Joi, Mai 28, 2009, 02:56 AM 

Tipicarul
     media: 0.00 din 0 voturi

Un proverb mai vechi spune sa ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se intample. Acum 5 luni de zile, nu a fost foarte greu sa ma decid cand counsellorul m-a intrebat ce-mi doresc de la busy season: sa scap de Petrica si de al sau job infernal „Sunca”. Tipul s-a uitat la mine, s-a mirat putin in sinea lui si a zis: Fie! Nu peste mult timp, spatiul lasat liber de „sunca de Nairobi” pe planner a fost umplut de un localnic cu un job de-al lui. N-aveam insa de unde sa stiu ca tocmai voi adauga in galeria de personaje de pe blog un nou caracter: Tipicarul.

Definitie

Tipicarul e un cur de om, promovat mare sef in contextul unui boom economic artificial, care, dupa ce si-a distrus tineretea muncind pentru niste exploatatori salbatici, a ajuns acum sa-si bata joc de munca unei echipe intregi prin niste tipicareli ridicole si inutile care nu adauga nicio valoare proiectelor si care au ca efect munca subordonatilor pana la epuizare.

Descriere

Cu o tunsoare minutioasa, suficienta cat sa nu lase printre firele de 2 mm nici un firisor alb, tipicarului ii dai lejer 37-38 de ani desi anul nasterii in pasaportul lui de localnic este 1979. Iar daca ar avea un minut in care sa-i treaca macar o strafulgerare prin creier ca si-ar putea cumpara un pachet Wii Fit, ar putea constata ca varsta aplicatiei respective se invarte in jurul cifrei 50. Numai ca sportul conventional nu-l atrage, nici macar cel intermediat de consola Wii, marginindu-se la a practica sportul national vineri seara (drinking) si la a se antrena pentru cel de-al zecelea titlu consecutiv de ‚Workaholic of the year’.
Programul tipicarulu

Tipicarul are un program si niste tabieturi care i-ar face sa paleasca de invidie pana si pe pensionarii tablagii din Cismigiu. Ora 7,30 il gaseste pe omul nostru in fata monitoarelor afisand o imagine cu un Ferrari pe care spera sa si-l ia odata si-odata cu banii din overtime. Nu este o greseala, am folosit bine pluralul ca doar n-a ajuns Mare Sef si sa nu-si permita sa ceara (si firma sa-i dea) una bucata laptop, una bucata monitor (cu multiple display de la laptop), una bucata suport laptop (ca doar n-o sa stea laptopul sub nivelul ochilor), una bucata tastatura (ca doar nu si-o obosi coatele), una bucata mouse (eee, biluta aia-i pentru prosti) iar daca ar fi gravid si-ar lua si una bucata oita sa stea cu picioarele pe ea.

Dupa o privire sumara a mailurilor si o scurta iesire la o tigara, tipicarul isi va incepe tacticos principalul tabiet: crearea de note de revizie. Cum ar fi: unique2, printeaza-mi macheta aia de raport (X) pe care trebuie sa-l fac si sa-l semnez eu, si pe deasupra mai si taie ce nu se aplica! La care ar fi trebuit sa editez nota de revizie si sa scriu: Da o cafeluta nu vrei? Asta pentru ca asa intelege el seggregation of duties in corporatia moderna: sclavul face tot, boierul semneaza. Sau cu acelasi tupeu, il vad ca sterge alt raport (Y) pe care tocmai il printasem si il inlocuieste cu alt fisier cu acelasi nume dar fara nicio extensie.

Se face ora 8,15 si vine si corporatistu de mine la birou. Cu ochii cazand pe tastatura dupa ce noaptea trecuta lucrasem pe branci sa rezolv o filiala a aceluiasi client, imi aduc aminte ca gresisem ceva in raportul Y. Dau sa deschid fisierul si sa fac corectia numai ca… dupa cum am precizat in paragraful anterior, ciocoiul nou tocmai inlocuise fisierul cu o chestie…care nu se deschidea in ruptul capului. Am incercat cu dublu clic, selectare si ENTER, cu ‚find web service to find correct program’ si nimic. Nu era txt, nu era xml, nimic! Mi-am luat in graba un pix si agenda mea de la Raureni, am cules-o si pe blonda pe drum si am plecat la apel.

Odata ajunsi la biroul tipicarului am ridicat cu groaza caietul pe care se aflau insirate ‚doar’ 3 pagini cu comentarii. Asta pe langa cele 50 de note de revizie din sistem. Iau o gura de aer si il intreb totusi cum pot sa deschid fisierul mai sus mentionat. Tipicarul scoate un zambet criminal, se lasa pe spate (asta pentru ca unul ca Dracu le da scaune rabatabile in loc sa le dea o banca din parc !!) si il vad ca zice: Pai ala nu se sterge, ala e Paper profile! De-a dreptul consternat, il intreb: Pai de ce naiba ai sters fisierul Y? La care el raspunde si mai tamp: Pai asa zice in metodologie, daca ai ceva printat, trebuie sa pui Paper profile in sistem!

Imi venea sa-l omor efectiv. Daca n-as fi avut inspiratia sa salvez o copie pe discul local ar fi trebuit sa refac totul de la zero! Asta pentru ca pe un cretin ca el nu il intereseaza sa terminam mai repede si sa-l multumim si pe client ca atare. Pe el il intereseaza ce zice acolo la cartea aia care nu e nici Biblia, nici n-a fost transmisa pe fax din Olimpul Antic de catre Zeus, ci ar fi putut fi scrisa foarte bine de Hans Christian Andersen intr-o pana de inspiratie.

Tot intr-un moment de inspiratie, l-am intrebat si de raportul X (vezi 4 paragrafe inapoi): Pai bine, ma, daca tot ai asa spor la sters fisiere si creat paper profile-uri, de ce n-ai modelat singur raportul X ca ar fi luat mai putin decat sa creezi nota de revizie, sa vin eu sa fac treaba si sa vii tu iar sa inchizi nota de revizie? (vezi Revizia) La care dasteptul da scaunul pe spate (intrebare pt Dracu: ce se intampla daca ii demontez niste suruburi, cade cu tot cu scaun si-si sparge capul?) si zice: Stiu ca era mai usor, dar e coaching development, sa stii data viitoare ce sa faci! Am plecat repede pentru a evita niste gesturi pe care le-as fi regretat ulterior auzind in urma mea un That’s rude! You should have said good-bye!

Dupa 10 minute eram pe teren, unde deja m-a pocnit un ras nervos auzindu-l pe client a-14.564-a oara cum zice: Procesele au ramas aceleasi de anul trecut. Anul trecut de ce n-ati intrebat asta? In fine, a trebuit sa ma documentez mai mult singur si sa muncesc pe branci in timp ce tipicarul crea tacticos note de revizie. Dupa-masa a aparut si tipicarul, facand chipurile un hot review, timp in care juca un fel de quiz cu blonda cu intrebari din metodologie. A sters-o repede, il astepta un pranz copios la un restaurant de fite, nu inainte sa-mi comunice ca ma asteapta la 17:15 la biroul lui.

Orele trec repede cand muncesti asa ca nu mi-am dat seama cum s-a facut 17:30. Am ajuns la birou cu 20 de minute intarziere, numai ca acolo nu m-astepta dictatorul ci un mail de la secretara cum ca ii pare rau (sigur ca daaa) dar a trebuit sa plece si ma asteapta a doua zi la 8. Familistul convins cu laptop la purtator o stergea sistematic la 17:30 aplicand probabil o metoda prudenta de contabilizare a „bolovanilor”: FIFO (First-in-first-out). Asta in timp ce ai sai colegi (cum ar fi Reactionarul sau Stinkatorul) aplicau metoda alternativa: LIFO (last-in-first-out).

Restul zilei nu e pentru el, ci pentru Corporatistu si alti fraieri care stau sa descreteasca note de revizie in genul sterge aia, scoate aia, pune aia, baga aia (si desi stiu la ce va ganditi acum, nu e deloc placut ) . Pentru tipicar, ziua s-a terminat zambind malefic. Pentru noi, ziua se termina la miezul noptii si se reia la 6 cand vom ne vom pregati pentru o noua intalnire in biroul lui.
Dupa 10 ani...

.... de experienta, tipicarul va sti la orice ora ce scrie in metodologie la pagina 81 , randul 9 in dreapta. Tipicarul va sti cu ce culoare e scris titlul capitolul 14 din cartea cu metodologia, tot asa dupa cum va sti abordarea de la fiecare din cele 10 proiecte procedente.

Tipicarul nu va sti insa cate riduri in plus i-au aparut alegand nota de revizie in detrimentul rezonabilitatii. Nu va sti nici cat am fi pierdut daca acel document sters de el n-ar fi avut o copie de rezerva, nici cat am fi castigat daca ar fi pus el mana sa faca niste chestii in loc sa dea cu nota de revizie. Nu va sti cati prieteni pierdem anual, nici cate probleme relationale cauzeaza incapatanarea lui.

Pentru ca astea… nu apar in cartea lui


Comentarii

  1. dracu

    bre, Dracu da scaune ergonomice la toata lumea, nu numa la Tipicari :)

    pai, daca-i demontezi suruburi si cade cu scaunu si isi sparge capu, se intampla asa:
    * omu se trimite la spital unde se investigheaza la cap (dar nu si psiho, asa ca nu scapi de el).
    * se investigheaza ca sa se vaza daca e mana cremenala sau defect de fabricatie. daca nu te-a vazut nimeni cand ai scos suruburile si nu te dai pe goarna singur, iese ca e defect de fabricatie, si se ia producatoru la belit.
    * daca vrei sa fie treaba facuta profesionist, dupa ce scoti suruburile pune si niste obiecte contondente, taioase sau ascutite (dar nesuspicioase) in jurul lui. cum ar fi, in office environment: vaza cu cactus, acvariu, cutter, rafturi, dulapuri etc.


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.255
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare