Luni, Noiembrie 24, 2008, 04:26 AM 

Maronii disperati: Criza
     media: 0.00 din 0 voturi

Criza. Un cuvant sperietoare pentru multi dintre noi, corporatisti sau nu. Un termen intalnit de catre toti in diverse situatii, cu diverse abordari. In corporatia din Atlantic, un dihor colorat infrunta criza culinara stand dupa program pentru a-si putea plati masa la restaurant din plata orelor suplimentare. Un alt colorat infrunta criza de lene prin simularea muncii in cele 8 ore de frecat menta. Tot in cartier, un maroniu infrunta criza lipsei de cunostiinte plecand acasa spunand echipei de la client ca merge la birou. Oh, da, pe Wisteria Lane in corporatia din Atlantic fiecare infrunta criza cum stia.
Regele prevede criza

Trecut-au zilele si mai-marii insulei n-au avut ce face decat sa recunoasca: ne paste criza! De recesiune n-au adus vorba, si-au dat seama ca n-are niciun sens sa sperie investitorii. In celebrul Camelot insa, Cavalerii Mesei rotunde s-au decis sa infrunte in sfarsit criza. Oh, da, Regele Arthur avea solutia perfecta pentru iesirea din criza generata de maronii: o sedinta fulger cu toti supusii la ora 8,30 dimineata.

Miercuri dimineata m-am trezit din somn pe la 4. Aveam cosmaruri, doar ne chemase regele Arthur la o sedinta fulger de la 8,30. M-am culcat la loc, amintindu-mi ca sedinta e totusi joi. A doua zi n-am mai putut evita insa tragedia fiind nevoit sa ma trezesc, cu ochii carpiti de somn pe la 7,30. Regele se gandise bine si mutase sedinta la un hotel, Camelotul fiind deja prea mic si cu ventilatia prea slaba pentru a suporta duhoarea coloratilor certati zdravan cu apa si sapunul.

Am ajuns la 8,27, tocmai bine pentru a-l vedea pe Arthur plimbandu-se ca un leu in cusca pe scena din fata celor cateva zeci de locuri dispuse ca la cinema. Am apucat sa-mi iau repede o cafea si sa ma asez in asteptarea momentului in care Stapanul Mesei Rotunde va lua microfonul. Ei nu, un Rege n-avea nevoie de microfon, timbrul vocal era mult prea puternic pentru a da o sansa fosnetelor si zgomotelor de lingurita amestecand zaharul in cafea.
Care sa fie cauza?

Arthur a inceput cum nu se poate mai bine, deschizand discutia despre criza doar-doar o distrage atentia de la adevarata problema a corporatiei. Cum orice prezentare corporatista nu isi are rostul fara un slide pe proiector, nici mai-marele nu s-a lasat mai prejos afisand in premiere rezultatele trimestriale. Ma asteptam sa vad un minus plus cateva cifre bune dupa minus. numai ca am ramas cu totii cu gura cascata: aveam profit. Ca era mult sub ala bugetat, asta era alta mancare de peste.

In loc sa aprinda o lumanarica acolo la biserica ca nu se afla in clubul „select” al celor 90% din firme pe pierdere, big bossul avea criza lui: de nervi. Privind mai bine, am inteles si de ce. Intr-adevar, veniturile nu erau afectate, clientii fiind cuminti si platindu-si tarifele convenite. Da, criza financiara globala in sine nu afectase chiar atat de mult Camelotul. Oh, da, Regele Arthur intelesese adevaratul motiv al reculului: costurile excesive generate de incompetenta maroniilor.
Maronii disperati

Un dihor colorat nu stia proverbul romanesc Prostul pana nu-i fudul, nu e prost destul. Pentru el nu era suficient faptul ca deranjeaza lumea prin miros si prin discutii telefonice interminabile la 7 seara. Jegosul trebuia sa se laude: Oh, man, spunea el la telefon, ce conteaza ca masa la restaurant e 20 de euro aici? Daca fac 3 ore suplimentare pe zi, cu banii de pe ele platesc si bautura. Oh, da, sconcsul gasise solutia perfecta pentru neindemanarea in a folosi un cuptor. Va sta la birou peste program, timp in care..va vorbi la telefon.

Un alt colorat avea alta problema. El ar fi muncit, in mare avea idee cam ce trebuie sa faca, numai ca: i-e o lene de il doare! Observand el in oglinda ca are o mutricica de om ocupat cand sta degeaba, maroniul a descoperit solutia: Keep busy doing nothing. Iar pe timesheet, putea foarte bine sa puna sarcini administrative. Mai mult, a descoperit el prin proceduri ca daca ti-e rau si nu vii o zi la serviciu, poti sa anunti si sa lipsesti fara certificat medical. Asa ca i s-a facut rau la fiecare deadline. Oh, da, coloratul descoperise cum sa rezolve criza lenei: va micsora gradul de ocupare prin… munca administrativa, pe care n-o verifica nimeni.

Un alt maroniu parea sa fi auzit de alt proverb romanesc: Daca esti prost, stai naibii acasa. Ei bine, maroniul avea sa constate repede: era prost! Rau! Evident, el numea altfel realitatea cum ar fi diferente culturale , jet lag prelungit, bariere lingvistice etc. Asa ca, s-a gandit omul sa aplice proverbul si s-a tirat acasa direct de la client. Umm, bine, el a denumit destinatia altfel gen Ma duc la birou ca am o intalnire. Sau asa au relatat juniorii lasati balta la client la 11 dimineata pentru tot restul zilei. Oh, da, maroniul rezolvase criza de prostie: va pleca acasa. Ca doar taxiul e platit de catre firma, nu?
Calatoria spre Camelot

Am inceput impreuna o calatorie in drumul nostru spre titlu de lider de piata , a tunat Regele Arthur rosu la fata. Dar nu inteleg cum de a crescut atat de mult overtimeul (pe un dihor l-au trecut mai tare transpiratiile) fata de anul trecut. In conditiile in care am avut mai putine proiecte ca anul trecut. Dar mai ales cum e posibil sa-ti creasca orele suplimentare dar in acelasi timp sa-si scada gradul de ocupare (un colorat a inceput sa se albeasca). Si in fine, de ce sunt comandate taxiuri la orele pranzului? (un maroniu mic aproape s-a pierdut).

Vreau ca de maine orice ora suplimentara sa fie pre-aprobata. Nu de manager, ci de catre un cavaler al mesei rotunde. Orele suplimentare neaprobate de (de pe un dihor curgeau rauri) nu vor mai fi platite. Tot de maine, nu mai puteti pune pe timesheet mai mult de o ora administrativa (pe saptamana). Orice ora in plus va fi analizata (un colorat a devenit alb) si refuzata la plata. Si va trebui sa aveti grad de ocupare de 90%. Aaa, si tot de maine, nu mai puteti pleca la client mai tarziu de 9 si nici veni mai devreme de 6 (un maroniu mic nu se mai vedea).

In corporatia din Atlantic, criza incepea sa se faca simtita. Un dihor colorat a inteles ca pentru a primi mai multi bani nu trebuie sa STEA peste program ci sa MUNCEASCA mai mult. Un alt colorat si-a dat seama ca nu va scapa de plictis prin navigare prin internet, ci punand osul si mintea la treaba. Un maroniu a stiut ca de ce ti-e frica nu scapi: daca nu stie, va trebui sa invete, nu sa plece acasa cand are chef. Oh, da, pe strazile culoarele din Wisteria Lane Camelot, criza ii ingrijorase pe corporatisti.

Pentru unul singur insa, criza avea o solutie. Suntem cu totii in aceasta calatorie. O vom duce pana la capat. Si sa nu credeti ca voi permite PASAGERI in aceasta calatorie, a incheiat Regele stingand proiectorul. Oh, da, de ceva vreme pasagerii clandestini maronii isi vedeau nestingheriti de calatorie. Criza globala adusese insa un factor pe care nu-l prevazusera: controlorul de bilete.

Marti, Noiembrie 4, 2008, 04:38 AM 

Planul anual
     media: 0.00 din 0 voturi

Daca tot s-a umplut de „respect” dupa ce a anuntat promovarile si reviziile salariale, conducerea firmei s-a gandit ea sa ne dea remainder prin mail ca trebuie sa ne completam planul anual. Iar in cazul in care nu prea ati urmarit sectiunea Dictionar e vorba de planul care precede celebra Evaluare. Cel in care, asemenea fixistului de Hitler, fiecare exploatat trebuie sa insire niste bullshituri de obiective neaparat insotite de metoda de masurare si de target (tinta).

Din fericire, cineva de la centru ne-a facut viata mai usoara anul asta si a pre-populat deja cateva machete in interfata web pentru completarea planului anual. Astfel ca dupa o scurta discutie cu dirigu (in sfarsit am primit dracu’ un european drept counsellor), am mai preluat din folclorul corporatist cateva obiective in maretul plan anual si am taiat-o acasa cu mare grija de a nu depasi ora 17,30. Obiective de genul people coaching, munca dupa standarde etc. Le stiti.

Ce-ar fi fost insa daca in loc de placa deja uzata dupa al cincilea plan as fi pus acolo adevaratele obiective? Alea dupa care alearga mai toata lumea prin corporatiile din toata lumea. Alea pe care maroniii, deja cu fundurile super-protejate, deja le enunta juniorilor cum ar fi: Keep busy doing nothing. Culmea, de parca noi n-am fi stiut cam cu ce se ocupa ei prin corporatie. Hai sa vedem macar 5 obiective:

Obiectiv 1: Sa te prefaci ocupat cand nu esti

Aici cred ca ma pricep, mai ieri juniorul avea o mare strangere de inima sa ma intrebe ceva crezand ca sunt ocupat. Paream a face niste calcule foarte complexe care nu-mi dau, foarte concentrat pe agenda (diary). Cand s-a apropiat insa, m-a vazut aplecat asupra hartii de la final auzindu-ma cugetand: Ce chestie, domle, cine-ar fi crezut ca intre Melbourne si Sidney sunt 6 ore cu masina! Eu aveam impresia ca sunt mult mai aproape, zau!

Obiectiv 2: Sa gasesti motivul perfect pentru a pleca

Aici l-am incurcat din nou pe juniorul despre care anumite acrituri ar putea spune ca e ca si nevasta mea. Care acrituri (si aici s-ar putea sa muncesc ceva pentru afirmatia asta ) spun asta pentru ca petrecem mult timp impreuna (pe motiv ca e printre putinii cu care poti avea o conversatie). M-am dus hotarat la el, spunand tare si foarte serios cat sa ma auda tot biroul: Look, I gotta go (to the client?), I just received a note (from the client?)
Imediat ce au luat maroniii la cunostinta, i-am aratat si nota pe care scria: Sunt o floare careia ii place apa si o temperatura de 18-20 de grade. Daca ma pui intr-un ghiveci mic si ma uzi zilnic, o sa mai fiu pe-aici o vreme. Suficient cat afirmatia mea sa fie re-tradusa prin: Auzi, vezi ca mi-a trimis Amy niste flori de ziua mea, asa ca decat sa (ma fac ca) muncesc, mai bine ma duc naibii acasa sa gasesc un ghiveci.

O variatiune pe aceeasi tema a incercat si un maroniu, avand acelasi grad ca al meu, fara mare succes insa. Disperat ca s-a trezit la client cu vreo doi juniori carora nu stia ce sa le spuna (fiind in mod evident pe dinafara cu consultanta), coloratului i-a venit o idee. Asa ca a spus ca se duce la birou ca are o intalnire. Din pacate pentru el, juniorilor le-a venit inspiratia dupa vreo doua ore sa sune la birou, afland cu mai multa sau mai putina stupoare, ca omuletul nu aparuse deloc la birou in ziua respectiva. Iar diferenta dintre mine si el este ca la mine n-a aflat decat juniorul in cauza, in timp ce la maroniu a aflat toata firma.

Obiectiv 3: Sa stii pe cine sa dai vina

Nu de putine ori locuitorii de pe insula m-au vazut alergand intr-un hanorac pe care scrie (in romana): Acela care poate zambi atunci cand totul se prabuseste este acela care stie deja pe cine sa dea vina. M-au intrebat cativa ce inseamna, dar s-au linistit cand le-am spus ca ‚vina’ inseamna de fapt ‚vin’ si este o zicala despre bautura. De crezut m-au crezut, doar ma stiau un mare iubitor de orice produs ce contine minimum 5% alcool.

Aici o sa dau exemplul unei pustoaice smechere cu care am fost la un client foarte constiincios (o raritate, evident!). Dupa ce a lucrat in stilul saptamanal 4 zile – „Mi-e rau” si o zi – „N-am chef”, tupeista mi-a trimis cerere s-o evaluez. Am deschis evaluarea, hotarat sa vad ce scuze poate baga. Pe mine evident nu putea da vina ca jar manca, pe client iar nu mergea ca il stia sefu ca e baiat de comitet, pe boala sau lene nu dadea bine.
Am avut surpriza sa vad cat de multe a facut ea si, mai ales, cate ar mai fi putut sa faca, daca „alt senior” i-ar fi dat la timp niste schite. Ei da, celalalt senior era idiotul. Nu, nu un idiot, ci THE idiot, cred ca-l stiti din Busy Season. Ma intrebati ce calificativ i-am dat? I-am dat foarte bine. Ma intrebati de ce? Pentru ca stie pe cine sa dea vina si stie obiectivele corporatiste. Iar daca va fi promovata (eu imi voi aduce contributia cat pot de mult), maroniii or sa aiba o maaare problema cu asa echipa.

Obiectiv 4: Divide et impera

L’union fait la force, a opinat odata reprezentantul unei tari francofone. Cativa asiatici din alte tari decat ale stinkatorilor si maroniilor s-au decis odata sa se alieze cat sa-l distruga pe Stinkator – alias RM. Una dintre asiaticele cu figuri de leader si-a propus sa ne stranga pe toti cat sa facem o strategie anti RM, pe motiv ca Regele Minciunilor (de aici vine RM) a deranjat-o din siesta de dimineata pe la 9 si-un sfert sunand-o sa vina la client. Mai mult, ne-a chemat sa facem un upward feedback comun pentru cel care ne polua zilnic atmosfera cu emisii de duhoare.

Intalnire la care am lipsit. De ce? Ce rost avea sa ne unim cand la numai 5 minute dupa Stinkatorul punea mana la telefon sunandu-l pe maroniul leader al Mafiei Urdu si vorbind in limba lor pagana? Uniunea noastra nu facea doi bani pe langa Mafia lor. Iar planul de atac va incepe de-abia in ianuarie atunci cand gruparea terorista va fi slabita dupa plecarea lui Il Capo. Moment in care, odata cu declansarea luptei pentru putere intre maronii vom aborda un alt dicton intr-o limba straina : Divide et impera! Ca nu de alta, dar au dovedit ca pun repede botul cand critici pe altcineva. Asa ca n-avem decat sa-i invrajbim si sa vedem cum pica unul cate unul ca un castel din carti de joc.
Obiectiv 5: Sa fii eficient
Evident, asta e un obiectiv pe care il au si ei in vedere in nomenclatura lor mai invechita si perimata decat cea comunista. Acum, daca luam un manual de economie de clasa a XI-a, aflam ca eficienta reprezinta atingerea obiectivelor cu minim de resurse. Din punctul de vedere al unor imbecili ca Petrica, asta ar insemna ca eu sa fac toata munca (si munca mea si pe cea de manager) inclusiv unele chestii pe care le cere doar ca sa fie sigur ca-i acopera lui fundul in caz de dezastru. Daaar.. sa inregistrez doar 8 ore pe timesheet!
Evident, asta presupune in realitate nopti si zile de munca. Practica a dovedit ca proiectul eficient e ala in care iei feedback maxim pe munca minima. Sau ca sa fiu mai specific, jobul eficient e ala in care elimini proiectele cu un bou ca Petrica si le ataci pe alea in care stii de la inceput cam ce fileaza sefu. De pilda, saptamana trecuta i-am dat flit lu Petrica motivand ca am treaba si am obtinut de la noul dirig european inlaturarea de pe celebrul proiect Sunca.
Am primit in schimb un alt proiect in care sefu are o singura obsesie: sa-l stoarca pe client de niste bani in plus fata de contract. Am vazut ca tipu era in stare sa faca el treaba de junior, sa-mi dea si feedback perfect numai sa stie el ca avem la mana o lista detaliata cu termenele incalcate de client. Asa ca am luat o atitudine de ‚vaaai, ce neserios e clientul’ si am stat tot timpul sa fac liste cu stadiul (traiasca Hitler, ca de la el am invatat). Ca de muncit, puteau munci altii

Si cam acesta a fost planul anual. Va stau la dispozitie pentru orice revizie si pentru orice sugestii de noi obiective. Va voi tine la curent, in mod evident, cu mid-year review si mai ales cu final assessment sa va spun cat de bine mi-au iesit obiectivele. Oricum, o evolutie detaliata va fi prezentata in sezonul 7 din serialul nostru consacrat, Busy Season. Pana atunci, nu uitati sa fiti eficienti


E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.682
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare