Marti, Decembrie 22, 2009, 03:14 PM 

Aer Lingus - cosmarul unei nopti de iarna
     media: 0.00 din 0 voturi

Aer Lingus e firma aia de tepari care isi lasa calatorii in voia sortii, in miezul noptii fara bagaje si in milocului pustiului. Dupa experienta de acum un an, am zis ca mai rau de atat nu se poate. Ei bine, m-am inselat. Amarnic.

Cum am vizitat eu Bulgaria

Eram pregatit pentru ce-i mai rau ca atare nu m-am mirat cand la check-in in Londra mi-au zis ca au intarziere de o ora jumate. Nici cand intarzierea s-a transformat in doua ore. Nici cand am mai stat inca 40 de minute ca prostii in avion ca sa termine ei de numarat si de alimentat avionul. Nu m-am mirat nici cand ne-a fost explicat motivul: zapada din londra. Oricum, la ei zapada e cum e la noi cutremurul. Stii ca vine odata si-odata, dar dar fiind faptul ca se intampla rar, nu trebuie sa te preocupe. Ca atare, nu m-am mirat nici faptul ca desi se anuntase cod galben in Bucuresti dupa 8 seara, echipajul nu dadea semne deloc ca s-ar grabi.

Lucrurile pareau a intra in normal spre ora 10 seara, cand pilotul a anuntat aterizarea la 22.20, ora Romaniei. Numai ca minutele treceau, se facu 22:00, 22:10, 22:20 si nici urma de procedura de aterizare. In cele din urma se auzi si glasul din canal al pilotului dar nu ca sa anunte aterizarea la Bucuresti, ci redirectionarea spre... Burgas. Chipurile, conditii meteo nefavorabile desi toate celelalte avioane (mult mai mici) aterizau normal.

Dupa 30 de minute de senzatii tari, asemanatoare cu cele de la Dragon Kahn de la Port Aventura si o aterizare din filme d-alea cu hijacking, am atins solul Burgasului. Foarete amuzant a fost faptul ca stewardesele ne-au spus ca vom ateriza la Burgas, Romania, mentionand la mirarea noastra ca e foarte bine sa nu fi inteles pronuntia Turnului de la Otopeni. Dar ca in orice caz e Romania. Ca atare, am petrecut mult timp sa ghicim daca vroia sa spuna Cluj sau Sibiu. Odata ce misterul a fost edificat (am aterizat in Bulgaria), ne-a fost adresat un anunt foarte important: vom ramane in avion timp de jumatate de ora pana reusesc ei sa vorbeasca cu sediul central la Dublin.

Calatori in tranzit

Urmeaza nu o jumatate, ci o ora intreaga de stat in avion, timp dupa care ni se spune ca ne vom intoarce la... Gatwick, rmand sa plecam a doua zi spre Bucuresti. Moment in care avionul rasuna de vociferari. Multi se hotarasc sa iasa din avion ca sa ia un tren ceva. Se face si o votare ad-hoc, majoritatea optand pentru sederea in Burgas si plecarea a doua zis spre Bucuresti.

Moment in care pilotul se hotaraste sa fie ironic: Sa nu va inchipuiti, spuse el, ca odata ce parasiti avionul o sa va intrebe cineva:
>. Nu, sunteti pe cont propriu! Iar noi nu putem desface bagajele aici, or sa mearga cu avionul inapoi la Gatwick!
Urmeaza alte vociferari insa alegerea dintre a fi pe cont propriu in Anglia si a fi pe cont propriu in Bulgaria ne cam face pe multi sa optam pentru prima varianta.

Agitatie mare, forfota, pilotul face spume incercand sa elibereze culoarul pentru procedura standard de realimentare cu combustibil. In cele din urma, surpriza: pilotul ia din nou cuvantul, dupa ce in urma cu 5 minute ne spusese ca singura destinatie spre care ne ofera transport e Gatwick. De data asta, stupoare. Acelasi pilot ne spune csa debarcam pentru ca in maxim 5 minute vor veni 4 autocare care ne vor transporta la Bucuresti. Ca urmare, suntem rugati sa coboram si sa mergem la terminal de unde ne vom recupera bagajele de cala. Parca ceva ne impiedica sa credem, dar mergem totusi ca oile la terminal. Aici, un fel de autogara Militari, care se dovedeste a fi ... poarta de imbarcare ., unde primim niste bilete rosii de tranzit. Totul e inchis in afara de niste toalete care put. Populatia:170 de pasageri, 3 politisti de frontiera si o tuta de la informatii. E ora 0:10.

Fiecare pentru el

Minutele trec, orele trec. Cativa se strang in jurul unui american cu palarie care vorbeste la telefon mentionand cuvinte grele gen US Emabassy, IATA, si chiar BBC, NBC si ABC. Ne promite rezultate. Cu tanti de la informatii nu prea avem ce vorbi, dat fiind faptul ca in Aeroportul International Burgas nimeni nu pare a vorbi limba engleza.

In fine, la ora 2:15 primim un raspuns scris de la magarul de pilot prin intermediul tutei de la informatii. Cica lor le pare rau ca nu am ajuns la destinatia finala si ca Aerlingus ne va rambursa costul transportului de la Burgas la Bucuresti. Iar in ceea ce priveste bagajele de cala, acestea vor fi trimise la Londra si retrimise inapoi spre Bucuresti a doua zi.

Americanul cu palarie deja face spume si incepe sa se creada van Damme incercand sa forteze o usa de iesire pentru... a ajunge pe pista si a-i cere socoteala pilotului. Cativa oameni il opresc, refuzandu-i sansa unica de a-si petrece o noapte intr-o sectie de politie bulgareasca. We should stay together and I promise we will shut down their business!, vocifereaza el dand din maini.

Urmeaza liste, listute, organizari si ince cele din urma cineva care lucrase prin Bulgaria reuseste sa rezerve 3 autobuze. Alte liste. Cineva se crede meteorolog si incearca sa ne convinga ca daca plecam la ora 8 dimineata e mai sigur si drumul e mai bun. Ca atare, cineva mai include o rubrica pe lista cu intrebarea: vreti sa plecati acum sau la 8 dimineata? Acum e deja ora 3:30 si primele autocare urmau a veni intr-o jumatate de ora.

O noapte bulgareasca

Avem alte suprize. Politia nu ne lasa sa iesim nici pe cealalta iesire, inspre Plecari internationale, deoarece n-am facut controlul pasapoartelor care are loc in alta cladire. Alt shuttle bus, alta plimbare pe pista, alta autogara gen Militari.

Spun un Hello somnorosului de vames care scoate un mormait nearticulat fara a se uita prea mult nici la pasaport, nici la mine. E aproape ora 4 dar nici urma de autobuz. Asteptari. Afara ploua. Torential. La o barfa aflam ca pilotul de fapt a refuzat aterizarea (fiind prea tampit sa stie ca in 2009 se poate ateriza si daca ninge, mai ales cand ai un Airbus A220 cu comanda automata). Tot la barfe aflam ca cei de la Turnul de control Otopeni nu stiau ca noi suntem inca in Bulgaria. Intre timp apar lipitorile taximetriste care pretind 450 de euro pentru o calatorie la Bucuresti.

Se face 5. Apare si un autobuz. Nimic nu e pe gratis. Pretul e de 40 de euro pe persoana desi se pare ca nu exista un tichet individual pe care sa-l putem deconta la cretinii de la Aerlingus. Lumea se inghesuie sa urce, ca la romani. Nu mai conteaza ca in multime sunt copii de 3-7 ani care stau nemancati, nebauti si nedormiti de aproape 24 de ore. Nu-i nimic, mai e un autobuz in afara de cel programat la ora 8 care cine stie daca mai vine.

Un englez are curiozitatea sa ne numere si constata ca cei care vrem sa urcam suntem mai multi decat numarul de locuri. Un apel de genul Va rog ca cei care au scris pe lista ca vor sa mearga la ora 8 sa astepte in aeroport pare a fi sortit esecului. Urcam la buluc. Ghinionul ma urmareste. Cel din fata tocmai ocupa ultimul loc pe scaun. Asa ca ma decid sa aplic varianta Ionescu/ Dacos, adica sa stau pe scara de la mijloc. Cei din spate coboara. Soferul are o idee geniala.Ne ia banii si spune ca ne vad da la sfarsit un singur bilet pe care sa-l putem multiplica.

Tara fara sfarsit

Ora 5:15. Cele doua autocare se pun in miscare. Mu mult, doar juma de ora cand se opresc la o bezinarie la rugamintea celor care nu folosisera toaletele la aeroport pentru ca erau murdare. Pauza care se transforma din 5 in 30 de minute ca asa e la balcanici. La pauza de tigara mai aflu lucruri. Consulul Romaniei la Sofia ne daduse niste indicatii foarte pretioase la auzul necazului: Luati un mijloc de transport si veniti la BUcuresti. Cumparati apa si mancare de pe drum. Noi nu putem face nimic. Inestimabila valoare!

Plecam din nou la 6:15 Nu stiam ca Bulgaria e asa de mare. Megem si mergem si mergem. Si ploua. La 8:30 iar ne oprim. Pauzele lungi si dese... De data asta oprim in plin camp. Ocazie cu care, la intoarcerea in autocar, scara mea se umple de noroi. Noroc ca am luat niste jucariute de la duty-freeul de pe insula iar acum pot folosi plasa cu succes. Sub fund. Fund care incepe sa amorteasca rau spre ora 10. Drumul se inrautateste, e plim de zapada si nu mai iesim odata din bulgaria.

10:35 Se fac 12 ore de cand am aterizat. 12 ore fara mancare, fara apa, fara somn. Nemernicul de pilot cu al sau staff au plecat singuri cu avionul plin de sandwitchuri pe care cer de obicei 5 lire. Si pe care le vor arunca in Londra, deoarce cursa retur s-a anulat si ea.

Dupa 24 de ore

10:40 Intalnim primul indicator. O raritate albastra pe teritoriul Bulgariei. Citim: Bucuresti - 80 km. Deja prindem posturi de radio din Romania. Suntem informati prin telefon ca la Otopeni ne asteapta Realitatea Tv, incercand sa mai faca niste audienta pentru Vantu. Intrebare generala: daca tot ii preocupa asa mult soarta noastra, de ce n-au trimis dupa noi autocare la Sofia?

10:50 O fetita de 6 ani cedeaza in urma stresului. Vomita, tuseste, e calmata cu greu si in cele din urma oprim din nou la Ruse. Cedez si eu foamei si patrulez dupa un birou de schimb, in apropiere fiind un Kaufland. In cele din urma imi iau niste gogosele cu 2 leva adica 5 lei. Lumea nu pare sa se grabeasca acasa. Plecam de-abia la 11:25

11:35 Vizualizez patul in timp ce ne oprim din nou in vama. Dar si scandalul imnes pe care-l voi face la intoarcere celor de la aerlingus. Mai e o ora daca nu e drumul prea rau. In tara, lume multa care taie porcii in curti. Pot sa vad toate astea, deoarece doi oameni au coborat la Giurgiu asa ca am prins in sfarsit un loc.

13:00 Cobor pe sol bucurestean in apropiere de statia de metrou Tineretului. Era programata Unirii dar soferul nu intelegea decat bulgara. Ajung la destinatia finala Obor foarte aproape de ora 14. In urmatoarele 24 de ore am stat mai mult in pat.
Bagajele inca nu mi-au venit dar asta va face obiectul urmatoarei insemnari. Intre timp, Aerlingus nu a publicat nimic pe situl oficial despre incidentul deosebit de grav (abandonare de pasageri fara bagaje intr-o destinatie intermediara). De ce-ar face-o? Teapa e la ordinea zilei.


Comentarii

  1. Flaviu

    Imi pare rau ca ai avut ghinionul asta. Ma consider norocos ca ieri am stat doar cca 2 ore pe pista la OTP, ca ningea prea tare ca sa decoleze AirLingus-ul.


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.320
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare