Sambata, August 21, 2010, 01:36 AM 

Busy S08E11: 8 lucruri pe care le urasc la Busy Season (II)
     media: 0.00 din 0 voturi

Povesteam in episodul precedent despre 4 dintre verigile lantului corporatist care ne fac viata grea in busy season si anume: utilizare, recuperare, offshorizare si secondare. Povestea nu se opreste insa aici pentru ca avem inca 4 concepte care merita explorate inainte de a pune punct sezonului 8.

5. Promovare

Nu numai in politica avem de-a face cu scandaluri uriase, ci si in corporatie. Daca in politica romaneasca, capul de afis a fost tinut saptamani in sir de Afacerea Tigareta si Tigareta II, in corporatie avem alt scandal: Afacerea Promovarea. Mai ales ca ceea ce anul trecut a fost doar o ipoteza, anul acesta s-a dovedit o certitudine: promovarile cele anuntate cu mare tam-tam in august, se decid de fapt.... in ianuarie!

Ce se intampla pana atunci? Depinde de care parte a baricadei te afli. Daca vorbim de cei 75% nepromovati (nu inventez cifre acum, statistica e furnizata de catre Blonda de la Marketing), acestia cred in continuare ca sistemul functioneaza si ca dupa un an de sclavagism vor primi in sfarsit o pozitie mai calduta. Pentru cei 25%, chinul nu se sfarseste, ci de-abia incepe in ianuarie. Pentru ca timp de 8 luni vor trebui sa fie good puppy, sa nu iasa din cuvantul sefilor, sa nu cracneasca la volumul exagerat de munca si sa pupe cat mai multe funduri. Altminteri, osul promit in septembrie s-ar putea transforma intr-o fata morgana, fiind nevoiti sa o ia de la capat.

6. Consiliere

Daca va intrebati cam care ar fi momentul si conjunctura in care cei muncitori/ norocosi/ pupatori de funduri/ vizitatoare de asternuturi ale regelui Arthur afla ca vor primi promovarea, e cazul sa introducem in scena un nou concept: consilierea. Ei bine, luna ianuarie nu se termina niciodata fara ca acest tampon al Corporatiei intre Cavaleri si sclavi numit consilier (desi in alte corporatii se numeste mentor, „buddy” sau alte vrajeli), sa faca pe mesagerul. Tot consilierul e adesea invocat si de catre diversi manageri (de obicei de culoarea abanosului sau a arborelui de cacao), cu texte „prietenoase” de genul: „Bai unique2, nu ma mai supara ca ma duc cu para la Motan si o sa afle si cavalerii..”

Dupa cum am spus insa prin episoadele anterioare, Motanului nu i-a mai placut lapticul din Corporatie si s-a dus sa miaune pe acoperisul altei firme. Cu o miorlaiala prefacuta in glascior, cotoiul mi-a spus ca-i pare rau ca nu ma mai poate consilia si m-a intrebat pe cine l-as prefera drept succesor: pe Loco sau pe Mr. Ridiculous? I-am zis ca ma mai gandesc doua zile, desi pe zilele cu pricina nu le-am folosit drept ragaz de gandire, ci doar ca pe un pretext de a amana o alegere inutila.

Amanarea s-a dovedit totusi a fi un moment de geniu, pentru ca ambii candidati s-au ocupat in full cu alti consiliati ramasi orfani dupa abandonul mieunatorului. Ca urmare, propria consiliera a Motanului si anume Directorita m-a luat sub aripa ei. E discutabil daca Directorita, singura femeie de altfel care aspira la sceptrul de cavaler m-ar putea ajuta cu ceva la promovari, dar un lucru e sigur. Toti magarii de sefi si sefuti care pana deunazi veneau cu strambe la Motan, se vor gandi de acum de doua ori (si intr-un final vor abandona), inainte sa treaca pragul unui Director/ unei Directorite.

7. Disperare

Daca ati citit serialul de la inceput, va amintiti probabil ca instabilitatea politica, economica si prin urmare si instabilitatea locurilor de munca m-au facut sa trec pragul unor „recruiteri” imediat dupa sarbatorile de iarna. In cele din urma, Corporatia a facut o miscare buna si a pastrat majoritatea angajatilor. Nu acelasi lucru il putem spune si despre unii concurenti din alte tari care s-au trezit in mijlocul busy seasonului ca n-au suficiente resurse. Disperarea era cu atat mai mare cu cat avea nevoie de oameni calificati si cu experienta bogata, resurse care, desigur, nu se gasesc pe toate drumurile.

Nici recruiterii mentionati mai sus n-o duceau prea bine. Criza economica i-a lovit zdravan, dezechilibrul dintre cerere si oferta facandu-i sa sara din pat si la 2 noaptea la auzul vreunui loc vacant anuntat de vreun angajator. Este de inteles disperarea cu care orice recruiter incerca sa cupleze orice candidat cu orice corporatie.

Unul dintre ei (sa ne referim la el ca Dan de la ASA) a fost atat de disperat (dar si de idiot) incat mi-a trimis cv-ul la toate firmele de profil din Europa care cautau sclavi. Fara acordul meu, bineinteles. Una din firmele respective (sa ne referim la ea ca 261, vom vedea si de ce), a fost la randul ei atat de disperata incat a vazut cv-ul si m-a sunat pe numarul de serviciu obtinut de pe alta filiera (alt sclav care lucreaza la ei si ma cunoaste). Fara acordul lui Dan de la ASA, bineinteles.

Deja eu eram destul de sigur pe postul meu actual, dar am intrat in joc amintindu-mi brusc de un episod din 2003. Pe vremea cand nu eram inca corporatist (si nici nu aveam ce memorii sa scriu), aplicasem la aceeasi firma, lovindu-ma de o contabila contopista la al treilea interviu. Intr-un spirit tatesc, barfitor si stupid, contopista m-a intrebat cu o sclipire in ochi ceva de contul 261 (eu de-abia iesind din facultate), tot ea oferindu-mi in cele din urma un raspuns complet GRESIT. La doar cateva zile dupa, am primit o scrisoare prin posta prin care eram informat ca au ales sa angajeze pe cineva „care corespunde mai bine cerintele lor”.

In februarie 2010, aceeasi firma 261 ma RUGA sa vin la ei oferindu-mi un contract cu mult peste valoarea medie din piata RO (dar cam 50% din cat imi ofera actualul angajator). Acum corespondeam cerintelor lor?!? Folosesc postul ca sa le spun celor ce imi citesc blogul si lucreaza acolo sa le transmita sefilor ca pot sa-si bage’n c*r contractul de munca cu tot cu contul 261 din planul de conturi al contopistei.

8. Iubiri corporatiste

Aici nu v-as recomanda sa deschideti un mp3 cu coloana sonora a unei telenovele pentru a va servi drept background pentru lectura. Nu! 99% dintre relatiile intre doi colegi corporatisti au o soarta care seamana mai mult cu „Romeo si Julieta” decat cu happy-endul unei telenovele. Nu s-au uscat bine lacrimile Mimozei dupa ce Ganesha Indianul a parasit-o pentru o nevasta nou-nouta facuta cadou (cu panglicuta) de catre parinti, ca atentia tuturor a fost indreptata spre o noua idila: Blonda si Boxerul.

El? Tipul clasic de metrosexual care se trezeste cu doua ore inainte sa iasa din casa dimineata, pentru aranjat si facut exercitii de tricepsi. Tipul care se duce in concediu fara sa-si rezerve cazare stiind ca va gasi cel putin o tipa care sa-l gazduiasca la ea. Ea? Doar o „average girl” din Edinburgh (stiti cum arata fetele din Edinburgh?), care desi a slabit vreo 15 kg, nu-si poate depasi conditia de „average”.

Daca Gamebookers sau Sportingbet mi-ar fi permis, n-as mai fi pus banii pe Steaua sau Dinamo, ci pe un sfarsit tragic al relatiei in maxim 6 luni. S-a intamplat de altfel in februarie, cand Boxerul a abandonat-o pur si simplu pe aeroportul din Edinburgh, lasand-o sa calatoreasca singura spre insula via Londra. Blonda s-a tinut tare, a revenit si a inceput sa-l improaste cu noroi punandu-ma in copy de fiecare data cand ii reprosa ca facut varza Clientul cel Naspa si ca o sa ajunga in Iad. Eu, ca un coodonator model de proiect, le-am raspuns sa discute problema cu Metodologul, care din prea multa grija pentru metodologie uitase de niste principii etice de baza.

In cele din urma, Blonda s-a mutat pe Cealalta Insula, n-a mai tinut legatura cu nimeni si nici pe Facebook (asta-i foarte grav la generatia ei) n-a mai percutat. In ceea ce-l priveste pe Boxer, nici el n-a avut o viata prea usoara. Deja era el cam arogant, dar faza cu Blonda i-a pus capac, asa ca nimeni nu l-a mai bagat in seama, fiind adesea tinta ironiilor legate mai ales de propriul cercelus si de tabietul lui de a se uita in oglinda la fiecare 20 de minute. Si oricat de dur ar fi antrenat un boxer, saptamana trecuta si-a anuntat transferul undeva in UK. Iar daca o poveste obisnuita se termina cu „au trait fericiti pana la..”, povestea corporatista se termina cu „si uite-asa au fost odata...”, sau „altadata are sa fie...”.

Epilog

Acestea fiind zise, am incalecat pe-o barca (spre Europa, in concediu) si v-am zis povestea sezonului 8 asa. In septembrie, vom avea un episod special, in care se povesteste cum Metodologul, cel care ne tot face noua surprize de cativa ani, are la randul lui o surpriza. Pana atunci sa ne auzim sanatosi si sa savuram sfarsitul verii.
***** SFARSITUL SEZONULUI 8 *****


Comentarii


    Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
    E-mail: corporatistu@gmail.com

    Cautare

    Categorii

    Aboneaza-te la insemnari


    Dracu

    CAPITAL

    Ziarul Financiar

    Prosport

    Blog Status

    Vizitatori:304.561
    Insemnari:223
    Comentarii:275
    powered by
    www.ABlog.ro
    Termeni si Conditii de Utilizare