Sambata, Iulie 16, 2011, 03:01 AM 

Busy S09E03: Ore la hectar
     media: 1.00 din 1 vot

Lucratorii agricoli de la CAP Patlagele au dat dovada de mult entuziasm, energie si elan muncitoresc depasind productia de cartofi la hectar cu 15 % fata de plan. Nici muncitorii de la CAP Fantanele nu s-au lasat mai prejos...” Bla-bla-bla, stim cu totii ce ne servea televiziunea anilor 80: cifre manipulate, planuri fara sens, propaganda politica si limbaj de lemn cu galeata. In Romania, TVR 85 s-a transformat in Antena 3 2010 iar pe insula... Da chiar, cum o arata oare propaganda corporatista in 2011 intr-o corporatie standard ?

Din episoadele anterioare in Busy Season:
- Cel ce va scrie aceste randuri si care semneaza sub pseudonimul de unique2, aka corporatistu, primeste ce-si dorea de vreo 3 ani: o pozitie de sefut
- De parca n-aveam destul pe cap cu Clientul cel Naspa, experienta dovedind totusi ca nu-i chiar asa de rau, Dl. Ridicol m-a procopsit cu un nou personaj: Snobul Snobilor si mosia pe care o conduce in Europa
- Considerand ca avem prea multi bani, Regele Arthur arunca un buzdugan, oprind cu desavarsire plata orelor suplimentare.

Busy S09E03: Ore la hectar

Odata cu cresterea salariala enorma de 6%, am mai primit ceva la trecerea la sefut: un portofoliu. Ba nu. Doua. Unul propriu si unul partajat.

Portofolii... rad in soare

Un exemplu bun de proiect partajat este cel cu mosia din episodul 2 iar “munca” descrisa in episode (baut, mancat si palavrageala) este singura la care liderul proiectului (in cazul nostru Dl Ridicol) pune osul. Partea care urmeaza (coordonare a 6-7 sclavi, facut si munca lor pentru ca ei n-au reusit s-o faca, informat directorul) e facuta de mine. Sa adaugam faptul ca cel mai experimentat sclav e Carcotasul care mai mult se plange decat munceste si déjà avem imaginea perfecta a unui tip de proiect in care cel ce munceste cel mai mult din echipa e chiar sefutul.

Situatia ar sta invers, cel putin teoretic, cu portofoliul propriu. Aici ar trebui sa-i frec pe sclavii din dotare ca pe hotii de cai in timp ce eu trec cu pixul un “aprobat” si semnez. Dar vezi tu ca masura regelui Arthur cu oprirea la plata a orelor suplimentare m-a cam lasat cu ograda goala, fiind nevoit sa aleg dinte Carcotas, Rocker si Lemur. Ceilalti au dat bir cu fugitii.

Generatia urmatoare de sclavi

Situl de socializare Facebook m-a ajutat destul de mult in relatia cu Rockerul. Asemenea zmeului din poveste, Rockerul isi arunca buzduganul inainte sa ajunga la serviciu, punand un status de genul: “Smashing! Am cantat aseara in bar pana la 12, apoi am baut ca porcu’ si la 3 dimineata am primit o chitara in fata de la un twat. Ce ochi umflat am! Dupa-masa ma duc la doctor”. Juniorul Rocker, Carcotasul and 3 others like it. Mie nu-mi place si, oricat de bine m-as fi uitat, n-am gasit niciun buton cu titlul ‘hate you’ sau ‘dislike’.

Intalnire de planning cu Lemurul si Cavalerul Frezat. Lemurul s-a jucat cu un pix pe toata durata intalnirii, punand intrebari doar la sfarsit.
Lemur: Cum documentez mediul?
Eu: Nu-l faci. Dupa cum am zis acum 5 minute, l-a facut Poloneza asta-vara
Lemur: Dar dividendele?
Eu: Dupa cum zicea si Cavalerul, e facut in mare parte de Poloneza. Trebuie doar sa-l actualizezi
Lemur: Si tranzactiile?
Cavalerul Frezat: La fel, parca am mai zis.

Vine si momentul in care Lemurul trebuie sa predea ce a facut. “N-am terminat, dar maine e sigur gata! Doar putin la curs mai am si gata!”, mi-a zis el 10 zile la rand. Pana la urma i-am confiscat dosarul sa vad si eu ce i-a produs mintea. Ce sa vezi? Toate chestiile facute impecabil de catre Poloneza fusesera futute la fel de impecabil de catre maimuta. Pe langa astea, singurele chestii facute de el aratau ca dracu, desi la o prima revizie ii atrasesem déjà atentia ca e prost.

In fine, Carcotasul si-a ales cel mai prost moment sa faca pe desteptul. Unul dintre cei mai mici client era de fapt MAAAARE pe plan global. Destul de MAAAARE incat sa-si permita sa ne nea niste date pe 29 (la 5 seara) si sa aiba pretentia ca noi sa-i dam raportul pe 31. In mod normal, ar fi durat cam 3 saptamani. Ce crezi ca-mi zice mie Carcotasul la 5 jumate seara? “ Nu pot, eu am alte prioritati!!!”

Las ca vine ea evaluarea!

Din pacate, n-am putut sa dau cu evaluarea in ei asa dupa cum mi-am dorit. Rockerul si-a recunoscut toate pacatele, dar nu s-a sinchisit. De promovat oricum nu putea sa promoveze, pentru ca nu fusese in stare sa ia niste amarate de examene pe care incerca sa le dea gata de vreo 5 ani. Si oricat de intelegatoare a fost in trecut, de data asta firma nu putea sa creeze pozitia de Junior 5 in mod special pentru el.

Lemurul s-a revoltat, protestand prin strambaturi si schimonoseli la toate ‘sugestiile de imbunatatire’ strecurate in evaluare
Lemur: Cuuum? De unde puteam sa stiu eu asta?
Eu: Din intalnirile de planning. Vezi ca e pe minuta pe server
Lemur: Dar am uitaaaaaat!!
Din pacate, nici pe el nu l-a afectat. De plecat pleca oricum din firma, din motive ce tin de legea imigratiei si niciun alt birou international nu era fraier sa-l transfere.

In fine, Carcotasul a gasit cea mai tare solutie. Vazand ca timpul trece si (auto) evaluarea nu vine, l-am intrebat cam cand are de gand sa-mi ceara parerea cu privire la “performanta” lui pe clientul MAAAARE. “Aaaa, pai nu-mi fac, ca regulamantul zice ca trebuie sa cer feedback doar pentru proiectele de peste 30 de ore!” Corect, desi facuse mai putin de 30 de ore doar pentru faptul ca a refuzat sa lucreze mai mult, pe buget fiind trecut cel putin dublu.

Pacaliti si pacalici

Se intelege ca in toate aceste cazuri, eu am centrat si tot eu am dat cu capul, plecand adesea pe la 2-3 dimineata de la birou. Nici ceilalti colegi (sefuti si chiar sefi) n-au stat mai bine sezonul asta. Proiectele s-au finalizat insa, veniturile au crescut iar banii au intrat in conturile cavalerilor condusi in lupta de catre Regele Arthur. Ar fi de asteptat ca si cheltuielile sa creasca cumva pe masura, conform unor reguli primare ale economiei. Ei bine nu numai ca n-au crescut, dar chiar au scazut. Ore suplimentare nu s-au platit, iar numarul salariatilor a scazut, deci fondul de salarii a fost mai mic.

Regele Arthur ne pacalise magistral. Intr-adevar, acum 12-13 luni ne daduse tuturor o compensatie lunara fixa care nu era cu mult mai mica decat media overtimeului platit. Numai ca si numarul de ore suplimentare avea sa creasca in 2011 si asta nu era deloc o intamplare.

Cand n-o sa mai platit orele suplimentare, zicea Regele intr-o cuvantare din 2009, numarul de ore lucrate o sa scada”. O alta brosura cu FAQ spunea in stilul blondei de la marketing: “Asteptarea este ca in busy season, fiecare persoana va lucre un numar de ore rezonabil peste program”. Numai ca a venit 2011 iar Regele a spus: “De acum incolo, vreau ca toata lumea sa lucreze 52 de ore saptamanal in busy season. Cine indrazneste sa lucreze mai putin de-atat, va fi secondat pe plantatiile din Londra sa se invete minte!”. Pai, asta numesti tu rezonabil mai Rege? 30% mai mult decat normal?

Regele raportarilor

Profitul a crescut intr-adevar, dar tot nu vedeam de unde naiba vine mania Fuhrerului pentru 52 de ore. Nu de alta, dar pana la urma pacostea a cazut peste junior care au trebuit sa munceasca 52 de ore pentru firma si sa invete inca 30 de ore pentru examene. Daca ar fi muncit mai putin, ar fi fost mai odihniti si ar fi dat un randament mai bun. Profitul ar fi ramas la fel iar oamenii ar fi fost mai multumiti si nu ar fi cautat sa plece.

Aveam sa inteleg cand am baut o cafea cu unu de la conta. Un zbir de pe la Londra vroia raportari din teritoriu cu cifre babane. Nu neaparat cu numarul de ore dar mai ales cu veniturile. Tot omul de la conta mi-a zis ca veniturile nu se inregistreaza in conta cand se factureaza clientului, ci – asta mi-a zis-o el exact asa cum cititi – “pe masura prestarii serviciilor”. Ce inseamna asta? Nu ma duce capul, dar contabilul mi-a explicat ca numarul de ore de pe timesheet se inmultesc cu o rata orara standard (dracu stie cum se mai calculeaza si asta) si cam astea ar fi veniturile. Chiar daca unii lucreaza iar altii (vezi cei 3 magari de mai sus) inventeaza 52 de ore, contabilitatea raporteaza venituri uriase iar Regele Arthur e fruntas.

In realitate, si el si noi stim foarte bine cam cati bani are de primit de la client, asa dupa cum la fel de bine stim ca “veniturile” astea vor trebui ajustate cand se termina toata munca si primit onorariul in cont. Numai ca, in momentul in care se va intampla asta, Regele va fi in concediu pe Coasta de Azur , iar cand se va intoarce va inventa tot felul de motive, vina finala fiind bineinteles a noastra ca am fost ineficienti.

Pana atunci, aidoma trepadusilor comunisti mentionati la inceputul postarii, Regele isi va fi realizat cele doua mari obiective:
- Sa isi traga o parte din banii facuti prin munca poporului
- Sa umfle ca pe un balon tonele / orele la hectarul de plantatie si sa le raporteze mandru nevoie mare Marelui Carmaci

Vineri, Iulie 8, 2011, 12:42 AM 

Busy S09E02: Iubire pe interes
     media: 0.00 din 0 voturi

Daca in episodul trecut am vazut cum (nu) se descurca Independenţă cu Clientul cel Naspa astazi vom vorbi despre un alt client care imi acapareaza sezonul si anume Clientul pe Interes. Pe cat de ridicol suna, pe atat de ridicola e situatia: Dl Ridicol (sub atenta supraveghere a Cavalerului Frezat) administreaza cel mai banos proiect pe care a pus Corporatia mana. Ca n-a pus el mana, ci Cavalerul Frezat, care i l-a predat Maroniului de Bragadiru, care i-a predat toata pravalia Motanului iar Motanul i-a intins pestisorul Ridiculozitatii Lui, asta-i altceva.

Dl Ridicol il stia insa mai demult pe Snobul Snobilor, managerul de la client, asa ca ne-a decretat sus si tare: „Snobul vrea de la noi sa il iubim iar noi trebuie sa-l facem sa CREADA ca il iubim ca altminteri se duce la altii si pierdem banii lui. Daca Snobul vrea sa stam pana la 1 noaptea cu el sa bem, o sa bem. Daca Snobul vrea sa mergem dupa el in Europa la mosiile lui, o sa mergem cu el in Europa unde … o sa bem din noi in cinstea lui

Din episoadele anterioare in Busy Season

- Dupa ce sezoanele trecute mi-au fost torpilate de diferiti imbecili ajunsi manajeri datorita unui boom economic si unei rotatii fantastice de personal, sezonul curent ma gaseste urcand din greu o mica treapta pe scara succesului si plangandu-ma mai rau de atributiile de şefuţ
- Scara succesului nu ma aduce insa atat de sus, sarind din balta de tipicari si petrici in putul gandirii de lemn a cavalerului Independenţă care ma acapareaza pe 75% dintre proiecte
- Afacerea Promovarea II aduce insa si alte surprize mai mult sau mai putin ridicole astfel ca Dl Ridicol se trezeste peste noapte director. Si daca tot e director, trebuie sa arunce cu banii pentru a-l distra pe Clientul pe Interes asta in aplauzele noastre care trebuie sa-i urmam exemplul

Busy Season 09 Episodul 02: Iubire pe interes

Cand Regele Arthur a spus ca directorii ar trebui sa lucreze si ei mai mult, Mr. R a spus un singur lucru: E ridicol! Acelasi lucru l-a spus si cand Zorro a incercat sa-l convinga ca joburile lui au recuperabilitate mai mica. Nu peste mult l-a sunat snobul. Vroia sa-si vada mosiile administrate din Europa si sa ne invite pentru o zi sa-i cantam in struna si sa mai primeasca nitica consultanta pe gratis. Asta chiar ca-i ridicol! In pre-busy season? , a grait noul nostru director. De ce doar o zi? Mergem… 4 zile!

In numai doua zile, Dl R si cu snobul au facut deja ‚echipele’, corporatistul si Carcotasul (senior in anul IV de sclavie) fiind acontati de catre directorul nostru iar snobul… In fine, vom vedea exact ce perle a putut sa adune anglofilul, nu mai putin ridicol decat omologul lui. Mai bine vorbim despre vreme care a fost la randul ei ridicola, aducandu-i echipajului insular o ninsoare ca-n povesti chiar in noaptea premergatoare zborului.

Prima zi de iubire

Cred ca nu mai este nevoie sa spun de cate ori am auzit cuvantul „ridicol” in momentul in care compania aeriana n-a avut alta solutie decat sa anuleze zborul (aproape) direct catre Europa. Capetenia noastra nu s-a descurajat insa asa usor. Planurile mergeau cumva in favoarea lui. Snobul cu echipa lui urmau sa plece a doua zi dimineata din Londra asa ca se ivea o posibilitate de a-i pupa in fund si mai mult. A rezervat 3 bilete catre Londra. Bancii i s-a parut insa ridicol sa mai plateasca si 3 camere la hotel la Sofitel asa ca i-a blocat cardul. Am mai auzit cuvantul „ridicol” de inca 14 ani pana cand s-a rezolvat problema.

Avionul a avut o escala neprevazuta care conform principiului ‚totul e ridicol cand mergi cu Dl Ridicol’ s-a prelungit de la cateva minute la cateva ore. Au urmat alte ore bune in care singurul mijloc de transport cu care n-am calatorit a fost elicopterul. Am ajuns in cele din urma la un hotel de 3 stele care nu se ridica nici macar la jumătate din cele afisate, pregatindu-ma sa vad El Clasico si sa trag un pui bun de somn.

Din pacate, El Clasico s-a transformat intr-o nou show clasic al Dlui Ridicol care a dat adunarea in restaturantul hotelului pentru un… antrenament. Antrenament la baut bineinteles, noul nostru director fiind hotarat sa-l bage sub masa pe snobul snobilor in seara urmatoare. De ce? Pur si simplu spera ca snobul sa aduca vorba de onorariu inainte de a fi beat urmand ca Mr. R. sa finalizeze discutia odata ce snobul va fi cui, evident cu un avantaj de partea corporatiei noastre.

A doua zi de iubire

Desi zapada a continuat sa cada si in noaptea de luni, imbarcarea s-a facut fara probleme pe Stansted. Desi nu-i mai vazusem niciodata, nu mi-a fost greu sa localizez trupa de snobi aflata pe unul dintre randurile din fata. Langa culoar, statea cumva fara griji irlandezu’, oricum singurul din echipa care avea obiceiul sa mai si munceasca. La mijloc, snobul snobilor isi arata cumva ostentativ ultimul ceas pe care a cheltuit o suma de 5 cifre. Iar la fereastra, deja beat de la barul din aeroport, Englezoiul Tipic (E.T.) isi arata deja dezaprobarea fata de calatorii europeni, avion si personalul de zbor.

Nici la fermele din Europa, E.T. nu se dezminte, imitat indeaproape de Snob. „What’s that shit?”, spune el zeflemitor in fata unei farfurii pline de bunatati din Bavaria cum de multisor nu mai vazusem eu. Personalul din dotare se daduse peste cap sa ne pregateasca ce poate avea o gazda mai bun, o minunatie culinara de altfel. Numai ca jegul ala de carnati cu gust de varza pe care-l mananca ei la breakfast cred ca le-a luat mintile, altminteri nu-mi explic de ce se uitau cu scarba la betisoarele cu cas, cartofii Harz, limba cu mazare sau ouale picante. Mai rau era ca nici nu ma lasau sa mananc in liniste, facand niste mutre de urangutani gen ‚E bun de ceva ce mananci tu acolo?’, „Pe bune, chiar poti sa mananci?” sau „Unde mergem diseara sa mancam si noi ceva acceptabil?”

Ma asteptam ca Dl. Ridiculous sa le tempereze pornirile de marlani si sa le ia apararea celor cu care aveam in cele din urma sa lucram direct si anume administratorii europeni. Mai ales ca directorul nostru avea ceva studii superioare prin Scotia. Numai ca foamea de bani era mare iar Ridiculozitatea sa stia de unde ne vin banii si anume de la Mogulul cu caruia cei trei anglo/irlandezi ii administrau averea. Asa ca s-a multumit sa rada fortat la glumele tembele ale magarilor, tinand mortis in acelasi timp sa-i mai remarce de 3-4 ori ceasul de 5 cifre al Snobului. Nici macar sa muncim n-am avut voie, munca fiind rezervata colegilor nostri de la biroul din Europa care venisera in aceeasi zi. Noi aveam o sarcina mai importanta si anume aceea de a face pe bufonii prea-maritilor si de a-i distra pe englezoi.

A doua seara de iubire

Pe la 5 trecute fix, Snobului i se cam facuse sete insa nu de ceai ci de alcool asa ca a hotarat sa spargem gasca si sa ne intalnim peste juma de ora in holul hotelului proprietate Mogul. Proprietate vorba vine, Mogulul pusese un sfert si initiase afacerea, restul banilor veneau de la fraieri care investisera intr-un fond gen FNI. Cica sa mergem sa mancam. Am facut un dus si am iesit repede sa scot niste bani de la bancomat. Aveam o lista mare de cumparaturi de la colectia Deutsch Perfekt pana la toale Betty Barclay. Dar primul pe lista era un adaptor de priza, cat sa pot trage o juma de ora de Messenger cu fameleonu. Ti-ai gasit! La intrarea in barul hotelului, 5 perechi de manute erau in aer facandu-mi semn sa ma prezint, evident insotit de o halba mare de bere.

Vin mai incolo, baigui eu, trebuie sa scot niste bani si ma intorc! Ultimul cuvant a fost rostit cu jumatate de gura, fiind intrerupt spontan de catre Snob. Ce sa scoti maaaa? Baaaaani? Pai tu nu stii ca N-AI NEVOIE de bani ca plateste firma tot? Era clar unde batea. Snobul considera ca se afla intr-un satuc unde nu se poate face nimic in afara de baut. Banii (personali) erau folositi doar in Singapore unde urma sa cheltuiasca vreo 30.000 de dolari pe un ceas. Intre timp, platea Mr. Ridiculous toata consumatia prin cardul de credit corporate. Banii ii erau decontati de catre corporatie iar corporatia ii deconta de la firma snobului. Snobul dadea aprobarea, iar Mogulul elibera fondurile. In mod evident, (cea mai mare parte din bani) era platita de catre investitori, care la eliberarea situatiilor financiare se intrebau de ce scade profitul si primeau un raspuns clasic: E criza!

Se pare ca anglo-irlandezii, ca si tarile lor de altfel, intrasera intr-adevar intr-o mare criza: cea alcoolica. Altminteri nu inteleg de ce au plecat din hotel dupa vreo 3 ore de baut in continuu. Am iesit in cele din urma afara, intr-o atmosfera superba, ca de dinainte de sarbatori. Snobul mergea insa cu o viteza fulminanta. S-a oprit in cele din urma intr-un ... pub, poate singurul din zona de unde n-am mai iesit decat dupa alte 3 ore. Englezoii n-au putut intelege mai multe lucruri: nici de ce localnica de la administratori nu raspunde la pipaieli, nici de ce eu nu pot sa beau altceva decat campari orange, nici de ce barmanul nu intelege ce inseamna ‚pint’ ci doar ‚juma de litru’.

A doua noapte de iubire

Englezoiul Tipic a facut insa un efort, admitand ca prin Singapore exista un soi de campari orange dar amestecat cu vodca, cu gin si cu inca vreo 6 bauturi spirtoase. Nu s-a lasat pana nu a comandat pentru toata masa combinatia cea oribila. Chelnerul a dat din umeri si a facturat cate 8 coctailuri pentru fiecare pahar. Gustul era sub orice critica iar eu cu Carcotasul ne chinuiam sa turnam dintr-un pahar in altul cat sa-i para Englezoiului pe alocuri gol si sa nu ne puna sa-l bem. El insa ... s-a facut zob, vomitand la un moment dat pe masa si stergand secretia discret cu maneca de la sacou. Dl. Ridicol a achitat consumatia de peste 500 de euro (v-am zis ca au fost doar bauturi, nu?) iar Englezoiul Tipic a disparut, ratacind pe strazi pana pe la 6 dimineata.

Intre timp, Snobului i se facuse foame, bun prilej sa poposim in prima bomba unde prima comanda a fost de doua beri pentru fiecare. Suficient pentru Snob sa arunce o piatra in fantana: Dar daca vind mosia? Dl. Ridicol s-a chinuit sa o scoata, insa a pornit cam stangaci: Aaah... pai nu poti! A urmat o discutie care a tinut toata masa plus inca doua ore in holul hotelului unde au mai curs cateva sticle de vin.

A treia zi de iubire

In a treia zi, cinci perechi de ochi priveau in gol spre tavan. Englezoiul tipic nu mai avea nicio frantura de amintire din ziua precedenta, adormind de cateva ori pe scaun. Dl. Ridicol cauta febril chitanta de 500 de euro de la bar, imaginandu-si cat de nasol ar fi s-o plateasca din propriul buzunar (a gasit-o in cele din urma la hotel in buzunarul de la blugi). Carcotasul incepuse sa cobeasca, citind prognoza si explicandu-ne ce furtuni de zapada ne asteapta. Snobul si-a scos telefonul aratandu-ne inca o data ce inel cu 4 diamante i-a luat logodnicei. Iar eu incercam sa ghicesc ce naiba cautam noi acolo si de ce-i pupam in fund atata pe englezoi. Iubire pe interes, desigur, Dl. Ridicol confirmandu-ne, dupa plecarea englezoilor, ca Snobul ne va plati acelasi onorariu gras ca si data trecuta.

Seara a fost mai linistita. I-am lasat pe Carcotas si pe Ridicol sa bea in continuare la hotel, in timp ce eu am intrat in febra cumparaturilor. Mi s-a luminat toata fata cand am vazut o cafea Jacobs, facandu-mi provizii pana la Craciun.

A patra zi

A patra zi am incercat toate mijl de transport. Profetiile Carcotasului s-au adeverit asa ca in aceeasi zi am mers si cu taxiul si cu avionul si cu metroul si cu trenul, avand grija sa rezervam si bilete pentru vapor a doua zi. De remarcat ca Dl R a intalnit un alt client la hotelul din port, asa ca si-a amanat ora de culcare pentru 1 noaptea, timp in care a mai golit 4 beri.

A cincea zi... de interes

A cincea zi ne-am dat cu barca, incercand sa facem timesheetul. Chit ca n-am lucrat mai nimic, am reusit totusi sa am cele mai multe ore lucrate pe client din ultimele 6 luni. Chipurile, bauta era tot munca pe client. Pai ce?, justifica Dl. Ridicol, daca nu era clientul asta mai eram eu in barul asta vorbind cu snobul? . Regele putea fi in sfarsit fericit: 3 crai au reusit sa aiba un procent de ore lucrate pe client de 150%. Asta din prea multa iubire... pe interes.


E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.744
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare