Luni, Noiembrie 28, 2011, 12:45 AM 

United Kingdom: Fața ascunsă (partea 2)
     media: 5.00 din 1 vot

A. D(continuare din postul anterior)

D. LD. Locuinta si transportul

Cred ca n-am vazut niciun om care sa fi vizitat Londra si care sa nu spuna cat de bine este pus la punct sistemul de transport. Ceea ce uita sa spuna este cam cat de scump este. Un bilet de tren de la aeroport pana in centru la Victoria costa „doar” 17 lire. Dus. Cu banii astia in Bucuresti iei un taxi dus-intors si inca iti mai raman de-o cafea la Otopeni.

Cel mai naspa nu e insa de cei care folosesc trenul doar pentru venit de la aeroport sau pentru calatorii prin tara ci pentru cei care calatoresc zilnic. De ce? Aici depinde. Daca esti singur si cu un job cam dupa terminarea facultatii, presupun ca nu te-ar deranja sa duci o viata de camin si sa imparti un apartament cu cineva in zone periferice din Londra. Gen Dokings, pentru care platesti cam 700 de lire pentru o camera cu baie si living comune. Restul banilor ii poti cheltui in puburi pana intri in coma alcoolica , altminteri n-ai mai fi englez get beget.

Lucrurile stau altfel pentru oamenii la casa lor, cu sau fara copii. Chiria nu e o idee chiar asa de grozava pe termen lung, mai ales cand poti obtine o ipoteca ceva mai ieftina. Problema e unde? Prima solutie ar fi in Londra unde pretul ipotecii plus abonamentul la metrou si autobuze costa cam 2.500 de lire pe luna. Sau ai putea intr-un orasel de langa Londra unde locuinta plus abonamentul pe trenuri plus abonamentul pe metrou costa 1.700 de lire. Diferenta de 800 reprezinta in medie cam 20% din venitul unui menaj si ca atare foarte multi aleg aceasta varianta.

Rezultatul? Cam trei – patru ore pe zi le petreci in mijloace de transport , motiv pentru care trebuie sa ai zilnic o carte la tine sau macar un Kindle, ultimul racnet in materie de dispozitive pentru ebooks. Iar daca Badea spunea nu de mult ca viata lui se petrece intr-o benzinarie, ei bine, viata englezului se petrece in tren. Dupa ore bune de munca si ore bune de transport, singurul loc in care apuci sa stai acasa este patul. Nu pentru sex, ci pentru singurul lucru de care mai esti in stare: somnul

E. Nivelul de trai

Capitolul se vrea de fapt o recapitulare a celor prezentate pana acum si vine cumva ca un distrugator de mituri. Mitul care se vrea distrus e cel conform caruia toti englezii o duc bine. De fapt, capitolul e un fel de buget anual si analizeaza veniturile si cheltuielile unui menaj tipic. Inca o data, nu vorbesc de corporatistii in pozitii mai bunicele, pentru ca despre ei o sa vorbesc saptamana viitoare intr-un nou post pe blog.

Bun, avem ca atare un el si ea, doi englezoi tipici cu un salariu mediu de 26.000 de lire anual fiecare. Un total de 52.000 venit brut. Pana ca banii respectivi sa ajunga in contul bancar, statul isi ia partea leului prin asigurari sociale si impozite asa ca doar 40.000 vor aparea pe extrasul de cont. Presupunem ca cei doi au un singur copil, asa ca in medie vor cheltui 12.000 pe educatie (fie ea cresa, gradinita sau scoala).

Presupunem ca cei trei au o casa in Reading si lucreaza in Londra asa ca o sa cheltuiasca 1.700 pe luna cu ipoteca si transportul, deci 20.000 pe an. Sa mai presupunem si o vacanta de o saptamana la Cumbria plus o saptamana de Craciun pe la rude si uite asa mai zboara inca 2.000 pe vacante. Avem deci 40.000 – 12.000 – 20.000 – 2.000 si daca suntem buni la mate ne da 6.000 de lire pe an, meniti sa asigure mancare pentru 3 guri, uniforme, rechizite, iesit seara in oras etc. Asta inseamna 500 de lire pe luna, suficienti cat sa cumperi pui din Tesco cu 20% pui si 40% apa.


F. Siguranta si civilizatie

Daca aveati cumva impresia ca am vrut sa sperii pe cineva pana acum, va inselati. De-abia acum vine capitolul in care intr-adevar e de speriat. Se obisnuia odata ca oamenii sa-si lase copiii sa se joace pe-afara pana pe la lasatul serii. Se obisnuia insa acum 20-30 de ani, pentru ca acum ar fi o mare dovada de inconstienta. Altminteri, ca si parinte, nu cred ca ai dori sa ai un copil dintre cei 500 rapiti anual din UK.



Nici ca adult lucrurile nu stau chiar roz. Am fost recent in Londra si negasind nimic in centru, am fost la un hotel in Bow Road, la doi pasi de statia de metrou si DLR in zona 2. Deci nu la periferie si in zona 2 (din cele 6) ale orasului. Am fost de-a dreptul usurat cand am plecat inapoi pe insula nevatamat. Nici sa dorm n-am putut, masinile de politie in misiune succedandu-se la fiecare 10 minute. De scandaluri nu mai zic, vazand lume discutand agresiv la toate colturile, si asta pe o mare artera din zona, nu dupa blocuri.

Am fost sa iau aer in Hyde Park insa a trebuit sa-mi caut cu grija un loc pe iarba, incercand in van sa ocolesc grupurile de negri care foloseau cuvantul fuck pe post de virgula. Si daca toata problema era de limbaj tot ar fi fost ceva, dar gorilele aveau o atitudine amenintatoare asupra oricui se uita la ei. Tot acelasi cuvant magic ti-l adresau imediat dupa ce nu le dadeai o tigara, daca mergeai prea incet sau prea tare, daca erai prea scund sau inalt, prea alb sau mai negru ca ei.

La shopping, orice promotie de reduceri se lasa cu hoarde de oameni care navalesc in magazine, probeaza si arunca prin toate partile articolele incercate si necumparate. La metrou e foarte aglomerat si foarte cald, aerul conditionat parand a nu se fi inventat aerul conditionat in garniturile de tren. Partea mai naspa e ca nivelul de putoare al oamenilor (nu ca as face discriminare, dar marea majoritate a celor imputiti sunt de prin India si Pakistan la origine) este ceva de speriat si nu cred ca ti-ai dori sa mergi vreo 10 statii flancat de ei la ora 8 dimineata. Dupa care sa te strecori pe sub zeci de brate emanand mirosuri si pe un covor de mucuri de tigara si alte gunoaie la statia de destinatie. Dupa care sa-ti dregi cat poti costumul si sa te duci la serviciu.

In fine, poate totusi ar fi si aceste lucruri de trecut cu vederea daca violentele enumerate nu ar fi degenerat in ceea ce presa internationala a definit ca...

G. Riots (violente sociale)

Probabil nu e vreo tara in care buletinele de stiri sa nu fi analizat si ras-analizat revoltele sociale din august 2011 din Londra si alte cateva orase din Anglia. Bine, bine, revolte sociale au mai fost si in Anglia si in lume, numai ca ne obisnuisem ca protestatarii sa invinovateasca si eventual sa atace autoritatile (politie, guvern, politicieni, primarii etc). Numai ca de data asta, salbaticii au atacat orice dar nu institutii de stat: corporatii, fabrici, pravalii, magazine, oameni obisnuiti de pe strada. Cum s-a intamplat asta?


Ei bine, nu putem decat sa ne uitam la capitolele anterioare, sa le analizam putin si sa vedem cum saracia, somajul, imigratia si nesiguranta sunt recunoscute chiar de catre Euronews ca fiind cauza principala a violentei. In urma cu 20 de ani ar fi de neimaginat ca niste copii sa atace si sa fure din magazine fara ca parintii sa-i casapeasca in bataie. Acum nu numai ca sunt pedepsiti, dar parintii ii apara in fata camerelor tv.


Imaginile au fost socante iar in videoclipul de mai jos puteti vedea un retard care incearca sa se justifice pentru ceva in urma caruia ar putea ramane fara o mana in Arabia Saudita . Guvernul are fara indoiala partea lui de vina pentru rata de somaj in randul tinerilor (20%). Dar cat de idiot sa fii sa dai vina pe imigrantii polonezi (care fac rost de joburi pentru ca au facultate), in loc sa dai vina pe proasta de ma-ta ca nu te-a batut suficient cat sa termini scoala incat sa te poti descurca in viata? Oare cat de prost sa fie un angajator sa angajeze un astfel de exemplar?


Morala

Ma opresc aici pentru ca scriu totusi un post pe blog si nu un studiu social. In mod sigur Marea Britanie ramane o mare putere, in mod sigur Iadul de pe pamant nu este in Londra. N-am zis ca nu e (INCA !!) mai bine decat in Romania, dar oricum nu de la asta am plecat iar eu nu traiesc nici un UK nici in Romania.

Si ca sa nu ziceti ca fac precum vulpea care nu ajunge la struguri si spune ca sunt acri, hai sa facem o comparatie dintre Regat si mica insula in care am (marea) placere sa locuiesc in prezent. Cat ma mai lasa statul, aia-i alta problema:

- Ca bani, nu stau nici mai bine nici mai rau fata de un londonez pe o pozitie similara in aceeasi corporatie. Chiria, mancarea si internetul sunt ceva mai scumpe fata de Londra, dar ambele sunt compensate de costul infim cu transportul
- Nu folosesc niciodata masina sau alte mijloace de transport cand merg la serviciu, iar durata plimbarii de acasa pana la serviciu este de 24 de minute dus-intors
- Poti ajunge cu masina in orice loc de pe insula in mai putin de 20 de minute
- Nu exista TVA, nici accize prea mari, ca atare bunurile de folosinta indelungata sunt mult mai ieftine

De ce insa orice decizie din corporatia mea e luata de acolo? De ce in insula in general nu poti sa tragi o basina fara sa te gandesti la standardele din Londra? De ce e Regatul asta un etalon? Sunt intrebari firesti la care voi incerca sa raspund si in urmatorul post in care voi face analiza doar la nivel corporatist. Pana atunci, poate voi gasi si raspunsuri. La interviuri pentru alte firme fara legatura cu UK.

Luni, Noiembrie 21, 2011, 12:54 AM 

Busy S09E05: United Kingdom - Fața ascunsă
     media: 5.00 din 2 voturi

Daca as fi Mircea Badea as incepe cu „Nu..deci eu nu mai pot, nu mai vreau sa aud, mi s-a luat, lasati-ma o data in pace cu...”... si aici continui eu: cu United Kingdom! Desi locuiesc atat la mare dar si la mare... distanta de Regatul Unit, devine din ce in ce mai greu sa fac fata unor decizii idioate care se iau acolo dar ma afecteaza aici. De la o comanda pe Amazon, pana la promovarile locale de la sefut la sef, trebuie sa apara neaparat in peisaj o decizie de la mare distanta total aleatoare (sau nu) care sa strice toate treaba. Voi incepe aici o mica trilogie al acestui (anti) model numit U.K. pornind de la nivel national, trecand la nivel de mediu corporatist si incheind la nivelul corporatiei al carui angajat sunt.

Din episoadele anterioare in Busy Season

- Desi in contractul meu scrie negru pe alb ca jobul nu presupune mobilitate, m-am trezit inca de acum 2 ani ca sunt trimis in secondari fortate pe unde-a intarcat mutu iapa (Slough, Dorking, etc). Asta intre doua joburi locale, ca cica nu e de munca pe insula.
- Am, n-am treaba, in busy season nu pot sa lucrez mai putin de 52 de ore pe saptamana desi in contract sunt trecute doar 40. De ce? Asa zice un nene de pe la Londra cu acces la planner, ca cica daca lucram doar 40 de ore avem disponibilitate, deci putem fi trimisi din nou in secondari fortate timp de ... 12 ore
- Dupa atata munca pe plantatie, cavalerii mesei rotunde locale n-au nimic impotriva sa ma promoveze la pozitia de sef. Dar stai! Decizia finala nu e a lor, ci trebuie sa vina din United Kingdom

Busy S09 E05: United Kingdom – Fata ascunsa

Dupa cum lesne se poate observa din rezumatul episoadelor anterioare, King Arthur, partenerul care detine si invarte sabia de rege a Mesei Rotunde a Corporatiei (cea la care se decid concedieri, promovari si salarii) pare uneori un rege ... cam impotent. Foarte multe dintre deciziile capitale pentru soarta supusilor lui Arthur nu coborau direct din palosul Maestrului ci, intr-un mod impersonal si rece, de undeva din United Kingdom. Motiv pentru care Corporatia incepe sa semene cu o ipotetica Romanie sub presedentia lui Geoana: vezi ca lucrurile merg prost dar nu stii pe cine sa injuri si nici ce funduri sa lingi pentru ca nu stii cine e de fapt la comanda.

Vom analiza in cele ce urmeaza prea-maritul Regat Unit si vom vedea cum naiba au ajuns unii sa creada ca UK ar putea servi drept model. Voi initia o trilogie care incepe cu statul in sine, continua cu modelul corporatist si se termina cu modelul corporatiei in care am (ne)placerea sa lucrez.

Untitled Kingdom

Nepoata-mea ii spune Untitled Kingdom. Varsta (9 ani) poate explica de ce. In realitate, exista un amalgam ciudat in absolut orice, fapt care ar indreptati conceptul de nedefinit. De pilda, pe cat de superb e centrul Londrei, pe atat de bizara e portiunea dintre Victoria si Tower Hill, cu sediile corporatiste din sticla verde stralucind in soare in forme si dimensiuni cat mai diverse. Un alt exemplu e populatia si nu ma refer aici la turisti. Ajunge sa arunci o privire luni la 8 dimineata sa vezi un Babilon total de rase si limbi ingramadindu-se dezordonat spre trenuri, metrouri si autobuze. Poti sa te impiedici, sa cazi si sa lesini si mii de negrisori, chinezoi, arabiori si englezoi or sa treaca pe langa tine fara sa te observe. Sa nu mai vorbim de mancare, unde traditionalistii englezi purtatori de frac si mancatori de roast meat cu legume s-ar ingrozi cand ar auzi care e cea mai populara mancare in Regatul de azi: curry!!

Dar sa nu ne prindem urechile in prea multe concepte generale si sa pornim analiza plecand de la ce se pricepe mai tot romanul si anume:

A. Fotbal si politica

Nu voi vorbi despre diferite fantome care, ca si la noi, alearga dupa un ciolan de la un partid la altul fara sa aiba pic de habar despre vreo culoare politica. Voi vorbi mai degraba despre amestecatura neconturata de socialism si liberalism care guverneaza politichia britanica de prin anii 80 si pana in prezent. In anii 80, UK era prin excelenta un stat cu un sistem socialist?

Discutia ma atrage fara sa vreau spre angajatorii privati care par a avea o libertate deplina iar angajatii nu au nicio posibilitate de a contesta modul total nesocial in care drepturile la plata orelor suplimentare, la un mix adecvat de lucru/ viata personala si la formarea unui sindicat le sunt suprimate brutal. Dar despre asta voi vorbi in episodul urmator. Sa mai spunem ca femeile insarcinate nu au dreptul la mai mult de un an concediu de maternitate (natal plus post natal), dintre care doar 9 luni platit iar suma primita dupa a saptea saptamana de concediu este de doar 123 de lire pe saptamana, o nimica toata pe langa costurile intretinerii unui copil.

Ca atare, multe mamici se intorc la munca dupa cateva luni, insa aventura de-abia acum incepe, costurile cu cresa fiind de circa 177 de lire pe saptamana, bineinteles in plus fata de alte cheltuieli cu mancare, haine, pastile si pampers. Statisticile arata o cheltuiala anuala de aproximativ 15.000 de lire cu un bebe de pana la 4 ani iar costul creste progresiv pana la peste 30.000 in anii de universitate. O nimica toata, mai ales cand te gandesti ca salariul mediu este de 26.000 de lire. Inainte de impozitare!

Nu este de mirare ca multe femei aleg sa stea acasa pentru a evita sa plateasca creselor iar foarte multi copii abandoneaza scoala cat mai devreme. Urmarea? Nivelul educatiei scade, adolescentii si tinerii pierd joburi in favoarea imigratilor din Europa Centrala, tinerii britanici incep sa se revolte si uite asa ajungem la celebrele si recentele riots.

Intrebarea este: cine beneficiaza totusi intr-un asemenea sistem liberal? Ajutorul social primit pentru defaforizati nu este exceptional si nu poate acoperi costurile ridicate de viata mai ales cele cu ingrijirea unui copil? Raspunsul ni-l da emisiunea Panorama de pe BBC:
http://news.bbc.co.uk/panorama/hi/front_page/newsid_9618000/9618038.stm
9 oameni, dintre care 8 tigani de cetatenie romana, au inselat statul britanic cu ajutoare sociale de 800.000 de lire. Desi romanii nu beneficiaza in mod normal de sistemul de beneficii al UK, grupurile criminale de tigani au reusit sa pacaleasca legile prin documente contrafacute.

Sa vorbim si despre fotbal pana trecem la capitolul urmator. Stim cu totii vreo 4 echipe care vor ajunge aproape sigur in sferturile Champions League: United, City, Chelsea si Arsenal. De ce? Rusii si americanii au bagat miliarde in cluburi englezesti si au cumparat jucatori straini de zeci de milioane. Rezultatele au aparut, dar nu si la echipa nationala pentru care Federatia nu poate sa apeleze la straini decat la nivelul antrenorului. Iar echipa face egal cu Algeria, ia bataie cu 4-1 de la nemti iar acasa se recunoaste invinsa in fata Croatiei.

Nu inchei insa capitolul pana nu citez un comentariu clasic de la vocea FIFA 11 pentru Anglia: „Ce stiu femeile de legea off-sideului?” , sau „ Cineva sa coboare la arbitra sa-i explice cum functioneaza off-sideului”http://www.guardian.co.uk/football/2011/jan/25/andy-gray-sacked-sky

B. Mogulii si televizorul

Continuam cu alt subiect care este foarte drag romanilor si anume cu mogulii si programul tv. Daca motanul Felix vi se pare cam obraznic, stati sa vedeti ce fac doi frati moguli media prin Regat. Cei doi moguli, de buna seama rai, nu s-au marginit la a cumpara proprietati imobiliare luate cu scandal ci si-au tras ditamai insula in care au construit un castel gotic urias. Desi legea locala interzice prezenta oricarui vehicul motorizat, fratiorii n-au ezitat sa aduca 3 Mertanuri urmate de elicoptere pentru care au construit si un heliopad. Desi incalcarea legii este evidenta, fratiorii urmeaza modelul Motanului Felix, ei fiind hotii care striga Hotii si dand statul in judecata pentru niste incalcari inchipuite ale drepturilor omului.
http://en.wikipedia.org/wiki/David_and_Frederick_Barclay

In ceea ce priveste etica jurnalistilor, ne lamurim destul de repede, un exemplu destul de elocvent dar si reprezentativ pentru presa britanica fiind News of the World. Ce-au facut loazele? Au mituit politia si au ascultat telefoanele celebritatilor, politicienilor, ale familiei regale, ale soldatilor din Afghanistan si ale rudelor victimelor atacurilor teroriste din 7 iulie 2005.
http://en.wikipedia.org/wiki/News_International_phone_hacking_scandal


Mogulii care detineau News of the World au ramas fara tabloid, insa tot ei sunt cei care detin Sky Corporation. Sa spunem ca in Anglia, cele mai bune filme, seriale si meciuri sunt doar pe pachetul Sky care costa de la 17 lire pentru cateva posturi (inclusiv cele de seriale), mergand pana la 53 in cazul in care iti permiti luxul sa vezi Champions League si niste filme cat de cat noi.

Sa nu credeti cumva ca acesta ar fi tot costul vizionarii de programe tv. Nu. Fie ca ai un televizor pe care-l folosesti doar pentru Play Station, fie ca ai cel mai complet pachet de programe, BBC-ul te taxeaza cu 147 de lire pe an abonament obligatoriu. Ce primesti de banii astia? Nimic pe paine, singurul program remarcabil dintr-un an calendaristic fiind competitia Eurovision, unde comentatorii arunca cu insulte la adresa oricarui alt stat participant in afara de UK. Asta desi multi rezidenti chiar sunt din acele tari. Si daca tot am vorbit de imigranti sa trecem la capitolul urmator si anume

C. Imigrantii...

... sunt multi. Foarte multi. Ajunge sa te plimbi sambata prin centrul Londrei sau printr-un parc ca sa auzi o groaza de limbi gen creola, poloneza, letona, rusa, romana, filipineza, afrikaans dar mai ales urdu. Legenda spune ca englezii de azi se simt vinovati pentru atitudinea colonialista asupra a jumate din planeta din trecut. Asa ca au hotarat sa le dea viza foarte usor tuturor africanilor, jamaicanilor, mauritienilor, filipinezilor, indienilor si bineinteles prietenilor mei, pakistanezii.

Bine, bine, le-au dat viza de turist, dar cum totusi lucreaza si sunt rezidenti? Ei bine, asta a fost o problema mult mai mica pentru tuciurii. Important e sa aterizeze pe Heathrow, pe urma e grija lor sa nu se mai intoarca niciodata. Si nu e neaparat vina lor, cat a englezilor care ii angajeaza fara forme legale.De ce ai plati un englez get beget cu 2.000 de lire pe luna cand poti plati un paki cu 500? Intrebarea e retorica, stiu.

Ca atare, Hyde Park e plin de negrisori cu playere mari si zgomotoase bucurosi ca au un job in care sunt exploatati ca hotii de cai pe o suma subevaluata dar castiga totusi de 15 ori mai mult decat in tarile lor de bastina. In timpul asta, somajul creste si iar creste. Conform statisticilor, peste 1 milion de tineri sub 25 de ani nu au un loc de munca. Din cand in cand, supermarketurile le ofera un asa-zis work experience care se dovedeste a fi de multe ori un job neplatit iar guvernul ia in considerare eliminarea unui salariu minim
http://www.guardian.co.uk/commentisfree/2011/nov/18/aspiration-nation-youth-unemployment

Daca va ganditi cumva ca UK e raiul imigrantilor si vreti sa va luati talpasita pe-acolo, mai ganditi-va. Regatul impune in continuare restrictii pe piata muncii cetatenilor romani desi tratatul de la Lisabona mentineaza ca acestea pot fi mentinute dupa 2012 numai ca rezultat al unor perturbari grave. Iar angajatorii n-or sa se ingramadeasca sa aplice pentru un permis de munca tinand cont ca taraseala dureaza vreo 6 luni iar in timpul asta pot angaja frumos un polonez sau maghiar fara nicio restrictie.
http://www.mae.ro/node/11066
Practic, varianta cu primirea unui permis de munca pica, iar romanii care doresc totusi sa lucreze in UK au urmatoarele modalitati la dispozitie

1. Probabil cea mai intalnita modalitate este munca ilegala, facilitata mult de faptul ca nu exista vize pentru accesul sau sederea romanilor in UK. Vorbesc aici de munca la negru (caz in care nu poti sa te astepti decat la a fi exploatat ca sclavul pe plantatie) dar si prin „omiterea” unor informatii la angajare. Este de notorietate faptul ca angajatorii englezi (exceptand poate multinationalele) habar n-au ca ar exista oaresce restrictii astfel ca le fac contracte de munca romanilor care lucreaza astfel semi-legal dar stau cu frica-n san ca vreun coleg invidios ar putea suna oricand UK Border Agency.
2. O modalitate legala si oarecum simpla este munca sezoniera in agricultura, caterig sau de au-pair. Numai ca sunt putini cei care fac asta si in Romania iar majoritatea celor care aleg varianta nu fac decat sa practice o munca inferioara calificarii lor in vederea obtinerii unor castiguri financiare pe termen scurt. Multi spera ca isi vor gasi ceva mai bun si ca cineva le va face un permis de munca, numai ca sperantele se dovedesc de multe ori desarte
3. Mai e si varianta celor care aplica la programul Highly Skilled migrants numai ca statul britanic impune niste conditii cam greu de indeplinit. Mai pe scurt, te califici fie daca ai facultate si master, fie daca ai facultate si ai castigat cam 3.500 de lire pe luna in ultimul an. Caz in care sincer nu stiu de ce ai vrea totusi sa te cari acolo.

- episodul continua saptamana urmatoare cu urmatoarele capitole: locuinta si transportul, nivelul de trai, siguranta si civilazitie si riots -


E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.463
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare