Marti, August 31, 2010, 02:03 AM 

Busy Season Special: Conu Metodolog fata cu auditu'
     media: 0.00 din 0 voturi

Putintica rabdare stimabililor caci m-am intors din concediu si voi incheia in stil mare sezonul 8 din Busy Season. Pe la sfarsitul lui mai, la orele 6 trecute fix, conu’ Metodolog a venit la mine cu o mina grava: “vine auditu’!”. A urmat o tirada verbala greu de retinut din care n-am reusit sa deduc ceva mai mult decat ‘career threatening’.

Ce este un audit si ce anume fac auditorii nu prea stiu nici eu dar Wikipedia i-ar putea ajuta pe cei interesati. Cert este ca au venit, au baut o cafea cu cei de la contabilitate si au selectat un esantion de proiecte pe criterii numai de catre ei stiute. Urmarea? Cel mai tare proiect coordonat de Meto (ne vom referi la el ca “The Crunch”) a fost selectat pentru audit. Motiv sufficient ca managerul nostru sa intre in fibrilatii.

Pentru inceput, aparent sub influenta idiotului de Cavaler Frezat, Meto s-a dus la un maroniu penibil de pe Cealalta Insula (sa ne referim la el ca „Turbatul”). Turbatul a facut ce stie el mai bine sa faca si anume sa inventeze riscuri acolo unde nu exista. Suficient pentru Metodolog sa se loggeze in sistemul informatic si sa mai bage inutil inca 7 riscuri adaugate la cele 5 deja existente.

Au urmat doua zile, adica 48 de ore de cosmar in care Metodologului ii veneau noi idei marete de abordare a proiectului caruia chiar eu ii pusesem cruce (arhivat) acum doua luni. Aceeasi atmosfera era de altfel in tot biroul, toata lumea incercand sa cosmetizeze purcelele, de mult moarte in cotet. In cele din urma a sosit si clipa in care am predat frumos dosarul domnilor auditori. Si iata si gaselnitele lor (ca in 8 ani de cariera n-am gasit o traducere mai potrivita si mai ales mai adevarata pentru ‚findings’):

1. Proiectul ‚The Crunch’ incorporeaza mult prea multe riscuri (12) pentru natura lor. Un numar mai adecvat pentru riscuri ar fi... 3

Mi-am scos repede o batista din buzunar cat sa-mi acopar zambetul enorm care-mi aparuse privind cum Metodologului ii pica fata. Intr-adevar, toata chestia semana cu un bloc de 3-4 etaje intr-o zona neseismica care e construit folosind aceeasi rezistenta ca pentru un zgarie-nori in Tokyo sau LA. Nimeni n-ar putea contesta faptul ca blocul e rezistent si ca n-o sa se prabuseasca dar in acelasi timp nimeni n-ar putea intelege de ce s-ar cheltui pentru el aceeasi suma ca pentru un zgarie-nori.

Ma simteam razbunat, mai ales cand stiam ca eu pornisem ‚The Crunch’ cu aceleasi 3 riscuri. Numai ca peste mine s-a bagat Mr. Kiss and Leave cand eram eu trimis in pustiu (a se citi „un satuc din Anglia”), iar apoi a intrat in paine Meto. Cavalerul Frezat a avut si el niste „revelatii”, un alt cavaler (chipurile independent) si-a varat si el coada, totul culminand cu interventia Turbatului maroniu. Si-uite asa au mai aparut 9 prostii imense. Care-ar fi adevarata concluzie care ar fi trebuit sa transpara din raportul de audit?

Concluzie 1: Corectitudinea unui proiect este invers proportionala cu numarul de idioti numiti drept revieweri.

2. Anumite stagii ale proiectului ‚The Crunch’ au fost semnate dupa data finalizarii

Iata o gaselnita care ar fi putut foarte usor evitata (concomitent cu diminuarea gaselnitei anterioare) daca Metodologul ar fi stat frumos in banca lui si n-ar fi aplecat urechea la spusele Turbatului. Altminteri, orice memo suplimentar adaugat dupa data finalizarii, a generat si o urma in sistem. Adevarata concluzie pe care ar o pun eu in atentia Metodologului?

Concluzie 2: Meto, daca tot te mananca-n fund sa faci nasoale dupa ce clientul a semnat de predare, macar modifica data sistemului de pe server

3. In capitolul de sumarizare a riscurilor, majoritatea lor sunt contrazise de capitolul introductiv

Hi! Hi! Hi! Pai normal, metodologule! Tu ce credeai? Ca schimbi un capitol si restul sunt complet rupte? Nu! Iar morala este: „Daca metodologia te mana sa schimbi ceva, pai uita-te si la impactul schimbarii asupra totalitatii componentelor lui The Crunch

La o a doua privire, am putut totusi sa observ si niste aberatii semnate chiar de catre mine (dar contrasemnate de catre Meto insusi). Uitandu-ma la data, am vazut si cum a fost posibil. Prin octombrie, King Arthur ma trimisese unde-a intarcat Mutu iapa si marijuana (adica nu foarte departe de stadionul lui Chelsea), iar Mr. Kiss and Leave mi-a tinut locul facand prostii peste prostii dar nesemnand nimic (Nota 10 pentru el ca n-a semnat). Cand am revenit, era deja noiembrie iar Cavalerii imi dadusera atunci toate indiciile ca n-o sa-mi prelungeasca contractul de munca (imi expira in vara).

Deja toate prostiile lui Mr Kiss erau contrasemnate de catre Meto asa ca mi-am bagat picioarele si am semnat ca popa, ca altminteri nu puteam sa trimitem primul draft catre client. Adevarata concluzie pentru mine:

Concluzie 3: Daca tot iti tine locul un idiot, macar nu-l lasa sa plece pana nu semneaza

4. In sedinta de kick-off nu s-au discutat in detaliu toate fazele proiectului

Pai de ce s-ar fi discutat atata timp cat Cavalerul Frezat era preocupat sa inventeze riscuri iar Metodologul n-a putut sa baiguie si altceva in afara de respectarea Metodologiei? Bineinteles, vina a cazut pe mine ca n-am documentat minuta conform Agendei, nu pe ei ca n-au atins punctele care trebuiau de fapt discutate. Iar invatamintele?

Concluzie 4: Daca sefii nu discuta ce trebuie, e datoria ta de sclav sa inventezi lucruri si sa le pui in gura lor

5. Din documentatie nu reiese clar ce s-a facut pentru emisiunea de titluri

Hai sa va spun eu ce s-a facut: NIMIC! Din initiativa Cavalerului Frezat, in faza finala a ramas ca AR FI trebuit sa facem ceva in etapa intermediara dar acum e prea tarziu si nu mai putem face nimic ca altminteri suparam clientul. Numai ca la faza intermediara, cei doi juniori trimisi acolo sa caste ochii nu facusera nici ei NIMIC, asa ca invatatura mea pentru cavalerul Frezat este:

Concluzie 5: Daca tot folosesti doua faze, arunca cu sarcini si corvoade si la prima din ele, altminteri poti sa folosesti faza scurta si faza lunga doar la BMW-ul tau cumparat din sudoarea noastra!

6. Contractul x prin care e definit comisionul y nu apare la dosar

Pai de ce sa mai apara? Metodologul e atoatestiutor, stie si pasarile de pe cer, ce mai trebuie sa ne dea si noua astorlalti? Mai e nevoie sa stie si altii in afara de ce zice el si de a lui metodologie? Dupa parerea lui, nu. Morala pentru Meto?

Concluzie 6: Daca tot manageruiesti un job, asigura-te ca il mai inteleg si altii in afara de tine

7. La capitolul IV, trebuia obtinuta o aprobare de la Stapanire pentru schimbarea pragului z

Acum na, Cavalerul Frezat e Zeus in persoana. Exista oare reguli si pentru zei? Oare existenta unei corporatii cu reguli interne in continua schimbare la nivel global poate incurca tabieturile de zeci de ani ale unui cavaler? Nu mai pun nicio morala ca oricum nu-l ajuta la nimic.

Au mai fost si alte gaselnite si concluzii, dar niciuna n-a fost in stare sa ma mire mai mult decat inventiile Cavalerului Frezat si metodologia personala a Metodologului. Una peste alta, auditul s-a dovedit a fi un proces util si o sursa de invataminte, cel putin pentru mine, asa dupa cum le-am si evidentiat mai sus. Pentru Cavalerul Frezat probabil mai putin, atentia lui concentrandu-se in continuare pe parcul personal de masini, pe propria-i flota de barci si yachturi din port, precum si pe imperiile rezidentiale al caror actionar era. Toate facute cu bani pe spatele nostru.

Cat despre conu Metodolog, auditul nu s-a dovedit a fi un ‚career threat’, ci doar un ‚promotion bareer’, omul nostru asigurandu-si un nou mandat (al saselea consecutiv) de ‚manajer’. Cu putin noroc, ar putea sari pragul in octombrie 2011 de la Sef la Mare Sef. Pana atunci, va trebui sa invete sa fie mai relaxat si sa faca tranzitia de la metodologia firmei la ceva nou pentru el: metodologia bunui simt.
**************

Desi povestitul sezonului 8 s-a prelungit mai mult decat ne-am fi asteptat, nu uitati ca au mai ramas doar 4 luni pana la inceputul sezonului 9 cand vom pune lupa pe o noua categorie de personaje: cavalerii mesei rotunde. Pana atunci, ne destindem in luna septembrie cu ceva subiecte de vacanta, vedem rezultatele Afacerii Promovarea, mai exploram cateva concepte corporatiste si mai facem un inventar al categoriei de personaje de temut: maroniii.

Sambata, August 21, 2010, 01:36 AM 

Busy S08E11: 8 lucruri pe care le urasc la Busy Season (II)
     media: 0.00 din 0 voturi

Povesteam in episodul precedent despre 4 dintre verigile lantului corporatist care ne fac viata grea in busy season si anume: utilizare, recuperare, offshorizare si secondare. Povestea nu se opreste insa aici pentru ca avem inca 4 concepte care merita explorate inainte de a pune punct sezonului 8.

5. Promovare

Nu numai in politica avem de-a face cu scandaluri uriase, ci si in corporatie. Daca in politica romaneasca, capul de afis a fost tinut saptamani in sir de Afacerea Tigareta si Tigareta II, in corporatie avem alt scandal: Afacerea Promovarea. Mai ales ca ceea ce anul trecut a fost doar o ipoteza, anul acesta s-a dovedit o certitudine: promovarile cele anuntate cu mare tam-tam in august, se decid de fapt.... in ianuarie!

Ce se intampla pana atunci? Depinde de care parte a baricadei te afli. Daca vorbim de cei 75% nepromovati (nu inventez cifre acum, statistica e furnizata de catre Blonda de la Marketing), acestia cred in continuare ca sistemul functioneaza si ca dupa un an de sclavagism vor primi in sfarsit o pozitie mai calduta. Pentru cei 25%, chinul nu se sfarseste, ci de-abia incepe in ianuarie. Pentru ca timp de 8 luni vor trebui sa fie good puppy, sa nu iasa din cuvantul sefilor, sa nu cracneasca la volumul exagerat de munca si sa pupe cat mai multe funduri. Altminteri, osul promit in septembrie s-ar putea transforma intr-o fata morgana, fiind nevoiti sa o ia de la capat.

6. Consiliere

Daca va intrebati cam care ar fi momentul si conjunctura in care cei muncitori/ norocosi/ pupatori de funduri/ vizitatoare de asternuturi ale regelui Arthur afla ca vor primi promovarea, e cazul sa introducem in scena un nou concept: consilierea. Ei bine, luna ianuarie nu se termina niciodata fara ca acest tampon al Corporatiei intre Cavaleri si sclavi numit consilier (desi in alte corporatii se numeste mentor, „buddy” sau alte vrajeli), sa faca pe mesagerul. Tot consilierul e adesea invocat si de catre diversi manageri (de obicei de culoarea abanosului sau a arborelui de cacao), cu texte „prietenoase” de genul: „Bai unique2, nu ma mai supara ca ma duc cu para la Motan si o sa afle si cavalerii..”

Dupa cum am spus insa prin episoadele anterioare, Motanului nu i-a mai placut lapticul din Corporatie si s-a dus sa miaune pe acoperisul altei firme. Cu o miorlaiala prefacuta in glascior, cotoiul mi-a spus ca-i pare rau ca nu ma mai poate consilia si m-a intrebat pe cine l-as prefera drept succesor: pe Loco sau pe Mr. Ridiculous? I-am zis ca ma mai gandesc doua zile, desi pe zilele cu pricina nu le-am folosit drept ragaz de gandire, ci doar ca pe un pretext de a amana o alegere inutila.

Amanarea s-a dovedit totusi a fi un moment de geniu, pentru ca ambii candidati s-au ocupat in full cu alti consiliati ramasi orfani dupa abandonul mieunatorului. Ca urmare, propria consiliera a Motanului si anume Directorita m-a luat sub aripa ei. E discutabil daca Directorita, singura femeie de altfel care aspira la sceptrul de cavaler m-ar putea ajuta cu ceva la promovari, dar un lucru e sigur. Toti magarii de sefi si sefuti care pana deunazi veneau cu strambe la Motan, se vor gandi de acum de doua ori (si intr-un final vor abandona), inainte sa treaca pragul unui Director/ unei Directorite.

7. Disperare

Daca ati citit serialul de la inceput, va amintiti probabil ca instabilitatea politica, economica si prin urmare si instabilitatea locurilor de munca m-au facut sa trec pragul unor „recruiteri” imediat dupa sarbatorile de iarna. In cele din urma, Corporatia a facut o miscare buna si a pastrat majoritatea angajatilor. Nu acelasi lucru il putem spune si despre unii concurenti din alte tari care s-au trezit in mijlocul busy seasonului ca n-au suficiente resurse. Disperarea era cu atat mai mare cu cat avea nevoie de oameni calificati si cu experienta bogata, resurse care, desigur, nu se gasesc pe toate drumurile.

Nici recruiterii mentionati mai sus n-o duceau prea bine. Criza economica i-a lovit zdravan, dezechilibrul dintre cerere si oferta facandu-i sa sara din pat si la 2 noaptea la auzul vreunui loc vacant anuntat de vreun angajator. Este de inteles disperarea cu care orice recruiter incerca sa cupleze orice candidat cu orice corporatie.

Unul dintre ei (sa ne referim la el ca Dan de la ASA) a fost atat de disperat (dar si de idiot) incat mi-a trimis cv-ul la toate firmele de profil din Europa care cautau sclavi. Fara acordul meu, bineinteles. Una din firmele respective (sa ne referim la ea ca 261, vom vedea si de ce), a fost la randul ei atat de disperata incat a vazut cv-ul si m-a sunat pe numarul de serviciu obtinut de pe alta filiera (alt sclav care lucreaza la ei si ma cunoaste). Fara acordul lui Dan de la ASA, bineinteles.

Deja eu eram destul de sigur pe postul meu actual, dar am intrat in joc amintindu-mi brusc de un episod din 2003. Pe vremea cand nu eram inca corporatist (si nici nu aveam ce memorii sa scriu), aplicasem la aceeasi firma, lovindu-ma de o contabila contopista la al treilea interviu. Intr-un spirit tatesc, barfitor si stupid, contopista m-a intrebat cu o sclipire in ochi ceva de contul 261 (eu de-abia iesind din facultate), tot ea oferindu-mi in cele din urma un raspuns complet GRESIT. La doar cateva zile dupa, am primit o scrisoare prin posta prin care eram informat ca au ales sa angajeze pe cineva „care corespunde mai bine cerintele lor”.

In februarie 2010, aceeasi firma 261 ma RUGA sa vin la ei oferindu-mi un contract cu mult peste valoarea medie din piata RO (dar cam 50% din cat imi ofera actualul angajator). Acum corespondeam cerintelor lor?!? Folosesc postul ca sa le spun celor ce imi citesc blogul si lucreaza acolo sa le transmita sefilor ca pot sa-si bage’n c*r contractul de munca cu tot cu contul 261 din planul de conturi al contopistei.

8. Iubiri corporatiste

Aici nu v-as recomanda sa deschideti un mp3 cu coloana sonora a unei telenovele pentru a va servi drept background pentru lectura. Nu! 99% dintre relatiile intre doi colegi corporatisti au o soarta care seamana mai mult cu „Romeo si Julieta” decat cu happy-endul unei telenovele. Nu s-au uscat bine lacrimile Mimozei dupa ce Ganesha Indianul a parasit-o pentru o nevasta nou-nouta facuta cadou (cu panglicuta) de catre parinti, ca atentia tuturor a fost indreptata spre o noua idila: Blonda si Boxerul.

El? Tipul clasic de metrosexual care se trezeste cu doua ore inainte sa iasa din casa dimineata, pentru aranjat si facut exercitii de tricepsi. Tipul care se duce in concediu fara sa-si rezerve cazare stiind ca va gasi cel putin o tipa care sa-l gazduiasca la ea. Ea? Doar o „average girl” din Edinburgh (stiti cum arata fetele din Edinburgh?), care desi a slabit vreo 15 kg, nu-si poate depasi conditia de „average”.

Daca Gamebookers sau Sportingbet mi-ar fi permis, n-as mai fi pus banii pe Steaua sau Dinamo, ci pe un sfarsit tragic al relatiei in maxim 6 luni. S-a intamplat de altfel in februarie, cand Boxerul a abandonat-o pur si simplu pe aeroportul din Edinburgh, lasand-o sa calatoreasca singura spre insula via Londra. Blonda s-a tinut tare, a revenit si a inceput sa-l improaste cu noroi punandu-ma in copy de fiecare data cand ii reprosa ca facut varza Clientul cel Naspa si ca o sa ajunga in Iad. Eu, ca un coodonator model de proiect, le-am raspuns sa discute problema cu Metodologul, care din prea multa grija pentru metodologie uitase de niste principii etice de baza.

In cele din urma, Blonda s-a mutat pe Cealalta Insula, n-a mai tinut legatura cu nimeni si nici pe Facebook (asta-i foarte grav la generatia ei) n-a mai percutat. In ceea ce-l priveste pe Boxer, nici el n-a avut o viata prea usoara. Deja era el cam arogant, dar faza cu Blonda i-a pus capac, asa ca nimeni nu l-a mai bagat in seama, fiind adesea tinta ironiilor legate mai ales de propriul cercelus si de tabietul lui de a se uita in oglinda la fiecare 20 de minute. Si oricat de dur ar fi antrenat un boxer, saptamana trecuta si-a anuntat transferul undeva in UK. Iar daca o poveste obisnuita se termina cu „au trait fericiti pana la..”, povestea corporatista se termina cu „si uite-asa au fost odata...”, sau „altadata are sa fie...”.

Epilog

Acestea fiind zise, am incalecat pe-o barca (spre Europa, in concediu) si v-am zis povestea sezonului 8 asa. In septembrie, vom avea un episod special, in care se povesteste cum Metodologul, cel care ne tot face noua surprize de cativa ani, are la randul lui o surpriza. Pana atunci sa ne auzim sanatosi si sa savuram sfarsitul verii.
***** SFARSITUL SEZONULUI 8 *****

Luni, August 16, 2010, 01:54 AM 

Busy S08E10: 8 lucruri pe care le urasc la Busy Season
     media: 0.00 din 0 voturi

Dupa 5 luni pline de termene, revizii, rapoarte, raportele, sefi, sefuti, POD-uri, clustere si offshorizare, a venit timpul sa tragem linie. In teorie, busy seasonul s-a terminat, in practica munca continua iar intre doua joburi cu un (h)indus si o inteleapta, as avea timp de o lista cu niste punctulete cu ce-am invatat si mai ales ce n-am invatat din busy season. Sau mai bine am putea sa refacem filmul 10 Things I hate about you . Numai ca stim cu totii ca e criza, iar cele 10 lucruri care nu-mi plac la busy season vor fi reduse la 8.

1. Utilizare

Unul dintre cuvintele pe care nu-mi face placere sa le aud este Utilizare. Dupa cum am vazut si din serial, cavalerul Independenta a facut o fixatie pentru cuvantul respectiv. Parca il vad cum venea el la sfarsit de luna, isi punea ochelarii aia rotunzi pe nas prin care nu ne putea vedea cearcanele enorme si incepea cu placa: n-avem destule ore utilizate per clienti, elvetia e in fata, daca vedeti vreunul stand peste ore spuneti-i sa puna orele pe timesheet bla bla bla. De parca ar fi fost vreun client care sa se lase impresionat de cat de mult muncim noi si sa ne plateasca mai mult.

Masurile lui Independenta? Hai sa trimitem cat mai multi oameni in anglia ca aia sunt singurii care ne primesc! Astfel, pentru aia trimisi luam bani de la englezi iar ailalti putini ramasi o sa lucreze ore peste ore ca sa termine treaba. In realitate, clientul pus fata in fata, cu posibilitatea de a-i fi crescut tariful a inceput sa semene foarte mult cu unul dintre managerii nostri. Asa ca a dat din umeri, a rostit ‚That’s ridiculous!’ iar Independenta a recurs la alta solutie: daca nu poate creste venitul, o sa scada cheltuiala. Si cu asta, ne-am scos batistuta, ne-am sters o lacrima, si am fluturat-o ca de ramas bun: La revedere, overtime platit!

2. Recuperare

Pe de alta parte, afisarea Bilantului anual al firmei a scos in evidenta altceva. Din moment ce cifra de afaceri nu poate creste, iar Dl Independenta de mai sus ne-a tot stresat sa muncim mai mult, cheltuielile directe (salarii si asimilate) au crescut iar marja bruta, numita in limbajul de lemn corporatist si recuperare, a scazut.

Ma pufneste rasul insa cand ma gandesc la masurile regelui Arthur, chipurile menite sa diminueze aceste costuri. Ma refer desigur la offshorizare si secondare.

3 Offshorizare

Unul din cele mai proaste lucruri la o multinationala e preluarea de metode de la grup. Nu numai ca ni se baga pe gat tot felul de rahaturi dar ni se mai seteaza si planuri ca pe vremea lui Ceausescu... gen.. insula X sa delege neaparat 1.000 de ore catre off-shore. Si cand spun off-shore ma refer la niste corturi in strada in care stau chipurile niste colegi de-ai nostri din Bangalore, Karachi si alte citadele ale lumii civilizate.

Principiul de baza e simplu. Daca un om din on-shore e platit cu aproape 100 de euro pe zi, ala din off-shore primeste maxim 10. Chiar daca ala din off-shore face intr-o ora cat unul din tara in 5, tot ar rezulta o economie de 50%. In realitate, toata afacerea s-a dovedit o mare pierdere de timp. Si din pacate nu al lor (bananierilor) ci al nostru. Mai pe intelesul tuturor, ne-a luat mai mult timp sa-i revizuim pe-astia decat ne-ar fi luat daca am fi facut acelasi lucru singuri de la zero.

4 Secondare

Nu, nu ma refer la faza in care unul ca mine sau ca multi altii e trimis pe-o plaja din Ibiza la dorinta respectivului pentru a lucra la filiala de-acolo. Nu, este vorba de urmatoarea situatie

- Alo, buna ziua, sunt un nene din uk, vreau sa vorbesc si io cu un manajer de la voi care se ocupa de muncitul sclavilor pe plantatie
- Desigur, va fac imediat legatura cu Mr. Ridiculous
- Mr Ridiculous la telefon

- Alo, domnule Ridicolous, m-am uitat azi pe programarea joburilor in uk si la voi pe insula si am constatat ca aveti surplus de sclavi
- Asta e ridicol, toti sclavii nostri sunt planificati la capacitate maxima
- Pai am vazut ca la noi toti sclavii sunt planificati 50-60 de ore pe saptamana iar la voi pe insula doar 40. Ar putea sa vina 10-20 de ore la Londra
- E...e....e..e. ridicol! La voi aveti joburi de va duceti 3 luni cu echipa la mama naibii si stati acolo pe un singur job pana se termina sezonul. La noi fiecare job d-asta are o saptamana, maxim doua si, desi, pe proiectul Z sclavul lucreaza 40 de ore, are chestii din urma si de la proiectele X,Y,W,S si T pentru care mai baga 10-20 de ore si uite asa se fac tot 50-60
- Zau? Pai atunci bagati voi pe planificator cate 2 ore pentru joburile alea X, Y, W, S si T si nu se mai leaga nimeni de voi
- Err..hmm...pai nu putem ca ii stricam recuperabilitatea lui Zorro si a Dlui Metodologie
- Haha! Asta deja e rdi...dri..r...rid...cuvantul ala pe care tot il rostesti mata foarte des

Urmarea? Toate joburile au fost comasate in mai putine zile iar in timpul ramas sclavii au fost trimisi prin Slough, Crawley, Oldham, Ardeer, Saltcoats si alte metropole marete si inghetate. Daca anul trecut avusesem o echipa de 6 oameni la clientul cel naspa, acum mai aveam doar 2 si aia fara pic de experienta si continuitate pentru ca cei de anul trecut lucrau prin 6 colturi ale Imperiului de la Rasarit. Asa ca cine a tras greul muncii pana la urma? Cine a tras si in ultimii 3 ani! Io!

- VA URMA -

Duminica, August 1, 2010, 02:02 AM 

Busy S08E09: Duminica - Punct si de la capat
     media: 5.00 din 1 vot

Ultima zi de lucru a saptamanii a venit pe neasteptate... Pentru cititorii netrecuti prin corporatism tin sa va asigur ca nu e nicio neconcordanta intre titlu si fraza de deschidere. Nu, dragilor, ultima zi de munca la corporatisti nu e vineri. Ultima zi din saptamana e aia la care ai mai batrani se duc la biserica (cu sau fara ghilimele) iar aia mai tineri se recupereaza dupa o noapte de betie. Pentru corporatistii in busy season insa, ultima zi de lucru a saptamanii este intotdeauna duminica, moment tocmai bun sa-ti pui intrebarea ‚De ce-o avea saptamana doar 7 zile?’

Din episoadele anterioare in Busy Season:

- Dupa un sezon 7 apatic si afectat de criza, sezonul 8 explodeaza, iar singura comparatie care imi vine in minte este numarul de episoade. Daca primul mentionat a avut doar 7 episoade, noul sezon are 11 episoade bugetate
- Unul dintre motivele unei activitati mai intense este initiativa Regelui care a inceput sa trimita oamenii in Anglia si ca atare au ramas mai putini sclavi pe plantatie, dar o alta cauza la fel de importanta este prezenta Dlui Metodologie care ne sechestreaza la birou 7 zile din 7, cate 16-17 ore pe zi.
- Presati de prea multa munca si de legislatia defavorabila strainilor, tot mai multi incep sa se care. Unul dintre dezertori este si Motanul care se zburleste tot si pleaca tantos, nu inainte insa de a-mi face o promisiune (vezi episodul 2)... financiara
- Trecand la partea financiara (ca tot intreba Silviu daca se plateste overtimeul) sa mentionam o pierdere financiara de 9.500 (cost) – 6.000 (pret obtinut) = 3.500 de euroi pentru ca ai nostri cavaleri au decis ca ma aflu in conflict de interese si trebuie sa vand niste actiuni. Conflictul de interese nu pare sa se aplice insa si in cazul Boxerului care petrece doua saptamani la client supervizat doar... de prietena lui, Blonda, totul sub patronajul metodologului care totusi ii adreseaza notele de revizie ... juniorului!!

Busy Season 08 Episodul 09: Duminica – Punct si de la capat

N-am putut sa dorm multe ore noaptea, visand adesea ca eram in fata celor 6 dosare ramase de terminat intr-o singura zi. Un calcul aritmetic luand in calcul curba invatarii imi arata ca as avea nevoie de 2x6=12 ore. Presupunand ora de start 11, ar fi insemnat sa termin la ora 23. Basca vreo jumate de ora cu cumparatul de mancare pentru pranz si seara, pauzele de sandvisuri si intrarea-iesitul in/din cladire pe usa din dos, ar iesi 23:30. Rezonabil, mai ales ca nu sunt fanul lui Mircea Badea si n-am ce pierde.

Metodologia, mana in mana cu creatia

Din pacate, socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ mai ales cand negustorul e si metodolog pe deasupra asa ca mi-am facut repede o cafea, am „revizuit” repedele rezultatele de sambata din Liga lui Mitica si la 10 eram deja in birou cu dosarele in fata. Dupa cum ma asteptam, maestrul revizuia impreuna cu Nadal, asa ca n-a aparut decat dupa ce favoritul lui si-a mai adjudecat un trofeu. Victorios de parca ar fi castigat el insusi Australian Open, M m-a intrebat din pragul usii: Hey, are we winning?. Era una din frazele lui „catchy”.

Din pacate nu castigam nimic, ci pierdeam timpul meu liber studiind dosare si indeplinind niste pretentii aiurea. Partea buna a fost ca dupa o scurta intrebare cu privire la stadiul muncii, s-a asezat in banca lui si a inceput sa-si faca partea lui de dosare. Ora 14 m-a gasit cu un sandvis in mana stanga, in timp ce cu dreapta butonam cu foc la laptop. Pozitie clasica pentru un corporatist la fiecare amiaza. Terminatul sandvisului a coincis surprinzator cu terminatul celui de-al cincilea dosar, adica al doilea pe ziua de azi. Mai aveam doar 4.

Nu incepusem insa de mult pe-al-5-lea cand vad miscare. Metodologul venea catre mine, nu cu un tiramisu drept desert, ci cu o idee mareata. Vroia sa bagam un nou tabel pentru fiecare caz/dosar in parte. O chestie prin care vroia sa actualizam situatia generala dupa fiecare etapa in parte si nu doar la final. Ideea era la fel de utila ca si cand la fotbal, dupa ultima etapa, ai vedea ziarele afisand toate clasamentele intermediare de la etapa 1 la etapa 34, doar ca sa vezi tu cum a evoluat clasamentul de-a lungul campionatului. Acum nu neg ca arata mai dramatic si telenovelistic, dar asta nu justifica totusi sa stau iarasi pana luni pentru a-i satisface impulsul lui... artistic.

Usurinta de a spune „Fa din nou”

Si daca tot a venit cu indicatii pretioase, urmatorul pas (aproape obligatoriu) pentru un manager era reminderul. Nu care cumva sa uit ca a doua zi toata treaba trebuia revizuita de catre Cavalerul Frezat. Cu alte cuvinte, nu numai ca trebuie sa termin, dar pe urma sa ne revizuim reciproc, nu care cumva sa ne scape vreo duda pe undeva. In incheiere, ca sa fie mai convingator, metodologul a adus vorba si de audit. In cazul in care intregul proiect ar fi fost selectat in esantionul auditorilor, toata cariera lui depindea de un rezultat bun. Mai pe scurt, proiectul avea un nou atribut, nebanuit pana atunci: „career threatening” !

Multumit de discurs, omul nostru s-a intors la lucru. De fapt a vrut sa se duca, numai ca ispita de a vorbi si de a-si expirma ideile lui originale era mult prea puternica pentru a nu se reintoarce catre mine. „Proiectul asta sa treaca, de restul m-am ocupat”, zice el ca si cand ar avea o mare povara. Imi amintesc brusc de „alte proiecte” si il iau la intrebari in legatura cu delegarea oricaror sarcini catre juniorul boxer. M e la fel de mirat ca si mine, spunandu-mi ca Boxerul parea cel mai cunoscutor si a crezut ca el e seniorul. Ceea ce inseamna ca ori MGR-ul nostru era atent la metodologie in timp ce vorbea cu junioru, ori ca Boxerul era deja echipat si in dispozitie de antrenament in momentul discutiei. Altminteri, cum naiba poti sa spui dupa 2 ani in firma ca nu stii care e structura departamentului?

Se inserase de mult cand, dupa 4 dosare date gata azi plus refacut pe cele 3 de ieri, sunt atacat din nou cu o intrebare intrebatoare. Daca avem la dosar nu stiu ce rapoarte financiare. Mi-e frica sa mai raspund dar n-am ce face si ii spun ca nu. „Nu? – zice metodologul curios, pai cauta-le pe toate, pune-le la dosar si mai fa si niste corelatii... tot pentru toate”. Ma iau transpiratiile. E deja trecut de 8 si Metodologia in persoana tocmai imi spusese ca trebuie sa refac un capitol din toate cele 7 dosare terminate.

O pauza suficienta intre saptamani: 7 ore

Imi vine sa urlu, sa arunc cu laptopul si sa-l strang de gat dar cu toate astea tac si rabd. Trecuse demult perioada romantica in care aveam alegerea sa protestez si sa ma impotrivesc. Daca liderul spune ca un proiect este „career threatening”, incepe sa ma intereseze si pe mine. Nu neaparat succesul proiectului, cat succesul unui evaluari corespunzatoare de la meto pentru un proiect asa important. Ca sa nu mai spun, in contextul promovarii promise, ca orice esec care pentru el ar fi fost „career threatening” pentru mine ar fi fost... money threatening! Ca sa fac o paranteza pentru cei neinitiati, it’s all about the money!! Si nimic mai mult.

Am terminat totusi aproape de ora 1, metodologul conducandu-ma spre casa o parte din drum. Pe drum, aceleasi subiecte: Cavalerul Frezat, revizii, deadline, etc. de care nu puteam scapa nici macar in afara cladirii. La un moment dat ne-am despartit, moment in care am constatat ca am mai incheiat o noua saptamana in care aveam mari sperante ca voi termina anumite chestii incepute. Multe s-au dovedit sperante desarte, fiind reportate pentru saptamana viitoare care avea sa inceapa peste numai 7-8 ore.

Aici se incheie acest lung proiect de 7 episoade, prin care este descrisa nu o zi, asa cum mi s-a cerut de catre un cotidian central dupa nefericitele evenimente din aprilie 2007, ci o intreaga saptamana OBISNUITA din viata unui corporatist. Saptamana respectiva nu are nimic deosebit fata de alte saptamani din busy season si exprima de fapt esenta vietii de corporatist in cea mai aglomerata perioada a anului: „Punct si de la capat”. Hasta el final de busy season.
***************

In urmatorul episod vom face o scurta trecere a revista a evenimentelor notabile din recentul incheiat busy season, moment oportun de a mai permite si altor personaje in afara de metodolog sa se evidentieze. Nu pentru mult timp, pentru ca personajul principal reapare in ultimul episod din sezonul 8. Iar daca pana acum am fost obisnuiti sa ne faca el cate o surpriza, de data asta cel surprins va fi el. In off side.


E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.436
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare