Luni, Mai 11, 2009, 05:19 AM 

Taxime-tristul
     media: 0.00 din 0 voturi

Cei 2 ani de blog au scos la iveala multe personaje pozitive dar mai ales negative dintre cei 4 pereti de sticla ai corporatiei. N-as putea sa omit insa acel personaj pitoresc care desi n-a calcat in viata lui intr-un birou, cu exceptia angajarii, reprezinta una din cele mai dese aparitii ale corporatistului fara masina: taximetristul. Sau, dupa cum bine sunt cunoscuti prin blogosfera romaneaca, taxime-tristii!
Jupuit chiar si de banii de covrigi

Nu voi incepe cu o paralela taximetristul de pe insula vs. taxime-tristul roman, dat fiind faptul ca nu-si are rostul. Corporatia are grija ca dimineata la 9 taxiul sa fie in fata usii iar la 5 dupa-masa sa ma aduca inapoi. Cautatul prin portofel si calculul bacsisului iar nu-si au rostul, atata timp cat firma plateste lunar pe baza de cont si de factura.

Experienta de corporatist delegat prin tara mi-a dovedit ca nu incape comparatie nici macar intre taximetristul de provincie si tristul din Bucuresti. La Brasov, un sofer de taxi mi-a urat sanatate la toate neamurile dupa ce i-am dat 50 de mii la o cursa de 32. La Sibiu, soferul nu putea sa inteleaga de ce ii dau 40 cand cursa era de 27. La Ramnicu Valcea, n-am apucat sa-i intind bancnota de 5 lei, ca m-am trezit in mana cu 30 de bani rest la cursa de 4,70 lei.

La Bucuresti? Nu putea sa fie 70 de mii daca tot mi-ai cerut chitanta? , m-a dojenit un taxime-trist caruia ii dadusem 60 de mii desi cursa era doar de 56. M-am scobit prin toate buzunarele de 10 mii si pana la urma a trebuit sa-mi sacrific banii din ziua respectiv a pentru…covrigi. Reamintesc aici de solutia conducerii reprezentate magistral de catre RD la propunerea noastra de a primi tichete de masa : Tichete?! De cate ori ati plecat in provincie, v-am decontat masa la restaurant ! In Bucuresti sa va luati de-acasa iar daca nu sa mancati … covrigi!!
Cuvinte magice

Tot in Bucuresti am aflat ce hartii au valoare pentru maestrii volanului. Dupa o goana nebuna cu masina mustind de praf a taxi-metristului la 11 noaptea, a sosit momentul adevarului. Momentul in care trebuia sa platesti o cursa pentru mai mult decat face, doar pentru faptul ca cerusei o chitanta pe care tristul ti-o va da in alb ca sa pui tu cat vrei. Stapanul masinii nu poate sa aprinda lumina pentru ca asta i-ar putea consuma bateria. Aparatul, prafuit si el, arata 45.000 de lei asa ca am nimerit intr-un final portofelul, reusind sa sustrag 6 bancnote care dupa dimensiuni pareau a fi de 10.000. N-am apucat sa ies ca tristul, la lumina aparatului mi-a inapoiat una din hartii spunand: Banii astia n-au valoare pentru mine! Am ramas uimit, am crezut ca am dat peste un om cinstit care nu vrea bacsis asa ca i-am multumit. Intrat in scara blocului, am gasit repede explicatia: bancnota refuzata era de 2.000

Taxime-tristul e un tip cu repere si closti de aur (sau vaci de muls ca sa respect cadranul Boston Consulting Group). Mihalache, Costache Negri, Serban Voda… Am denumit doar cateva strazi la al caror auz se declanseaza campionatul mondial la tastat pe statie. Reperele respective sunt adevarate focare de corporatisti, iar chitantele albe sau bonurile fiscale de valoare mai mare sunt pregatite minutios la schimb cu un bacsis consistent. Bine, aici sunt de vina si corporatistii lui peste prajit care pun tot felul de cheltuieli fara „supporting evidence”, ca sa zic asa.

Ca sa fiu mai convingator, facem un Studiu de Caz: Te duci la Cluj dar nu poti sa-ti iei de mancare de la vreo alimentara din Sora ca-ti pica mana; esti pe banii firmei si ca atare te duci la cel mai de fite restaurant. Nota de plata insotita de bonul fiscal e de 200 de lei dar vezi ca trebuie sa dai si 20 de lei bacsis. Problema prea mica pt corporatistul roman. Iei un taxi de la otopeni, cursa face 100 de lei numai ca primesti o chitanta alba pe care poti sa pui 140 de lei cat sa acoperi bacsisul de la restaurant din Cluj, bacsisul taxime-tristului plus cele cateva ciocolate mancate, bineinteles ,datorita stresului.

Am probat repede cuvantul magic intr-o dimineata mult prea geroasa sa astept autobuzul in statie. Serban Voda, am spus in timp ce ma suiam in masina lui troncanita prin toate gropile Bucurestiului. 133?, m-a intrebat el in timp ce simteam doua luminite aprinse in ochii lui. Nu, 68, i-am taiat eu entuziasmul. Aaa, pe voi nu prea v-am luat. Nu va plateste firma taxiul?, a intrebat el cu o ultima speranta. A, nu, i-am stricat eu ziua, noua ne-a dat masini tuturor. Dar de-abia am bagat-o in service si m-au rupt de bani! Omul s-a resemnat insa n-am uitat ce fata a facut cand m-a vazut coborand la cladirea RATB, unde venisem … sa contest o amenda
Mana care nu spune o poveste

Da, cuvantul magic e bacsis. Iar pentru orice bacsis, omul trebuie sa munceasca. Si cum cu servicii mai bune, gen punctualitate, nu poate sa ne multumeasca, taxime-tristul va incerca sa faca conservatie unde va fi intotdeauna un stie-tot. Ala care stie de ce in strainatate lucrurile merg bine iar la noi merg prost; ala care stie mereu de ce muncim noi corporatistii asa de mult si ce-ar trebui sa facem sa avem mai mult timp liber; ala care iti arata cat de destept e el sunt ei si ce mare director ar fi el daca din excentricitate n-ar fi ales meseria de taximetrist.

Un exemplu elocvent a fost depistat dupa un examen cand sora-mea a facut ce-a facut si m-a pus pe drumuri din Baneasa pana in Vitanul Nou. Am realizat repede ca n-am timp sa pierd doua ore cu 331 si 123 mai ales ca pe la 6 aveam o intalnire si trebuia sa conving pe-una ca nu citesc Gazeta si Prosport ci Goethe si Socrates. Fiind un dragut ca de obicei, am convins repede o fosta colega de facultate sa ne combinam la un taxi, mai ales ca mergea la un client intre Unirii si Sf. Vineri. Am scos mobilul sa sun un nr. de 3 cifre, numai ca fata mi-a zis sa stau lin, ca stie ea un taxime-trist care o ia mereu. Omul a venit repede, atras de mirajul bacsisurilor consistente experimentate. Imbracat la costum, tipul a inceput sa aplice lectia invatata din Filarmonica si anume mana intinsa care nu spune o poveste…Ca atare, omul lucrase la banca, dar din motive pentru care pana si Julia Roberts ar fi fost mandra sa joace in Teoria Conspiratiei 2, regizata chiar de el, a fost nevoit sa renunte. Evident, era vorba de Prima Banca, ca daca zicea ca lucrase la Romexterra sau Porsche Bank tuseam.

Dupa ce-am aflat de ce merita colega mea statuie (ca lucreaza pana dimineata pentru nenorocitii aia), de ce trebuie prietenul ei sa faca o pasiune pentru ea si nu pentru calculatoare, de ce nu merge economia romaneasca , fata a coborat lasandu-i un bacsis de 40. A pornit omu aparatu, eu continuandu-mi calatoria si spunandu-i sa opreasca la un bancomat ca nu mai aveam numerar. Evident, ATM al Primei Banci. N-am apucat sa iau toti banii si sa ma intorc ca ma trezesc cu tristul in spate. Desi aparatul nu arata mai mult de 23 (deci sub bacsis), ii era frica sa nu-l fur. Sau probabil ca iesea asa sa ma apere de oamenii rai din banca care l-au dat pe el afara.
Top-angajatorul, in varianta taxi

O data linistit ca nu i-am tras teapa, si dupa ce m-a mai asigurat inca o data ce fata deosebita era colega, tristul ma intreaba unde lucrez. L-am menajat pe om si n-am vrut sa-i spun numele firmei. Ar fi putut face o fractura de limba la multitudinea de consoane de pe cartea mea de vizita. Asa ca am ridicat privirea catre ziarul Libertatea ce atarna sub bord. Stirea zilei era data de cumpararea Primei Banci, asa ca am citit tare si raspicat numele cumparatorilor austrieci. Oooo… la Carsten Janker…mare firma.. e foarte bine sa lucrati acolo. Am ramas blocat, rostind inca o data numele Grupului care pentru unul care intra-n intr-o banca doar cu un ciorap pe fata si o ranga in mana ar putea avea intr-adevar o rezonanta fonetica asemanatoare cu Carsten Janker.

Aaa…n-am auzit! , continua el continuand cu firma colegei care era intre noi fie vorba de 3 ori mai mica la nivel international decat colosul austriac. Am coborat dupa 10 minute in care tristul se facea ca nu gaseste strada (de, nu era Calea Victoriei , nr. 15), evident cu o mare dezamagire. Studiasem pe branci 17 ani la scoli si la ASE si nici macar nu ajunsesem sa lucrez la o firma asa de mare de care sa auda pana si tristul nostru. Asa, una ca si Carsten Janker. Si mai grav insa, si aici imi venea sa intru in pamant de rusine, era ca, desi imi suna foarte familiar, habar n-aveam cu ce se ocupa respectivul Megaconcern Carsten Janker.

Am ajuns seara acasa resemnat (a fost imposibil sa ma concentrez si sa am succes la intalnire) si inainte sa ma dezbrac, sa beau apa sau sa-mi trag respiratia am deschis calculatorul. Fara nicio vlaga, am apasat mecanic google.ro in fereastra de Mozilla. Oare daca mi-as actualiza CV-ul si l-as inflori cu 3 premii si 4 calificari m-ar primi la Carsten Janker? In fine, pagina s-a incarcat repede si am avut revelatia: Carsten Janker era intr-adevar o mare celebritate: era un fotbalist la Bayern Munchen


Comentarii

  1. dush

    :) Io cu taximetristii de bucuresti n-as merge nici daca as fi desculta. Metroul este minunat.Si plus de asta, slava domnului, stau in brasov unde preturile la taxiu inca n-au sarit de 1.5 lei si unde intotdeauna pun ceas si iti dau bon, de vrei sau nu vrei. Insa frumos scris. Am regasit multe din cursele mele cu taxiul in ce ai scris tu


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.628
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare