Luni, Decembrie 5, 2011, 12:37 AM 

Busy S09E06: Trilogia UK - corporatia engleza
     media: 0.00 din 0 voturi

Numai noi lucram ca prostii pana la epuizare ca sa ia sefii toti banii! In Londra toata lumea pleaca la 5, fac o groaza de traininguri si iau toti o gramada de bani!” Mda! Cam asa circulau miturile in circul corporatist din Bucuresti pe vremea cand mai lucram inca acolo. Culmea e ca unii inca mai cred asta. Care este insa adevarul?

Din episoadele anterioare in Busy Season

- Dupa atata munca pe plantatie, cavalerii mesei rotunde locale n-au nimic impotriva sa ma promoveze la pozitia de sef. Dar stai! Decizia finala nu e a lor, ci trebuie sa vina din United Kingdom
- Ca atare, sunt trimis impreuna cu Gelezul si inca alti doi englezoi tocmai la Londra sa ma evalueze vreo doi giboni de la firma mama
- Pare ca United Kingdom vrea sa-mi guverneze viata fara sa-mi fi cerut acordul asa ca am dat deja publicitatii prima editie din trilogia britanica: United Kingdom – Fata ascunsa

Busy S09 E06: Trilogia UK: Corporatia engleza

Nu ca ar fi prea mari diferente, dar astazi nu ma voi axa pe mari producatori sau distribuitori, ci ma voi limita la acele corporatii prestatoare de servicii si nu chiar la cele de comunicatii unde totusi investitia este mare, ci la acele care fac bani din limbarita mai precis din consultanta sau servicii similare. Ma refer la acele firme care incaseaza cateva mii de lire pe o pagina de report iar banii se duc in marea lor majoritate nu catre cei care trudesc pentru raport ci catre cei care semneaza.

A. Structura si finantare

Daca v-ati intrebat vreodata de ce se numesc partenerii parteneri, trebuie sa stiti ca la baza fiecarei corporatii (cel putin in UK) sta parteneriatul, structura in care niscaiva omuleti pun la inceput o bruma de bani, mai mult simbolica si se aleg cu o cota parte din profiturile anuale imense aduse de catre sclavii corporatisti. Cei care ajung in postura asta nu ajung pe principiul 1% inspiratie si 99% transpiratie. Sa-l citez pe unul care arata si se si comporta fix ca Vacaroiu. Sa-i zicem Vacaru.

Vacaru: De fapt nu sunt chiar asa de batran...
Noi (in gand): Hai sa mori tu!
Vacaru: Am doar 43 de ani...
Noi: Wtf! Credeam ca ai 63! Ce face alcoolu’ domne!
Vacaru: Sunt in firma in Londra de 3 ani. Inainte de asta am fost 4 ani in Kazahstan. Iar inainte de asta inca 3 ani in Rusia ca director. Inainte de asta am fost 3 ani in Serbia dar la firma B. Iar pana atunci lucrasem ca manager in Australia 6 ani la firma C. Dar de fapt prima oara m-am angajat la firma D in Aberdeen unde am stat 5 ani.
Noi: Se vede. Facultate puma.


Acum nu zic ca n-ar fi exceptii dar in principiu ca sa ajungi partener (in UK zic) trebuie sa sari dintr-o corabie in alta, dintr-o pozitie la alta, sa pupi cat mai multe funduri si sa bei cat mai mult cu clienti si cu sefi ca sa poti socializa, sa fii remarcat si promovat.

Odata ajuns acolo, e suficient sa primesti 1% cota parte din parteneriat. Daca la companii cu raspundere limitata, dividendul se distribuie totusi dupa o lege, la parteneriat profitul se distribuie cand vor muschii lor. Numai ce a platit clientul onorariul de 500.000 (vorbim in lire) ca parteneru lu peste si-a si tras 5.000 in cateva zile. In decurs de numai un an, a adunat o avere de 7 cifre.

B. Strategia

In atare conditii, este lesne de inteles ce il intereseaza pe partener. Il intereseaza sa livreze clientului un proiect facut la anumite standarde de calitate? Il intereseaza de recomandarile autoritatilor (cum ar fi cele din UK Labour Law) sau de reactia presei? Il intereseaza de posibilitatile de promovare ale salariatilor? Il intereseaza de pastrarea salariatilor? De examenele lor? In unanimitate, partenerii vor spune un DA insotit de un zambet larg la fiecare conferinta, training sau prezentare catre recruti. In realitate insa, partenerul are un unic interes: profitul.

Ca atare, instrumentul de baza si chintesenta a peste 50% din munca partenerilor este bugetul. Cincinal, anual, semestrial, trimestrial sau lunar, buget sa se numeasca. Intrebarile de baza care il framanta pe un partener noaptea in somn nu sunt cele enumerate in paragraful de mai sus. Ele sunt legate de buget iar in cele ce urmeaza voi lista o parte dintre ele:
- Cum sa fac sa fur mai multi clienti de la concurenta?
- Ce sa-i promit potentialului client sa semneze cu noi?
- Cum sa reduc cheltuielile cu salariile?
- Cum sa fac cat mai putine promovari si sa mai si justific asta?
- Cum sa dau oameni afara fara sa nu se lase cu scandal?
- Sa recurg la un payfreeze si anul asta? Sau sa le dau doar 2%?
- Cum sa fac sa nu mai dau niciun bonus?


Fireste, e doar o parte din lista zilnica dar ati inteles ce vreau sa spun. La o prima vedere, bugetul pare a avea trei elemente simple: venituri, cheltuieli directe (salarii) si cheltuieli indirecte . In ceea ce priveste cheltuielile indirecte, marea majoritate a corporatiilor s-au orientat deja spre sedii in zone marginase, renuntare la team-building sau alte activitati recreative. Marea lor creativitate se rezuma insa la modalitatile care de care mai machiavelice in a mari veniturile ( vezi punctul C) si in a reduce salariile si bonusurile (vezi punctul D).

C. Veniturile

Dupa cum era si normal, veniturile trebuie neaparat sa creasca. Cum ar putea veniturile sa creasca? Prin masuri de retinere a salariatilor experimentati si performanti care sa inspire incredere clientilor? Prin concentrarea pe retinerea bazei de clienti carora sa le vinzi eventual mai multe servicii? Nuuu, astfel de metode sunt de moda veche. Orice angajat poate fi inlocuit, ca doar la usa stau 10 sa-i ia locul! Si ce daca pierzi un client, nu poti sa castigi altul in loc?

Cam asta e mentalitatea partenerului care nu numai ca are obiective proprii dar le mai trimite si marketing sa le prezinte frumos angajatilor ca obiective ale tuturor. Conform marketingului, strategia principala este atragerea de noi clienti. Evident de la altii. Cum? Chipurile, prin reteaua extinsa la nivel european. Ce daca suntem varza in Londra? Poate castigam o multinationala in Italia si tot Grupul vine la noi. Poate, dar ceea ce omita sa spuna este ca si concurentii pot aplica aceeasi strategie si pot fura clienti de la noi. Ceea ce se cam si intampla.

Nu imi amintesc insa sa fi vazut vreo campanie de mentinere a actualilor clienti. Ce-i drept, din cand in cand (adica o data pe an sa fiu mai precis), seful al mare trimite pe unul dintre parteneri (la intamplare) la fiecare client sa-i asculte pasurile. Intalnirea pare insa inutila, clientul incepe sa-si verse ofurile, partenerul ia notite, le transmite mai departe iar nemultumurile clientului vor fi repetate anul viitor pentru ca problemele raman aceleasi: necontinuitatea si rotatia personalului, necoordonare intre juniori si seniori, juniori care nu stiu businessul clientului si as mai putea enumera vreo 6 paragrafe dar pentru ca mi s-a spus ca am posturi prea lungi si greu de citit ma opresc aici.

Voi continua insa saptamana viitoare (incerc sa mentin ritmul de o postare la fiecare zi de luni) cu adevaratul capitol despre care as putea vorbi si mai mult si anume resursele unei corporatii cu sediul prin Londra. Resurse care, in foarte mare parte, sunt cele umane. Si, ca sa-l citez pe un mare filosof roman (ma refer desigur la George Becali), „Jucatorii – salariatii – nu sunt dom’le nici active nici pasive, sunt cheltuieli ca io le dau banii”. Ei da, salariatii nu reprezinta pentru ei decat o sursa de cheltuieli iar scopul este simplu: daca sunt cheluieli, pai apoi sa scada!

- Va urma –


Comentarii


    Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
    E-mail: corporatistu@gmail.com

    Cautare

    Categorii

    Aboneaza-te la insemnari


    Dracu

    CAPITAL

    Ziarul Financiar

    Prosport

    Blog Status

    Vizitatori:304.325
    Insemnari:223
    Comentarii:275
    powered by
    www.ABlog.ro
    Termeni si Conditii de Utilizare