Vineri, August 28, 2009, 08:55 PM 

Clientul cel naspa
     media: 5.00 din 1 vot

Saptamana trecuta a inceputcum nu se poate mai bine. Am venit luni la serviciu, am trimis in graba cateva mailuri si am plecat grabit pana nu se trezeste Tipicarul sa ma incolteasca cu alte tipicarii. Am plecat acolo unde majoritatea colegilor merg ca mielul la taiat: la client. Mai mult, pasii ma purtau catre acel client etichetat aproape unanim drept clientul cel naspa.

La clientul cel naspa…

Nu la mult timp dupa ce am cunoscut-o pe noua reprezentanta a clientului, am si primit o intrebare cheie: “Mai lucreaza la voi Micul Maroniu?” Micul maroniu o stersese de mult, istorian newsletter-urilor interne consemnandu-l plecat la un Master, un euphemism similar cu “Olimpiada din toamna” pentru corijenti. Din pacate, tot Micul Maroniu isi pusese amprenta si asupra jobului in anul precedent, exasperand orice fiinta omeneasca de pe-acolo, dar facandu-mi si mie viata amara, caci a trebuit sa refac multe lucruri de la zero.

Am dat din cap la intrebare si inainte sa raspund “Nu”, pe tipa a apucat-o rasul. Desi nu era etic, nu m-am putut abtine nici eu. Numai uitandu-ma in dosar si vazand perlele debitate de el era de ajuns sa izbucnesti intr-un hohot de ras de nestapanit.

De al client am plecat acasa iar a doua zi m-am dus direct la client. Au fost doua zile de liniste, de aer conditionat si mai ales de aer curat, fara sa fiu barat la cap din 5 in 5 minute si fara sa am parte de mutre si mofturi (astea din urma s-au reportat acum la Bucuresti ) Mai pe scurt, am experimentat doua zile atipice.

… si la biroul cel misto

Din pacate, a doua zi a trebuit sa ma intorc la matca. Nici nu m-am asezat bine pe scaun ca a si sunat telefonul iar Tipicarul mi-a tinut o prelegere de 10 minute , despre cat de naspa s-a simtit el ca nu i-am raspuns imediat si instant (aidoma cafelei Jacobs ) la e-mail. E vorba de acel mail celebru in care mi se cerea sa fac curatenie pe server in folderul ***** (unde ***** este numele clientului cu care ma tot stresa de 8 luni incoace). Mai lipsea sa imi pun o uniforma verde si sa scriu pe ea “cleaner”.

Ziua a continuat cu telefoane primite din 10 in 10 minute prin care mi se cereau si pe mama si pe tata, telefoane dublate bineinteles de mailuri numai unul si unul. Nici soarele de pe cer nu s-a lasat si a inceput sa bata cu putere in ferestrele de la est, intinse pe toata lungimea peretelui. Si odata cu caldura, camasile cetatenilor cu ten masliniu au inceput sa raspandeasca miresme.

Am incercat sa deschid fereastra dar un reprezentant al religiei hinduse (dupa concertul moralizator al Madonnei m-am decis sa folosesc mai multe eufemisme a protestat, spunand ca se face curent si ii ia vantul hartiile si rapoartele. De altfel, rapoartele – mai ales alea mai importante - nu puteau sta decat intr-un loc strategic: pe pervaz. Probabil vroia sa fie vazut de catre trecatorii de pe strada ca munceste, ca eu unul nu prea l-am vazut in ipostaza asta.

Hace dos años...

Si uite asa mi-am petrecut eu restul saptamanii regretand ca lucrasem atat de eficient la client si terminasem treaba in doar doua zile. Lucrurile n-au stat insa intotdeauna asa. Prima experienta pe Calea Victoriei (caci tot asa se numeste si strada clientului de pe insula) consemnata in cronicile corporatiste dateaza din februarie 2008 si a fost mult mai putin placuta.

Nu imi revenisem inca bine din experienta traumatizanta cu Reactionarul si cu hitleristii, ca Petrica mi-a facut o lista lunga cat China cu tot felul de sarcini, pe care, chipurile, trebuia sa le fac intr-o saptamana. M-a intampinat o tanti, i-am spus asa cam ce vreau de la viata ei (de fapt ce vroia Petrica, ca el se trezise sef de curand) dupa care m-am apucat sa-l instruiesc pe junior. Pentru vreo 10 minute, cel mult.

Asta pentru ca in minutul 11, o scorpie scuipand flacari pe nas (identificata ulterior ca fiind directoarea de pe-acolo) a intrat peste noi. Bietul junior se blocase, in viatat lui petrecuta prin Anglia, Franta si Canada nemaiuzind pe nimeni niciodata sa urle la el. Eu aveam ceva experienta din Romanica asa ca am aplicat singura stratagema rezonabila: am asteptat doua minute sa termine de zbierat si de enuntat doleantele.

Imblanzirea scorpiei

Primul calmant administrat scorpiei a fost precizarea numelui managerului. Auzind de Petrica, scorpia si-a amintit brusc de toate prostiile pe care africanul le facuse at timp fusese senior (pe vremea cand eu ma luptam cu contabile contopiste si dasptepti de la IT). Ne-a lasat in pace si i-a dat magarului un telefon, timp in care centrafricanul si-a amintit ca prin miracol ca mai ceruse de cel putin 2-3 ori aceleasi informatii in trecutu-i nu foarte glorios.

Probleme era sa le caute prin coltisoarele hardului sau pe server in cele 40 de sub-foldere. Sicanele au continuat in restul busy seasonului petrecut pe Calea Victoriei: eram inghesuiti 3 oameni pe o masa de un metru, n-aveam wireless, nu ne baga nimeni in seama, asta in timp ce toti ceilalti consultanti aveau conditii mult mai bune.

Ajunsi la matca seara ( ca sefu vroia neaparat raport zilnic), Petrica ne-a lamurit. Au ceva cu noi, d-aia se poarta asa. Dinainte sa vina el. Nu ne suporta pur si simplu. Asta desi atat el cat si cavalerul fac tot posibilul sa mearga. Numai ca cele 3-4 proiecte incheiate acolo au dovedit cu totul altceva.

Toate joburile au avut intarzieri nepermise din simplul motiv ca n-avea chef cavalerul sa faca revizia. Proverbul „Cate bordeie atatea obiceie” si-a gasit pe deplin aplicabilitatea prin felul in care diferitele echipe, schimbate in fiecare an, si-au lasat amprenta pe-acolo. Iar daca mai spunem ca „bordeiele” erau de prin India, Pakistan, Filipine, Zimbabwe si Uganda, cred ca avem deja tabloul unui ghiveci dezagreabil servit periodic clientului. Care client, na, oricat de bine ar fi stat cu nervii inainte, acum ajunsese la capatul rabdarii.

Happy ending

Luna asta (adica august 2009) am primit o sticla de sampanie buna de la acelasi client. Bine, as fi preferat o croaziera in Caraibe insotit de doua blonde si o mulatra (sper ca nu ma citeste cineva anume ), dar oricum, sampania era totusi ceva mai mult decat cana cu logo primita in peste 2 ani de munca de la propriul angajator. Ce se intamplase? In urma unui sondaj pe care majoritatea clientilor l-ua aruncat la cos, cei de la „clientul cel naspa” au raspuns.

Asa ca am aflat si noi ceva de la cei care, conform lui Petrica, nu apreciaza nimic, sunt naspa si ne urasc. Am aflat ca acest client, oricat de naspa ar fi, a apreciat faptul ca noul cavaler, chiar si asa mai putin experimentat decat primul, a avut grija sa-si faca treaba si sa livreze totul la timp. Tot de la naspetul asta de client am aflat ca i-a placut modul in care noul manager, desi nu avea continuitatea pe job a lui Petrica, a coordonat toate proiectele si i-a comunicat din timp toate diferentele aparute. Tot clientul a apreciat profesionismul si prezentabilitatea echipelor din sezonul 2009, lucru pe care n-ar fi putut sa-l spuna si in anul precedent.

Si noi am apreciat nu numai sticlele de sampanie (un adevarat aur intr-o tara plina de englezi si scotieni) dar si de celelalte conditii capatate cu greu: o sala dedicata numai pentru noi, acces la internet wireless si de mare viteza, raspunsuri foarte rapide la intrebari precum si o atmosfera destinsa si relaxata. Asta in timp ce Petrica, care a inceput deja sa-si faca bagajul pentru intoarcerea definitiva in Africa Centrala, continua sa murmure: „Incredibil! Cum de au zis asa ceva? Astia chiar sunt naspa!!”


Comentarii

  1. Silviu

    Se pare ca experienta din Romania a fost o idee traumatizanta :)
    Se pare ca ai avut dreptate, daca vad ca poti, te incarca :)
    Apropos, saptamana cate zile de munca mai are acum?

  2. dush

    e uimitor ce poate face doar un imbecil, eh? :))

  3. unique2

    Se pare ca experienta din Romania a fost o idee traumatizanta :)
    Se pare ca ai avut dreptate, daca vad ca poti, te incarca :)
    Apropos, saptamana cate zile de munca mai are acum?
    Depinde de ciocoi..aah, vroiam sa zic de manager. De la 5 la 7 (ultima varianta daca lucrezi cu Petrica sau cu tipicarul)


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.613
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare