Luni, Aprilie 20, 2009, 04:52 AM 

In Memoriam Raluca
     media: 5.00 din 4 voturi

Desi pentru cititorii care nu lucreaza intr-o tara catolica sau anglicana ar trebui sa fie o sarbatoare, azi este o zi foarte, foarte trista. Pentru multi dintre noi, este un moment de comemorare si reculegere. Pentru cei ce nu-si amintesc, voi cita din lucrarea ‘Stresul profesional’ a studentilor Cornelia Mihai si Cristian Diaconu:

Unu din zece angajaţi români dă semne de depresie, iar
tendinţa e în crestere. Workaholismul (dependenţa de muncă), epuizarea psihică
sau atacurile de panică întregesc tabloul patologiilor născute din presiunile
tot mai mari de la serviciu. Mai puţin vizibile, suferinţele sufleteşti de la
job fac găuri serioase în punga patronilor, care se înşeală cu gândul că
angajaţii lor sunt din oţel.

Scandalul din jurul morţii Ralucăi Stroescu, s-a stins
iute, după câteva zile de "dezvăluiri" pe surse şi tiruri jurnalistice contra
neglijenţei firmei sau a doctorilor care au consultat-o. Tânăra, în vârsta de 31
de ani, a fost găsita moartă, în data de 20 aprilie 2007, în
apartamentul său din Bucureşti în urma unei perioade prelungite de solicitare
maximă la job. Raluca a fost găsită “înconjurată de 2 dosare, o pisică şi un
laptop”, susţine un coleg de-al ei...

După trei săptămâni de analize, Institutul Naţional de
Medicină Legală "Mina Minovici" a raportat cauza decesului: slăbire accentuată,
care a condus la probleme cardiace şi la degradarea ţesuturilor organelor
interne. Nimic despre stres sau epuizare la locul de muncă...
Aşa cum am
obsevat, în ultima vreme, specialiştii în resurse umane vorbesc despre riscul
instalării sindromului "burnout", al epuizării psihice şi fizice cauzate de
implicarea exagerată şi de solicitarea emoţională de lungă durată.

În ultimii ani, dependenţa de muncă sau workaholismul a
început să bântuie printre angajaţii români din companiile transnaţionale, mai
ales în domeniile consultanţă juridică şi financiar-bancar. Cei atinşi de
"virusul" hărniciei exagerate au deja în spate o educaţie care îi predispune la
a-şi sacrifica viaţa pe altarul firmei. "Sunt oameni care au învăţat în şcoală
foarte bine şi care s-au obişnuit să aibă rezultatele cele mai bune, să fie
primii"
[1], afirmă psihologul Christian Scholtes, senior associate la
firma de consultanţă în resurse umane Hermes Advisers. El spune că acest gen de
persoane găsesc în muncă mijlocul cel mai facil pentru a-şi demonstra cât de
bune sunt. "A avea o familie sau relaţii sociale este un obiectiv destul de vag.
Ori, obiectivele din companiile transnaţionale sunt comensurabile şi pot fi
atinse. Persoanele care investesc în asemenea domenii ajung să identifice stima
de sine şi starea de bine cu ceea ce realizează la job. Realizarea sarcinilor de
serviciu reprezintă soluţia cea mai rapidă pentru a-ţi demonstra că-ţi meriţi
statutul", decriptează psihologul.

Într-un recent interviu, un fost coleg al Ralucăi
Stroescu întăreşte involuntar cele afirmate mai sus: “... Raluca a venit
din industrie prin 2004... ea era financial controller şi era genul de om
căruia îi plăcea să învete... mult... iraţional de mult. Era de vreo 3 ani
şi trecuse cam prin toate poziţiile, promova pe o poziţie, stătea până învăţa
absolut tot... şi pe urma căuta altceva, să înveţe şi mai mult; pe
contabilitate ştia cam tot ce se putea şti (despre telefonie mobilă), aşa că a
vrut să ştie cum e în mai multe arii de activitate din mai multe industrii şi
aşa a hotărât să vină in audit. Audit nu ştia şi la început i-a fost greu,
normal o diferenţă era că acolo avea aceiaşi oameni mereu pe care îi coordona...
adică, mai plecau mai veneau dar la audit ai de fiecare dată altă echipă, alţi
oameni şi ai mai multe echipe in acelaşi timp...” Cu toate acestea, alte surse,
afirmă că Raluca Stroescu urma să se angajeze în altă parte, aceasta fiind
soluţia dată de unul din şefii săi ca răspuns la cea de-a treia demisie depusă
de tânără. Din pacate, organismul Ralucăi Stroescu nu a mai putut
rezista...
[1]Sursa: Ziarul Financiar

Din pacate, Raluca n-a mai trait sa vada ce se intampla acum. Raluca a trait intr-o lume in care concediul era o fata morgana, tangibila doar dupa multe interventii si cu rezervarea lui cu multe, multe luni inainte. Acum, aceleasi companii corporatiste isi roaga angajatii sa-si ia toate zilele de concediu, ba chiar sa-si ia pana la o luna de concediu fara plata , in speranta de a mai economisi ceva resurse financiare.

Raluca a trait intr-o lume in care trepadusii de la client trageau de timp fentand munca bazandu-se pe faptul ca sunt niste dinozauri de neinlocuit in conditiile unei false expansiuni. Astazi, sefii cei mari ai acelor firme au trebuit sa deschida ochii la frecarea de menta iar cuvintele ‘ disponibilizare ’ si ‘salarii compensatoare’ au devenit la ordinea zilei pentru cei care a caror munca era facuta de altii.

Raluca a trait intr-o lume a corporatiei atotstapanitoare de oameni si stapanita de ban. A unui mediu corporatist in care, ca un facut, in fiecare an ‘cresterea firmei a fost mai rapida si mai neprevazuta decat cresterea personalului’. A unui mediu in care patronii urmareau cu orice chip obtinerea unui randament de x ori mai mare decat investitia facuta, in care x e o necunoscuta aparata cu sfintenie dar care poate lua niste valori nebanuite de foarte multi.

Astazi, balonul umflat cu obrajii sfrijeliti de atata efort de catre imperiul corporatist a atins un rezultat previzibil: s-a dezumflat, amenintand sa se sparga. Iar gaura in balon a pornit de acolo de unde a inceput toata prostia: din America. Din pacate, Raluca nu a apucat sa se bucure de aceasta gaura temporara in balon care va fi oricum carpita in scurt timp in incercarea de a-l umfla din nou in timp record.

Criza financiara a adus schimbari. Multe in rau, dar si unele in bine. A schimbat timpul mediu de lucru petrecut la serviciu. A schimbat durata concediului. A inlaturat non-performerii. Ceea ce nimeni nu va putea schimba insa este faptul ca Raluca nu mai este printre noi. Corporatismul exarcebat ajutat de un sistem medical privat de toata jena a invins-o.

Am ramas noi, urmand sa purtam o lupta inegala. Noi, acei corporatisti care nu te vom uita niciodata, Raluca!


Comentarii

  1. Radu

    Trist si adevarat, din pacate. Povestea Ralucai Stroescu a fost musamalizata extrem de rapid si numai recesiunea actuala a reusit sa aduca o schimbare in stilul de lucru al multinationalelor si nu numai, dupa cum bine ai spus.
    Acest stil salbatic va reveni odata cu redresarea economiei globale, ca "asa-i in tenis"...
    Din nefericire, exista in continuare de dependenti de munca, care isi distrug sanatatea pentru o companie care atunci cand vor incetini ritmul, va scapa de ei fara regrete.

    Odihneasca-se in pace.

  2. deA

    Nu intelegi, unique2. Lucrurile acestea ni le facem singuri. Suntem dependenti de extenuarea aceea asa cum altii sunt dependenti de adrenalina sau de heroina. Avem nevoie de ea ca sa umple alte goluri din noi, goluri care, culmea, tocmai astfel le adancim. Crezi ca daca criza financiara din Romania "ar fi venit" in urma cu doi ani, Raluca s-ar fi bucurat, ar fi zis "ce noroc pe capul nostru, avem mai mult timp sa ne odihnim! Avem program mai lejer, imi pot bea cafeaua in liniste si sefii ma roaga sa imi iau concediu pentru ca nu au cu ce sa imi plateasca orele suplimentare!"? Ce gluma proasta. Nu, pentru ea nu ar fi fost decat un motiv in plus de stres si ar fi muncit chiar mai mult. Criza nu schimba nimic. Schimbarea trebuie sa vina in personalitea noastra si trebuie sa plece din educatia care ne impinge sa fim cei mai buni, de la parintii care vor mereu sa fim mai buni, de corporatiile care ii vor pe cei mai buni. De cerintele de a stii mai mult, de a muncii mai mult, de a realiza mai mult. Si crezi tu ca asta ar fi posibil in realitatea noastra, unde alternativa este considerata a fi "mediocritatea", blamata de intreaga societate?


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.304
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare