Memoriile unui "corporatist"Eu sigur nu m-am nascut sa am o viata de corporatist. Ca multe altele din viata mea ciudata am fost purtat acolo de curent... | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Hac! Eu cu cine (nu) votez?
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| postat de unique2 in 2009-11-30 01:34 | General | Trackback | 4 comentarii |
Ajutor umanitar - Razvan, Deloitte
media: 0.00 din 0 voturi
| media: 0.00 din 0 voturi |
buna. nu stiu daca de prin toate canalele pe care a circulat deja, povestea lui Razvan, coleg la Deloitte, a ajuns si la tine.
daca nu:
- http://www.razvan-zainescu.eu/home/
- http://razvanzainescu.wordpress.com/about/
te rog si sper sa duci vorba mai departe si sa fim citi mai multi aproape de el, fiecare cum poate.
de raluca in data de 2009-11-20 14:08
| postat de unique2 in 2009-11-20 23:16 | Culese de pe mail | Trackback | 1 comentarii |
De ce? De campanie (electorala)
media: 0.00 din 0 voturi
| media: 0.00 din 0 voturi |
Seara corporatistului trimis in delegatie in Anglia este mult mai putin spectaculoasa decat s-ar putea crede. Exilat adesea intr-un satuc in care si-a gasit clientul sa-si faca parc industrial, intr-un hotel in care nu e nici sala, nic internet, nici televiziune prin cablu decat cu plata suplimentara, aruncatul la privirea la BBC pare a fi singurul sport la indemana. Si ce vede? Vede niste idioti cu bani si masini care au ajuns... in Romania
Dupa ce isi fac de cap si isi imagineaza ca Romania e tara in care se arunca cu pietre in tigani, distrug total un Sandero nou doar pentru ca le face placere, inconstientii ajung in Transfagarasan unde ii puteti vedea lasandu-se in voia sorti.
Din pacate, nu le-a iesit nicio groapa in cale, asa ca cei trei retardati au ajuns la urmatoarea destinatie: Casa Poporului. Televiziunea de propaganda a mogulului, detinatoarea drepturilor tv in Romania, s-a grabit sa ne prezinte imaginile de la filmari. Filmari la care, au dat dovada din nou de inconstienta alergand cu cateva sute la ora prin tunelurile din Casa Poporului.
Conform Evenimentului Zilei, Antena 3, postul românesc care transmite emisiunea auto „Top Gear”, nu ştie exact când va difuza episodul „Decapotabile în România”. Antena 3 a oprit transmiterea emisiunii la începutul campaniei electorale. „Nu este ceva sigur, se discutase ca acest episod să apară şi la noi, în decembrie, dar nu este nimic stabilit”, a declarat Carla Donciu, PR Antena 3.
Eee, lasa ca stie corporatistu de ce nu a fost difuzat. Conform emisiunii de pe BBC, permisiunea (inconstienta de altfel) de a galopa prin tuneluri a fost acordata de un inalt demnitar. Care demnitar? Uite, asta, votai-as protejatu duminica!
| postat de unique2 in 2009-11-17 01:06 | General | Trackback | 1 comentarii |
Offshorizarea
media: 0.00 din 0 voturi
| media: 0.00 din 0 voturi |
Wud you giv me yur account number coz I wud like to check it? Daca va suna familiara fraza asta, inseamna ca stiti deja despre ce este vorba. In clipa asta nu cred sa mai fie corporatie care sa lucreze cu clienti si sa nu-si fi tras vreun call-center prin India. Chestia se numeste offshoring si, conform institutiilor de specialitate, are la baza 3 motive: bani, bani si iar bani. Sau cel putin asa am tradus eu large talent pool, low cost si fast turnaround time din engleza de business. Servicii globale partajate
In principiu e simplu. Ai multi clienti persoane fizice, foarte multi sunt batuti in cap (aia de-au lucrat la *222 sau la 444 stiu ce zic), localnicii nu accepta un job de consultant relatii clienti decat daca e binisor platit… Asa ca, daca sa zicem ca esti angajator in UK si nu vrei sa platesti pe unul cu 24.500 de dolari pe an pentru treaba asta, iti cari tot call centerul in India unde platesti un bindi cu 2.300 pentru aceeasi munca. Ii dai un calculator, ii dai o lista cu ce sa zica, ii arati butonul de punere in asteptare, si gata. Ca pe urma te injura clientii ca nu inteleg accentele mandrilor, asta-i alta poveste.
De cateva luni insa, corporatia mi-a rezervat o noua surpriza, tocmai cand faceam planificarea unui job, aflat la a patra editie. Desi la precedentele 3, avusesem drept ajutor (sau mai putin ajutor) un incurca-lume aflat la al doile an in firma, de data asta situatia era schimbata. Plannerul arata foarte clar o debutanta dar si doua nume „non-english” care numai din biroul nostru de pe insula nu erau. Descrierea biroului din care faceau parte era cat se poate de edificatoare: sevicii globale partajate.
Ei da, traisem s-o vad si pe asta. Ajunsesem sa intram si noi in clubul select al offshorerilor si sa offshorizam consultanta in India. Totul parea o gluma proasta mai ales stiind ce probleme punea clientul respectiv. Desi eram la al patrulea semestru, totusi nu puteam spune ca am inteles tot ce facea. Iar dasteptu asta de manager de prin centrul Africii vroia sa invat doi bolovani in cateva zile destule chestii incat sa-i tin ocupati doi saptamani. Si asta de la distanta. Aici sunt banii Dumneavoastra
Cum domnul colorat avea idei mari, a trebuit sa ma lupt cu ei inca din partea de planificare. Cica sa ne ajute sa transpunem formulare dintr-un format in altul. Zis si facut. Dau eu un mail peste Pacific spunandu-le sa gaseasca in retea noul formular, sa ia formularul existent din dosar si sa puna datele din vechiul formular in noul formular. Ca de, cam cu asta ne chinuie mai nou corporatia, sa avem formulare la zi care se schimba din luna in luna. Mail de raspuns peste 3 zile: Nu putem accesa formularul nou, ca n-avem InfoPath instalat pe calculatoare!
Noroc ca m-a trimis corporatia unde a intarcat mutu iapa pentru vreo 3 saptamani si l-am lasat pe manajer sa se spele cu ei pe cap. Numai ca intr-un final am revenit pe insulita, decis sa ma lupt cu toti, cu indieni offshorizati, cu juniori noi, cu clientul dificil si sa o scot la capat pentru a patra oara. Organizez eu intalnirea cu echipa, invit si pe indieni, pe manajer ia-l de unde nu-i. Le dau eu tema, le aloc sarcinile cu cel mai putin de gandit si cel mai mult de lucrat si astept. Astept. Astept. Marti seara ma trezesc cu un mail ca unul din ei nu mai poate sa lucreze ca a fost alocat pe un alt job. Si ca daca vreau sa vorbesc cu coordonatorul de pe insula sa-l rezerve pentru saptamana viitoare.
Pai de rezervat fusese si saptamana asta! Iar clientul nu-i astepta pe ei! Clientul vroia sa stie ce-am facut pana la sfarsitul saptamanii! Asa ca l-am lasat in plata Domnului (sau a elefantului cu nu stiu cate picioare si brate) si l-am asteptat pe al doilea hindu sa vina cu rezultate. De venit a venit un alt mail, miercuri la pranz dar nu de la ei ci de la o tipa din Londra (cu nume la fel de non-english). Care imi spunea ca datorita nu stiu caror angajamente, nici unul din cei 2 hindu mititei nu mai pot continua saptamana asta. Si ca atare sa-i rezerv saptamana viitoare.
Mai mult, culmea nesimtirii, tipa gasea de cuviinta sa-mi atraga mie atentia ca le-am scris mititeilor pe mail, care protocol chipurile n-ar fi agreat. Cu nervii in pioneze, l-am intrebat pe al doilea mititel cam ce-a facut pana atunci si daca mai poate sa lucreze SAPTAMANA ASTA. Raspunsul a fost clasic: nimic in 3 zile. Un raspuns mai larg l-a dat iar tipa din Londra, la fel de neintrebata care s-a ofuscat ca desi imi trasese atentia, iar am folosit mailul ca mijloc de necomunicare ceea ce e neacceptabil bla bla bla bla. In fine, am pus o regula in Lotus Notes sa-i arunce la gunoi toate mesajele instant si l-am lasat pe manajer sa se spele pe cap cu ea si cu toti offshorizatii.
Am reusit sa termin treaba ca si in anii trecuti, cu ore suplimentare, week-enduri muncite, tot tacamul. Peste o saptamana am primit o invitatie la trening despre offshorizare. Ca asa-i la noi, mai intai e practica, si pe urma e teoria. Intamplator sau nu, trainerul era tot un indian care a enumerat avantajele: Bani, bani si iar bani. Sau rata orara de doua ori mai mica, curba de invatare in crestere si numar mare de angajati (care pana la urma s-a dovedit insuficient in exemplul nostru). Am retinut totusi ca se poate folosi mailul, doar ca nu si cu atasamente continand informatia de la client. Acum de ce naiba mailul nu e sigur iar rahatul ala de software de networking care se blocheaza din ora in ora e sigur? In fine…
Pentru ca probabil se plictisea, trainerul a apucat sa ne spuna si o chestie pe care nu cred ca ar fi trebuit s-o spuna. Chestie auzita de la trainingul de manageri la care fusese invitata si bossul al mai mare al corporatiei, ala din America. Cica forta planetei se muta de la vest la est, lucru recunoscut si de olaba (sau obama, cum s-o zice) iar ei, saracii, nu pot decat sa se adapteze la asta. Hai sictir!
Acest post se incheie, spre surprinderea generala, aici. Corporatistu’ nu mai are resurse de inspiratie, asa ca se gandeste sa offshorizeze bloggingul in India. Iar cititorii se plictisesc sa citeasca atata, asa ca vor offshoriza cititul in Filipine urmand a primi un rezumat de la o faţă rotundă. In timpul câştigat, se vor uita pe Antena lui Felix unde niste chinezi vor crea continutul materialelor offshorizate de Galmea si Spam. Care materiale vor fi sumarizate si transmise mai departe spre informarea lui Base direct din Guadalajara, unde pentru cativa pesos mexicanii ii vor multumi Piratului pentru offshorizare.
In principiu e simplu. Ai multi clienti persoane fizice, foarte multi sunt batuti in cap (aia de-au lucrat la *222 sau la 444 stiu ce zic), localnicii nu accepta un job de consultant relatii clienti decat daca e binisor platit… Asa ca, daca sa zicem ca esti angajator in UK si nu vrei sa platesti pe unul cu 24.500 de dolari pe an pentru treaba asta, iti cari tot call centerul in India unde platesti un bindi cu 2.300 pentru aceeasi munca. Ii dai un calculator, ii dai o lista cu ce sa zica, ii arati butonul de punere in asteptare, si gata. Ca pe urma te injura clientii ca nu inteleg accentele mandrilor, asta-i alta poveste.
De cateva luni insa, corporatia mi-a rezervat o noua surpriza, tocmai cand faceam planificarea unui job, aflat la a patra editie. Desi la precedentele 3, avusesem drept ajutor (sau mai putin ajutor) un incurca-lume aflat la al doile an in firma, de data asta situatia era schimbata. Plannerul arata foarte clar o debutanta dar si doua nume „non-english” care numai din biroul nostru de pe insula nu erau. Descrierea biroului din care faceau parte era cat se poate de edificatoare: sevicii globale partajate.
Ei da, traisem s-o vad si pe asta. Ajunsesem sa intram si noi in clubul select al offshorerilor si sa offshorizam consultanta in India. Totul parea o gluma proasta mai ales stiind ce probleme punea clientul respectiv. Desi eram la al patrulea semestru, totusi nu puteam spune ca am inteles tot ce facea. Iar dasteptu asta de manager de prin centrul Africii vroia sa invat doi bolovani in cateva zile destule chestii incat sa-i tin ocupati doi saptamani. Si asta de la distanta.
Cum domnul colorat avea idei mari, a trebuit sa ma lupt cu ei inca din partea de planificare. Cica sa ne ajute sa transpunem formulare dintr-un format in altul. Zis si facut. Dau eu un mail peste Pacific spunandu-le sa gaseasca in retea noul formular, sa ia formularul existent din dosar si sa puna datele din vechiul formular in noul formular. Ca de, cam cu asta ne chinuie mai nou corporatia, sa avem formulare la zi care se schimba din luna in luna. Mail de raspuns peste 3 zile: Nu putem accesa formularul nou, ca n-avem InfoPath instalat pe calculatoare!
Noroc ca m-a trimis corporatia unde a intarcat mutu iapa pentru vreo 3 saptamani si l-am lasat pe manajer sa se spele cu ei pe cap. Numai ca intr-un final am revenit pe insulita, decis sa ma lupt cu toti, cu indieni offshorizati, cu juniori noi, cu clientul dificil si sa o scot la capat pentru a patra oara. Organizez eu intalnirea cu echipa, invit si pe indieni, pe manajer ia-l de unde nu-i. Le dau eu tema, le aloc sarcinile cu cel mai putin de gandit si cel mai mult de lucrat si astept. Astept. Astept. Marti seara ma trezesc cu un mail ca unul din ei nu mai poate sa lucreze ca a fost alocat pe un alt job. Si ca daca vreau sa vorbesc cu coordonatorul de pe insula sa-l rezerve pentru saptamana viitoare.
Pai de rezervat fusese si saptamana asta! Iar clientul nu-i astepta pe ei! Clientul vroia sa stie ce-am facut pana la sfarsitul saptamanii! Asa ca l-am lasat in plata Domnului (sau a elefantului cu nu stiu cate picioare si brate) si l-am asteptat pe al doilea hindu sa vina cu rezultate. De venit a venit un alt mail, miercuri la pranz dar nu de la ei ci de la o tipa din Londra (cu nume la fel de non-english). Care imi spunea ca datorita nu stiu caror angajamente, nici unul din cei 2 hindu mititei nu mai pot continua saptamana asta. Si ca atare sa-i rezerv saptamana viitoare.
Mai mult, culmea nesimtirii, tipa gasea de cuviinta sa-mi atraga mie atentia ca le-am scris mititeilor pe mail, care protocol chipurile n-ar fi agreat. Cu nervii in pioneze, l-am intrebat pe al doilea mititel cam ce-a facut pana atunci si daca mai poate sa lucreze SAPTAMANA ASTA. Raspunsul a fost clasic: nimic in 3 zile. Un raspuns mai larg l-a dat iar tipa din Londra, la fel de neintrebata care s-a ofuscat ca desi imi trasese atentia, iar am folosit mailul ca mijloc de necomunicare ceea ce e neacceptabil bla bla bla bla. In fine, am pus o regula in Lotus Notes sa-i arunce la gunoi toate mesajele instant si l-am lasat pe manajer sa se spele pe cap cu ea si cu toti offshorizatii.
Am reusit sa termin treaba ca si in anii trecuti, cu ore suplimentare, week-enduri muncite, tot tacamul. Peste o saptamana am primit o invitatie la trening despre offshorizare. Ca asa-i la noi, mai intai e practica, si pe urma e teoria. Intamplator sau nu, trainerul era tot un indian care a enumerat avantajele: Bani, bani si iar bani. Sau rata orara de doua ori mai mica, curba de invatare in crestere si numar mare de angajati (care pana la urma s-a dovedit insuficient in exemplul nostru). Am retinut totusi ca se poate folosi mailul, doar ca nu si cu atasamente continand informatia de la client. Acum de ce naiba mailul nu e sigur iar rahatul ala de software de networking care se blocheaza din ora in ora e sigur? In fine…
Pentru ca probabil se plictisea, trainerul a apucat sa ne spuna si o chestie pe care nu cred ca ar fi trebuit s-o spuna. Chestie auzita de la trainingul de manageri la care fusese invitata si bossul al mai mare al corporatiei, ala din America. Cica forta planetei se muta de la vest la est, lucru recunoscut si de olaba (sau obama, cum s-o zice) iar ei, saracii, nu pot decat sa se adapteze la asta. Hai sictir!
Acest post se incheie, spre surprinderea generala, aici. Corporatistu’ nu mai are resurse de inspiratie, asa ca se gandeste sa offshorizeze bloggingul in India. Iar cititorii se plictisesc sa citeasca atata, asa ca vor offshoriza cititul in Filipine urmand a primi un rezumat de la o faţă rotundă. In timpul câştigat, se vor uita pe Antena lui Felix unde niste chinezi vor crea continutul materialelor offshorizate de Galmea si Spam. Care materiale vor fi sumarizate si transmise mai departe spre informarea lui Base direct din Guadalajara, unde pentru cativa pesos mexicanii ii vor multumi Piratului pentru offshorizare.
| postat de unique2 in 2009-11-16 01:39 | Dictionar | Trackback | 0 comentarii |
Corporatia se muta (I)
media: 0.00 din 0 voturi
| media: 0.00 din 0 voturi |
Desi pare greu de crezut pentru un corporatist cu state vechi ca mine, tocmai am experimentat prima mutare de sediu din istoria mea de angajat (model) al unei firme multinationale. Placa zilei, pe numele ei “in curand ne mutam intr-un sediu mai mare si mai modern”, a fost fredonata pe insula inca din anul 2005, conform relatarilor lui Petrica, fara ca ideea sa fi fost concretizata in vreun fel in ultimii 4 ani. Pe vremea aia, mareata corporatie se afla intr-un casa ca-n povesti, cu vedere la oceanul albastru, incadrata foarte bine in peisajul de mai jos.
Casa a fost primitoare pentru toata lumea, angajati mai vechi sau nou veniti. Aici a debutat Petrica in cariera de tiran pe insula. “Aaaa, casa asta n-are pereti de sticla”, a grait el. Tot aici, si-a instalat prima data Stinkatorul Indian duhoarea. “Aaaa, spunea el in timp ce altii se tineau de nas, casa mea din India e mai mare!” Aici cred ca ghiciti ce-au intrebat ceilalti in gand. Incepe cu “De ce” si se termina cu “India”. Nici maronii care s-au peregrinat n-au rezistat prea mult fara sa strambe din nas: Sediul asta e o casa de locuit, nu e firma. E o rusine!, au concluzionat ei.
Amu’ cativa ani insa, in vremuri uitate, pe cand Dinamo inca mai castiga titluri de campioana iar corporatistul de fata tocmai se stabilise pe insula, mai-marii din imparatie au dat vestea cea mare: “Am semnat contractual de chirie, in ianuarie 2008 ne mutam!”. Daca pana atunci ne multumeam cu raspunsul “intr-un sediu mare si modern”, de data asta Regele Arthur a ridicat mana si a aratat niste macarale spre nord. Urma sa ne mutam intr-o zona… “moderna”, cu sedii de corporatii intr-o zona… cum e asta
VA URMA (cand n-o sa ma mai exploateze maroniul asta de mi-e manager acum si voi putea pleca de la serviciu pana la ora 10 seara)
| postat de unique2 in 2009-11-11 01:44 | Dictionar | Trackback | 0 comentarii |
Codul lui Zorro
media: 0.00 din 0 voturi
| media: 0.00 din 0 voturi |
Maroniul Zorro mi-a aratat saptamana trecuta ca poate avea si altceva in cap decat sa traga de timp si sa se sustraga de la munca. Actiunea s-a petrecut intr-o ambianta plictisitoare, ca acelea care pot avea loc doarpe la cate-un training. Ocazia a venit cand, ironia sortii, corporatia l-a desemnat sa se ocupe de trainingul de management skills pe… Marele (h)indus.
Care hindus, in loc sa-si spuna acolo monologul dat mura in gura de sefii din Londra, a inceput sa abereze. Printre altele, coloratul cu chip de maimuta a strecurat ideea ca el a devenit Mare Sef tocmai datorita ... charismei lui si a abilitatilor manageriale. Auzi, ba, ipocritule, asta sa le-o spui tu copiilor ala consiliati pe care trebuia sa-i ajuti sa promoveze!! Enuntul codului
Dar nu despre (h)indus vom vorbi noi astazi. Ci despre pauza de masa care (desi de 60 de minute in contractul de munca) devenise 35 de minute la initiativa maimutei. In cele din urma, pauza s-a dovedit prea mare la ce mancare aveam. Dupa ce am infulecat mai mult in sila cateva bucati de pui prajit puse pe un bat plus unul dintre putinele sandwitchuri care nu era cu mancare de mare, m-am indreptat grabit sa-mi iau o ceasca de cafea, cat sa nu-mi pice capul pe masa in fata hindsului.
Simtind ca i se apropie sfarsitul (sfarsitul contractului, la ce va gandeati?) , Zorro a coborat de pe piedestalul pe care se afla de cand promovase acum 2 ani, sa vorbeasca cu mine. Fiind singurul maroniu care nu numai ca avea sapun si apa acasa, dar le mai si folosea, nu m-a deranjat. Oricum, in afara de faptul ca era un lenes irecuperabil, n-avea nimic altceva deranjant.
Cum Zorro tocmai atacase o oportunitate de job pe care eu o refuzasem (in Orientul Mijlociu sa se duca el!), maroniul mirosise ca respectiva oportunitate nu ajunsese la mine tocmai picata din cer. Cumva isi imaginase el ca fidelitatea mea fata de firma semana cu fidelitatea actorilor de la Hollywood fata de neveste. Pe de alta parte, na, stia el ca n-o sa cant ode vesnice corporatiei, mai ales dupa magariile intamplate in urma promovarilor.
Si daca tot veni vorba de promovari, Zorro (sarit si el de la promovare) a tinut sa-mi expuna teoria lui (acum sunt convins ca fiecare are propria varianta, mai mult sau mai putin suportata de evidente). Jobul cu arabii , grai el foarte convins de ceea ce spune, a fost singurul care ti-a stat in calea promovarii! Este vorba de celebrul job al Tipicarului in care participase si Blonda, consiliata lui Zorro. Argumentele codului
Ca sa recapitulez pentru cei care n-au citit toate postarile, Tipicarul e un cur de om care spera sa faca vanzarea vanzarilor care sa-i asigure o scurtatura spre ungerea ca si cavaler al mesei rotunde. Fiind prieten cu niste pafaristi (adica d-astia pe dinafara), a pus o vorba buna catre administratorul unor arabi care le-a facut legatura cu niste tipi dubiosi din Orientul Mijlociu. Dupa ceva discutii, corporatia a batut palma cu araboii, castigarea proiectului fiind anuntata cu surle si trambite in update-ul lunar iar Tipicarul prezentat ca un bun om de vanzari.
Lunile au trecut insa si pe masura ce Tipicarul se visa cavaler si stand la un sprit cu Regele Arthur, echipa noastra descoperea afaceri din ce in ce mai dubioase ale noului client. Mai mult decat atat, nu exista nimeni in firma care sa aiba minime competente in instrumentele islamice folosite de araboi. Vazand ca proiectul se indreapta spre un esec rasunator, Tipicarul a incercat sa-si salveze pielea, rezolvand situatia ca orice manager de succes: dand vina pe mine si pe Blonda.
Tot ca un manager de succes, magarul a incercat strategia ‚dezbina-i si cucereste-i’. Mie mi-a zis sa o supraveghez mai bine pe blonda ca e varza si nu stie ce face, spunandu-i si ei lucruri mai dragute despre mine. Numai ca socoteala de-acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, eu si cu Blonda ne-am dat reciproc evaluari bune, el ne-a dat amandurora proaste, noi la randul nostru i-am dat evaluari execrabile inapoi. Pana la urma a iesit un circ total iar Tipicarul a fost nevoit sa aplice planul B, carandu-se din firma dupa 8 ani si plecand la unii care-i promisesera ca va deveni cavaler in functie de performantele din primul an.
Aici intervine Zorro care a fost foarte mirat sa vada cum Blonda primise doua evaluari diametral opuse pe acelasi job. Asa ca si-a facut curaj si l-a confruntat pe Tipicar. Care Tipicar, vazand evidentele, a dat in paranoia sugerand ca cele doua evaluari unique2 – Blonda si Blonda – unique2 sunt asemanatoare si ar fi aranjate dinainte pentru a-l infunda pe el. Motiv pentru care au avut loc discutii ulterioare intre Motan, Zorro si Tipicar asta in timp ce eu si cu blonda ne balaceam prin Mediterana, fie in Caraibe (cazul ei), fie la Tarragona (cel al meu). Contestatarii codului
Desi teoria lui cu magariile unor anumiti localnici ramanea valida si impartasita de toata lumea, nu pot insa decat sa-i respind codul din doua motive:
1. Asta ar insemna sa imbratisez Teoria conspiratiei. Si aici pe cat de frumusica e Julia Roberts si pe cat de bine ii vine rolul din filmul cu acelasi nume, nu acelasi lucru l-as putea zice despre mine. Sunt perfect de acord, dupa esecul jobului, Tipicarul ar fi facut orice sa scoata pe oricine altcineva vinovat. Numai ca n-a prea avut probe, pe langa faptul ca imi facusem treaba cat de cat bine, am avut grija si eu sa-mi ascund cotomarlele si sa fabric mailuri care adeseori veneau sa contrazica orice discutie anterioara 
2. Toata afacerea cu arabii s-a terminat undeva in iulie cam in acelasi timp cu masa rotunda, in timp ce, dupa cum reiese si dintr-un post mai vechi, zarurile fusesera aruncate cu mult timp inainte in functie de diferite interese. Mai mult, jobul incepuse in aprilie pe vremea cand motanul facea declaratii la client cu privire la promovarea Mimozei, adica la o luna dupa ce Alesul primise deja un job viitor ca si manager si la doua luni dupa momentul in care cei doi mici (h)indusi isi auto-proclamasera promovarea din octombrie. Evident, nu fara spate.
Una peste alta, marturisirea lui ramane totusi binevenita si mai adauga o fila la dosarul pe care-l voi folosi la exit interview. Care exit interview sper sa fie cat mai curand posibil, deja fiecare zi e un cosmar in cuibul de vipere in care m-am aciuat speriat de prostia vazuta pe taramul contabilelor contopiste si a dasteptilor de la IT. Iar cand va veni momentul, voi scrie despre el si pe blog.
Care hindus, in loc sa-si spuna acolo monologul dat mura in gura de sefii din Londra, a inceput sa abereze. Printre altele, coloratul cu chip de maimuta a strecurat ideea ca el a devenit Mare Sef tocmai datorita ... charismei lui si a abilitatilor manageriale. Auzi, ba, ipocritule, asta sa le-o spui tu copiilor ala consiliati pe care trebuia sa-i ajuti sa promoveze!!
Dar nu despre (h)indus vom vorbi noi astazi. Ci despre pauza de masa care (desi de 60 de minute in contractul de munca) devenise 35 de minute la initiativa maimutei. In cele din urma, pauza s-a dovedit prea mare la ce mancare aveam. Dupa ce am infulecat mai mult in sila cateva bucati de pui prajit puse pe un bat plus unul dintre putinele sandwitchuri care nu era cu mancare de mare, m-am indreptat grabit sa-mi iau o ceasca de cafea, cat sa nu-mi pice capul pe masa in fata hindsului.
Simtind ca i se apropie sfarsitul (sfarsitul contractului, la ce va gandeati?) , Zorro a coborat de pe piedestalul pe care se afla de cand promovase acum 2 ani, sa vorbeasca cu mine. Fiind singurul maroniu care nu numai ca avea sapun si apa acasa, dar le mai si folosea, nu m-a deranjat. Oricum, in afara de faptul ca era un lenes irecuperabil, n-avea nimic altceva deranjant.
Cum Zorro tocmai atacase o oportunitate de job pe care eu o refuzasem (in Orientul Mijlociu sa se duca el!), maroniul mirosise ca respectiva oportunitate nu ajunsese la mine tocmai picata din cer. Cumva isi imaginase el ca fidelitatea mea fata de firma semana cu fidelitatea actorilor de la Hollywood fata de neveste. Pe de alta parte, na, stia el ca n-o sa cant ode vesnice corporatiei, mai ales dupa magariile intamplate in urma promovarilor.
Si daca tot veni vorba de promovari, Zorro (sarit si el de la promovare) a tinut sa-mi expuna teoria lui (acum sunt convins ca fiecare are propria varianta, mai mult sau mai putin suportata de evidente). Jobul cu arabii , grai el foarte convins de ceea ce spune, a fost singurul care ti-a stat in calea promovarii! Este vorba de celebrul job al Tipicarului in care participase si Blonda, consiliata lui Zorro.
Ca sa recapitulez pentru cei care n-au citit toate postarile, Tipicarul e un cur de om care spera sa faca vanzarea vanzarilor care sa-i asigure o scurtatura spre ungerea ca si cavaler al mesei rotunde. Fiind prieten cu niste pafaristi (adica d-astia pe dinafara), a pus o vorba buna catre administratorul unor arabi care le-a facut legatura cu niste tipi dubiosi din Orientul Mijlociu. Dupa ceva discutii, corporatia a batut palma cu araboii, castigarea proiectului fiind anuntata cu surle si trambite in update-ul lunar iar Tipicarul prezentat ca un bun om de vanzari.
Lunile au trecut insa si pe masura ce Tipicarul se visa cavaler si stand la un sprit cu Regele Arthur, echipa noastra descoperea afaceri din ce in ce mai dubioase ale noului client. Mai mult decat atat, nu exista nimeni in firma care sa aiba minime competente in instrumentele islamice folosite de araboi. Vazand ca proiectul se indreapta spre un esec rasunator, Tipicarul a incercat sa-si salveze pielea, rezolvand situatia ca orice manager de succes: dand vina pe mine si pe Blonda.
Tot ca un manager de succes, magarul a incercat strategia ‚dezbina-i si cucereste-i’. Mie mi-a zis sa o supraveghez mai bine pe blonda ca e varza si nu stie ce face, spunandu-i si ei lucruri mai dragute despre mine. Numai ca socoteala de-acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, eu si cu Blonda ne-am dat reciproc evaluari bune, el ne-a dat amandurora proaste, noi la randul nostru i-am dat evaluari execrabile inapoi. Pana la urma a iesit un circ total iar Tipicarul a fost nevoit sa aplice planul B, carandu-se din firma dupa 8 ani si plecand la unii care-i promisesera ca va deveni cavaler in functie de performantele din primul an.
Aici intervine Zorro care a fost foarte mirat sa vada cum Blonda primise doua evaluari diametral opuse pe acelasi job. Asa ca si-a facut curaj si l-a confruntat pe Tipicar. Care Tipicar, vazand evidentele, a dat in paranoia sugerand ca cele doua evaluari unique2 – Blonda si Blonda – unique2 sunt asemanatoare si ar fi aranjate dinainte pentru a-l infunda pe el. Motiv pentru care au avut loc discutii ulterioare intre Motan, Zorro si Tipicar asta in timp ce eu si cu blonda ne balaceam prin Mediterana, fie in Caraibe (cazul ei), fie la Tarragona (cel al meu).
Desi teoria lui cu magariile unor anumiti localnici ramanea valida si impartasita de toata lumea, nu pot insa decat sa-i respind codul din doua motive:
1. Asta ar insemna sa imbratisez Teoria conspiratiei. Si aici pe cat de frumusica e Julia Roberts si pe cat de bine ii vine rolul din filmul cu acelasi nume, nu acelasi lucru l-as putea zice despre mine. Sunt perfect de acord, dupa esecul jobului, Tipicarul ar fi facut orice sa scoata pe oricine altcineva vinovat. Numai ca n-a prea avut probe, pe langa faptul ca imi facusem treaba cat de cat bine, am avut grija si eu sa-mi ascund cotomarlele si sa fabric mailuri care adeseori veneau sa contrazica orice discutie anterioara
2. Toata afacerea cu arabii s-a terminat undeva in iulie cam in acelasi timp cu masa rotunda, in timp ce, dupa cum reiese si dintr-un post mai vechi, zarurile fusesera aruncate cu mult timp inainte in functie de diferite interese. Mai mult, jobul incepuse in aprilie pe vremea cand motanul facea declaratii la client cu privire la promovarea Mimozei, adica la o luna dupa ce Alesul primise deja un job viitor ca si manager si la doua luni dupa momentul in care cei doi mici (h)indusi isi auto-proclamasera promovarea din octombrie. Evident, nu fara spate.
Una peste alta, marturisirea lui ramane totusi binevenita si mai adauga o fila la dosarul pe care-l voi folosi la exit interview. Care exit interview sper sa fie cat mai curand posibil, deja fiecare zi e un cosmar in cuibul de vipere in care m-am aciuat speriat de prostia vazuta pe taramul contabilelor contopiste si a dasteptilor de la IT. Iar cand va veni momentul, voi scrie despre el si pe blog.
| postat de unique2 in 2009-11-02 01:46 | Personaje | Trackback | 0 comentarii |
E-mail: corporatistu@gmail.com
<< 2010.Martie >> 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31
- Cautare
- Categorii
- Busy season (22)
- Dictionar (45)
- Personaje (26)
- Drame (16)
- Culese de pe mail (19)
- English (12)
- General (35)
- Aboneaza-te la insemnari
-
- Ultimele insemnari
- Busy S08E03: Luni (1)
- Busy S08E02: Povestea continua
- Cautari "corporatiste"
- (Auto) Evaluarea zilei
- Stai!
- Busy S08E01: Cei mai cusurgii nemti
- Aer Lingus - cosmarul unei nopti de iarna
- Recuperabilitatea (featuring Zorro)
- Cine le da tonul?
- O piesa
- Linkuri
- Canalia
- Radio Deea
- Dracu
- CAPITAL
- Ziarul Financiar
- Prosport
- Blog Status
-
Vizitatori:144.248
-
Insemnari:175
-
Comentarii:240
- Arhiva
- 2010. Martie
- 2010. Februarie
- 2010. Ianuarie
- 2009. Decembrie
- 2009. Noiembrie
- 2009. Octombrie
- 2009. Septembrie
- 2009. August
- 2009. Iulie
- 2009. Iunie
- Arhiva completa
RALUCA 1976 - 2007
NU TE VOM UITA NICIODATA !
Powered by www.ablog.ro, design by Lilia Ahner