Luni, Noiembrie 30, 2009, 01:34 AM 

Hac! Eu cu cine (nu) votez?
     media: 5.00 din 1 vot

Ipostaza cetateanului turmentat din ‘O scrisoare pierduta’ m-ar poate prinde din ce in ce mai bine de cand am fost trimis din nou intr-o delegatiela Londra. Desi se spune ca Londra e frumoasa, nu pot sa uit ca totusi voi fi acolo in decembrie si nu pot sa uit vorba comandantului: Iarna.. nu-I ca vara. Ca sa nu mai vorbim de alta vorba la fel de celebra dar mai noua: Afara… ploua! Ca ploua sau ninge (asta mai rar, dar in februarie londonezii au vazut-o si pe asta), un lucru este cert: e frig!
Asocierile cu prostanacul

Metoda originala a londonezilor si a locuitorilor tarilor nordice in general de a se incalzi nu are nimic in comun cu hidrocentrale, termocentrale sau alte central conventionale. Centralele lor constau in sticle PET, cutii sau in pahare nenumarate servit de o chelnerita sexy prin puburi. Cum eu sunt din fire o persoana foaaarte… adaptabila (), n-ar fi exclus ca dimineata de 6 decembrie sa ma gaseasca mahmur, intrebandu-ma ca cetateanul din Caragiale. Ei da, daca pe insula nu exista niciun consulat si nu mi-am putut exercita dreptul, in Londra pot. Dilema este insa alta: pe cine?

Pentru un corporatist, politica e subiectul cu cel mai scazut interes. De marinar, auzisem de mult, mai mult de la Divertis sau cronica carcotasilor , fiind un clasic al oricaror emisiuni umoristice. Maxima ‘Iarna nu-I ca vara’ l-a consacrat definitiv. Cat despre prostanac… ei, nu, nu de la Ilici am aflat prima data. Primavara lui 2005 si congresul PSD au adus al doilea moment in care am auzit de el (cu ajutorul celebrei porecle), cand aflat la Cluj la client n-aveam ce face seara acasa decat sa ma uit la tv.

Mintea umana face asocieri uimitoare intre evenimente si diverse nume, melodii, locuri. Cand ascult 2 Unlimited, imi aduc aminte de scoala generala. Daca il vad pe Hagi la tv, imi aduc aminte de liceu. Iar cand aud numele de Geoana, imi aduc aminte de cea mai neagra perioada a existentei mele corporatiste: cea de la sfarsitul anului 2002. Perioada in care un absolvent de facultate se putea considera fericit cu un salariu de 100 de dolari. Perioada in care posibilitatea de a te angaja fara nicio pila sau recomandare era comparabila cu cea de a castiga la pronosport categoria a treia. Perioada in care singura posibilitate a unei firme de a scapa fara amenzi de la fisc era de “a se imprieteni” cu cei care controlau.
Semnele de intrebare din 2002

Intr-un spatiu realmente insalubru si in care inghetam efectiv de frig pentru 60 de dolari pe luna, tanti Carmen alias patronul jecmanitor trona in haina ei de piele expunandu-si ideile de mare ‘manager’. Tara asta e in haos. Si nu are sa-si revina, daca voi astia tineri nu alegeti un presedinte tanar si destept cum e Mircea Geoana!. Acum ce treaba avea haosul tarii cu faptul ca din zgarcenia ei, o conducta inghetase si trebuia sa folosim o toaleta insalubra nu stiu. Si nici nu stiu cum ne-ar fi scos din situatia asta Mircea Geoana.. Nu stiam ca ar avea intentia de a candida vreodata si nu intelegeam ce treaba avea Geoana in toata discutia asta.

Treptat-treptat, am inceput sa inteleg. Am inceput prin studierea contractului de inchiere. Hupita pusese laba pe un ditamai teren in sectorul 1, nu departe de gara. Nu prin forte proprii, ci prin intermediul Administratiei Pietelor unde barba-su era mare director. Si cum pe taranca nu prea o ducea capul sa scoata bani din afacerile ei (una cu plafar si una cu tevi), banii erau recuperate din sub-inchirierea unei (bune) parti din teren. Acum ca in contractul initial de inchiriere era o clauza care interzicea sub-inchirierea, pe cei doi soti nu-i mai interesa. Doar aveau spate la Administratia Pietelor, institutie sub-ordonata Primariei de sector.

Urmatorul lucru care-ti sarea in ochi era cand intrai pe terenul respectiv si mai departe in cladire. N-aveai sa vezi niciun calculator, sau orice alt instrument de calcul. N-aveai sa vezi o casa de marcat (desi regulamentul spunea ceva inca de pe atunci). Oricat te-ai fi invartit, nu puteai gasi un cuier, de rafturi nici nu putea fi vorba. Adesea lipsea si hartia higienica. S-ar spune ca nu erau bani. Asta pana ieseai prin curtea din spate si vedeai un Ford Mondeo ultimul tip. O masina care la vremea aia costa cat un apartament de 3 camere in Militari, cat salariul mediu pe 10 ani sau de vreo 100 de ori cat toate bunurile puse la dispozitia noastra in micutul spatiu. Cu ce bani? Cu aia de la primariile pesediste de sector subordonate caracatitei administrative rosii.

In fine, nici contabilitatea maghernitei nu te putea lasa fara mari semne de intrebare. Desi pierderile erau din ce in ce mai mari (La ce bun sa ai profit? Cu cat e mai mare profitul, cu atat e mai mare impozitul) iar banii invetiti in dugheana erau inexistenti, taranca traia din ce in ce mai bine (haine, servicii, scoli pentru copii). De ce? Celor doi soti hoti nu le trebuiau profit, le trebuiau doar firma. Prin care sa sustraga niste bani murdari de la mafia pesedisto-voiculista in schimbul serviciilor de pupat in cur. Mafie care pregatea inca de pe atunci drept cap pe ministrul de externe MG, fapt care explica si tentativele ei jalnice de a-I cauta noi votanti si de a-si asigura ei continuitatea in hotii.
Nu, mersi

Asa ca nu, tanti Carmen, duminica n-am sa votez un baiat (acum mai putin) tanar si destept ca Mircea Geoana! Nu de alta, dar de la terenuri din Grivita, ai sa ajungi matale sa jonglezi cu hale si uzine. Si problema e ca nu esti singura mataluta. Ca tine sunt muuuulti, lantul comunist al slabiciunilor a avut grija sa aiba multe zale cuprinzand toate rudele de gradul I, II si III al fiecarui director, director adjunct, secretar sau ce-o mai fi de la orice institutie de stat (fie ea scoala, spital, administratie sau puscarie).

Mersi, madam Carmen, dar nu vreau un baiat (acum mai putin) tanar si destept ca Mircea Geoana! N-as vrea sa renunti tu la acel Ford Mondeo pentru a jubila dintr-un Lamborghini. Sau ca fi-tu, acum major sa agate pitipoance cu un Mercedes S-Class Saloon. Si nici n-as vrea ca fi-ta sa primeasca cadou la majorat un Audi RS4 nou-nout. Nici ea, nici zecile de mii de odrasle carora omul nostru le este dator pentru sprijinul acordat.

Si nu, tanti Carmen, n-avem nevoie de un baiat (acum mai putin) tanar si destept ca Geoana, asa dupa cum nici Romania nu are nevoie de inca cateva mii de firme capusa care sa ne fure veniturile, oricum din ce in ce mai afectate de criza. Asa dupa cum n-avem nevoie nici de moguli, de mafia petrolului, de antene, realitati, realizatori spagatisti sau de profesori de istorie retardati. Nu, tanti Carmen, nu domnilor cu antene, duminica nu voi vota pe baiatul vostru tanar si destept!
P.S. Un articol din 2007 scris de moi, la fel de actual.

Later edit: Se pare ca voi pleca totusi vineri din Londra. Inapoi pe insula, ia sectie de votare unde nu-i. Vorba lui dracu: “votul electronic sau la distanta au avut grija sa nu-l introduca. se pare ca astia de peste granita sunt foarte indisciplinati, si nu voteaza niciodata asa cum trebuie. si nici nu pun botul la un kil de ulei sau o punga de zahar.”. Asa ca, ai noroc, prostanace. N-o sa pot vota impotriva-ti. Mai raman cititorii.

Vineri, Noiembrie 20, 2009, 11:16 PM 

Ajutor umanitar - Razvan, Deloitte
     media: 0.00 din 0 voturi

buna. nu stiu daca de prin toate canalele pe care a circulat deja, povestea lui Razvan, coleg la Deloitte, a ajuns si la tine.

daca nu:
- http://www.razvan-zainescu.eu/home/
- http://razvanzainescu.wordpress.com/about/

te rog si sper sa duci vorba mai departe si sa fim citi mai multi aproape de el, fiecare cum poate.

de raluca in data de 2009-11-20 14:08

Marti, Noiembrie 17, 2009, 01:06 AM 

De ce? De campanie (electorala)
     media: 0.00 din 0 voturi

Seara corporatistului trimis in delegatie in Anglia este mult mai putin spectaculoasa decat s-ar putea crede. Exilat adesea intr-un satuc in care si-a gasit clientul sa-si faca parc industrial , intr-un hotel in care nu e nici sala, nic internet, nici televiziune prin cablu decat cu plata suplimentara, aruncatul la privirea la BBC pare a fi singurul sport la indemana. Si ce vede? Vede niste idioti cu bani si masini care au ajuns... in Romania



Dupa ce isi fac de cap si isi imagineaza ca Romania e tara in care se arunca cu pietre in tigani, distrug total un Sandero nou doar pentru ca le face placere, inconstientii ajung in Transfagarasan unde ii puteti vedea lasandu-se in voia sorti.





Din pacate, nu le-a iesit nicio groapa in cale, asa ca cei trei retardati au ajuns la urmatoarea destinatie: Casa Poporului . Televiziunea de propaganda a mogulului, detinatoarea drepturilor tv in Romania, s-a grabit sa ne prezinte imaginile de la filmari. Filmari la care, au dat dovada din nou de inconstienta alergand cu cateva sute la ora prin tunelurile din Casa Poporului.





Conform Evenimentului Zilei, Antena 3, postul românesc care transmite emisiunea auto „Top Gear”, nu ştie exact când va difuza episodul „Decapotabile în România”. Antena 3 a oprit transmiterea emisiunii la începutul campaniei electorale. „Nu este ceva sigur, se discutase ca acest episod să apară şi la noi, în decembrie, dar nu este nimic stabilit”, a declarat Carla Donciu, PR Antena 3.

Eee, lasa ca stie corporatistu de ce nu a fost difuzat. Conform emisiunii de pe BBC, permisiunea (inconstienta de altfel) de a galopa prin tuneluri a fost acordata de un inalt demnitar. Care demnitar? Uite, asta, votai-as protejatu duminica!


Luni, Noiembrie 16, 2009, 01:39 AM 

Offshorizarea
     media: 0.00 din 0 voturi

Wud you giv me yur account number coz I wud like to check it? Daca va suna familiara fraza asta, inseamna ca stiti deja despre ce este vorba. In clipa asta nu cred sa mai fie corporatie care sa lucreze cu clienti si sa nu-si fi tras vreun call-center prin India. Chestia se numeste offshoring si, conform institutiilor de specialitate, are la baza 3 motive: bani, bani si iar bani. Sau cel putin asa am tradus eu large talent pool, low cost si fast turnaround time din engleza de business.
Servicii globale partajate

In principiu e simplu. Ai multi clienti persoane fizice, foarte multi sunt batuti in cap (aia de-au lucrat la *222 sau la 444 stiu ce zic), localnicii nu accepta un job de consultant relatii clienti decat daca e binisor platit… Asa ca, daca sa zicem ca esti angajator in UK si nu vrei sa platesti pe unul cu 24.500 de dolari pe an pentru treaba asta, iti cari tot call centerul in India unde platesti un bindi cu 2.300 pentru aceeasi munca. Ii dai un calculator, ii dai o lista cu ce sa zica, ii arati butonul de punere in asteptare, si gata. Ca pe urma te injura clientii ca nu inteleg accentele mandrilor, asta-i alta poveste.

De cateva luni insa, corporatia mi-a rezervat o noua surpriza, tocmai cand faceam planificarea unui job, aflat la a patra editie. Desi la precedentele 3, avusesem drept ajutor (sau mai putin ajutor) un incurca-lume aflat la al doile an in firma, de data asta situatia era schimbata. Plannerul arata foarte clar o debutanta dar si doua nume „non-english” care numai din biroul nostru de pe insula nu erau. Descrierea biroului din care faceau parte era cat se poate de edificatoare: sevicii globale partajate.

Ei da, traisem s-o vad si pe asta. Ajunsesem sa intram si noi in clubul select al offshorerilor si sa offshorizam consultanta in India. Totul parea o gluma proasta mai ales stiind ce probleme punea clientul respectiv. Desi eram la al patrulea semestru, totusi nu puteam spune ca am inteles tot ce facea. Iar dasteptu asta de manager de prin centrul Africii vroia sa invat doi bolovani in cateva zile destule chestii incat sa-i tin ocupati doi saptamani. Si asta de la distanta.
Aici sunt banii Dumneavoastra

Cum domnul colorat avea idei mari, a trebuit sa ma lupt cu ei inca din partea de planificare. Cica sa ne ajute sa transpunem formulare dintr-un format in altul. Zis si facut. Dau eu un mail peste Pacific spunandu-le sa gaseasca in retea noul formular, sa ia formularul existent din dosar si sa puna datele din vechiul formular in noul formular. Ca de, cam cu asta ne chinuie mai nou corporatia, sa avem formulare la zi care se schimba din luna in luna. Mail de raspuns peste 3 zile: Nu putem accesa formularul nou, ca n-avem InfoPath instalat pe calculatoare!

Noroc ca m-a trimis corporatia unde a intarcat mutu iapa pentru vreo 3 saptamani si l-am lasat pe manajer sa se spele cu ei pe cap. Numai ca intr-un final am revenit pe insulita, decis sa ma lupt cu toti, cu indieni offshorizati, cu juniori noi, cu clientul dificil si sa o scot la capat pentru a patra oara. Organizez eu intalnirea cu echipa, invit si pe indieni, pe manajer ia-l de unde nu-i. Le dau eu tema, le aloc sarcinile cu cel mai putin de gandit si cel mai mult de lucrat si astept. Astept. Astept. Marti seara ma trezesc cu un mail ca unul din ei nu mai poate sa lucreze ca a fost alocat pe un alt job. Si ca daca vreau sa vorbesc cu coordonatorul de pe insula sa-l rezerve pentru saptamana viitoare.

Pai de rezervat fusese si saptamana asta! Iar clientul nu-i astepta pe ei! Clientul vroia sa stie ce-am facut pana la sfarsitul saptamanii! Asa ca l-am lasat in plata Domnului (sau a elefantului cu nu stiu cate picioare si brate) si l-am asteptat pe al doilea hindu sa vina cu rezultate. De venit a venit un alt mail, miercuri la pranz dar nu de la ei ci de la o tipa din Londra (cu nume la fel de non-english). Care imi spunea ca datorita nu stiu caror angajamente, nici unul din cei 2 hindu mititei nu mai pot continua saptamana asta. Si ca atare sa-i rezerv saptamana viitoare.

Mai mult, culmea nesimtirii, tipa gasea de cuviinta sa-mi atraga mie atentia ca le-am scris mititeilor pe mail, care protocol chipurile n-ar fi agreat. Cu nervii in pioneze, l-am intrebat pe al doilea mititel cam ce-a facut pana atunci si daca mai poate sa lucreze SAPTAMANA ASTA. Raspunsul a fost clasic: nimic in 3 zile. Un raspuns mai larg l-a dat iar tipa din Londra, la fel de neintrebata care s-a ofuscat ca desi imi trasese atentia, iar am folosit mailul ca mijloc de necomunicare ceea ce e neacceptabil bla bla bla bla. In fine, am pus o regula in Lotus Notes sa-i arunce la gunoi toate mesajele instant si l-am lasat pe manajer sa se spele pe cap cu ea si cu toti offshorizatii.

Am reusit sa termin treaba ca si in anii trecuti, cu ore suplimentare , week-enduri muncite, tot tacamul. Peste o saptamana am primit o invitatie la trening despre offshorizare. Ca asa-i la noi, mai intai e practica, si pe urma e teoria. Intamplator sau nu, trainerul era tot un indian care a enumerat avantajele: Bani, bani si iar bani. Sau rata orara de doua ori mai mica, curba de invatare in crestere si numar mare de angajati (care pana la urma s-a dovedit insuficient in exemplul nostru). Am retinut totusi ca se poate folosi mailul, doar ca nu si cu atasamente continand informatia de la client. Acum de ce naiba mailul nu e sigur iar rahatul ala de software de networking care se blocheaza din ora in ora e sigur? In fine…

Pentru ca probabil se plictisea, trainerul a apucat sa ne spuna si o chestie pe care nu cred ca ar fi trebuit s-o spuna. Chestie auzita de la trainingul de manageri la care fusese invitata si bossul al mai mare al corporatiei, ala din America. Cica forta planetei se muta de la vest la est, lucru recunoscut si de olaba (sau obama, cum s-o zice) iar ei, saracii, nu pot decat sa se adapteze la asta. Hai sictir!

Acest post se incheie, spre surprinderea generala, aici. Corporatistu’ nu mai are resurse de inspiratie, asa ca se gandeste sa offshorizeze bloggingul in India. Iar cititorii se plictisesc sa citeasca atata, asa ca vor offshoriza cititul in Filipine urmand a primi un rezumat de la o faţă rotundă. In timpul câştigat, se vor uita pe Antena lui Felix unde niste chinezi vor crea continutul materialelor offshorizate de Galmea si Spam. Care materiale vor fi sumarizate si transmise mai departe spre informarea lui Base direct din Guadalajara, unde pentru cativa pesos mexicanii ii vor multumi Piratului pentru offshorizare.

Miercuri, Noiembrie 11, 2009, 01:44 AM 

Corporatia se muta (I)
     media: 0.00 din 0 voturi

Desi pare greu de crezut pentru un corporatist cu state vechi ca mine, tocmai am experimentat prima mutare de sediu din istoria mea de angajat (model) al unei firme multinationale . Placa zilei, pe numele ei “in curand ne mutam intr-un sediu mai mare si mai modern”, a fost fredonata pe insula inca din anul 2005, conform relatarilor lui Petrica, fara ca ideea sa fi fost concretizata in vreun fel in ultimii 4 ani. Pe vremea aia, mareata corporatie se afla intr-un casa ca-n povesti, cu vedere la oceanul albastru, incadrata foarte bine in peisajul de mai jos.


Casa a fost primitoare pentru toata lumea, angajati mai vechi sau nou veniti. Aici a debutat Petrica in cariera de tiran pe insula. “Aaaa, casa asta n-are pereti de sticla”, a grait el. Tot aici, si-a instalat prima data Stinkatorul Indian duhoarea. “Aaaa, spunea el in timp ce altii se tineau de nas, casa mea din India e mai mare!” Aici cred ca ghiciti ce-au intrebat ceilalti in gand. Incepe cu “De ce” si se termina cu “India”. Nici maronii care s-au peregrinat n-au rezistat prea mult fara sa strambe din nas: Sediul asta e o casa de locuit, nu e firma. E o rusine!, au concluzionat ei.

Amu’ cativa ani insa, in vremuri uitate, pe cand Dinamo inca mai castiga titluri de campioana iar corporatistul de fata tocmai se stabilise pe insula, mai-marii din imparatie au dat vestea cea mare: “Am semnat contractual de chirie, in ianuarie 2008 ne mutam!”. Daca pana atunci ne multumeam cu raspunsul “intr-un sediu mare si modern”, de data asta Regele Arthur a ridicat mana si a aratat niste macarale spre nord. Urma sa ne mutam intr-o zona… “moderna”, cu sedii de corporatii intr-o zona… cum e asta

VA URMA (cand n-o sa ma mai exploateze maroniul asta de mi-e manager acum si voi putea pleca de la serviciu pana la ora 10 seara)

Luni, Noiembrie 2, 2009, 01:46 AM 

Codul lui Zorro
     media: 0.00 din 0 voturi

Maroniul Zorro mi-a aratat saptamana trecuta ca poate avea si altceva in cap decat sa traga de timp si sa se sustraga de la munca. Actiunea s-a petrecut intr-o ambianta plictisitoare, ca acelea care pot avea loc doarpe la cate-un training. Ocazia a venit cand, ironia sortii, corporatia l-a desemnat sa se ocupe de trainingul de management skills pe… Marele (h)indus.

Care hindus, in loc sa-si spuna acolo monologul dat mura in gura de sefii din Londra, a inceput sa abereze. Printre altele, coloratul cu chip de maimuta a strecurat ideea ca el a devenit Mare Sef tocmai datorita ... charismei lui si a abilitatilor manageriale. Auzi, ba, ipocritule, asta sa le-o spui tu copiilor ala consiliati pe care trebuia sa-i ajuti sa promoveze!!
Enuntul codului

Dar nu despre (h)indus vom vorbi noi astazi. Ci despre pauza de masa care (desi de 60 de minute in contractul de munca) devenise 35 de minute la initiativa maimutei. In cele din urma, pauza s-a dovedit prea mare la ce mancare aveam. Dupa ce am infulecat mai mult in sila cateva bucati de pui prajit puse pe un bat plus unul dintre putinele sandwitchuri care nu era cu mancare de mare, m-am indreptat grabit sa-mi iau o ceasca de cafea, cat sa nu-mi pice capul pe masa in fata hindsului.

Simtind ca i se apropie sfarsitul (sfarsitul contractului, la ce va gandeati?) , Zorro a coborat de pe piedestalul pe care se afla de cand promovase acum 2 ani, sa vorbeasca cu mine. Fiind singurul maroniu care nu numai ca avea sapun si apa acasa, dar le mai si folosea, nu m-a deranjat. Oricum, in afara de faptul ca era un lenes irecuperabil, n-avea nimic altceva deranjant.

Cum Zorro tocmai atacase o oportunitate de job pe care eu o refuzasem (in Orientul Mijlociu sa se duca el!), maroniul mirosise ca respectiva oportunitate nu ajunsese la mine tocmai picata din cer. Cumva isi imaginase el ca fidelitatea mea fata de firma semana cu fidelitatea actorilor de la Hollywood fata de neveste. Pe de alta parte, na, stia el ca n-o sa cant ode vesnice corporatiei, mai ales dupa magariile intamplate in urma promovarilor.

Si daca tot veni vorba de promovari, Zorro (sarit si el de la promovare) a tinut sa-mi expuna teoria lui (acum sunt convins ca fiecare are propria varianta, mai mult sau mai putin suportata de evidente). Jobul cu arabii , grai el foarte convins de ceea ce spune, a fost singurul care ti-a stat in calea promovarii! Este vorba de celebrul job al Tipicarului in care participase si Blonda, consiliata lui Zorro.
Argumentele codului

Ca sa recapitulez pentru cei care n-au citit toate postarile, Tipicarul e un cur de om care spera sa faca vanzarea vanzarilor care sa-i asigure o scurtatura spre ungerea ca si cavaler al mesei rotunde. Fiind prieten cu niste pafaristi (adica d-astia pe dinafara), a pus o vorba buna catre administratorul unor arabi care le-a facut legatura cu niste tipi dubiosi din Orientul Mijlociu. Dupa ceva discutii, corporatia a batut palma cu araboii, castigarea proiectului fiind anuntata cu surle si trambite in update-ul lunar iar Tipicarul prezentat ca un bun om de vanzari.

Lunile au trecut insa si pe masura ce Tipicarul se visa cavaler si stand la un sprit cu Regele Arthur, echipa noastra descoperea afaceri din ce in ce mai dubioase ale noului client. Mai mult decat atat, nu exista nimeni in firma care sa aiba minime competente in instrumentele islamice folosite de araboi. Vazand ca proiectul se indreapta spre un esec rasunator, Tipicarul a incercat sa-si salveze pielea, rezolvand situatia ca orice manager de succes: dand vina pe mine si pe Blonda.

Tot ca un manager de succes, magarul a incercat strategia ‚dezbina-i si cucereste-i’. Mie mi-a zis sa o supraveghez mai bine pe blonda ca e varza si nu stie ce face, spunandu-i si ei lucruri mai dragute despre mine. Numai ca socoteala de-acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, eu si cu Blonda ne-am dat reciproc evaluari bune, el ne-a dat amandurora proaste, noi la randul nostru i-am dat evaluari execrabile inapoi. Pana la urma a iesit un circ total iar Tipicarul a fost nevoit sa aplice planul B, carandu-se din firma dupa 8 ani si plecand la unii care-i promisesera ca va deveni cavaler in functie de performantele din primul an.

Aici intervine Zorro care a fost foarte mirat sa vada cum Blonda primise doua evaluari diametral opuse pe acelasi job. Asa ca si-a facut curaj si l-a confruntat pe Tipicar. Care Tipicar, vazand evidentele, a dat in paranoia sugerand ca cele doua evaluari unique2 – Blonda si Blonda – unique2 sunt asemanatoare si ar fi aranjate dinainte pentru a-l infunda pe el. Motiv pentru care au avut loc discutii ulterioare intre Motan, Zorro si Tipicar asta in timp ce eu si cu blonda ne balaceam prin Mediterana, fie in Caraibe (cazul ei), fie la Tarragona (cel al meu).
Contestatarii codului

Desi teoria lui cu magariile unor anumiti localnici ramanea valida si impartasita de toata lumea, nu pot insa decat sa-i respind codul din doua motive:

1. Asta ar insemna sa imbratisez Teoria conspiratiei . Si aici pe cat de frumusica e Julia Roberts si pe cat de bine ii vine rolul din filmul cu acelasi nume, nu acelasi lucru l-as putea zice despre mine. Sunt perfect de acord, dupa esecul jobului, Tipicarul ar fi facut orice sa scoata pe oricine altcineva vinovat. Numai ca n-a prea avut probe, pe langa faptul ca imi facusem treaba cat de cat bine, am avut grija si eu sa-mi ascund cotomarlele si sa fabric mailuri care adeseori veneau sa contrazica orice discutie anterioara

2. Toata afacerea cu arabii s-a terminat undeva in iulie cam in acelasi timp cu masa rotunda, in timp ce, dupa cum reiese si dintr-un post mai vechi, zarurile fusesera aruncate cu mult timp inainte in functie de diferite interese. Mai mult, jobul incepuse in aprilie pe vremea cand motanul facea declaratii la client cu privire la promovarea Mimozei, adica la o luna dupa ce Alesul primise deja un job viitor ca si manager si la doua luni dupa momentul in care cei doi mici (h)indusi isi auto-proclamasera promovarea din octombrie. Evident, nu fara spate.

Una peste alta, marturisirea lui ramane totusi binevenita si mai adauga o fila la dosarul pe care-l voi folosi la exit interview. Care exit interview sper sa fie cat mai curand posibil, deja fiecare zi e un cosmar in cuibul de vipere in care m-am aciuat speriat de prostia vazuta pe taramul contabilelor contopiste si a dasteptilor de la IT. Iar cand va veni momentul, voi scrie despre el si pe blog.


E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.310
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare