Joi, Decembrie 17, 2009, 02:01 AM 

Recuperabilitatea (featuring Zorro)
     media: 0.00 din 0 voturi

Criza in care mediul economic global dar mai ales maroniii au aruncat corporatia i-au determinat pe sefi sa-si assume obiective. Cine i-o fi tinut sa nu le urmareasca si inainte nu stiu, dar cert este ca de la 1 septembrie au zis: Gata dom’le, de-acum incolo trebuie urmarita recuperabilitatea pe fiecare contract! Sub nicio forma sa nu mai prindem recuperabilitate sub 60% pe vreun proiect!

Ce poate face o minte odihnita

Acum ce recuperabilitate e aia sub 100% e greu de banuit. Tot ce stim este ca sefii urmareau un raport de genul venituri/ costuri. Care costuri, numai costuri nu erau! O minte obtuza si inchistata de pe undeva din Londra, stabilise o rata orara, fara nicio legatura cu realitatea, pentru fiecare sclav de pe plantatie. Rata orara care era de vreo 10-15 ori (in functie de pozitia in corporatie) mai mare decat banii intrati in contul sarmanului truditor pentru ora respectiva.

Mintile luminate ne impusesera sa facem si un buget la fiecare proiectel. Chipurile, orele bugetate pentru fiecare sclav urmau a fi inmultite cu rata lu Peste, produsul fiind “costul proiectului”. Tariful negociat urma a fi raportat la “cost”, fractia respective dand nastere la un monstru: “recuperabilitatea bugetata

Din pacate, lucrurile nu se opreau aici. Proiectul trebuia urmarit saptamana, iar la sfarsit se tragea linie. Orele lucrate (luate de pe timesheet) urmau a fi inmultite cu aceeasi rata, rezultand “costul efectiv”. Tariful, déjà incasat, era impartit mai departe la “costul efectiv”, dand nastere celui de-al doilea monstru: “recuperabilitatea efectiva”. Se calculau si economii/ depasiri fata de plan, fix ca pe vremea lui Ceausescu.

Si tragismul situatiei este ca nu se termina aici. Recuperabilitatile astea duc de obicei la evaluarea performantei unui manager. Bineinteles, rata bugetata nu putea fi sub 70%, stiindu-se ca de obicei cea efectiva va fi cu 10% mai mica. Adica recuperabilitatea perfecta de 60% din pretul primit in conditii de taxare orara. Bullshit!

Socoteala de acasa

Vine sedinta cu cavalerul si cu Zorro sa punem tara la cale. Zorro are in fata bugetul, incercand sa scada mai mult din cheltuieli. “Nu vad nici un risc cu privire la conturile bancare”, spuse el convins sperand ca strategia mostenita de la mafia maronie va da rezultate si de data asta. “De ce nu?”, raspunse repede cavalerul, unul dintre cei experimentati si intelepti de pe insula, de altfel. “Pai….., se incurca maroniul, au un oarecare control”. Zorro ar fi trebuit sa stie ca punctul asta nu e deloc negociabil, chiar daca e destul de munca, asta prin natura profesiei pe care mai mult o dezonora. A trebuit sa-I reaminteasca cavalerul de ce.

Datorita bugetului… zise el din ce in ce mai putin convins, nu am rezervat niciun junior. Unique2 e destul de experimentat de altfel." Mie parca imi aluneca un pantof in sus impotriva gravitatiei. Dupa un moment de gandire, cavalerul spuse: “Fie! Ma intereseaza sa fie gata intr-o saptamana, nu conteaza cum”. Cu alte cuvinte, scopul scuza mijloacele. Asa a inceput si Machiavelli.

Intr-un fel, Zorro nu era prost degeaba. Stia ca daca ar fi fost si un junior in peisaj, as fi pierdut ceva timp sa-l fac sa inteleaga ce trebuie sa presteze. Ca sa nu mai spun ca pe urma ar fi trebuit sa-l corectez. Iar juniorul, neexperimentat si cu mintea la facebook, la petreceri si la veverite/ veveritoi, nu si-ar fi adus aportul intr-o asa masura la contributia maretului proiect.

Pe scurt, Zorro isi facuse urmatoarea socoteala acasa. Pun lei in loc de adevarata moneda (mult mai puternica), iar cifrele sunt oarecum rotunjite:
- Una bucata sclav senior (adica io): 40 h x 150 lei/h = 6.000 de lei
- Una bucata revizie maroniu (adica Zorro): 8 h x 200 lei/h = 1.600 de lei
- Una bucata revizie cavaler semnatar: 3 h x 500 lei/h = 1.500 de lei
- Una bucata revizie cavaler ethnic: 2 h x 450 lei/h = 900 de lei
Total “costuri”: 10.000 de lei
Pret jumulit de la client: 7.000 de lei. Rezulta recuperabilitate bugetata : 70%

Socoteala din targ

Lucrurile n-au stat insa la fel pe hartie. Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ. Am dat de niste hartogarii neasteptate, a trebuit sa fac munca “cu umarul” (treaba de junior), ceea ce mi-a mancat inca o ora-doua in plus in fiecare zi. In total, 6 ore suplimentare adaugate la cele 9 pe care a trebuit sa le prestez pentru jobul anterior (Dl. Metodologie nu s-a lasat pana nu mi-a mai trantit 25 de note de revizie ca nu-I respect metodologia). Care va sa zica, a trebuit sa muncesc zilnic pana la 9, intrand intr-o stare avansata de oboseala care mi-a diminuat mult din randamentul urmatorului proiectel.

Fireste, pe Zorro nu-l interesa asta. Pentru el a fost doar o depasire de 6h x 150 lei = 900 de lei. La asta s-a mai adaugat inca 2 ore din timpul, caci nefiind niciun junior , maroniul a trebuit sa semneze absolut fiecare pagina si document ca revizor. Ar mai veni inca 2h x 200 lei = 400 de lei. Dar ce mai conteaza insa toate astea cand costul total a fost de 11,300 de lei iar recuperabilitatea finala de 62%? Fiind peste 60%, a fost considerat un manager eficient.

Cu totul alta ar fost situatia in cazul scenariului B, cea care ar fi avut protagonist si un junior. Si pentru ca EU sunt scenaristul, vorbim aici de o hot-top blonde la 21 de ani. Juniorul (sau blonda) ar fi consumat 40h x 100 de lei = 4.000 de lei. Las aici sucurile si prajiturile oferite cu mare generozitate de catre echipa. V-am spus ca eu sunt singurul din echipa, nu? Preluand o parte din sarcinile mele, eu as fi lucrat doar 31, ducand la o economie de 9h x 150 lei adica 1.350 de lei. Dar… tragand linia, rezulta o depasire de 2.650 de lei si o recuperabilitate de 53%, absolut inacceptabila pentru un manager de succes ca… Zorro.

Ce spune contabilul (necontopist)?

Este cazul insa sa lasam deoparte aberatiile lui Zorro si sa luam niste cifre de pe state din contabilitate, sau mai bine din contul bancar al corporatiei. Cont care, dupa cum stim, a fost creditat de catre client cu 7.000 de lei. Firma a trebuit sa-i plateasca corporatistului unique2 55 de ore (40 normale + 15 suplimentare). Din pacate pentru mine (altminteri, scriam postul de pe yachtul privat), nu cu 150 de lei, ci doar cu 15 cat scrie in contract. 15 x 55 = 875. La aceasta cifra mai adaugat sporul de ore suplimentare de 50%: 15 x 15 x 50% = 112. Un total de 987 de lei pe debit. Buni si-aia.

Urmeaza Zorro care-si trage si el partea leului: 10h x 20 lei = 200 de lei. Basca sporul de ore suplimentare: 2 x 20 x 50% = 20. Deci inca 220 de lei irositi pe fundul lui Zorro. Cavalerii mesei rotunde isi trag si ei 5h x 100 lei = 500 de lei pentru revizii. Numai ca, oricat de mult ar incerca Zorro sa impiedice evidenta, mai ramane un junior de platit. Junior care, desi stat degeaba toata ziua (de fapt, a „lucrat” pe facebook) ca n-a vrut Z. sa-si „strice bugetul”, el, figureaza totusi pe statul de plata. Fie ca munceste sau nu. Ca si mine, ca si voi, ca si Mircea Geoana cu voaia Dvs, primeste un salariu fix indiferent de orele (ne)lucrate. Si care pentru 40 de ore state pe facebook si BBC a incasat 40h x 10 = 400 de lei.

Tragem inca o data linie si afalam totalul debitului de pe contul curent al corporatiei: 987 +220 + 500 +400 = 2.107 de lei. Soldul contului (7.000 – 2.107 = 4.893 de lei) reprezinta adevarata eficienta si asta nu v-o spune nici Zorro, nici regele Arthur, nici metodologia lui Peste, ci ne-o spune Banca. Ne-o spun Trezoreria, contabilitatea, registrul de casa si orice alte documente care ne arata unde merg banii. Bani care, dupa finantarea unor cheltuieli prostesti de genul noului sediu (ufff, ma tot tin sa continui), ajung tot in buzunarul cavalerilor.

Daca n-ar fi, nu s-ar povesti

Sa ne uitam putin si asupra scenariului B, cel considerat ineficient de catre Zorro, datorita recuperabilitatii reduse. In cazul de fata, eu as fi lucrat doar 31 de ore. Restul de 9 mi le-as fi petrecut rezolvand notele de revizie ale D-lui Metodologie. Ca atare, as fi ajuns si eu acasa ca omul la 6, lucrand la alte aspecte mai importante cum ar fi o burta mai mica si un rank mai bun la FIFA 10 (in prezent doar 1.847 pe Wii). Firma ar fi fost si ea avantajata, nemaiplatind ore suplimentare, deci economisind 112 de lei.

Juniorului (adica blondei, ca e scenariul MEU), ii va plati la fel, cat scrie in contract. Numai ca in situatia asta ar fi castigat experienta iar seniorii ei din busy season vor pierde mai putin timp explicandu-i ce trebuie sa faca. Cat despre Zorro, acesta nu ar mai fi fost nevoit sa semneze toate prostiile de documente (fiind deja semnate de catre doua persoane, eu si blonda). Ca atare, ar fi terminat si el in maxim 8 ore si ar fi ajuns acasa la nevasta cea cumparata mai repede. Firma ar fi castigat din nou, nemaiplatindu-i cei 20 de lei ore suplimentare.

Tragem iar linie si observam ca in cazul scenariului „ineficient”, firma ar fi economisit de fapt 132 de lei, adica o economie de 6% si nu o ineficienta de 17% asa cum aparea din datele lui Zorro.

Ce a fost mai intai? Oul sau gaina?

De unde ajungem din nou la intrebarea regelui Arthur: „Cum este posibil sa creasca overtimeul in firma cand foarte multi oameni stau degeaba?” Ei bine, uite ca este posibil. Ei bine, uite ca se intampla… Pentru ca toti cavalerii lui aproba astfel de aberatii fara sa analizeze in prealabil resursele neocupate. Aparent, King Arthur a gasit o solutie. Din vara, nu va mai plati overtime decat pentru proiecte speciale bugetate ca atare. Ei bine, nu asta e solutia (in paranteza: Solutia e asta, domnilor caveleri!)

Zorro va continua sa termine joburi si va fi laudat pentru o recuperabilitate minunata. Dar unique2 si alti sclavi vor fi tot mai obositi si vor intra in busy season epuizati. Randamentul lor va fi scazut si nu se vor putea concentra. In plus, vor trebui sa lucreze cu niste juniori fara pic de experienta , pentru ca pana atunci nu fusesera alocati pe niciun proiect. Pentru a nu strica recuperabilitatea unor idioti. Practic, vor finaliza mai putine joburi decat normal iar asta se va traduce in bani mai putin pentru firma.

Regele Arthur va arata din nou teatral inspre criza si va drege treaba prin masurile sale celebre: inghetari salariale, nepromovari etc. Asta spre confuzia totala a lui Zorro si a altor cativa manageri maronii care nu vor intelege de ce nu primesc prima de Pasti (la ei se numeste prima sezoniera probabil neavand Pasti) cand ei au terminat de fapt 2009 cu recuperabilitatea recuperabilitatilor.


Comentarii

  1. Flaviu

    Vrei sa spui ca un client inghite galusca 'salariul unui angajat senior EY (sau big 4) este de 150 lire/ora' :o ?


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.625
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare