Memoriile unui "corporatist"

Eu sigur nu m-am nascut sa am o viata de corporatist. Ca multe altele din viata mea ciudata am fost purtat acolo de curent...

Alte statistici corporatiste (II)
     media: 0.00 din 0 voturi

Saptamana trecuta incercam sa adorm din nou cititorii cu o poveste despre consilieri si consiliati. Pentru cei neinitiati in tainele corporatiei, tin sa precizez ca n-are nimeni probleme nici cu drogurile, nici cu alcoolul. Este doar o noua definitie data acelora mai avansati in corporatie al caror rol ar trebui sa fie de mentor pentru ai sai colegi mai putin experimentati. Dupa cum s-a vazut insa adesea, consilierii au alte probleme mai stringente decat interesul propriilor consiliati.

Alesul si Delasatorul, sau ‚Cine seamana, se aduna’

Voi ilustra in curand ce vreau sa spun cu asta, nu inainte de a termina cu Alesul si al sau consiliat Delasatorul. Spuneam eu saptamana trecuta inainte sa ma ia somnul si pe mine, despre cum m-am procopsit cu el pe jobul condus cu mare maiestrie de Zorro. Tot atunci, Tipicarul se oferise, intr-una dintre rarele lui intentii bune, sa-mi trimita pe cap o stagiara, pe care o vom denumi in continuare Lewinski.


N-am apucat bine sa-I dau vestea Delasatorului, ca acesta a inceput o adevarata telenovela. Cum ca de-abia a asteptat sa termine ultimul job ca sa scape de Lewinski. Ca e o piaza rea, ca a facut-o vaca pe Mimoza, ca nu face decat sa barfeasca… Ca s-o intreb pe Mimoza daca nu-l cred pe el! Mai bine nu, la cat teatru joaca si aia! Deja Tanar si Nelinistit era mai putin impresionant decat pledoaria lui. Pana la urma m-a convins spunand ca Lewinski si-a dat in petec si cu o australianca, de al carei professionalism nu se putea indoi nimeni si care din pacate please inapoi in tara ei. Si ca… daca n-o primesc pe stagiara pe job, o sa se dea peste cap si-o sa munceasca fara oprire ca sa termine tot ce trebuie terminat.


Ori ca imi luase Dumnezeu mintile, ori ca eram obosit, am pus mana pe telefon si i-am declinat Tipicarului oferta caritabila. Delasatorul mi-a multumit repede plecand in pauza de masa la 12 si venind aproape de 3. A doua zi a aparut aproape de ora 10. Chipurile nu gasise loc de parcare. O ora? A doua zi déjà a trebuit sa sun la firma sa-l sune pe mobil dupa ce la 3 jumate dupa-masa, consiliatul Alesului nu gasise de cuviinta sa apara la datorie. Si uite asa, urmand obiceiurile propriului consilier, omul nostru a muncit maxim 25 de ore dintr-o saptamana in care se laudase ca face chiar overtime. Overtime am facut eu in week-end sa fac si ce trebuia el sa faca.

Generatia de sacrificiu

Incet-grapis, am ajuns si la ultimul consilier, ocazie cu care aflam in sfarsit noi amanunte in dosarul (h)indusilor despre care am vorbit in primul post. Ei bine, deportarea la Londra m-a pus in fata in fata cu o concetateanca a Chestiei de 5 picioare (adica 1,524 metri). Care concetateanca, oricat de patrioata era, nu si-a putut ascunde indignarea fata de promovarea fostului ei coleg din tara natala. Ceva de genul: Whaaaat?! Oh, man! No! He’s rubbish!


Din pacate, oricat de tampit ar fi fost, Chestia de 5 picioare il avea in spate pe Marele Hindus. Denumire data nu atat de inaltimea lui colosala pentru tara lui (aproape 1,75 metri) dar mai ales datorita faptului ca el insusi fusese promovat de la Sef la Mare Sef. Cum, numai el stie. Cert este ca nimeni nu le putea avea pe toate. Asa ca daca obtinuse o promovare proprie si pusese umarul zdravan la promovarea membrilor mafiei (h)induse, omul trebuia sa plateasca cumva. Si cum plata nu putea fi efectuata prin card de credit, ramanea doar varianta saritului la promovare a propriilor consilieri.


Pe Marele Hindus il cam durea inimioara sa nu-l promoveze pe Aviator. Crescut si educat la Londra (si ce educatie: inginerie aeronautica!), acesta era unul dintre putinii cu o cultura generala solida. Desi limba lui natala nu era engleza, a fost singurul care a stiut sa-mi explice ce inseamna ‚clientul cel naspa. Tot el a sesizat o maaaare greseala a unui pampalau de manager de anul trecut si tot el a propus si solutia de remediere. Numai ca na, pierde timpul cantand in timpul liber intr-o formatie in loc sa se reculeaga si sa se roage la elefantii hindusului. Asa ca… da-l dracului ca o promova si la anul!

Concluzia

Si acestea fiind zise, tragem cortina si peste promovari si revenim la intrebare.

Ce probabilitate exista sa avem 4 nepromovati si toti sa
aiba acelasi consilier? Asta in timp ce tuturor celorlati consilieri le-au
promovat toti consiliatii?

Ei bine, nu stiu ce importanta mai are. Sa spunem ca inainte de virgula e un zero. Dupa virgula, prima zecimala e tot un zero. Dar ce importanta mai are statistica? Ce importanta mai are performanta? Ca si in alegerile din tara, conteaza mai mult politica.

  postat de unique2 in 2009-10-26 01:52 | Personaje | Trackback 0 comentarii

Alte statistici corporatiste
     media: 0.00 din 0 voturi

Spuneam saptamana trecuta ca statistica devine tot mai interesanta pentru cei ce nu sa inchida ochii la asa-zisele coincidente.

Telenovela: Si juniorii plang…

Anuntarea promovarilor in corporatie a adus o adevarata provocare si pentru micii corporatisti juniori care, fara sa stie ce insemna asta, asteapta sa se inhame la jugul senioritatii. Cele 4 promovari descrise in postul anterior adaugate la cele 4 debarcari generate de operatiunea Maronii disperati au adus 8 locuri libere de sclavi numiti si seniori. Tinand cont ca si aici erau tot 12 candidati, avem o competitie mai relaxata cu 2 candidati pe 3 locuri, sau o sansa teoretica de promovare de 67%.

E momentul sa intre in arena cei 5 consilieri, sau aceia care au fost investiti cu functia de a-i consilia pe mai tinerii sclavi in hatisurile junglei corporatiste si de a-i ajuta sa avanseze in firma. Stiu, ma urati. Ma urasc si eu singur pentru ca ma repet. Numai ca aici apare elementul surpriza pentru ca schimbam filmul. Nu mai avem un film American, e un film frantuzesc d-ala in care ala bun moare la final. Iar prima intrebare legata de coincidente este urmatoarea:

1. Ce probabilitate exista sa avem 4 nepromovati si toti sa aiba acelasi
consilier? Asta in timp ce tuturor celorlati consilieri le-au promovat toti
consiliatii?

A. Unde e motanul?

Unde sa fie? E la castronul cu laptic sperand ca macar aici sa nu mai fie nevoit sa faca alegeri si sa-I fie promovati ambii pisoi… aaa, consiliati. Ambii ciraci sunt preluati de la Zorro (din propria lor initiative) iar primul e un motanel demn de un asa consilier. Cu Motanelul am lucrat putin pe jobul Reactionarului la micul Hitler. De fapt e mult spus am lucrat cu el, am lucrat mai mult singur, Motanelul lingandu-se pe botic, intinzandu-se si asteptand cumintel ca cele doua limbi ale ceasului sa ajunga unde trebuie. Cea mare la 6, iar cea mica la 5, semnal cat se poate de clar pentru fuga catre casa.

Spre deosebire de al sau coleg, Artistul s-a facut remarcat luand mai multe Value Awards. Toate insa pentru organizarea de Music Nights. La munca, il vedeai adesea venind din 5 in 5 minute la mine pentru a cere explicatii. Cum ca, vezi dom’le nu-I da si pace. E ceva gresit de la client, a stat o ora si nu i-a dat. De cele mai multe ori, dupa maxim 20 de secunde plecam la locul meu. Ba nu trasese formula pana la capat, ba uitase sa faca o suma.

B. Zorro si blonzii

Dupa propriul insucces dar si insuccesul in a-I mentine in firma pe alti harciogi maronii, Zorro spera intr-o compensatie pentru cuplul de blonzi pe care incerca sa-I treaca de la tinere sperante la seniori. Cuplu vorba vine, blonda fiind cuplata de fapt cu un fost boxer asa ca voi face tot posibilul sa nu afle de acest blog. Veti vedea si de ce. Cat il priveste pe blond, acesta a fost fara indoiala singurul din cei 106 de salariati care a obtinut o promovare meritata, acesta reusind niste salvari miraculoase ale unor joburi compromise la un moment dat de micul maroniu, dihor sau alti colorati.

Nu acelasi lucru il putem spune despre Blonda. Candva prin august, Tipicarul ii daduse un mail sa completeze un formular de arhiva ca sa nu fim vanati de catre cei de la audit. Ei bine, blonda era la training in strainatate iar tipicarul era prea tampit ca sa-si dea seama. Cum si eu (ala copiat in mail) eram in concediu, am incalcat cu gratie termenul de arhivare. Cum blonda n-a dat ulterior niciun semn de viata, am crezut ca s-a achitat de sarcina odata cu revenirea pe insula. Ei nu, noul manager m-a pus sa ma interesez iar eu am intrebat-o daca are de gand sa faca ceva sau nu.

Dupa ce mi-a raspuns prin cateva mailuri cu intrebari complicate gen ‘da ce cifra de afaceri are?’, ‘putem sa facem jobul in afara busy season?’ sau remarci general dar perfect corecte gen ‘nu stiu ce fac’, ‘ajutor’, am primit un mail automat de la server. Cica se semnez daca sunt de acord sa semnam un alt contract cu clientul. Moment in care m-am prins. In loc sa completeze un formular de arhiva de doua pagini, blonda incepuse un formular electronic cu vreo 7 aprobari ulterioare de continuitate a serviciilor cu clientul.

C. Shreka revine

Bucuroasa nevoie mare pentru promovarea Alesului la sefut, Shreka spera la un success similar pentru cele doua gagici pe care le antrena la echipa de under 22. Oricum, la ea se aplica postulatul explicat in postul anterior: ‘Daca ai pus-o cu Shreka te poti considera concediat. Asa ca, atata timp cat cele doua gagici erau cuminti si n-o suparau pe d-na capcauna, se puteau déjà considera promovate.

Asta chiar daca una din ele venea zilnic cu pana la o ora intarziere si isi lua pauza de masa de pana la doua ore. Chiar daca cealalta se uita la tine cu ochii ei mari si cuminti parand ca a inteles cand de fapt trebuia sa-i mai explicit ulterior de 7 ori. Si bineinteles, chiar daca una din ele fusese prinsa de directorul clientului ca juca solitaire la client.

D. Liniste! Alesul consiliaza

Pana si Alesul avea alesii lui. Alesi bineinteles dupa chipul si asemanarea sa. De altfel nu surprinde pe nimeni faptul ca la o petrecere se stramba ca ultima maimuta spunandu-I celui mai nou consiliat: ‘Mirror your counsellor!’. Pe care l-au imitat la perfectie, atat la betie cat si la rigurozitatea in munca.

Alcoolica s-a remarcat de multe ori. Nu de putine ori si-a telefonat consilierul mentionand ca are simptomele gripei porcine: greata, varsaturi, dureri de cap ingrozitoare. Din fericire, a rectificat de fiecare data la pranz realizand ca virusul mahmurelii are efecte asemanatoare in prima faza cu H1N1. Cat despre serviciu, n-am putea spune ca am auzit vreodata numele ei pomenit.

Cat despre delasator, l-am avut din pacate pe cap in vara pe unul din joburile lui Zorro. Datorita competentei maxime pentru care este proverbial, Zorro a reusit sa ma trimita singur singurel la unul din clientii Top 250 de pe bursa londoneza. Motivul? N-a gasit juniori. Aproape de final, l-a gasit pe Delasator (io zic ca-I cauta pe Facebook ca N-Dubz, ca daca s-ar fi uitat in jur i-ar fi gasit frecand menta pe hi5). Dupa inca o zi, mi-a mai gasit Tipicarul o stagiara, sa-I zicem Lewinski.

-VA URMA-

  postat de unique2 in 2009-10-15 00:13 | Personaje | Trackback 2 comentarii

Maronii disperati: Vine o zi...
     media: 0.00 din 0 voturi

Dupa cum povesteam acum aproape un an aici, a venit o zi in care Regele corporatist Arthur s-a trezit cu fata la cearsaf. Visase ca era firma in pierdere. Mai nasol a fost cand s-a desteptat si a pus mana pe bilant: Chiar era! Oh, da, Regele Arthur pornise cruciada impotriva popandailor maronii care rodeau putin cate putin din profitul acumulat cu sudoare de catre cobaii muncitori.

De atunci, imaginatia roscatei de la marketing a fost pusa la grea incercare. E si normal daca ne gandim ca trebuia sa faca un newsletter saptamanal. Newsletter in care trebuia sa explice tot mai des disparitia din corporatie a harciogilor maronii. Si cum nu putea sa spuna ca Regele Arthur le-a tras un sut in cur, trebuia sa recurga la eufemisme. Ba ca micul maroniu a ales sa urmeze un master, ba ca dihorul a trebuit sa aiba grija de o ruda in Africa, ba ca alt colorant a decis sa urmeze … o…hm..hmmm… o alta cale profesionala

Zilele treceau insa si jobul d-rei de la marketing devenea din ce in ce mai demotivant. Magarii fusesera aruncati iar Regele Arthur astepta cu sufletul la gura statisticile de la BBC. A fi…sau a nu fi… criza. In acelasi timp, maronii ramasi stateau pititi pe la client (sau cel putin asa sustineau) sperand ca nu va observa nimeni ca al lor contract urmeaza sa expire. Din pacate pentru ei, se aflau nu numai in centrul discutiilor de la masa celor 11 cavaleri (da, 11, ce va mirati? Credeti ca aici nu sunt concedieri?) ci si in atentia Oficiului de Imigrari. Care oficiu ii trimitea mereu atentionari Regelui cu privire la prelungirea contractelor sau la un nou bombeu in partea dorsala.
Petrica si ulciorul la apa

Odata cu venirea toamnei, situatia nu mai putea astepta. Asa ca Regele s-a uitat in stanga, a rascolit in urna din dreapta si a extras un dosar pe care scria Petrica. Oh, da, dupa 4 ani de dictatura feroce, soarta lui Petrica se afla in mainile cavalerilor. A fi… sau a nu fi … pe arhipeleag. Aceasta era intrebarea.

Petrica era singurul obisnuit cu astfel de situatii, avand de altfel un succes dublu in anul precedent. Nu numai ca fusese acceptat inca un an pe insula mult dorita, dar mai fusese si promovat. Chiar daca zeii nu-si puteau incalca regula milenara cu privire la sederea pe insula (niciun strain nu va fi stat mai mult de 4 ani), africanul nostru astepta indurare de la cavaleri. Poate ca isi va face bagajele dar va pleca numai 20 de km pana la insula de la miazazi.

Numai ca regele a luat o hartie de la personal si a inceput sa citeasca. Ce anume? Rezultatele singurei sedinte la care au fost consultati si sclavii de noi. Ceva de genul: supra-incarca personalul din dotare cu sarcini inutile, face viata un calvar oricui ar incerca sa-si ia concediu si pe deasupra calitatea proiectelor manageriate cam lasa de dorit. Oh, da, raspunsul este simplu: a sosit ziua in care Petrica trebuie sa-si faca bagajul. Spre Africa.
Maroniii si cadoul buclucas

Fie ca degetele regelui erau transpirate, fie ca dosarele aveau coperti lipicioase, Zorro si Moustache n-au putut fi despartiti nici macar in acest moment crucial. Numele lor au fost rostite impreuna. Cu ceva vreme in urma, populatia corporatista a putut observa doi maronii de nedespartit: unul cu mustata rasucita si unul cu trasaturi feciorelnice si sensibil rau la gripa. Atat de sensibil ca la primul stranut il vedeai cu o masca de tifon, masca ce avea sa ii aduca si pseudonimul.

De-abia s-a mutat Moustache in casa noua ca a si primit un nou locatar: pe Zorro. Nimic neobisnuit, daca nu ar fi fost un apartament cu o camera. Moustache si-a luat masina dar gurile rele spun ca si-au luat masina din moment ce Zorro il insotea de fiecare data pe scaunul din stanga. Asta pentru ca volanul era pe dreapta invartit cu voie buna de Moustache. Maronii erau peste tot impreuna: la serviciu, acasa, la supermarket, la plaja si mai ales la chiulit. Numai ca intr-o buna zi, armonia cuplului a explodat.

Daca nepoata-mea a primit o vacanta la Disneyland pentru ca a invatat bine, tot asa a primit si Zorro un cadou de la parintii lui. Nici mai mult nici mai putin decat o nevasta, foarte draguta de altfel. Probabil a costat o avere. Spre ciuda lui Moustache, care ros de gelozie, si-a alungat colegul si din garsoniera si de pe etaj.

Mutarea a avut consecinte nefaste. Maronii nu au mai putut trisa, acoperindu-si unul altuia greselile si inventand scuze pentru lipsa subita a celuilalt. Pe de alta parte, mafia maronie in continua destramare n-a mai putut sa le acopere spinarile. Oh, da, venise ziua in care Regele Arthur a dat din cap si a spus: no-no. Moustache n-a mai asteptat expirarea contractului. Si-a facut bagajele si dus a fost. Cat despre Zorro, inca mai spera ca in cele 6 luni ramase sa se intample o minune si sa fie lasat sa toarca in continuare in lenea lui proverbiala.
Un dosar mirositor

Si acestea fiind zise, regele a dat sa plece, si sa ridice sabia in semn de incheiere a sedintei. Un miros specific nu l-a lasat insa. Pe masa mai era un dosar aflat in aceeasi stare de descompunere in care parea ca se afla si personajul la care se referee. Oh, da, cavalerii nu puteau depune sabiile pana nu decideau sentinta Stinkatorului.

De altfel, nici nu era de mirare faptul ca sconcsul fusese dat uitarii. In ultimul an, indianul lua contact (telefonic) doar cu angajatii de la resurse umane carora le mai turna cate o telenovela. Cand a zis ca se insoara in India, n-a obiectat nimeni nimic. Putin mai suspect a fost cand s-a intors fara nimic pe deget dar am crezut ca s-a asfixiat femeia in somn de la duhoare si din nou n-am zis nimic. Cand a zis ca trebuie sa mearga in India pentru ca logodnica si-a pierdut bratul in accident, a primit un nou pseudonim: King of Lies. Iar cand a telefonat si a spus ca nu stiu ce boala imaginara a contactat, déjà treaba a inceput sa puta. Bine, putea oricum si daca era el.

Asa ca Regele a plecat lasandu-I pe ceilalti sa ghiceasca raspunsul. Raspuns cu care stinkatorul a plecat (din nou) in India. De data asta in concediu legal, urmand sa revina pana in ianuarie, moment in care ramanea fara contract. Numai ca n-a mai aparut. Si desi cei de la Resurse Umane se pregateau pentru noi minciuni care sa justifice prelungirea concediului, Stinkatorul i-a surprins pe toti. Dupa o saptamana in care n-a stiut nimeni de el, sconcsul a spus adevarul: nu va mai veni pe insula.

Oh, da, venise ziua fara stinkator. Ar fi putut sa dea si el un mail ca Dl. Jenkins. Sau sa tina un speech de plecare. Sau sa ne dea si noua de baut. Numai ca Stinkatorul a tinut s-o puna din nou la incercare pe roscata de la marketing. Care intr-o criza de inspiratie a scris astel in newsletterul saptamanal: Ultima zi a stinkatorului este azi. Dl stinkator a ales sa urmeze o cariera alternativa. Mda, probabil de vanator de caprioare prin metoda gazarii, as fi adaugat eu.

  postat de unique2 in 2009-10-13 00:33 | Personaje | Trackback 2 comentarii

Milestone card
     media: 0.00 din 0 voturi

Desi cand am plecat in delegatie spusesem destul de clar pe mesageria vocala ca nu pot fi contactat decat pe mail, cineva s-a gasit sa-mi lase un mesaj vocal de 18 secunde. Lucru pe care l-am aflat tot de pe mail prin facilitatea call serverului care trimite automat un e-mail in cazul unui mesaj vocal. Cum clientul englez fusese destul de dragut sa-mi lase un aparat telefonic pe bancul de lucru, am format prefixul insulei si am dat sa-mi verific mesageria vocala.

Nu mare mi-a fost mirarea cand mesajul era de la o secretara. M-au trecut fiorii cand am auzit-o vorbind ceva de regale Arthur si un plic. Mi-am amintit de vechiul serviciu unde plicul rosu era celebru prin continutul sau definitiv. M-am linistit cand secretara a mentionat ceva de ziua mea implicand o aniversare importanta precum si de un ‘card’ primit din partea partenerilor.

Cred ca am mai explicat cam ce anume imi doresc eu sa primesc de la parteneri: promovari, mariri de salariu si in cel mai rau caz o prima. Iar daca e vorba de un card, ma astept la un card bancar cu ceva sold consistent pe el, sau macar un card de loialitate la Marks & Spencer cu cumparaturi nelimitate pe urmatorii 3 ani. Numai ca in limba engleza cuvantul card are mai multe semnificatii dupa cum se poate vedea si din conversatia urmatoare:

+447814xxxxxx [10:49]: Pui, am primit ceva de la parteneri. Este un milestone card
+40745xxxxxx [10:55]: What? Pai atunci hai zboara tu in Ro…
+447814xxxxxx [10:58]: Pui, o sa-ti explic diseara ce inseamna milestone. Te pup
+40745xxxxxx [11:02]: Hai mai pui, nu e ceva cu zboruri? Si de ce ti-au dat?
+447814xxxxxx [11:26]: :De ziua mea pui. Milestone card = felicitare pentru un moment de referinta
+40745xxxxxx [11:28]: Aha. Si eu care credeam ca e ceva util. Pupici

  postat de unique2 in 2009-10-09 23:54 | Dictionar | Trackback 1 comentarii

Balada binduitorului tarziu
     media: 0.00 din 0 voturi

Dupa cum am promis ieri, voi publica direct de pe mail o prelucrare din folclorul corporatist culeasa de pe plaiurile din nordul micului Paris. Se presupune ca strofele 2 si 3 au avut si ele 4 versuri odata, fiind insa pierdute datorita faptului ca balada a circulat pana acum pe cale exclusiv orala.

*


La firma mea cand am venit
Gandul mi-era la socotit
La cifre, poate chiar la audit
Dar EI m-au pus la binduit

Ziua munceam, noaptea munceam
Zile si nopti eu binduiam
Capul de loc ca-l foloseam.

Am stat un am si-am fost frecat
Si iata fost-am promovat
De binduiala... n-am scapat
*

Dincolo de contributia evidenta adusa litereaturii populare, ramane de vazut modul in care vocabularul limbii romane va asimila noi cuvinte. Vorbim aici de verbul a bindui, cu forma lunga binduiala si cu participiul binduit si de substantivul comun din aceeasi familie lexicala binduitor. De asemenea, este foarte inovativa alaturarea adjectivului tarziu la substantivul binduitor menita sa scoata in evidenta munca pana noaptea tarziu a binduitorului

  postat de unique2 in 2009-10-08 23:26 | Culese de pe mail | Trackback 1 comentarii

Gafe (Cu chilotii la client)
     media: 0.00 din 0 voturi

Cei care imi cunosc blogul pot descrie cu usurinta specia infierata adesea aici numita client. E vorba de o adunatura de omuleti increzuti, care le stiu pe toate, care nu suporta sa fie contrazisi si care se inrosesc pe loc cand aduci vorba de ceva care fie ca a fost discutat , fie ca n-a fost discutat anul trecut. Oricum ai lua-o, nu e bine. Nu de putine ori insa, cei care lucreaza cu clienti evita sa povesteasca si alte aspecte care ar putea fi caracterizate de carcotasi drept... gafe. Cum ar fi....

1. Gina Pistol si documentatia

Pe vremea cand eram tanar si nu bosorog de (aproape) treij de ani ca acuma, colegii mai mari din echipa se amuzau adesea punandu-ma sa vorbesc la telefon cu clientul. Pe de o parte, eram nou si nu prea stiam exact despre ce vorbesc, pe de alta parte nici nu aveam eu o voce de vedeta de radio. Suficiente metode sa-i vad pe cei 3 colegi de la acelasi banc de lucru mustacind adesea.

La inceput, umblam cu texte. Adica aveam eu textul standard pe hartie si incepeam sa recit. Cand aparea o intrebare de la celalalt capat al firului puneam repede place cu 'o sa ma interesez', sau 'colega X e mai in masura sa va raspunda' sau alte baliverne. Numai ca apare un moment psihologie cand the rookie se crede deja experimentat si are impresia ca el cunoaste totul si ca poate vorbi liber.

Asa ca ma apuc sa-i demonstrez eu chestii clientului care avea vreo 55 de ani si lucra cu persoane de aceeasi varsta. La un moment chiar ma apuc sa vorbesc corporateste, cum ca i-am transmit documentatia pe e-mail dnei Gina X.. in nu stiu ce zi si ca poate sa ma sune daca are vreo nelamurire. Moment in care toti cei 3 colegi mai experimentati incep sa se tina cu mainile de burta. Mai spun eu ceva si inchei conversatia. Clipa in care aflu si eu, spre informarea mea, ca doamna aia aproape de pensionare de care vorbesc se numeste Gina Protopopescu si nicidecum ... Gina Pistol asa dupa cum zisesem eu la telefon cu toata convingerea.

2. Mai poftiti si alta data

Spiritul de initiativa nu m-a parasit nici mai tarziu, cand am ajuns pe insula. Daca in romanica colegii mai mari ma lasau sa ma descurc singur, aici un manager foarte plin de el imi dadea si sfaturi. Auzi, el mie! Cica sa ma duc la client dar sa verific mai intai la telefon. Auzi, eu sa verific, pai doar nu ne-o da afara, mai ales ca stia ca ar trebui sa venim! Ha!

Asa ca am dat adunarea, am luat 3 junioare toate una si una dupa mine si am pornit cu 2 plase si o geanta toate pline de dosare. Normal, trebuia sa le impresionez, sa le arat ce barbat puternic sunt! Dupa ce-am mers eu 20 de minute ma cam lasasera mainile dar speram sa pot lasa maculatura si peste noapte la client sa nu le mai car si inapoi in aceeasi zi. Asa ca intru eu tantos in firma si dau sa intru intr-un acvariu unde fusesem cazati si in urma cu 3 saptamani dar cu o echipa de baieti (deci neinteresant).

Faza la care blonda, singura cu vreo 10 luni de experienta ma intreaba: Esti sigur? Nu ar trebui sa intrebam pe cineva? Vreau sa-i arat ce fire deschisa sunt eu si cat de mult apreciez ideile lui asa ca intreb pe cineva de-acolo. Asta ca sa aflu si eu ca persoana de care aveam noi nevoie avea mai nou program part time si pleca acasa la 1. Ocazie cu care omul ne-a aratat usa poftindu-ne a doua zi dupa ce mai si sunam in prealabil.

3. Multumim dar n-avem nevoie

Daca va inchipuiti ca viata juniorilor se schimba brusc odata cu intrarea intr-o corporatie si ca vor avea parte numai de lucruri noi si interesante in fiecare zi.... ei bine, mai ganditi-va. Pentru multi dintre noi, masina de binduit devine un partener aproape de nedespartit pe tot parcursul primului an in corporatie. De altfel, folclorul corporatist cunoaste foarte bine Balada binduitorului tarziu, pe care voi incerca sa o scriu maine din memorie, dat fiind faptul ca circula numai pe cale orala

Ca atare, nu e de mirare ca de la un anumit timp dar mai ales de la o anumita ora incolo, iti vine binduiesti orice hartie care-ti iese in cale, fie ca e un livrabil urgent pentru client sau un bilet la loto. Si daca un bilet la loto la pagina 67 sa zicem n-ar supara pe nimeni (mai ales daca e castigator), nu acelasi lucru l-am putea zice despre un document destinat altui client. Mai ales daca acel document contine niste informatii sensibile despre cel mai aprig concurent al clientului pentru care faceam livrabilul cel mare.

Imaginati-va ca trebuie sa livrati un manual despre compozitia cofeinei catre Coca-Cola si undeva pe la pagina 245 din 613 apare un capitol de 15 pagini intitulat Strategia privind produsele light a Pepsi-Cola in anul 2010! Ei bine, inchipuiti-va ca acest lucru chiar s-a intamplat la o scara mai mica si in alta industrie. La care clientul ne-a returnat capitolul cu mentiunea Opinam ca documentul despre strategia Pepsi nu are legatura cu studiul despre continutul cofeinei la Coca-Cola. Asta dupa ce facusera probabil o copie pentru fiecare sef de departament Sa mai mentionam ca numele binduitorului nu a fost aflat niciodata. Altminteri l-am fi vazut pe lista de plecari. Si nu eram eu.

4. Cu chilotii la client

Desi ar fi mai multe faze de povestit, cred ca ar fi cazul sa ma remarc si prin insemnari mai scurte asa ca voi salva ce-i mai bun pentru final. Care final nu se poate termina decat cu aia mica si rea, dupa cum singura ii placea sa se caracterizeze. Eu as fi caracterizat-o mai degraba prin fata cu ochii rosii, culoare datorata fie lentilelor de contact fie muncii de 21 de ore din 24. Fie amandurora, mai degraba.

Faza de care vorbesc nu s-ar fi putut petrece decat dimineata la prima ora, dupa ce ziua precedenta de lucru se lungise tot pana aceeasi dimineata pe la 5. Din pacate, aia mica n-a apucat sa-si bea bine cafeaua ca a fost interpelata de persona de contact de la respectivul client. Trebuia sa-si ia repede agenda si un pix si sa mearga sa intervieveze un sefulet foarte ocupat la care nu ajungeai decat cu programare ca la medic.
Asa ca se conformeaza si intinde mana sefuletului prezentandu-se. Din pacate, instinctul corporatist era intiparit asa ca urmatorul gest a fost sa duca mana la gentuta pentru a cauta o carte de vizita. Miscare gresita, primul obiect iesit la iveala fiind o pereche de chiloti Aia mica n-a putut sa-si explice ce cautau chilotii acolo. Interesant e insa ca nu asta i s-a parut mare scofala. Cel mai grav pentru ea era ca nu-si amintea daca perechea era curata sau fusese purtata.

  postat de unique2 in 2009-10-07 22:49 | Dictionar | Trackback 1 comentarii

Pierdut la client
     media: 0.00 din 0 voturi

[19:20] Anca : zapacila
[19:21] unique2: eee
[19:21] unique2: ai citit ultimul mail azi?
[19:21] Anca : care?
[19:21] Anca : nu cred[
19:21] unique2: in care iti explicam cum m-am ratacit la client?
[19:21] Anca : ca am plecat repede
[19:21] Anca : nuuuuu
[19:22] unique2: pai na
[19:22] unique2: ieri m-a introdus Ranshi catre echipa de Finance
[19:22] unique2: dar..
[19:22] unique2: stiam asezarea relativa a lor
[19:22] unique2: adica
[19:22] unique2: stai sa-ti explic
[19:23] unique2: care e diferenta dintre asezarea relativa si cea absoluta
[19:23] unique2: e un concept inventat de Einstein
[19:23] Anca
[19:23] Anca : aoleu
[19:23] Anca : hai pui
[19:23] unique2: Asezarea absoluta tine de locatia in spatiu
[19:23] Anca : nu mai incepe ca pe blog
[19:23] Anca : complicat
[19:23] Anca : zi mai simplu
[19:23] unique2: adica urci la etaj, iei stanga si mergi 5 metri[
19:24] unique2: asezarea relativa tine de un reper[
19:24] Anca : aha
[19:24] unique2: adica stiam ca China e la 5 metri dreapta spate fata de James
[19:24] unique2: si sta langa Zarba
[[19:24] unique2: la 2 bancuri de lucru in spate
19:24] Anca : pui pe astia chiar asa ii cheama?
[19:24] unique2: da, pui
[19:24] Anca : ??@?!@?
[19:25] unique2: China Plassani
[19:25] Anca : aoleu
[19:25] unique2: iti dai seama ca nu sunt englezi
[19:25] Anca : astia din ce tari mai provin
[19:25] unique2: si pe colega mea o cheama Ranshi
[19:25] unique2: Ranshi Cogoo
l[19:25] Anca : aoleu
[19:25] Anca : e evreica?
[19:25] unique2: nu, pui, e mauritianca
[19:25] unique2: si ii stie pe aia de la noi
[19:26] unique2: din Mauritius
[19:26] Anca : wow
[19:26] Anca : nice
[19:27] unique2: deci problema cu China
[19:27] unique2: era ca nu stiam unde e James
[19:27] Anca : aha
[19:27] unique2: si aveam eu un feeling ca era la etajul 2
[19:27] unique2: deci aveam 3 ecuatii de rezolvat
[19:27] unique2: 1. unde sunt scarile?
[19:27] unique2: 2. care e etajul corect?
[19:28] unique2: 3. stanga sau dreapta?
[19:28] unique2: Prima ecuatie am rezolvat-o intreband-o pe Ranshi
[19:28] unique2: Erau chiar la intrare
[19:28] unique2: A doua a fost simpla de rezolvat la fata locului
[19:28] unique2: Era doar un etaj
[19:28] unique2: deci nu stiu de unde vazusem eu doua
[19:29] unique2: si la a treia am avut o surpriza
[19:29] unique2: am intrat si era etajul in forma de V
[19:29] unique2: iar eu eram chiar in varful ala de jos al V-ului
[19:29] unique2:
[19:29] unique2: si eram tentat sa o iau la dreapta
[19:29] unique2: noroc ca m-a vazut o tipa si m-a intrebat daca m-am pierdut[
19:29] unique2: Nu puteam nega evidenta
[19:30] unique2: si surpriza... era in stanga!
[19:30] unique2: am intrebat de Finance
[19:30] unique2: si acolo l-am recunoscut pe James ca statea in picioare
[19:30] unique2: si am recalculat traseul incepand de la James
[19:30] Anca :
[19:30] unique2: pana la China
[19:30] unique2: uite asa am rezolvat ecuatia

  postat de unique2 in 2009-10-06 21:16 | General | Trackback 0 comentarii

O gura inchisa...
     media: 0.00 din 0 voturi

... e o gura departe. Sau cel putin asa s-a gandit Regele Arthur dupa ce anuntarea promovarilor si a (ne)cresterii salariilor a starnit reactii care de care mai diverse. Asa ca n-a asteptat sa digeram bine vestea primita marti seara ca miercuri a mai aruncat un palos. Vorba vine unul, a aruncat cate unul in fiecare directie asa ca mai mult de jumatate din sclavi au cautat ceva trollere prin debara si au inceput sa-si faca bagajul.

Ei nu, nu ne-a dat afara, de altfel nici n-are cum fara 3 luni preaviz. A scos palosul asa si a indreptat varful spre nord-est unde trona amenintatoare Anglia. Bun strateg, Regele a stiut maxima Divide et impera, alocandu-i pe sclaveti in colturi diferite ale metropolei londoneze. Dupa guralivitatea fiecaruia, i-a lasat sa zaca acolo intre 2 si 5 saptamani.

Hai ma, ca n-o fi Dracu asa de negru!, m-am imbarbatat eu cu gandul la cele 3 saptamani de pribegie in locul in care a intarcat mutu iapa. Ei nu, Dracul era alb dupa culoarea norilor care m-au intampinat inca de azi dimineata pe aeroportul insular. Pe o ploaie torentiala, am apucat sa intru in avion cu noaptea in cap pentru a ajunge cu chiu cu vai la 8 dimineata pe Gatwick.

Desi destinatia finala era undeva la 60 de km distanta de aeroport, instructiunile erau clare. Trebuia sa iau trenul pana in buricul Londrei (la nord), sa iau metroul pana spre sud-vest, dupa care sa iau din nou un tren spre sud si sa termin glorios luand un taxi si mai la... sud Astfel, faceam o economie super-marfa de vreo 30 de lire, desi faceam 3 ore in loc de una pe drum. Dar ma rog, e criza, n-are firma bani.

Dupa adevarate lupte de dat din coate, am reusit sa ajung la Paddington aproapre de ora 10. De aici, trenul a plecat scartand si trosnind ca ultimul marfar. Dupa 20 de minute, trenul a oprit. In plin camp. Din pacate, nu era un semnal de alarma tras, era chiar statia la care trebuia sa cobor. M-au intampinat o serie de pakistanezi, indieni si alte natii care-si traiau viata din taximetrie. Chiar am vrut sa-i fac o poza unuia care semana perfect cu soferul din videoclipul lui Dr. Bombay (Calcutta).

Pana la urma am gasit unul cu o figura mai normala si l-am lasat sa ma duca la clientul de peste mari si tari. Cele trei blocuri si doua baruri din orasel s-au pierdut repede in goana taxiului care se pierdea rapid in palcul de padurici. In cele din urma a incetinit intrebandu-ma ceva cu un accent de nedeslusit. Am inteles ca vrea sa-i spun numele firmei. Fiind asa de adormit, am spus fix numele concurentului nr. 1

Dar ce mai conta? Ajunsesem in sfarsit intr-un loc uscat in care puteam astepta sa se faca ceasul 5 ca sa plec la hotel. La care hotel am ajuns dupa inca o plimbare cu taxiul printre codrii de arama. Cum primul orasel care avea si gara in care am coborat n-avea hoteluri, am fost cazati la un fel de han presupun, inconjurat de cata frunza cata iarba in care singura modalitate de aprovizionare este room serviceul.

Aici o sa ma chinui eu cu un client a carui afacere nu prea o inteleg. Tot aici o sa-mi petrec 3 week-enduri. Printre care si cel cu ziua mea. Si asta pentru ca.... el poate!

  postat de unique2 in 2009-10-05 20:47 | General | Trackback 0 comentarii

Promovarea sau Statistici corporatiste
     media: 0.00 din 0 voturi

Postul asta e lung, asa ca va recomand o cafea lunga mai intai. Evenimentele tot mai bizare petrecute in corporatie m-au facut sa-mi aduc aminte brusc de manualul de statistica. Cred ca m-as descurca sa mai fiu odata in anul II si sa dau examen. Cum am ajuns in situatia asta?

Parghiile corporatistmului: Consilieri si consiliati


Ca sa folosesc unul dintre cliseele penibile corporatiste, anuntarea promovarilor in corporatie mi-a adus o adevarata provocare. Plecarile Tipicarului, Stinkatorului, lui Petrica si a unui alt maroniu penibil au adus nu numai o pierdere majora blogului (s-au dus 3 personaje principale dintr-un foc! ) dar si o oportunitate pentru 4 sclavi sa le ia locul. Si tinand cont de cei 12 candidati, ar rezulta 3 candidati pe loc sau mai bine zis o sansa de promovare teoretica de 33%.


E momentul sa intre in arena cei 4 consilieri, sau aceia care au fost investiti cu functia de a-i consilia pe mai tinerii sclavi in hatisurile junglei corporatiste si de a-i ajuta sa avanseze in firma. Desigur, poate va ganditi la o coincidenta. Sunt 4 locuri si 4 consilieri. Un film facut la Holliwood s-ar termina cu fiecare consilier avand un om promovat astfel incat sa fie toti multumiti ca au facut pe cineva fericit. Numai ca vorbim de o corporatie corecta in care orgoliile managerilor consilieri nu sunt luate in considerare, iar singurul criteriu care conteaza este competenta


Ca atare, orice situatie in care cei 4 promovati au 4 consilieri diferiti ar fi o pura coincidenta. De unde vine si prima intrebare:

1. Ce probabilitate exista ca toti cei 4 consilieri sa aiba cate un promovat
fiecare? Unul si numai unul?

Consilierul nr. 1: Motanul


Primul consilier este… Motanul. Spre deosebire de cel cu Antene din Romania, Motanul nostru n-a fost colaborator la Securitate si nici n-a furat Liga I. In schimb, are aceeasi viclenie si putere de manipulare calite in cei 8 ani de corporatism. Mai mult, are si un nume pe care eu nu i l-as da decat unei pisici. De fapt, in perioada 1993-2007 chiar am beneficiat de un exemplar birmanez cu acest nume.


Motanul nostru are 5 pisoi. Aaaa…. 5 consiliati, vroiam sa zic, fiind de altfel un campion in privinta asta. Un rol mare a avut si pampalaul din Filipine care s-a carat din firma nu inainte de a-i pasa scurt toti consiliatii lui. Haideti sa-i cunoastem.


Primul e personajul din Kiss and Leave. Nu mai stiu ce nume i-am dat atunci, oricum nu e cel real. Sa va povestesc o istorioara. Dupa o noapte de pomina in acelasi local (de altfel singurul club de noapte), personajul nostru iese afumat. In loc sa se duca acasa, sus-numitul o abordeaza pe fosta prietena a primului meu consilier (sunt la al treilea deja). Si pentru ca tot facuse cunostiinta cu ea, trebuia sa faca si conversatie cu ea, adresandu-i niste intrebari ‚clasice’ de spart gheata intre doi necunoscuti gen: „Ce pozitie iti place?”, „Cu cati barbati te-ai culcat?”, „Ce tampoane folosesti?” etc.


Intrebari la care tipa ii raspunde prin alta intrebare: „Ce?? Tu esti macar activ sexual?” Iata o intrebare de bun simt la care tipul raspunde chinuindu-se sa nu cada jos de beat ce era: „Mmm..umm…dap… ocazional”. Evident, raspunsul nu putea sa nu genereze o noua intrebare din partea fostei iubiri a primului meu consilier: „Ocazional? Ce naiba inseamna asta?”. E momentul ca tipul sa devina inovativ raspunzand: „Aaa…Um..Hic! Inseamna…in fiecare week-end”. Era sambata noaptea Ei, sa spunem ca tot asa de inovativ era si la munca.


Al doilea consiliat e un localnic. Care localnic venea sa infirme cumva exceptia ca toti localnicii sunt lenesi. Omul muncea de dimineata pana seara numai ca… mai multi nesuferiti ii pusesera un diagnostic necrutator: nu traia valorile firmei. Care va sa zica firma noastra avea valori. Si, mai mult decat atat, ele se traiau. Bine de stiut. Cum se traduce asta? Daca eu spun diferite lucruri pe blog, sub protectia anonimatului, localnicul le spunea pe sleau, sub protectia unui pahar cu double votka.


Al treilea consiliat ar trebui sa spuna ‚saru-mana mama companie’, fiind singura exceptie care beneficiase de o promovare la mijlocul anului. Asa ca, orice posibilitate de a fi promovat inca o data la pozitia de sefut era similara cu reincarnarea lui Nostradamus intr-o tara cu forma de peste. Un al patrulea ar fi chiar cel ce scrie blogul de fata, dar cred ca sunteti cu totii de acord ca ar fi bine sa trecem direct la ultimul dintre cei 5 consiliati ai Motanului.


Ultimul consiliat e de fapt o ultima si am putea sa-i spunem Mimoza. Asta pentru ca desi parea o pisicuta care-si arata toata recunostiinta pentru portia de laptic primit, pe la spate pisicuta ataca. Rau. Unii au urat-o dar unii au placut-o. Si pentru ca era pisicuta, nu putea decat sa-i placa… Motanului. Care Motan a facut niste afirmatii pe la client sperand ca nu afla nimeni. Cum ca fata are niste aspiratii de manager pe care si le va atinge. De unde vine si intrebarea nr. 2

2. De ce a facut Motanul declaratii publice sugerand promovarea Mimozei ,
la 6 luni inainte de anuntul oficial in conditiile in care doar cavalerii
pot decide acest lucru si asta doar cu cateva zile inainte de anuntul oficial?

Consilierul nr. 2: Loco


Trecem la al doilea consilier si anume Loco. Si asta nu doar pentru ca e localnic ci si pentru ca in limba spaniola cuvantul inseamna ceva. Ceva caracteristic tuturor bastinasilor, altminteri nu si-ar permite sa faca ceea ce fac fara frica de a fi trasi la raspundere. Ei, ca au si „spate” asta e altceva, dar mai bine sa purcedem la descrierea celor 3 consiliati din parohie.


Primul consiliat e un lemur recent coborat dintr-un banan sau lamai din Africa Centrala. Mai nasol e ca tipul nu se stramba numai cand vrea banane ci si cand e rugat de vreun manager sau vreun cavaler sa faca vreo treaba. Ocazie cu care lui Loco al nostru i-au aparut cam multe firisoare de par alb, cam cate unul pentru fiecare ocazie cu care managerii i se plangeau de ineficienta bananierului.


Al doilea consiliat mi-a pricinuit indirect multe dureri, atat de cap cat si de spate. Este in mod evident unul din cei doi sclavi cu care pot vorbi si eu ceva fara ca discutia sa alunece inspre alcool, masturbare, fotbal sau investitii pe piata de capital. Ca atare, am petrecut ceva timp impreuna cu personajul respectiv. Numai ca primise si ea un diagnostic: n-avea curajul sa puna punctul pe i si sa spuna ce vrea. Sau cu alte cuvinte, n-avea „cojones”. Tehnic vorbind, nici n-avea cum. Doar era fata Si daca era fata si am indraznit sa o bag in seama, o alta fata care are doua atribute forte (1. Locuieste in Romania; 2. Cand ma duc la ea, are un facalet) poate explica foarte bine durerile de care mentionam in prima propozitie din paragraf


Al treilea si ultimul consiliat a lui Loco este o chestie de 5 picioare (un picior are 30 de cm la englezi) si se roaga la alta chestie cu 4 picioare si 4 brate. Ati recunoscut bineinteles pe robul lui Brahma, Creatorul universului, intregind tabloul mafiei induse. Sau hinduse, ca propozitia are sens si cu ‚h’ si fara ‚h’. Si pentru ca tot are el ditamai spatele format din spinari indiene, sri lankeze, mauritiene si ce-or mai fi, omuletele a mentionat odata prin februarie (!!) cum ca el ar promova anul asta. De unde vine intrebarea a-3-a:

3. Cum de si-a permis Hindusul sa faca afirmatii cu privire la promovarea sa
intr-un moment in care criza era in floare iar toata lumea era ingrijorata cu
privire la securitatea locului de munca?

Consilierul nr. 3: Mr. Ridiculous

Si odata intrebarea consemnata, trecem la al treilea consilier si anume Mr. Ridiculous. Dl Ridicol e om cu state vechi pe blogul de fata, fiind cel care a inovat un nou concept in Dictionarul corporatist: POD. Asemenea lui Loco, Dl Ridicol avea si el 3 consiliati, tragand nadejde ca macar unul dintre ei va deveni intr-o buna zi sefut. Sa facem deci cunostiinta cu Depresivul, Raggae Boy si Ganesha.


Primul consiliat era destul de cunoscut, fiind deseori in titlurile e-mailurilor care anuntau ca omul nostru a intrat din nou intr-o criza depresiva. Eu unul nu-mi amintesc sa-l fi vazut in sezonul proaspat incheiat dar anumiti juniori sustin ca ar fi aparut la birou pentru cateva secunde in ajunul Craciunului. Cu ochii mari, Depresivul s-a holbat pentru 5 minute la un birou dupa care a intrebat: „Unde e Maroniul de Bragadiru?” Ei bine, maroniul plecase din firma de vreo 3 saptamani, dar anuntul plecarii fusese dat inca din vara.


Raggae Boy e al doilea cu care pot vorbi si eu ceva fara ca discutia sa alunece inspre alcool, masturbare, fotbal sau investitii pe piata de capital. Mai mult, el e simpatizat de catre toata lumea, fiind cel putin la fel de simpatic si modest precum al sau compatriot recordman mondial Hussein Bolt. Din punct de vedere profesional, nimic de zis, a muncit, a dat randament, a fost laudat de multe ori de catre Mr. Ridiculuos dar sa nu uitam ca e la capatul celuilalt al oceanului. Parte din care nu prea se gaseste nici un manager si nici un cavaler.


Terminam si cu consiliatii, dar nu fara a trece asa usor peste Ganesha. Pe Ganesha l-am cunoscut involuntar cand, desi crezusem ca am scapat de ele definitiv, am auzit din birou niste manele. Ei bine, cica nu erau manele. Era muzica indiana, numai ca eu nu prea faceam diferenta. Ulterior, s-a combinat cu Mimoza, facandu-si astfel lobby si in aria ei de influenta. Nu ca mafia indusa cu care se ruga impreuna la elefanti nu avea destula influenta.


Din punct de vedere profesional, am avut o singura data ocazia sa vad de ce-i in stare. Era duminica si Ganesha se uita la mine ca la ultimul salvator intrebandu-se, alb la fata, de ce valoarea de piata a contractului forward al clientului nu era egala cu cea printata de el de…pe un site de internet!! Ulterior, s-a insurat cu o cadana cumparata de catre familie, rupand relatia cu Mimoza cu cateva zile inainte ca noua sotie sa calce pe taram insular. S-a rupt total de noi, tinand legatura doar cu Chestia de 5 picioare si scotand capul doar prin iunie cand m-a intrebat daca voi fi promovat. De unde sa inteleg ca el stia deja raspunsul cu privire la persoana lui. Si de unde apare o noua intrebare:

4. De ce Ganesha stia rezultatul promovarii sale cu o luna inainte de Masa
Rotunda a cavalerilor, moment in care ar fi trebuit teoretic sa se ia deciziile
de promovare?

Consilierul nr. 4: Shreka

In fine, ultimul consilier este o consiliera careia ii putem zice simplu Shreka. Sau sotia lui Shrek. Ne intoarcem la consiliatul localnic care nu traia valorile firmei. Acesta, la fel de sincer a marturisit un esec propriu acolo unde era un adevarat campion: la baut. „Da, dom’le recunosc, a zis el, m-a bagat odata o fata sub masa. Dar era o legenda. Si era scotianca”. Ei da, era Shreka. Dupa atatea tequila si zambouka, era normal ca Shreka noastra sa scoata flacari pe nas. De altfel, capcauna era recunoscuta printr-un postulat de baza. „Daca ai pus-o cu Shreka, te poti considera concediat”


Numai ca medalia avea si un revers. Cine era placut de catre Shreka, avea un viitor luminat. Capcauna avea un singur consiliat: Alesul. Este vorba despre lingaul jalnic despre care am vorbit in Matrix si despre care sincer mi se face sila sa-mi reamintesc. Desi mi-e foarte greu sa uit faptul ca pe la sfarsitul sezonului, Alesul avea deja un viitor job pe Planner unde era trecut ca si manager. De unde vine si ultima intrebare:

5. De ce Alesul avea deja un job ca si manager atunci cand el era doar senior
iar promovarile urmau a fi decise de-abia peste 5 luni?

Si raspunsul...

Intrebarile sunt retorice, stiu. Cu exceptia primei dintre ele. La care voi incerca sa raspund. Rog specialistii in statistica sa ma contrazica daca gresesc. Asadar, probabilitatea ca un consiliat sa promoveze este de 33%. Probabilitatea sa nu promoveze este de 67%.


Probabilitatea ca un singur consiliat ANUME al Motanului sa promoveze este de :
33%*67%*67%*67%*67% = 6,6%
Probabilitatea ca un singur consiliat (ORICARE) al Motanului sa promoveze este de:
6,6% * 5 = 32,9%


In mod similar, Loco si Dl Ridicol au o sansa fiecare de 44,4% sa-si vada doar unul dintre consiliati promovati iar Shreka ar avea o sansa de 33% ca singurul ei consiliat sa promovezi. Iar ca sa raspundem la intrebarea nr. 1, e suficient sa facem un produs intre cele 4 probabilitati. Et…voila!

  postat de unique2 in 2009-10-04 23:55 | Dictionar | Trackback 1 comentarii


 
Powered by www.ablog.ro, design by Lilia Ahner