Joi, Noiembrie 11, 2010, 10:15 PM 

Bunaciuni proaspete
     media: 4.00 din 1 vot

Nu e o discutie din tramvaiul 41, nu e nici o replica banala dintr-o recreatie la liceu, e mesajul unui mail de serviciu in Irlanda. Si… da, titlul folosit de mine e doar cea mai inofensiva traducere in romana a termenului new clunge. Sa mai spunem ca expeditorul e senior associate la o mare firma si se refera la noile angajate pe pozitia de junior. Iar destinatarii sunt clienti de-ai lui, foarte bucurosi sa primeasca si un alt fel de ‘livrabile’ decat cele prin contract.

Partea mai naspa pentru corporatistul nostru (sa-I zicem David) e ca mailul cu pricina a fost forwardat. Si forwardat. Si iar forwardat. Pana a ajuns la Irish Times. Iar apoi la Telegraph. Care a binevoit sa ne impartaseasca si noua trairile erotice ale lui David si sa publice pozele prospaturilor. Fetele au ajuns pe diferite situri si acum sunt célèbre. Se stiu numele si departamentele in care lucreaza.

Din pacate pentru David, nici el nu a scapat de celebritate, atat prietena cat si angajatorii lui putand vizualiza lantul de mailuri pe diferite situri. Cum ar fi acesta. Vizionare placuta si mare grija inainte de a mai apasa butonul ‘Send’.

Vineri, Noiembrie 5, 2010, 01:48 AM 

Afacerea Promovarea II
     media: 0.00 din 0 voturi

Nu suntem în filmele americane aşa că n-o să mai ţin lumea în suspans şi o s-o zic p-aia dreapta de la bun început. Dupa cum probabil aţi observat şi din profilul de facebook, de ceva vreme sunt un şef mai mic, job numit adesea pe acest blog şi şefuţ. Ce înseamnă asta? Păi să vedem.

Şeful şi emailul

Cavalerii apelează mai des căsuţa mea de poştă electronică. Inclusiv cavalerul Independenţă. Cu cerinţe de tot felul, cum ar fi să investighez noul sistem informatic al clientului. Cum abilităţile mele informatice se reduc la Y! Messenger şi hi5, se înţelegea că trebuie să-l găsesc pe IT-ist. Numai că acesta era pe cealaltă insulă. Aşa că am apelat din nou la instrumentul decisiv: emailul. Unul dintre lucrurile învăţate în 9 ani în Bucureşti a fost să mă feresc de câini. Daca un câine simte că ţi-e frică şi nu ştii să vorbeşti cu ei, o să te muşte.

Unul din lucrurile invăţate în corporaţii în 8 ani, a fost să mă feresc de corporatişti. Dacă un corporatist simte că nu ştii despre ce vorbeşti cu ei, o să te facă zdrenţe. Aşa că am produs rapid un mail cu termeni fancy gen implementare, in-house, script şi l-am întrebat pe IT-st ce aşteptări are de la mine. Răspunsul m-a făcut să stau juma de oră în faţa unui dicţionar tehnic. În cele din urmă am purtat o discuţie cu IT-stul de la client care deşi a durat juma de oră, mi-a părut lungă cât o zi de post.

Am sperat că aici se termină rolul meu şi i-am descris IT-stului nostru care e situaţia. Numai că primesc foarte rapid un răspuns care părea a fi intrebare şi viza bunăvoinţa clientului în a accepta un script. Am transmis mai departe clientului şi după ce am primit ok-ul lor, l-am introdus în sfârşit pe IT-st către client şi am fost copiat în alte 20 de mailuri între ei care în cele din urmă nu s-au concretizat în nimic. De ce nu s-au întâlnit IT-ştii intre ei? Pentru că altminteri nu s-ar mai justifica existenţa atâtor şefi, şefuţi, cavaleri, IT-şti în corporaţiile moderne!

În fine, să spunem că mai sunt totuşi şi alte atribuţii. De câteva săptămâni mă pierd în bugete, targeturi de vânzări, rapoarte de genul marjă brută pe vânzări şi alte lucruri lipsite de sens. Responsibilităţile cresc iar recompensa e „pe măsura”. Creşterea salarială relativă a fost de 7%, iar cea absolută acopera fix jumătate din creşterea chiriei lunare. Vorbesc aici de moneda locală, pentru că dacă vorbesc de o moneda stabilă cum ar fi euro, primesc aproximativ cu 6 % mai puţin decât în momentul în care am pus pentru prima oară piciorul pe insulă.

Galezul avansează

Afacerea Promovarea a însemnat însă mai mult decât atât. Pe lângă promovarea de mult amânată a subsemnatului şi a lui Reggae Boy şi nepromovarea la fel de aşteptată a lemurului, am avut surpriza să nu-l găsesc pe Local Pub Hunter pe lista noilor şefuţi. Bineînţeles, justificarea era aceeaşi ca şi data trecută: localnicul trăieşte valorile puburilor în loc să trăiască valorile firmei. În schimb, la doar câteva săptămâni de la anunţul promovărilor, blonda de la marketing ne lasa mască anunţând un nou venit ca şi şefuţ şi anume… Galezul!

Mi-am adus brusc aminte de primele luni în corporaţie. Galezul e de altfel prima persoană pe care am întâlnit-o pe meleagurile insulare. El m-a luat de la aeroport şi el ar fi trebuit să-mi explice cum stă treaba prin firmă, sarcină pe care a delegat-o cu multă graţie unui junior. Dacă ar fi să aleg un singur cuvânt definitoriu pentru el, acela ar fi pierdut. După 6 luni în care lookul lui tipic era cu o mână la frunte şi una scărpinându-se în ceafă, un nene de pe la Imigrări l-a încurajat să-şi facă bagajul şi să se mute pe altă insulă aflată pe cealaltă parte a pământului.

A revenit în forţă după doi ani speriat ca de bombe de volumul mare de muncă prestat la mii de mile nautice distanţă. O bancă i-a întins o mână oferindu-i un job pe o perioadă de probă. N-a trecut-o, aşa că a ajuns la concurenţii noştri aflaţi şi ei într-o vânare continuă de sclavi. După nici două luni, a fost sfătuit cu multă căldură să-şi caute un nou job. În viaţa socială, a cunoscut noi oameni cum ar fi Boxerul. Care Boxer a declarat de mai multe ori cum că: „Am fost la uite atâta (apropie arătătorul de degetul mare) să-l pocnesc. E cel mai mare cur de om pe care l-am cunoscut vreodată. Şi am cunoscut mulţi”. Deşi impactul ar fi fost devastator, Galezul a scăpat doar cu o evacuare forţată din barul respectiv, fiind scos pe braţe de două gorile.

Cu toate acestea, cavalerii au fost nerăbdători să-i ofere Galezului un rol de şefuţ. Pe care omul nu l-a refuzat. Asta în timp ce Local Pub Hunter stă în continuare ca sclavul la mâna unor dictatori precum Dl Metodologie deşi meserie ştie cât 7 galezi. Circumstanţa atenuantă a cavalerilor a fost necesitatea unui rol de şefuţ după dezertarea lui Weirdo. Şi dacă am adus vorba de fostul şefuţ Weirdo haideţi să vedem şi cam ce aspiraţii au… şefuţii.

Şi şefuţii plâng

De parcă nu-şi băgaseră destul nasul în treburile noaste interne, dictatorii de la firma mamă au inventat un nou sistem de micşorare a costurilor. Cavalerii mesei rotunde de pe insulă trimiteau 2 oameni cu avionul în Europa unde alţi dragoni îi examinau şi hotărau dacă sunt suficienţi de pregătiţi pentru a avansa la titlul de şef. Cinci şefuţi aveau speranţe de a mai urca puţin pe scara succesului: Chestia (h)indusă de 5 picioare, Ganesha (H)indusul, Weirdo, Zorro şi Alesul.

În cazul primilor doi talpă – iute, speranţele erau minime având în vedere că Marele (H)indus îşi cam luase mâna de pe ei, uitându-se mai mult către noi zări unde să nu mai fie hărţuit de Omul de la Imigrări. În schimb, Alesul nu avea prea mari emoţii, ştiind că de fiecare dată când e vorba de alegeri, numele lui va ieşi la final. Alegerea grea a fost între Weirdo şi Zorro, sau între ciudatul omul de ştiinţă şi vulpea maronie vicleană.

Pe Weirdo îl vedeam adesea ca pe un savant singuratic, cu schimbări dese de dispoziţie şi de atitudine. De altfel, absolvise magna cum laudae Fizica la Cambridge iar în campus îşi folosea timpul citind, citind şi iar citind. Având o memorie de elefant, era o adevărată enciclopedie în ştiinţă numai că, după ce a absolvit a făcut alegerea ideală: a venit la noi drept consultant. După mai puţin de 2 ani, Weirdo era intranetul personalizat. De la metodologie la proceduri interne, de la sistemele clientului la cele mai complicate soluţii de afaceri, orice întrebare îşi avea răspunsul la Weirdo mai repede decât ai apăsa F5. Mai puţin expert era însă la capitolul interacţiune umană, omul ascuzându-şi cu greu ironia faţă de bolovanii de cavaleri, metodologi şi clienţi cu care interacţiona zilnic.

Zorro era exact opusul ciudatului. În cei 3 ani de corporatism insular, nu a reuşit să deprindă nişte metode cât de cât eficiente de a coordona un job sau de a rezolva o problemă. În schimb, linguşirea era metoda de bază pentru a ajunge la struguri. Grea alegere pentru cavaleri. Vor ei oare un profesionist excepţional în domeniu sau pe cineva care să stăpânească la perfecţie arta pupatului de cururi?

Urmarea? Metodologul a rămas singurul şef, pentru că atât Zorro cât şi Alesul au făcut rahatul praf în Europa ramânând şefuţi. În ceea ce-l priveşte pe Weirdo, acesta m-a copiat într-un mail în care îl informa pe client: „Draga clientule, mi-am dat demisia din corporaţie şi azi e ultima mea zi. Unique2 îmi va prelua toate joburile”. Omul a plecat la cea mai mare banca europeană plătit şi apreciat probabil dublu, timp în care cavalerii au dat fuga la ziar să dau un anunţ: „Mare corporaţie, recrutăm doi şefi”.

Cine râde la urmă

Dacă anul trecut firma căuta cu orice preţ să scape de cât mai mulţi sclavi sau să-i încurajeze să ia concediu pentru a reduce costurile, situaţia s-a schimbat radical în ultimele luni. Pe lângă cei care au găsit un job mai bun, au fost şi alte situaţii tipice vârstei angajaţilor. Doi au auzit de oportunităţi de secondare la capătul pamântului astfel că au ales să plece cu căţel şi purcel în Oceania. Doi cuplaţi s-au despărţit şi cum niciunul nu-şi permitea să plătească singur chiria apartamentului în care se mutaseră, au ales să părăsească insula şi să se mute în ţara natală. Iubita lui Kiss and Leave s-a plictisit de viaţa în doi şi a ales să călătorească în jurul lumii pentru 6 luni. A luat cu ea încă o colegă. Situaţie în care firma a ales să secondeze doi sclavi. De unde? Din Oceania. Facem schimb, ce naiba!

Nici măcar toţi juniorii nu şi-au atins ţinta, cavalerii refuzându-le dreptul la înaintarea pe calea succesului pe motivul nepromovării examenelor profesionale. Care examene n-au fost luate pentru că n-au avut timp să înveţe atâta timp cât sezonul busy le mânca orice seară şi cel puţin jumătate din week-end.

La nivel mai înalt, Metodologul s-a uitat în oglindă şi şi-a spus: „ I will succeed!”. Si-a pus toate speranţele în The Crunch, sperând ca auditorii sa-i confirme instinctul de profesionist înnascut şi să înainteze spre poziţia de Mare Şef. Numai că auditul a fost cum a fost, iar un cavaler pe nume Sid i-a spus: „You wanna succeed? No! Suck Sid!”

Şi dacă tot am pomenit de mari şefi, hai să vedem ce aspiraţii de promovare au aceştia. Sigur că toţi visează să ajungă cavaleri, dar ca să ajungi acolo (dupa zeci de ani), trebuie mai întâi să fii director. Şi ca să ajungi director, trebuie de obicei să munceşti zdravăn, nu ca Marele Hindus sau ca Înţeleapta care două zile din trei e acasă cu plodu. Ştiu pe cineva din Românica care a ajuns acolo după 5 ani de muncă asiduă de minim 16 ore / zi. Însă, după cum ştim cu toţii, nu numai munca îl înnobilează pe om, ci şi limba. Aşa că după câţiva ani de lins unde, pe cine şi când trebuie, Mr. Ridiculous a fost uns ca director. Iar dacă dupa încă 3 ani, ăsta n-o să rotească sabia de cavaler deasupra mesei rotunde, să-mi ziceţi voi mie:

THAT’S RIDICULOUS!


E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.505
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare