Luni, Septembrie 28, 2009, 04:05 AM 

Team building
     media: 0.00 din 0 voturi

Eheeee…. dragii mosului, pe vremea cand patronii nu stiau ca pot pronunta cuvantul ‘criza’ pentru a taia instantaneu orice cost, se obisnuia ca mai marii sa-si delecteze angajatii de pe plantatie cu o iesire din Bucurestiul cel aglomerat si corporatist. Se intampla de obicei vineri dimineata pentru o revenire in forta fie sambata seara fie duminica la pranz. Si pentru ca susa trebuia sa aiba un nume, i s-a spus … team building.

Termenul vine din limba engleza ,de unde a fost de altfel si preluat fara a se incerca catusi de putin o traducere, si consta in alaturarea subtantivului team = echipa la verbul aflat la gerunziu to build = a construi. Cu alte cuvinte, team buildingul e o actiune al carui scop ar trebui sa fie constructia acelei echipe ai carei membri vor adauga ulterior in CV la rubrica abilitati ‘spiritul de echipa’. Sa lasam asadar intrebari turistice de genul ‘Care e cea mai potrivita localitate pentru un TB?’ sau ‘Ce tip de hotel este necesar unui TB?’ pentru Elena Udrea si sa incercam sa raspundem la intrebarea ce ne chinuie pe toti:

Cum pana mea construiesc astia o echipa?

In principiu, vor aplica proverbul romanesc ‘Daca n-ai un psiholog sa-ti cumperi’ asa ca fie vor apela la o firma de specialisti, fie vor apela la resursele din dotare. Eu unul sunt un tip norocos, dupa cum ati putut constata de pe blog La corporatia actuala (nr. 4), e cam greu cu deplasatul pe alte insule, asa ca se marginesc la a ne da de baut pe insula satelit. La corporatia nr. 3 (aia cu hitler), TB-ul a fost la doua luni dupa ce-am plecat. La fel si la corporatia nr. 2 (la Gigi). Iar la corporatia nr. 1, am plecat fix in ziua premergatoare celui de-al doilea team building. Asa ca voi vorbi despre primul si singurul team building din viata mea, cel in care corporatia si-a permis sa apeleze la singurul psiholog din cadrul HR-ului pentru a nu da bani suplimentari unei firme de specialitate.

Si pentru ca firma a avut mareata inspiratie sa ia si cativa noi angajati care nu stiau pe nimeni, actiunea nu putea incepe altfel decat cu un ice breaker. Termen pe care nu am nicio retinere sa-l traduc altfel decat ‘spargator de gheata’. Cu alte cuvinte, un exercitiu recreativ in care fiecare om, pentru a sparge barierele, va spune cine e, ce face, ce vrea de la viata si ceva revolutionar gen… ce ar fi facut daca nu ar fi fost sclav pe plantatia corporatista in care se afla. Ocazie cu care i-am uimit spunandu-le ca mi-ar fi placut sa fiu… jurnalist.

Si odata gheata sparta si armonia stabilita, psihologul a inceput sa spuna de ce ne aflam noi acolo. Ca el e psiholog, senior de cel mai mare grad (adica 2), e mare ce mai… Ca acum am intrat si noi in corporatie dupa ce-am fost studenti… Ca acum avem carti de vizita si le-aratam prietenilor…wow! Ca acum avem…laptop! Wow! Si ca el a AUZIT deseori de situatii de la client. Gen ca ajungi acolo, dai altuia cartea de vizita si zici ‘Sunt Gogu de la corporatia X’. La care interlocutorul raspunde ‘Imi pare bine. Eu sunt Dudu… tot de la corporatia X’. Si incepe sa rada.

Am inteles ca noi suntem fraieri si el e tare, ca trebuie sa lingem corporatia pentru ca ne-a inzestrat cu o caramida pe curent pe care sa o caram seara acasa pe linia 16 si ca pe deasupra suntem atat de prosti ca nici nu ne recunoastem proprii colegi de la alte departamente. Ei nu, de fapt el e tipul prietenos care vorbeste cu noi ca de la egal la egal si vroia sa spuna ca trebuie sa ne cunoastem bine si sa lucram impreuna ca o echipa.

Si odata scopul fiind enuntat,s-a dat startul la jocuri. Si pentru ca reporterii de la ProSport nu erau prin preajma, psiho ne-a impartit in 4 grupe sa jucam niste jocuri de echipa

Repriza intai – Supravietuirea in desert

Dupa ce s-a prostit putin legandu-ne la ochi si punandu-ne sa ne tinem de maini pentru ca apoi sa ne incurce, Seniorul ala mare a luat manualul de team building si l-a deschis la pagina 58 adica aici.
http://www.teambuilding.ro/index.php?pagina=58

Hai sa vedem totusi si cele 15 obiecte pe care situl romanesc de mai sus nu le mai da: o cutie de chibrituri, 3 paturi de avion, 6 metri de franghie de nylon, un kit de cusut, doua butelii de oxigen de 50 kg, 20 de cutii de cola, o pluta de salvare, un desfacator de sticle, un compas magnetic, un cutitas, 15 galoane de apa, 3 rachete de semnalizare, o trusa de prim ajutor, un kit anti-venin, o harta de aviatie, 55 de pungi de alune sarate, o trusa de barbierit si 4 pernite de avion.

In mod evident, trei echipe din 4 au ales sa porneasca la drum in cautarea unei asezari omenesti pentru a fi salvati. Si mai logic, obiectele aflate pe locuri inalte in ordinea importantei au fost compasul, harta, haleala si mai ales apa pentru hidratare. Bine, bine ca e foarte posibil sa nu supravietuiesti e una, dar macar stii ca ai incercat decat sa stai ca prostul asteptand cai verzi pe pereti. Plus ca te bazezi si pe faptul ca daca Dumnezeu n-a vrut sa mori la prabusirea avionului, n-o sa te lase sa mori nici in desert

Ei bine, nu. Atoatestiutorul ne-a desfiintat de la inceput. Sunteti fraieri! Cum sa plecati? Pai avionul ala e pe ruta comerciala, e pe radar. Din momentul in care a disparut de pe radar, or sa inceapa imediat sa va caute si o sa va gaseasca DACA SI NUMAI DACA nu va miscati din loc. Ca atare, e importanta trusa de barbierit pentru ca are oglinda si o puteti folosi pentru semnalizare dar si cutiile de cola pentru ca din aluminiu puteti de asemenea sa faceti o oglinda. Wtf???!!

Tot de la el am inteles ca trebuie sa consumam sare pentru a retine apa in organism. ?!!? Ca atare, ar trebui sa consumam covrigeii. ??!! Si tot de la el, cica nici pipi nu putem face pentru ca ….eliminam apa din organism si nu e bine. ???!! Si tot de la el am aflat ca putem folosi cutitasul pentru a extrage apa din …cactusi !!

In realitate, tragicul accident aviatic din 2009 in care avionul frantuzesc s-a prabusit in Oceanul Atlantic a dovedit ca locul prabusirii se poate afla la sute de mile distanta fata de ruta aeriana de pe radar fapt ce a luat peste doua saptamani de cautari. De altfel, serialul LOST aparut la numai un an distanta a demonstrate ca teoria nu prea seamana cu practica, facandu-l pe psihologul nostru iubit sa semene perfect in rationament cu… blonda Claire

Repriza a doua – Raspunsul fara intrebare

Dupa ce ne-a lamurit bustean cu supravietuirea in desert, trainerul ne-a pus din nou mintile la contributie. De data asta nu am mai gasit pe net descrierea exacta asa ca voi incerca sa descriu din memorie. Se facea ca eram 4 echipe de vreo 8 angajati fiecare iar joculetul nostru avea 8 runde. V-ati prins, fiecare echipa delega cate un co-echipier la fiecare runda pentru o consfatuire intre delegatii celor 4 echipe. Dupa care, delegatul se reintorcea la matca, se consulta si cu co-echipierii urmand sa dea psihologului un bilet cu un raspuns: A sau B. Numai ca…na, aidoma multor joburi pe care le facem noi, raspunsul nu avea nicio intrebare asociata. Numai ca avea punctaj. Daca toate echipele raspundeau B, luau toate cate un punct. Altminteri, alea cu A luau 2 puncte, iar celor cu B li se scadeau doua puncte.

Pentru a usura intelegerea, presupunem ca echipa noastra se numeste FC Timisoara iar celelalte echipe se numesc Steaua, Dinamo si CFR Cluj. Il trimitem noi pe Gigel Bucur sa se sfatuiasca cu Banel, Danciu si Culio si il asteptam sa se intoarca. Zice el: ‘Ba, am vorbit sa punem toti B sa ne asiguram macar un punct, ca e greu campionatul’. Zis si facut, scriem B si dam biletelul selectionerului. Desface “Lucescu” biletele si citeste: ‘Timisoara – B, Dinamo – B, Clujul – B iar Steaua – A, ca asa a vrut Becali’. In fine, face el clasamentul intermediar: Timisoara minus 2, Dinamo minus 2, Cluj minus 2, Steaua plus 2.

In fine, vine runda a doua, a treia, a patra…pana la a opta. Spiritul de invingator nu ne-a parasit asa ca am aplicat ba o strategie ba alta pana am reusit sa strangem mai multe puncte decat Steaua, Dinamo si Cluj. Asteptam noi sampania si felicitarile numai ca vedem pe psiholog tragand inca o linie de total. Ia calculatorul, aduna ceva si citeste: ‘Timisoara 10 puncte, Steaua 3, Dinamo minus 6, iar Clujul minus 7. Total: ZERO puncte! Ati reusit sa nu strangeti niciun punct. Dar sa stiti ca alte firme cu mai multe pretentii au facut un total de – 17 puncte!

Vazand ca ne uitam la el intr-un mod mai putin dragalas, Psiho ne-a lamurit: ‘Pai cate departamente are firma voastra?’ Care intrebare in exemplul de mai sus ar avea echivalentul ‘Pai cate echipe are Romania in Europa League?’ Dupa care a continuat: ‘Pai n-ati strans niciun punct pentru firma! Ce conteaza ca un department are mai putin si altul mai mult? Conteaza firma in ansamblu, conteaza sa va ajutati unul pe altul ca sa faca firma profit!

Situatie in care l-am vazut pe psihologul nostru angajat ideal la Gloria Bistrita in perioada lor ‘de glorie’ cu cinci blaturi din 7 meciuri! Pai… bai psihologule, cine a zis dom’le ca suntem 4 departamente in aceeasi firma? De ce n-am fi cei 4 concurenti feroce pe piata in care activeaza firma? Suntem o echipa, trebuie sa castigam competitia cu alte echipe, nu? Daca avem oportunitatea sa castigam si sa ne DIFERENTIEM de celelalte echipe de ce n-am face-o? Sau trebuie cumva sa facem blaturi, sa ne aranjam punctele si sa construim din nou aceleasi carteluri pedepsite astazi drastic de Legea Concurentei?
Epilog sau... Procesul etapei

Intamplator sau mai degraba nu, psihologului nostru nu i s-a mai oferit a doua sansa la urmatorul team building organizat peste doi ani si la care, dupa cum am spus mai devreme, nu am participat. Bossul cel mare de la HR si-a luat rolul in serios, si, tinand cont ca la munte nu prea e frumos sa tii oamenii in sala de conferinte a trecut la activitati out-door. Gen fotbal, volei sau diverse sporturi traznite neomologate de vreo federatie anume dar care pot sa spuna mult mai clar care jucator e un egoist notoriu si care poate intr-adevar sa construiasca… o echipa.

Miercuri, Septembrie 23, 2009, 04:15 AM 

Ce stii sa faci?
     media: 0.00 din 0 voturi

Desi gongul implacabil al timpului se pregateste sa bata inceputul celui de-al patrulea deceniu al celui ce va delecteaza cu aceste randuri, n-as putea sa nu ma intorc in timp cu o noua intrebare cheie a interviurilor cu proaspat absolventi. Poate pe locul 2 in topul intrebarilor inutile dupa celebra Unde te vezi peste 5 ani?, interogarea din titlu a facut cariera in Romania si face inca valuri mai ales cand vine vorba de angajatori mici.

Pe o insula mica dar cu oameni inimosi, noii recruti din corporatia mea au raspunsuri cat se poate de diverse: „Ingineria motoarelor de avioane”, „sa predau engleza”, „sa pictez peisaje” sau „geologia rocilor”. Asta in conditiile in care nu vorbim de o recrutare pentru echipa de salvatori din ‚Heroes’ si nici pentru echipajul cargobotului din ‚Lost’. E vorba doar de niste proaspat recruti car urmeaza sa presteze servicii financiare pentru multinationala lor.

Pe intervievatori nu i-a interesat chiar atat de mult ce-a lucrat si „ce stie” tanarul sau domnisoara din fata lor. Nici macar studiile n-au avut o greutate prea mare in criteriile alegerii noilor angajati. Pentri ei, a fost mai important sa recruteze un om destept, indiferent de background, pe care sa-l trimita mai departe la cursuri de specializare si sa-l invete meserie.
Studii de caz

Nu acelasi lucru l-am putea spune insa si despre situatia actuala din Romania. Situatie incurajata inca din facultate. Sa tot fie vreo 8 anisori de atunci dar eu tot n-o pot uita pe una dintre profe, artista in… vorbe de duh. Gen: Maaa, cand oti termina voi facultatea, nu va intreaba, ba, nimeni cata teorie stiti. Angajatorul stii ce te intreaba? Nu? Va zic eu! O sa va intrebe: „Ce stii sa faci?” Nu stii nimic? La revedere! Las ca va scot eu la examenla tabla! Sa-mi ziceti mie definitiaimaginii fidele? Ce e aia, la TV? Pune mana pe creta si da exemplu!Nu stii? Sa vezi ce 2 va dau! Fac 2-ul asa ca o lebada!Ar trebui sa va duceti la sala de lectura dupa ore! Sa stati acolosa faceti probleme si studii de caz pana noaptea la 9! Dar voi…

Studiul de caz arata insa cu totul altfel. De fapt sunt doua studii de caz, in functie de tipul intervievatorului. Tipul ante-90 si tipul post-90. Bine, aici exclud multinationalele, pentru ca oricum destule articol fost-ar scrise pe seama lor pe acest blog. Mai precis, fie te ia la intrebari tanti Lina care a lucrat la IJECOOP, la un institut, sau la o uzina si acum s-a trezit lucrand la firma privatizata, fie vorbesti cu un mucos care s-a trezit peste noapte cu bani de suc si tigari si incearca acum sa faca pe desteptu.
Ante '90

Sa te duci la un interviu la o tanti Lina e o adevarata loterie. Sa castigi potul cel mare la loz in plic poate fi adesea mai usor decat sa obtii un job. Cazurile in care postul e aranjat dinainte pentru o ‚cunostiinta’ sunt mai numeroase decat cele in care exista un concurs deschis. Poate fi o adevarata nebunie sa te duci acolo fara sa ai o matusa care a lucrat inainte, fara o pila pusa de un baiat bun platit regeste cu un cartus sau fara o recomandare smulsa dupa un buchet de flori.

Presupunem totusi ca norocul iti surade. Vei trece prin fata mai multor perechi de ochi si ochelari care te vor examina ca pe ultimul extraterestru. Se vor uita toti la tine spunand un: Hmm! Pai tu ce experienta ai? In fine, un pachet de Lavazza plasat unde trebuie poate face minuni asa ca dedesubtul acelorasi ochelari ar putea aparea candva un zambet insotit de un strengaresc: Ei lasa ca nu s-a nascut nimeni cu experienta! Experienta se capata, nu-i asa? Asa e, omu’ vorbeste din propria lui experienta capatata printr-un Vikent si-un Ness strecurate intr-o plasa sub tabloul protector al Tovarasului.

Odata minunea infaptuita, vii voios la lucru sa pui in sfarsit teoria din scoala in practica si sa inveti meserie. Am zis sa inveti? Ei nu, total gresit! In mediul de lucru descris mai sus, meseria nu se invata niciodata. Aici… meseria se fura! Si cei care au experimentat asta sau macar au lucrat cu oameni crescuti in sistem stiu foarte bine ca nu e doar o figura de stil.

Nici eu nu mai stiu cate luni m-am chinuit sa conving o proaspata angajata venita din tarlaua unor babe ca n-am niciun interes sa-i ascund informatii ci dimpotriva, multinationala vrea sa-mi creeze un back-up ca daca plec eu, au pus-o toti. In mediul de care vorbim noi, ‚meseriasul’ tine cu dintii de meserie sa nu-i fie furata. Pe cat de mult se crampona la interviu de faptul ca cel din fata sa ‚nu stie sa faca’, pe atat de mult se va crampona acum sa nu-l invete. De ce? Pai simplu, dom’le, asta tanarul ii fura meseria si patronul o sa-l tina pe asta mic ca e mai tanar, iar pe ‚meserias’ il va da afara.
So 90s...

Trecem la al doilea studiu de caz si anume cazul clasic al ‚muncii la patron’. Acum v-ati prins, si primul caz poate fi un mediu privat, dar nu vorbim nici de el, nici de munca la multinationala. Vorbim fireste de prietenii unui mafiot care si-a facut firma dupa 90 si au fost angajati de interlopul respectiv sa-i faca profit. Ca atare, serpasii mafiotului vor incepe o adevarata vanatoare de recruti pe care sa-i exploateze pana la epuizare.

Fireste, timpul inseamna bani, omul care face bani n-are timp sa faca pe profesorul asa ca oricine ar sta in scaunul din fata intervievatorului trebuie sa aduca raspunsuri solide la intrebarea dumnezeiasca „Ce stii sa faci?” Trebuie musai sa fi muncit chiar din anul III, chiar daca asta te-a impiedicat practic sa mergi la scoala si sa inveti ceva. Simpla experienta nu il va impresiona prea mult pe preamarit, fiind necesare intrebari suplimentare. Chiar daca memoria incepe sa ma lase, le voi spicui pe cele mai „reprezentative”, comentariile fiind probabil de prisos:
- Ai avut vreodata o initiativa, ai vandut vreodata ceva?
- Ce spun legea 414 pe 2003 cu privire la….; sau
- Esti insistent cum vrem noi? Daca te da clientul afara pe usa, intri inapoi pe geam?

Odata intrat, dupa ce ti-au cerut probabil si o copie dupa cazierul judiciar, urmeaza … sa-ti faci meseria. Aici nu te vei mai intreba de la cine sa o furi. Aici stii exact de la cine trebuie sa furi: de la stat. Ce? Cat mai multe. Impozit pe profit , TVA, contracte cu firma capusa, impozitul pe salarii, contributii la asigurari sociale, contributii la somaj si la fondul de sanatate. Daca vorbesti de carte de munca, vorbesti de lucruri sfinte. Cum fug vrajitoarele de la miazanoapte de apa, asa va fugi angajatorul de cartea de munca.

Iar daca totusi vei primi asa ceva, va trebui sa-ti fie clar ca va trebui sa stii la orice ora din zi si din noapte codul muncii precum si toata legislatia referitoare la microintreprinderi si la conventii de colaborare. Daca ii vei spune patronului ca s-a marit salariul minim de economie cu 100 de lei ar fi mai bine sa-i traduci. Nu, nu va trebui sa-ti dea tie 100 mai mult, va fura CAS-ul cu 23-24 de lei mai putin, Fondul de Somaj cu vreo 4-5 mai putin iar sanatatea va primi si ea inca vreo 13 lei parca. Basca 16 lei impozit la stat. Vorbe de duh la care seful va glasui intelept: Si-alta solutie nu mai este?
Si totusi... ce trebuie sa stii sa faci??

Motiv pentru care incheiem studiul de caz aici si putem trage si niste concluzii. Daca in strainatate pe angajator il va interesa sa recruteze o persoana cu care sa ii faca placere sa lucreze, in Romania va urmari doua raspunsuri: Unde te vezi peste 5 ani? si Ce stii sa faci? Daca la prima raspunsul poate fi gasit pe google, la a doua trebuie trebuie sa stii fie sa furi meserie fie sa furi de la stat. Mai pe scurt, trebuie sa stii … sa furi.

Duminica, Septembrie 13, 2009, 03:54 AM 

Mailul de despartire al unui contabil
     media: 0.00 din 0 voturi

Stagiarul Gareth Jenkins a fost concediat de catre prestigioasa firma Pricewaterhouse Coopers (PwC) dupa ce a picat examenele Institutului de Contabili Autorizati (ICAS), relateaza cotidienele Daily Express si Telegraph, in editiile de vineri, 11 septembrie. Tanarul s-a razbunat printr-un mail de despartire malitios catre colegi care a fost rapid redirectionat catre alti corporatisti iar acum a devenit o adevarata senzatie pe internet.

Dl Jenkins (englezii respecta pe toata lumea, da?) si-a inceput mesajul de despartire astfel:

„Imi este greu sa trimit acest mail emotionant. Mi-au dat deja lacrimile.
Azi e ultima mea zi la PwC. N-am trimis mailul catre toata lumea pentru ca ce rost
ar avea? De ce trimit unii mail catre toata lumea? Daca nu le-a pasat de voi cu
siguranta nu le va pasa nici acum.
Presupun ca majoritatea dintre voi nu ma stiti, ceea ce e bine deoarece sunt varza la audit, deci nu v-as fi ajutat in carierele voastre stralucitoare.
Am picat examenele si acum trebuie sa plec.
Sper sa urmez o cariera de cautator prin gunoaie (mudlark) pe malul Tamisei sau
posibil de vagabond ceva mai bine imbracat.”


Gareth a continuat povesting cum a invatat sa „falsifice” rezultatele cursurilor interne, denumite si Steps, spunand:

"Am invatat si cum sa NU decorez un birou – pereti interni
colorati in verde si portocaliu decorati cu fraze business: „Cauta-ti spatiul
(?!?)”, „Cauta sa adaugi mereu valoare” etc.
De unde vin frazele astea
ingrozitoare? Exista o echipa de oameni care scormoneste prin Embankment Place
si a carei singura sarcina este sa ne inunde cu prostii corporatiste? Aa, da,
Rupert, imi place „sa-ti diversific orizontul’, „fantastic, fantastic, sa-i dam
drumul”, „voi actiona in consecinta”, „pana la sfarsitul programului”, „oh,
absolut”. Da pana la urma ce inseamna asta?
Hmm. Fantastic punct de vedere,
cred ca trebuie sa revolutionam toata lumea cu asta. Ne punem toti de acord cu
asta cat mai repede? Trebuie.”

Dl Jenkins a fost la fel de acid si cu evenimentele onorate cu prezenta de catre conducerea PwC:

„ De-abia astept cu entuziasm sa nu mai fiu obligat sa particip la un eveniment
in care Sefii nostri Iubiti iau cuvantul si ne spun cat de mult am depasit
bugetul, iar in loc de bonusuri, primim privilegiul de a asculta
Coldplay in timp ce pe un ecran curg citate ale celor mai mari lideri ale
timpurilor noastre.
Incercam sa fim diferiti? Nu prea. Tot ce incercam este
sa rezistam 3 ani pana ce ne luam ACA (acces la profesie) si putem pleca. Cu
exceptia mea, fireste. Am fost concediat. Ups."

In incheiere, tanarul a dorit sa-si exprime antipatia pentru majoritatea colegilor, spunand:
„Ca atare, pentru cei cu care nu sunt prieten, sper sa
continuam sa reusim sa ne evitam. Am o adresa personala de mail, deci daca
doriti sa-mi trimiteti ceva (nu pot sa-mi inchipui ce anume), ramane sa o
ghiciti. Daca e sa fie, voi primi mailul.
Sunt si pe Facebook, dar urasc asta. Sunt sigur ca aveti deja prieteni adevarati si prefer
sincer sa ma lasati in pace.
Daca am vorbit vreodata (ceea ce ma indoiesc, pentru ca am evitat pe
oricine care arata de parca mi-ar da sa muncesc ceva), uitati.
Am lasat niste bomboane in bucatarie.
Nu chiar.
Ramas bun pentru totdeauna,
Gareth

Un purtator de cuvant al PwC contactat de ziarul Telegraph a re-afirmat suportul firmei pentru tinerii absolventi in pregatirea examenelor. Gareth avea un contract de 30.000 de lire/ an cu conditia de a promova examenele. Conform purtatorului de cuvant, 80% dintre absolventi isi iau examenele si le este oferit un post permanent in firma.

Aceasta a refuzat sa comenteze criticile aduse de Mr. Jenkins firmei de audit si contabilitate, spunand ca fiecare are dreptul la o opinie. Purtatoarea de cuvant nu a putut preciza daca firma va investiga redirectionarea mailului in afara firmei.

Cotidianul Daily Express mentioneaza ca mailul s-a raspandit rapid dupa ce un senior angajat in departamentul de banci si piete de capital al sediului londonez a redirectionat mesajul in afara companiei. Controversatul mesaj a ajuns chiar si in Singapore, cititorii apreciindu-l drept ilar.

Joi, Septembrie 10, 2009, 02:25 AM 

Matrix
     media: 0.00 din 0 voturi

Ultimul hobby al top managementului e sezonier si se manifesta cu precadere inainte, in timpul si dupa masa rotunda tinuta in iulie si in care se discuta desprre cele doua lucruri sfinte: promovari si mariri de salariu. A doua problema a fost rezolvata miseleste chiar de catre King Arthur care a aruncat un palos pe toate mailurile: toamna asta nu se mai „poarta” mariri de salariu. Cat despre promovari, nu vor fi mai multe fata de anul trecut. Nu ca anul trecut ar fi fost prea multe. Mai precis una.

Preliminarii

Si pentru ca procesul prin care lingaul jalnic si localnic trebuia promovat trebuia sa poarte un nume, a fost denumit matrice. Avand in vedere ca personalul salariat nu mai reprezinta de mult timp niste fiinte umane pentru cerberii de sus, ci doar investitii cu picioare, Regele Arthur n-a stat prea mult pe ganduri: va folosi un model decizional de selectie a investitiilor. Mai precis, va copia unul din cele doua consacrate de literatura de specialitate: modelul Boston Consulting Group sau matricea GE – McKinsey.

Factorul potential

Ambele modele impart investitiile in functie de caliate si profitul adus (pe una din axe) si in functie de potential si situatia pietei (pe cealalta axa). Primul model a cazut repede. Erau doar 4 cadrane iar toate ‚investiile’ s-ar fi incadrat fara indoiala la categoria ‚vaci de muls’. Oricum asa eram tratati de la inceput pana la sfarsit.

Si matricea GE – McKinsey avea un cusur, destul de mare de altfel. Era creata de catre un concurent, asa ca trebuia neaparat sa-i punem un alt nume. In schimb, avea noua cadrane, ceea ce dadea iluzia (falsa de altfel) a unei mai mari libertati de miscare pe cele doua axe.

In realitate, singura axa obiectiva era cea a calitatii, cea care transparea uneori din evaluari. In contextul curelei stranse la maxim, aceasta avea totusi prea putina importanta, factorul decisiv cazand pe „potentialul de dezvoltare”. Va dati seama, acum as vrea sa vad si eu pe unul care sa zica: Eu n-am potential! Sau sa vad pe vreun mgr (abreviere de la magar, nu de la manager) spunand Asta are (potential), asta n-are, mancat-as!

Matricea si ratingul

Tot conform asteptarilor, dasteptu lu’ Peste de Counsellor caruia i se inoculasera deja ideile Mafiei locale, el insusi mafiot in devenire, m-a incadrat repede in patratica dreapta mijloc. Adica maxim la calitate (normal, geniul din mine nu putea fi negat de nimeni ), dar mediu la potential. Logic, patratul din dreapta sus era deja rezervat LUI si era stabilit dintr-o sambata noapte dupa un periplu prin puburi al baietasilor localnici.

Masa rotunda prezidata de Regele Arthur nu a adus nimic nou. Propunerea counsellorului a fost aprobata, acesta din urma urmand a-mi aduce la cunostinta aprobarea cu mare fala. Dirigul era mandru nevoie mare si se astepta probabil sa-i fiu si recunoscator pe deasupra pentru abilitatile lui de convingere ale superiorilor. Ce naiba, nu numai ca fusesem plasat intr-un cadran mirobolant, dar asta rezultase si intr-un rating de 4.

Am zis rating? Ratingul nu era nimic nou, fusese si un ultimii 2 ani de cand eram io pe insula, dar maiestria cavalerilor dusese la un cadran care sa poata permite, chipurile, diferentierea. Hai sa fac si-o schema, ca deja e deformare profesionala, nu mai pot sa explic nimic fara scheme.

The Matrix Doll…


Dirigu ma felicita brusc, asteptandu-se probabil sa-i si multumesc. Chipurile, doar o treime dintre aspirantii la pozitia de sefut primisera ratingul respectiv. Ceea ce ma lasa rece. Asta insemna ca sunt in primii 5, stiindu-se insa ca in momentul deciziilor finale, Regele va arata teatral inspre CRIZA si va promova maxim doi pui de localnici, probabil cei cu rating artificial 5. Discutia s-a incheiat aici, era vineri si dirigu se grabea spre pub unde-l astepta Mafia. Slujitorul Matricii mi-a reamintit a n-a oara ca nu stie nimic si ca deciziile finale vor fi comunicate probabil in a doua jumatate a lunii septembrie.


Numai ca acelasi dirig imi spusese mai demult ca promovarile se fac pe baza unui fel de studiu de caz. Inteligentu’ lui Peste care „trebuia” promovat fusese destul de naiv incat sa vorbeasca „in soapta” de la birou despre dosarul lui. In vreme ce al meu mafiot ramasese cu buzele sigilate in hibernarea lui de vara.


… and The Matrix Man


In concluzie, the Matrix il va consacra pe geniul pustiu drept sefut. Genialul localnic a avut grija sa se remarce mereu. Chiar la ora cand scriu aceste randuri, participa la un maraton. Nu cu mult timp in urma, la o petrecere intr-o casa la parter si-a luat avant din fotoliu si inainte sa-l intrebe cineva de vorba, a plonjat pe fereastra pe nisipul din curte.


Dupa alte cateva luni, a recidivat, de data asta escaland inaltele ziduri ale proprietatii. Probabil se astepta ca a doua zi sa fie laudat de catre toata lumea: Pfaaai, ce-a facut asta, s-a urcat pe zid, iti dai seama ce mare performanta?

Mare sau mica, performanta lui la alpinism ramane insa singulara, neavand parte de astfel de satisfactii si in mediul corporatist. De altfel, toti juniorii care au lucrat cu el si-au exprimat indignarea ca nu transmite nimic si nici n-ar da vreun semn ca ar sti ceva. Asta conteaza insa mai putin, iar pupincurismul mai mult in sistemul nostru matriceal. Iar colegii si subordonatii ii vor schimba pseudonimul din The Slacker Man in The Matrix Man


E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.528
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare