Miercuri, Septembrie 23, 2009, 04:15 AM 

Ce stii sa faci?
     media: 0.00 din 0 voturi

Desi gongul implacabil al timpului se pregateste sa bata inceputul celui de-al patrulea deceniu al celui ce va delecteaza cu aceste randuri, n-as putea sa nu ma intorc in timp cu o noua intrebare cheie a interviurilor cu proaspat absolventi. Poate pe locul 2 in topul intrebarilor inutile dupa celebra Unde te vezi peste 5 ani?, interogarea din titlu a facut cariera in Romania si face inca valuri mai ales cand vine vorba de angajatori mici.

Pe o insula mica dar cu oameni inimosi, noii recruti din corporatia mea au raspunsuri cat se poate de diverse: „Ingineria motoarelor de avioane”, „sa predau engleza”, „sa pictez peisaje” sau „geologia rocilor”. Asta in conditiile in care nu vorbim de o recrutare pentru echipa de salvatori din ‚Heroes’ si nici pentru echipajul cargobotului din ‚Lost’. E vorba doar de niste proaspat recruti car urmeaza sa presteze servicii financiare pentru multinationala lor.

Pe intervievatori nu i-a interesat chiar atat de mult ce-a lucrat si „ce stie” tanarul sau domnisoara din fata lor. Nici macar studiile n-au avut o greutate prea mare in criteriile alegerii noilor angajati. Pentri ei, a fost mai important sa recruteze un om destept, indiferent de background, pe care sa-l trimita mai departe la cursuri de specializare si sa-l invete meserie.
Studii de caz

Nu acelasi lucru l-am putea spune insa si despre situatia actuala din Romania. Situatie incurajata inca din facultate. Sa tot fie vreo 8 anisori de atunci dar eu tot n-o pot uita pe una dintre profe, artista in… vorbe de duh. Gen: Maaa, cand oti termina voi facultatea, nu va intreaba, ba, nimeni cata teorie stiti. Angajatorul stii ce te intreaba? Nu? Va zic eu! O sa va intrebe: „Ce stii sa faci?” Nu stii nimic? La revedere! Las ca va scot eu la examenla tabla! Sa-mi ziceti mie definitiaimaginii fidele? Ce e aia, la TV? Pune mana pe creta si da exemplu!Nu stii? Sa vezi ce 2 va dau! Fac 2-ul asa ca o lebada!Ar trebui sa va duceti la sala de lectura dupa ore! Sa stati acolosa faceti probleme si studii de caz pana noaptea la 9! Dar voi…

Studiul de caz arata insa cu totul altfel. De fapt sunt doua studii de caz, in functie de tipul intervievatorului. Tipul ante-90 si tipul post-90. Bine, aici exclud multinationalele, pentru ca oricum destule articol fost-ar scrise pe seama lor pe acest blog. Mai precis, fie te ia la intrebari tanti Lina care a lucrat la IJECOOP, la un institut, sau la o uzina si acum s-a trezit lucrand la firma privatizata, fie vorbesti cu un mucos care s-a trezit peste noapte cu bani de suc si tigari si incearca acum sa faca pe desteptu.
Ante '90

Sa te duci la un interviu la o tanti Lina e o adevarata loterie. Sa castigi potul cel mare la loz in plic poate fi adesea mai usor decat sa obtii un job. Cazurile in care postul e aranjat dinainte pentru o ‚cunostiinta’ sunt mai numeroase decat cele in care exista un concurs deschis. Poate fi o adevarata nebunie sa te duci acolo fara sa ai o matusa care a lucrat inainte, fara o pila pusa de un baiat bun platit regeste cu un cartus sau fara o recomandare smulsa dupa un buchet de flori.

Presupunem totusi ca norocul iti surade. Vei trece prin fata mai multor perechi de ochi si ochelari care te vor examina ca pe ultimul extraterestru. Se vor uita toti la tine spunand un: Hmm! Pai tu ce experienta ai? In fine, un pachet de Lavazza plasat unde trebuie poate face minuni asa ca dedesubtul acelorasi ochelari ar putea aparea candva un zambet insotit de un strengaresc: Ei lasa ca nu s-a nascut nimeni cu experienta! Experienta se capata, nu-i asa? Asa e, omu’ vorbeste din propria lui experienta capatata printr-un Vikent si-un Ness strecurate intr-o plasa sub tabloul protector al Tovarasului.

Odata minunea infaptuita, vii voios la lucru sa pui in sfarsit teoria din scoala in practica si sa inveti meserie. Am zis sa inveti? Ei nu, total gresit! In mediul de lucru descris mai sus, meseria nu se invata niciodata. Aici… meseria se fura! Si cei care au experimentat asta sau macar au lucrat cu oameni crescuti in sistem stiu foarte bine ca nu e doar o figura de stil.

Nici eu nu mai stiu cate luni m-am chinuit sa conving o proaspata angajata venita din tarlaua unor babe ca n-am niciun interes sa-i ascund informatii ci dimpotriva, multinationala vrea sa-mi creeze un back-up ca daca plec eu, au pus-o toti. In mediul de care vorbim noi, ‚meseriasul’ tine cu dintii de meserie sa nu-i fie furata. Pe cat de mult se crampona la interviu de faptul ca cel din fata sa ‚nu stie sa faca’, pe atat de mult se va crampona acum sa nu-l invete. De ce? Pai simplu, dom’le, asta tanarul ii fura meseria si patronul o sa-l tina pe asta mic ca e mai tanar, iar pe ‚meserias’ il va da afara.
So 90s...

Trecem la al doilea studiu de caz si anume cazul clasic al ‚muncii la patron’. Acum v-ati prins, si primul caz poate fi un mediu privat, dar nu vorbim nici de el, nici de munca la multinationala. Vorbim fireste de prietenii unui mafiot care si-a facut firma dupa 90 si au fost angajati de interlopul respectiv sa-i faca profit. Ca atare, serpasii mafiotului vor incepe o adevarata vanatoare de recruti pe care sa-i exploateze pana la epuizare.

Fireste, timpul inseamna bani, omul care face bani n-are timp sa faca pe profesorul asa ca oricine ar sta in scaunul din fata intervievatorului trebuie sa aduca raspunsuri solide la intrebarea dumnezeiasca „Ce stii sa faci?” Trebuie musai sa fi muncit chiar din anul III, chiar daca asta te-a impiedicat practic sa mergi la scoala si sa inveti ceva. Simpla experienta nu il va impresiona prea mult pe preamarit, fiind necesare intrebari suplimentare. Chiar daca memoria incepe sa ma lase, le voi spicui pe cele mai „reprezentative”, comentariile fiind probabil de prisos:
- Ai avut vreodata o initiativa, ai vandut vreodata ceva?
- Ce spun legea 414 pe 2003 cu privire la….; sau
- Esti insistent cum vrem noi? Daca te da clientul afara pe usa, intri inapoi pe geam?

Odata intrat, dupa ce ti-au cerut probabil si o copie dupa cazierul judiciar, urmeaza … sa-ti faci meseria. Aici nu te vei mai intreba de la cine sa o furi. Aici stii exact de la cine trebuie sa furi: de la stat. Ce? Cat mai multe. Impozit pe profit , TVA, contracte cu firma capusa, impozitul pe salarii, contributii la asigurari sociale, contributii la somaj si la fondul de sanatate. Daca vorbesti de carte de munca, vorbesti de lucruri sfinte. Cum fug vrajitoarele de la miazanoapte de apa, asa va fugi angajatorul de cartea de munca.

Iar daca totusi vei primi asa ceva, va trebui sa-ti fie clar ca va trebui sa stii la orice ora din zi si din noapte codul muncii precum si toata legislatia referitoare la microintreprinderi si la conventii de colaborare. Daca ii vei spune patronului ca s-a marit salariul minim de economie cu 100 de lei ar fi mai bine sa-i traduci. Nu, nu va trebui sa-ti dea tie 100 mai mult, va fura CAS-ul cu 23-24 de lei mai putin, Fondul de Somaj cu vreo 4-5 mai putin iar sanatatea va primi si ea inca vreo 13 lei parca. Basca 16 lei impozit la stat. Vorbe de duh la care seful va glasui intelept: Si-alta solutie nu mai este?
Si totusi... ce trebuie sa stii sa faci??

Motiv pentru care incheiem studiul de caz aici si putem trage si niste concluzii. Daca in strainatate pe angajator il va interesa sa recruteze o persoana cu care sa ii faca placere sa lucreze, in Romania va urmari doua raspunsuri: Unde te vezi peste 5 ani? si Ce stii sa faci? Daca la prima raspunsul poate fi gasit pe google, la a doua trebuie trebuie sa stii fie sa furi meserie fie sa furi de la stat. Mai pe scurt, trebuie sa stii … sa furi.


Comentarii


    Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
    E-mail: corporatistu@gmail.com

    Cautare

    Categorii

    Aboneaza-te la insemnari


    Dracu

    CAPITAL

    Ziarul Financiar

    Prosport

    Blog Status

    Vizitatori:304.605
    Insemnari:223
    Comentarii:275
    powered by
    www.ABlog.ro
    Termeni si Conditii de Utilizare