n-am avut profit conform asteptarilor, doar biroul din Londra a avut si ca atare doar ei au primit bonus!

De ce? Simplu, vezi inceputul postului, ei au facut profitul individual in mare parte datorita angajatilor din alte birouri, inclusiv cel al nostru! Alt motiv? Da, avem acel cacat de client al lui Independenta pe care luam 45.200 de euro si platim cheltuieli de 46.000 pentru simplul motiv ca e parte a unui client cheie al biroului din Dublin. Pai sa vina dracu’ irlandezii aici si sa faca jobul daca tot e un client cheie!
Daaaaaar... suntem parte a unui singur grup UNIT doar cand vine vorba de munca. La rasplata si recompense, alte birouri, mai ales cel din Londra par mai egale decat altii. Asta in timp ce firmele locale concurente nu numai ca platesc in continuare overtime dar platesc si bonus.

Vanzari cu ... Standardul prostului

Nici la capitolul atragerii de venituri nu putem razbi prea bine din cauza standardelor de risc mult prea restrictive impuse bineinteles tot de UK. Inchipuiti-va acum cum ar fi sa contruiesti blocuri intr-o zona neseismica cu aceeasi structura de rezistenta ca in Japonia! Nu s-ar darama nimic dar costul ar fi urias si putini ar dori sa te aleaga pe tine drept constructor cand pot realiza o lucrare cu aceeasi utilitate de la alt constructor dar de doua ori mai ieftin.

Cam asa si cu riscul nostru. Aproape inexistent, dar operam totusi cu standarde de 5-6 ori mai restrictive decat concurenta, marind si costurile aproape de doua ori. Obiectivul nr. 1 este simplu: mariti vanzarile! Cum, cand ai niste costuri de te doare capul? Rezultatul: nu numai ca nu reusim sa vindem pe cat am fi vrut, dar concurenta ne fura si din putinii clienti existenti astfel ca avem... crestere negativa! Iar clientilor ramasi nu le putem transfera toate costurile noastre inutile astfel ca profitabilitatea e mica, ceea ce inseamna bineinteles.... no bonus!

Stie-Tot stie, nu lucreaza

Dupa cum povesteam in insemnarea precedenta, incetarea platii overtime-ului a avut mai multe scopuri decat am fi putut noi crede la prima vedere. Mutarea nu urmarea economisirea salariilor aferenta orele suplimentare actuale. De altfel, Regele Arthur chiar ne-a acordat in vara o crestere salariala ce compensa partial overtime-ul platit in ultimul an de sclavie. Adevarata lovitura de teatru si de palat a venit insa la startul urmatorului sezon cand a luat cuvantul: Credeti ca veti lucra iar o medie de 45 de ore pe saptamana? Nu, de-acum trebuie sa lucrati in fiecare saptamana minimum 52 de ore!

Iar discursul a continuat cu celebrele lui metafore, scoase de la naftalina din anul in care UK insusi a trecut la aceleasi masuri opresive: „Suntem cu totii uniti... ,am pornit cu totii intr-o calatorie catre marea performanta... ,suntem cu totii intr-un tren in aceasta calatorie..., nu acceptam pasageri ci doar conducatori in trenul nostru...., cine nu e pentru, va fi dat jos din tren”. Culmea ironiei, lozinca cominternista izvora dintr-o tara in care sistemul feroviar era atat de bine pus la punct incat aparea ca o reclama excelenta pentru Londra. La noi pe insula, nu erau nici tramvaie sau trolee, darmite trenuri!

Trecem peste stangacia liderului in probleme de customizare a strategiei de la centru si ajungem la esenta. Conducatorul se astepta ca numarul crescut de ore sa se traduca si printr-o crestere a veniturilor.Gresit! Vezi paragraful cu standardele restrictive. Veniturile au scazut iar Fuhrerului i-a ramas alta solutie: sa stopeze angajarile nutrind speranta ca un colectiv mai mic va munci mai mult pentru a face fata aceleiasi baze de clienti.

Ceea ce si s-a intamplat la nivel de sclavuti aka seniori. Numai ca Regele Arthur vroia ca norma de 52 de ore sa se respecte pana la nivelul de partener asa ca a continuat inghetarea recrutarilor chiar si in conditiile unor dezertari in masa tot mai numeroase. Ca atare, managerii au inceput sa faca munca de juniori iar directorii si partenerii (inclusiv Cavalerul Frezat si Independenta) sa ii revizuiasca pe manageri. Cu exceptia lui Stie-Tot. Care nu numai ca a continuat sa plece la 5, dar a inceput sa-si aduca o carte de-acasa pe care o citea de fiecare data cand nu revizuia ceva.

Stie-Tot de-abia astepta sa-si spuna parerea despre sistemul englez si a si avut ocazia cand Regele Arthur l-a intrebat unde sunt cele 52 de ore. Le va folosi integral pentru hobby-urile lui, asta dupa ce ii va expira preavizul si va deveni oficial pensionar la 49 de ani! Bani are cu nemiluita, fiind presedintele a numeroase organizatii, ca sa nu mai vorbim de nu stiu cate pensii private! Iar cu asta, singurul localnic a carui experienta constituia deja un brand pentru firma noastra pe insula si un punct de vanzari constant a devenit istorie pentru corporatia..britanica!

- Va urma -


E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.512
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare