Marti, Iunie 23, 2009, 04:47 AM 

Jargon corporatist
     media: 5.00 din 1 vot

Don’t cut your language in corporate jargon! , spune azi o reclama difuzata pana la saturatie pe posturile britanice. Din pacate, in Romania se pare ca nu mai esti cool si profi daca nu folosesti de cel putin trei ori pe propozitie jargonul corporatist sau teribilist.

Prima oara mi-a fost dat sa aud grozavia dupa revolutie cand Silviu Brucan a facut profetia ca ne vor trebui 20 de ani ca Romania sa scape de stupid people. Avand in vedere ca mai sunt doar 6 luni pana la deadline, sunt slabe sanse de adeverire!

Treptat-treptat, noi termeni picati ca din cer au bruiat limba romana, limba care oricum devenise de lemn prin bunavointa unor dementi gen Ceausescu, Iliescu si alti comunisti. Nu a trecut mult timp de cand prezenta sporadica a unor cuvinte gen cool sau trendy a fost inlocuita de propozitii intregi. La doar cativa ani de la Revolutie, uzinele ICE Felix lansau sloganul Felix the best in timp ce intr-un oras de provincie un post de radio guita sus si tare This is radio etalon: you are listening to the best radio station in town! Asa de bun ca n-are nici macar website, sa aunc un link.

La asa realizatori, asa ascultatori. Reiau sectiunea ‘Drame’ (si in postul urmator voi dezvalui vinovatul pentru care categoria e in faliment) si voi face o dezvaluire-soc. In vara anului 1993, am primit un bilet de despartire prin care viitoarea posesoare a unui buletin de identitate (cartea de identitate a aparut mai tarziu) ma informa ca I think you’re wasting your time.

In timp ce MTV-ul introducea si in Romania expresia it sucks ca antonim la it’s cool iar f*ck! a inceput sa devina mai folosit decat f*tu-i, o profa de engleza facea istorie la liceul din orasul mai sus mentionat. N-am crezut niciodata ca “talentul” ei de-a combina cuvinte in romana cu expresii din engleza va avea un asa mare success in viitorul nu prea indepartat. Ia sa vedem ce dau astia la the key sau Ce zice ma la final hirauina? Sunt doar cateva mostre din folclorul profei a carei maxima ramanea totusi Vad aici ca parca e time for a break, rostita in momentul contamplarii ceasului de mana inaintea recreatiei mari.

Am I the first one? , m-am trezit la un moment dat cu o intrebare … in pat. La care eu, finut din fire am baigut un ‘nu’ pe-acolo. Sau ar fi trebuit sa zic Well, I’m in the twenties. Guess what!

Secolul XX s-a terminat insa iar ceea ce n-a reusit comunismul in 44 de ani (de fapt 55 cu dinastia lui Iliescu) a reusit corporatismul in mai putin de 10. Limba romana a fost decimata rapid de termitele corporative care se hranesc cu dosare si prezentari powerpoint la lumina neoanelor din tavane false. Iar pericolul imens a venit din doua directii, atat din partea celor mai sus amintiti care vorbesc romgleza dar mai ales din partea barbarismelor aduse la infiniv forma lunga gen prioritizare sau focusare (cel din urma nici macar n-a fost adoptat - si nici nu va fi vreodata - de catre Academia Romana ).

La petrecerile corporatiste, nu se vine cu prietena sau sotie, se vine cu significant other iar tinuta nu este la patru ace, ci black tie. Corporatistii profita de challenge/provocare (ambele forme sunt la fel de lipsite de sens) oferite de mama corporatie si prioritizeaza task-urile pentru a nu ajunge la burnout. Dupa project kick-offurile intr-o club simandicos, urmeaza overtime peste overtime iar la final deadline-urile si target-urile sunt atinse. Fiecare cere feedback iar feedback form-ul este completat cu grija pentru a fi politically correct. Altminteri, te paste pericolul de… being let go. Termen care-mi aminteste mereu de Dennis Quaid in In good company: What if they don’t want being let go?

Corporatistul are limbajul de lemn in sange si nu degeaba bancurile nu-I ocolesc. La restaurant, chelnerul o intreba pe corporatista pitzi: Doriti maioneza sau sos de rosii? Cu capul pe spate, pitzi raspunde: Whatever! Ce altceva ar fi putut sa raspunda? La care chelnerul raspunde si el imperturbabil: whaterver picant sau dulce?

Intre gadgeturi si dosare, am primit un mesaj instant cu vesti din fosta corporatie: Sefa cea mare si-a dat demisia chiar de ziua ei. Wow! Asta da barfa! Am mai citit. Greu de crezut pentru o corporatista, dar chiar scrisese intr-un limbaj normal. N-am apucat sa ma minunez prea mult, ca a venit si urmarea …which means… toata lumea va pleca dupa ea. Macar am ramas cu satisfactia ca n-a plecat aproape nimeni.

Which means… Limbajul bilingv sau corporatist ramane greu de sters si probabil ca va ramane impregnat toata viata in obisnuita (de)generatiei urmatoare. Lucru confirmat si de ziarul Libertatea care ne informeaza ca nu numai biletele de despartire sau intrebarile din pat pot fi importate ad-literam din filmele americane. Chiar in Vinerea Mare (desi probabil in spiritul “bunei traditii” ar trebui sa-I spunem Good Friday), un condamnat s-a sinucis justificand gestul cu un bilet de adio …. In limba engleza. Traiesti in engleza, trebuie sa mori si in engleza, nu?

Dupa cum se vede, Romgleza si jargonul corporatist continua sa se propage aidoma unui fenomen s.f. (vezi What women want). Si ca orice fenomen, singura modalitate de stopare este repetarea accidentului care a dus la anomalie. Poate ca profa de engleza a declansat vraja cand a zis: Vad aici ca e time for a break! A inceput in romana, dar a continuat in engleza. Ce-ar fi sa o dezlegam strigand cu totii in cor I see here ca e timpul pentru o pauza?


E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.370
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare