Miercuri, Septembrie 15, 2010, 02:17 AM 

Mai du-te-n caritatea mea!
     media: 5.00 din 1 vot

Daca ar fi sa numesc trei dintre lucrurile naspa aduse de englezi pe insula, acestea ar fi circulatia pe stanga, combinatia gretoasa de ceai neagru cu lapte dar mai ales tam-tamul acordat organizatiilor caritabile. Sa luam rapid 5 studii de caz ca sa terminam cat mai repede.

1. Am auzit din varii surse de un caz dramatic (inundatii, incendii, accidente) si ca atare contribui cu o suma de bani pentru inlaturarea efectelor negative
2. La serviciu ma imbrac bineinteles la costum. Totusi, la anumite intervale de timp mi se permite sa vin in blugi cu conditia... sa dau niste bani unei organizatii caritabile alese aleator de catre altcineva
3. Sunt lucruri pe care o persoana nu le-ar face in circumstante normale (sa se rada in cap, sa cante intr-un pub etc), dar totusi ar face-o pentru o anumita suma de bani. Nimic anormal pana aici numai ca banii aia dati de cineva ajung la... o organizatie caritabila!
4. Te duci la un eveniment la care distractia si bauturile sunt oferite in principiu de catre firma, numai ca la fiecare 10 minute, haiducii de la Marketing iti cer bani, chipurile pentru cauze nobile.
5. Niste escroci (chipurile caritabili) se iau de mana cu corporatia si ofera unui grup de 5-6 corporatisti o excursie la capatul pamantului in schimbul strangerii unei gramezi de bani care sa le acopere atat costul expeditiei cat si sa sponzorizeze cica actiuni caritabile

1. Donatii

In mod evident, nu aprob decat studiul de caz nr. 1. Intr-adevar, sunt oameni normali ca mine si ca tine loviti din senin de o napasta sau chiar din nastere, si atata timp cat tie iti raman de obicei niste bani dupa salariu este frumos sa ii ajuti. Nu trebuie sa iti zica vreun haiduc de la marketing cat si pentru cine sa dai, nu trebuie sa urle mass-media, nu trebuie sa primesti o contraprestatie in contul banilor donati si mai ales nu trebuie texte bine incondeiate de catre un taran de la marketing. Pur si simplu trebuie sa lasi propria constiinta sa decida cum si in ce masura poti sa contribui.

N-a fost nevoie de propaganda si urlete sa donez pentru victimele tsunami in 2005, desi corporatia a incercat la un moment dat sa ne bage pe gat un procent din salariu. Am incercat financiar sa ajut la salvarea Ancai Parghel si fara un teledon insipid. Am donat instant o suma de bani si am promovat actiunea si pe blog in momentul in care am auzit de tragedia lui Razvan. Iar in urma cu o saptamana, am donat cat am putut pentru sinistratii inundatiilor din Pakistan desi blonda de la marketing avea alte actiuni de promovat.

Situatia nu sta insa la fel in urmatoarele cazuri

2. Vrei sa scapi de costum? Plateste!

In opinia haiducilor de la marketing, privilegiul de a veni uneori in blugi la serviciu trebuie platit. Si cum nu e frumos pentru corporatie sa faca bani din asta, banii se duc catre organizatii de caritate. De fapt problema e alta, firma are nevoie sa se evidentieze cu donatii caritabile pentru a plati mai putine impozite si cum cavalerii nu se pot indura sa dea 300 dolari din milioanele lor, trebuie sa-i dam noi.

Sa-i zic blondei de la marketing care-i faza cu Casual Friday? Ca treaba a pornit cam de multisor de prin State ca o chestie prin care sa imbunatateasca moralul angajatilor? Si mai ales ca urmare a exploatarii din ce in ce mai accentuate a omului de catre om prin care omului exploatat i-a fost ingaduit sa se simta vinerea mai ca acasa? De ce sa platim pentru lucrul asta mai ales daca nu mergem la client?

Iar daca firma vrea intr-adevar sa dea niste bani organizatiilor caritabile care au rasarit ca ciupercile dupa ploaie (cine are nevoie de atatea organizatii pentru o insula cu un numar de locuitori mai mic decat orasul Ramnicu Valcea ?), le propun o solutie. In Bucuresti aveam un partener care isi lua zilnic pranzul de la Marriott. Aici, situatia e probabil la fel. Si daca in fiecare vineri cavalerii ar renunta la pranzul de la resturante fitoase si si-ar lua sandwitchuri de la colt ar economisi 500 de dolari in fiecare saptamana. Bani pe care desigur, pot sa-i dea organizatiilor caritabile.

3. Ce-ai fi in stare sa faci … pentru caritate?

Aici cred ca i-am oripilat pe toti acum 3 ani. Era o vineri ploioasa, eu eram intr-un pub cu colegii si fiecare se lauda cu diferite chestii pe care le-ar face pentru… organizatii caritabile. Mr. Kiss and Leave s-ar rade in cap, Weirdo ar bea 3 sticle de otet cu mustar pe post de covrigei iar Galezul ar merge gol pe bicicleta. Le-am spus ca as face si eu niste chestii cu conditia ca banii sa nu parvina unor organizatii aleatoare ci sa ii incasez … eu!

Chestia seamana foarte bine cu o emisiune de la pro tv al carei nume nu il mai retin. De fapt nu l-am stiut niciodata. Dar acolo chinuitii luptau macar pentru un prieten, nu pentru o organizate selectata de blonda de la marketing folosind un program de generat numere aleatoare. Dar showul nostru e mult mai fascinant ca la pro pentru ca avem conceptul de provocare. Si nu ma refer la provocare ca la termen corporatist („Jobul de financial controller a fost o mare provocare pentru mine”) ci la sensul din dictionar („Hai sa jucam Adevar sau Provocare ”).

Cu un si ceva in urma, un cavaler al corporatiei in care lucrez a iesit rosu ca racul dintr-un bar dupa ce a cantat „Wonderful tonight” in fata a zeci de oameni in delir. Motivul? Fusese provocat de catre un client sa interpreteze o melodie contra sumei de 150 de dolari donata unei organizatii caritabile, suma care bineinteles nu putea fi refuzata. Cu toate astea, ii dau eu o solutie ca pe viitor sa evite situatii jenante: data viitoare sa dea el 200 de dolari organizatiei ca sa… nu cante!

4. Bea pe banii… tai!

O alta traditie imprumutata de la tarile (sa zicem) nordice este ca firma sa puna in cate-o vineri dupa program niste bani dupa tejghea. E vorba, bineinteles, de tejgheaua celui mai apropriat bar iar scopul este sa faca cinste primilor care consuma bauturi de respectiva suma. Sa fiu sincer, eu n-am reusit niciodata sa beau mai mult de un coctail (hai 2 daca sunt coctailuri simple gen rom + cola), data fiind setea de alcool a participantilor englezi, mult mai numerosi de altfel.

Numai ca surpriza vine uneori dupa o ora, in care dupa ce ai consumat si tu de vreo 6 dolari (plateste firma) vin 2 haiduci de la marketing care nu te lasa pana ce nu donezi 10 dolari pentru o organizatie caritabila aparuta peste noapte. Asta in conditiile in care corporatia m-a chemat la lumina zilei cand puteam foarte bine sa trag o tura de alergat, am stat inghesuit si in picioare si in preajma unui Talpa Iute care nu ma vedea decat ca pe un furnizor de tabelase, livrabile si rapoarte.

De unde trag linie si ajung la concluzia ca de banii aia ieseam eu CAND vroiam, CU CINE aveam chef si UNDE ma simteam eu bine. Iar corporatia putea foarte bine sa doneze cati bani vroia din bugetul de protocol fara sa ne incurce noua timpul liber si fara sa ne puna sa platim mai multi bani decat face consumatia. Ca urmare, mi-am gasit repede alt program de fiecare data cand blonda de la marketing punea cuvintele drinks si charity in aceeasi propozitie (sau titlu)

5. Filantropica

Orice mana intinsa are nevoie de o poveste. Si uite asa s-a nascut o escrocherie mai mare decat Caritasul. O asa-zisa fundatie de prin UK (sa-i zicem Printul) care strange chipurile fonduri pentru copiii din tarile lumii a treia, a inceput sa-si motiveze „agentii”. A gasit o pila la haiducii nostri din uk, asa ca am primit cu totii un mail: „Fundatia noastra Printul ajutoreaza copiii […. Mesaj de-ala de ti se umple curul de lacrimi…] dar incurajeaza si miscarea si aventura. De aceea, orice echipa de 6 corporatisti care strange 35.000 de dolari pentru Print va primi o excursie la capatul pamantului in care vor beneficia de activitati recreative."

Atat i-a trebuit blondei de la marketing, Alesului si inca unor alti 4 haiduci care s-au vazut strangand 35.000 de dolari in 6 luni. De la cine s-au gandit ei sa stranga? Fireste, de la noi! Sa-i spun ca de banii astia iei o garsoniera in Rahova? Ca media ar fi de 450 de dolari de persoana? Pe care i-as putea cheltui intr-o mie de moduri excluzand total Printul lor? Ca dintr-aia 35.000 de dolari, doar 2.000 se duc catre caritate, 30 de mii acoperindu-le lor costul excursiei iar 3 mii mergand pe fundurile groase si mari ale celor care conduc Printul?

De curiozitate, sa vedem cum fac bani blonda cu Alesul:
- In fiecare vineri dimineata , bucataria si holul de la serviciu put groaznic a fum si bacon prajit caci blonda incearca sa faca niste chifle cu bacon pe care sa ni le vanda noua cu 10 lei. Costul: chifla 50 de bani, felia de bacon maxim 1 leu. Urmarea? Am renuntat sa mai iau dupa ce ficatul a inceput sa-mi tipe la calitatile de gospodina ale blondinei
- In mod similar, haiducii organizeaza saptamani in care diversi corporatisti se ofera sa gateasca pentru ceilalti colegi, de la care blonda de la marketing sau Alesul sa culeaga vreo 18-20 de lei de persoana, fara a plati nimic
- In trend cu moda britanica, haiducita n-a ezitat sa organizeze o serie de quiz-uri la Caminul cultural (chirie modica) la care toti participantii corporatisti sa plateasca o taxa de 50 de lei (cina inclusa). Intrebarile sunt selectate „atent” de Ales care stie ca Martina Hingis e nascuta in Elvetia si ca Afrodita e zeita dragostei la … romani. Cat despre cina, doi haiduci asistent ne-au servit cu o paine faramitata si niste bucati de cas cu rosii
- Nici emisiunea ‚Come dine with me’ n-a scapat de piratare, doi dintre asistentii haiducitei formand un grup care sa cineze la o gazda aleasa prin rotatie, toti mesenii „platind” masa printr-o suma exorbitanta (50 de lei) care bineinteles se duce tot la blonda de la marketing si initiativa ei.

Exemplele ar putea continua dar ma opresc la ultima isprava a Blondei care dupa ce ne-a stresat toata ziua de vineri sa-i donam orice maruntis avem la noi, a plecat cu cutia milei si la o masa organizata de Sports & Social. Si cum pe-aici nu exista masa fara bautura, haiducita s-a cam pilit, continuand haiducia si in oras printre clientii primului bar in care s-a oprit foarte insetata. Am plecat repede sa nu ma recunoasca lumea ca sunt coleg cu ea, dar in drum spre iesire am vazut solutia si pentru acest caz nr. 5. Chiar deasupra tejghelei era un anunt prin care erau cautati barmani part-time pentru schimbul de noapte.

Asa ca, draga Blonda, daca tot vrei sa te plimbi pe gratis prin Asia si vrei sa strangi si bani pentru caritate, pune mana mai fatuca si munceste ca nu mai merge cu cersitul! Iar pana atunci mai dute-n… caritatea mea!


Comentarii

  1. Andrei

    Excelent articol! Felicitari! Ati descris foarte bine cazurile.


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.410
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare