Joi, Octombrie 23, 2008, 05:22 AM 

Campionul antrenor (II)
     media: 0.00 din 0 voturi

Ultima repriza a trainingului de marti a trecut mai repede, juniorii fiind se pare cam obositi dupa inca o zi in care se chinuiau sa.. nu invete Cel mai greu pentru mine a fost sa ma uit, fara sa pufnesc in ras, la junioarea pe care o apucasera intrebarile intr-un moment de nesupunere al telefonului. In ultima parte a zilei, nu a mai intrebat nimeni nimic pana la 4:35 PM cand le-am dat liber si s-a auzit subit o voce: Auzi, dar daca mai avem o juma de ora de stat la serviciu, asta inseamna ca trebuie sa cer de lucru?

In fine, mie imi pocnea capul, ma simteam ca Arnold in Politist de gradinita. Mai aveam putin si ii luam la bataie. Ajungeam sa inteleg ce simt profesorii cand o iau pe aratura si incep o serie de perle, unele enumerate pe blogul pre-corporatistu. Mai ca imi venea sa-I spun unuia: O sa intelegi tu softul asta cand o fabrica tatane-tu pamant si oameni in laborator!
Eroul revine
A doua zi incerc fara mare succes sa conectez laptopul la tv. Am crezut ca invatasem de la poet dar nu mi-a fost dat sa fiu eu singurul care invata ceva in zilele alea. Asa ca m-am dus din nou la subsol unde ma astepta…ei, da, de data asta ma astepta Eroul. Eroul se intorsese triumfator la lupta..aaa, la serviciu si astepta sa vada cum se descurca campionul. Poetul se cam daduse lovit dupa prima zi, asa ca Eroul se oferi sa ma asiste.

Banuind el ceva, eroul imi spune totusi ca el nu poa sa stea mai mult de o ora jumate pentru ca are o intalnire dupa. In fine, calul de dar nu se cauta la dinti asa ca reusesc sa-mi odihnesc vocea si nervii pana la 10,30. Colegu e calm, nu degeaba si-a tocit coatele 6 ani pe birourile corporatiei de pe insula. Gesturile unor magari care vorbeau ceva de niste x-uri si zerouri nu il perturba pe eroul nostru.

Are you playing by any chance noughts and crosses?, spune el fara sa ridice spranceana, nici vocea si nici pumnul. Magarul de langa mine da din umeri si zice Yes, mai tragand un x pe langa zerourile puse de magarul de langa el. Eroul isi pastreaza calmul spunand cu acelasi ton Would you mind not playing noughts and crosses?, masura care se pare ca a dat (oarecare) rezultate, impostorul de langa mine catadicsind sa inchida fereastra Internet Explorer.

Nu peste mult timp il vad insa ca imi intinde programul trainingului pe care magarul avusese grija sa incercuiasca cu o linie foarte groasa ora la care trebuia sa luam prima pauza de cafea. Pe de o parte, imi venea sa-I fac laptopul guler si sa il strang de gat cu cablul de retea, pe de alta parte chiar aveam nevoie de o cafea. Asa ca am luat si eu cuvantul, amintindu-mi de profa de engleza din liceu care zisese, in hohotele noastre de ras, Vad aici ca e time for a break.
Porcusorii de Guinea
Eroul s-a bucurat ca a scapat usor si si-a luat zborul spre intalnirea cea reala sau inventata. Eu m-am dus la cafea, hotarat sa le dau un studiu de caz sa nu-l poata duce in a doua parte a diminetii. Banuiala mea ca in felul asta ii voi face sa fie atenti si sa resolve problema mi-a fost repede infirmata atat de cei doi jucatori de x si 0 cat si de alti 6 frecatori de menta. Tin sa precizez ca totalul ciracilor era de 11

Mi-am propus sa ii transform in porcusori de Guineea pentru un experiment care ar revolutiona modul manual si fara noima in care se lucreaza in a noastra corporatie. Asa ca am inventat o problema dupa o prezentare de zece minute si i-am pus sa o rezolve. Adevarul e ca nu stiu la ce m-as fi asteptat, plimbandu-ma printre banci si intrebandu-I daca le-a dat. Multi spuneau ca le-a dat ridicand din umeri. Uitandu-ma mai aproape, am vazut ca se refereau la pariuri pe curse de cai

Totusi, am avut surpriza ca cei doi francezi sa termine dupa 10 intrebari ajutatoare iar dupa inca juma de ora a reusit acelasi lucru si pustoaica care tocmai imi ascultase creatiile de midnight Oscars din ziua precedenta. Obosit la maxim de atatea intrebari tembele, am pus capat celei de a doua reprise la 12,30. Juniorii mi-au citit gandurile cerandu-mi prelungirea pauzei pana la 14,00.
Aplauze pentru campion
Si 14,00 a fost. Am reusit in pauza sa ma reculeg, am fost inclusiv pana acasa, am baut o cola din frigider, doar-doar mi-o peri vocea si oi avea o motivatie sa scap de tinut slujbe. N-a fost sa fie, iar orele ce-au urmat m-au facut sa ma intreb cine avea o misiune mai usoara: eu sau juniorul care fusese prof de engleza in Franta?

La final am avut curajul sa intreb: Ce vi se pare mai usor? Sa abordati metoda asta pe care v-am invatat-o sau vechea varianta in care faceti totul manual? Cred ca as fi putut sa-I intreb si unde as putea gasi elixirul tineretii, umerii lor s-ar fi ridicat la fel de frumos. Totusi, aceeasi junioare care probabil ma asocial déjà cu filmuletele xxx de pe telefon, ma lamureste. De ce? Aaa, zice ea, pai asta e mai complicat! Reusesc sa pastrez injuraturile in minte si dupa cateva zeci de minute in care vorbesc efectiv singur, reusesc sa termin prezentarea.

Spre mirarea mea, sunt acoperit de aplauze in timp ce rasuflu usurat ca am scapat. Nu stiu daca aplauda ca au scapat sau daca ma aplauda pe mine ca am reusit sa nu-i bat. Multumesc si eu rostind in graba I take it as a good feedback si incep repede operatiunea de deconectare a laptopului de la tv. Cine stie pe ce mai apasam din greseala si incepea naiba stie ce film dobandit, bineinteles, ca urmare a unei conspiratii in care eu sunt complet nevinovat.
O scoatem la capat ... (cand se stinge lumina ?!??)
Dupa atatea belele, am luat o lunga pauza de uitat la ocean de pe fereastra corporatiei dupa care am iesit la masa sa-mi vars oful. N-am putut s-o fac corespunzator, una dintre comesene fiind chiar junioara mentionata déjà de 3 ori in insemnarea de fata. Nimic mai perfect decat atat, am reusit s-o scot la capat si sa dau vina pe “profu’ de engleza” care chipurile mi-ar fi transmis fisierul la un party. EVIDENT, eu eram complet nevinovat saracul, habar n-aveam ce contine fisierul, ba mai mult l-am primit fara voia mea. Ca acuma, na, sunt campion doar la softul professional, nu si la telefoane mobile!

Vineri, Octombrie 10, 2008, 05:11 AM 

Cine sa traiasca? - part II
     media: 0.00 din 0 voturi

Dupa ce in urma cu cateva saptamani am sarbatorit cu fast prima Balanta care a ajuns personaj pozitiv pe blog (e vorba de Amy pentru cei cu memoria scurta), iata ca azi sarbatorim un alt nume al blogosferei romanesti. Intrucat nu mi-au murit inca laudatorii, o sa las cititorii sa adauge comentarii magna cum laudae. Intre timp, voi face o scurta prezentare a celui care implineste azi un numar de ani mai mic decat 30.
Amintiri din copilarie
Unique2 a vazut lumina zilei pentru prima data pe meleagurile Olteniei. Se intampla cu trei luni inainte de anii 80. Desi parintii lui n-ar zice asta, unique2 se considera cu mare fala 66% oltean si 33% ilfovean. Algoritmul folosit are la baza luarea in calcul a 33% pentru locul fiecarui parinte si 33% pentru locul nasterii. De asemenea, ca orice consultant desavarsit, bloggerul s-a folosit de o stratagema a TVR Craiova care, asemenea lui Hitler in ’39, a savarsit Anschlussul, anexand judetul Arges (locul de bastina al mamei) la Oltenia.

Inversunarea contra sefilor si a sistemului s-a manifestat de la varste fragede la personajul nostru. Mai precis pe la 7 ani, cand a fost la putine secunde distanta de a sari (la propriu) la gatul tovarasei invatatoare. Cazul s-a rezolvat pe la Spitalul Judetean, unde tovarasa respectiva a fost invitata sa faca o vizita sectiei de psihiatrie. Tot la psihiatrie ar fi trebuit sa ajunga si unii profi de la gimnaziu, dar unique s-a cumintit brusc din motive necunoscute inca.

Liceul l-a determinat cumva pe unique sa-si inceapa cariera de blogger, aspecte din viata de licean fiind relatate si pe blogul pre-corporatistu. De fapt, exista undeva o intreaga nuvela pe tema liceului, Teoria nimicului fiind deja celebra chiar si printre profesori. Profu de chimie chiar si-a exprimat frustrarea la intalnirea de 10 ani ca n-are si el un exemplar, eventual cu autograf. Probabil ca i-ar disparea entuziasmul, daca ar afla ca e unul dintre personaje, mai ales in conditiile in care toate personajele sunt negative.
Din junete
Cu 10 ani in urma, intrarea viitorului corporatistului in ASE punea la incercare celebrul mit al bilei. Pentru cei din provincie reamintesc povestea: o zicala din popor spune ca bila va cadea cand va termina ASE-ul prima fata virgina sau primul baiat destept. Dupa cum se stie, bila este inca in Piata Romana. Ca atare, banuielile dusmanilor s-au confirmat in vara Campionatului Mondial din Coreea de Sud si Japonia: unique2 nu este chiar atat de destept pe cat pare

Cum scoala nu poate dura toata viata, personajul nostru s-a gandit ca n-ar fi rau sa mai si munceasca, in paralel cu studiile aprofundate (un fel de master, pentru cititorii juni). Viata la cosmelia lui tanti Carmen, butic avand ca activitate principala (oficiala nedeclarata) spalarea de bani pentru campanii electorale rosii, s-a dovedit a fi un sitcom inainte de marea drama corporatista.

Nu cu mult timp dupa Anul nou, unique a facut un calcul simplu: o bursa la master era platita cu 1,5 milioane ROL (echivalent 150 RON) in timp ce frecatul de menta de la 8 la 16 la cosmelie era platit cu 1,8. Asa ca personajul nostru a disparut subit din butic si a pus burta pe carte in apropierea sesiunii. Decizia a fost una buna, pe langa bursa obtinuta tanarul intrand si in tagma corporatista a unei firme destul de cunoscute pe care o slujeste de altfel si acum. Asta la recomandarea unei profesoare, impresionata oarecum de entuziasmul de la studii aprofundate.
Drame si telenovele
Sitcomul s-a transformat, dupa cum am mai spus, intr-o drama presarata pe alocuri cu secvente de telenovele. Tanarul corporatist a trecut de-a lungul timpului printr-o serie de episoade care au relevat o gramada de personaje binecunoscute blogosferei din Romania. Vorbim aici de scorpie, de seniorul pupincurist, de contabile contopiste si de factorul RD (Roumanian Director). Telenovela a beneficiat si ea de rating ridicat prin prezenta Neprihanitei dar din pacate va ramane o telenovela imposibil de ecranizat. Nu de alta, dar inca nu s-a cunoscut actrita care sa poate interpreta un rol atat de negativ.

Cum fidelitatea nu este una din calitatile corporatistului nostru (but don’t tell this to my girlfriend if you see her), unique2 a experimentat inca doua corporatii inainte de a reveni la ‚prima dragoste’. Posteriatea a beneficiat de pe urma miscarii, personaje cum ar fi Hitler, contabila contopista sau Dasteptul de la IT capatandu-si un loc binemeritat in galeria tantorilor ilustrati pe blog.

Vrand poate sa transforme drama intr-un documentar pentru Travel & Living TV, corporatistu a decis in vara anului trecut relocarea pe o insulita din Atlantic. Pentru inceput, emisia a fost una pentru care posesorii de televizoare si-ar dori sa mareasca luminozitatea cat mai mult pentru a distinge ceva in multimea de maronii, africani si indieni. Din pacate, n-au putut distinge decat prostie si zgarcenie astfel ca pe data de 10 octombrie 2007 corporatistu se intreba adesea ce naiba cauta acolo.
Sus paharul
Intre timp, a gasit si raspunsuri. Noul val de juniori a facut lumina, asa ca multe joburi au fost duse la bun sfarsit cu ajutorul unor copilasi de 21-23 de ani care in loc de ASE, au absolvit inginerie aviatica, literatura si drama iar in loc de economisti au profesat ca si profesori de engleza in Franta. Mafia indiano-maronie a inceput sa intre in panica, mai ales dupa ce lui Il Capo i-a fost aratata granita de catre Guvern (detalii in curand). Telenovela s-a terminat si ea, iar in prezent sunt difuzate desene animate cu castorasi

Desi in aceeasi locatie si in acelasi SRL, week-endul ce incepe se va desfasura cu totul altfel pentru corporatist fata de anul trecut. Cum in acelasi week-end un alt corporatist persecutat de ADEVARATII rasisti (mafia indiano-africano-maronie), o legenda scotiana foarte indemanatica in manuirea paharelor, isi aniverseaza ziua de nastere, lodge-ul (aflat chiar in proprietatea firmei) va gazdui un wild party. Pozele care pot fi publicate (conduita blogului fiind una cat se poate de stricta si decenta), pot fi vizionate saptamana viitoare aici …dupa o atenta prelucrare in Photoshop

Pana atunci, LA MULTI ANI, unique2 !!!!!!

Vineri, Octombrie 3, 2008, 05:35 AM 

Campionul antrenor (I)
     media: 0.00 din 0 voturi

Intr-unul din numeroasele momente de frecat menta am fost intrerupt din meditatia la vacanta de un mail. Am clatinat din cap in genul Hm, primesc un mail in septembrie. Ciudat! Nu era unul din acele mailuri (oricum tot mai rare in urma redirectionarii pe gmail) funny si nici unul dintre newsletter-urile locale, regionale sau globale pe care le mai citeam cat sa-mi treaca plictiseala.
Eroul loveste
Ei bine, nu. Era un mail de la un hero. Si cand spun hero, nu ma refer la Hiro Nakamura, nici la gagica blonda al carei corp se regenereaza miraculos in serialul cu acelasi nume. Vorbesc despre un hero al softului si mai miraculos care ne terorizeaza de peste un an cu bugurile si erorile tot mai dese. Reamintesc acum vizitatorilor ocazionali structura ierarhica nemaipomenita a slujitorilor softului cel de capatai si anume doi eroi care vegheaza asupra respectarii ordinelor primite de la capitanie plus 4 campioni printre care si unique2.

Printre altele, eroul imi dadea de inteles ca ar fi cazul sa nu mai visez la castorasi si la vacante in Elvetia si sa ma apuc de antrenat. Mai mult, imi dadea si echipa. Din pacate, cea mai naspa posibila, cea de juniori abia intrati la ‘club’. Obiectiv? Sa ii invat sa dribleze prin meandrele concretului din softul cel de capatai in doar doua zile. Din fericire, aveam aproape o saptamana la dispozitie sa imi antrenez singur nervii pentru recrutii rebeli. Unul isi aratase deja ‘talentele’ cu cateva zile in urma cand si-a pus geaca pe umar si a taiat-o acasa fix dupa pauza de pranz motivand ca se plictiseste.
Salvat de ... prof
In prima zi am lovit sticla cu ochii, in a doua zi am mai delegat niste rapoarte catre un junior, in a treia zi am mai frecat matul cat sa treaca vremea. In a patra zi mi-am dat seama ca se apropie trainingul. Avand in vedere ca se invartea si eroul pe langa mine vrand sa-i arat ceva, m-am dus glont la juniorul care in busy season fusese un real suport mai mult prin serile de baute cand mai uitam de probleme. Asta fusese prof de engleza in Franta (mission impossible, evident) asa ca a stiut sa ma ajute copiind o prezentare din Anglia si punand in loc de Anglia numele insulei noastre.

In a cincea zi eram gata, asa ca i-am aratat eroului prezentarea triumfand. Am primit la schimb o veste proasta, eroul pleca la Londra chiar in prima zi de training asa ca... Hm, oare chiar va trebui sa prezint singur?? Hm, adica... sa mai si stiu ce era pe prezentarile alea? Vorba lui Cher, I really don’t think I’m strong enough. Ei nu, zise eroul, te ajuta poetul. Vi-l amintiti pe poet, e cel care-mi trimisese o poezie cu arhiva dupa anul nou.
Greu de dimineata
Si acestea fiind zise, eram gata pentru prima zi de training. Oricat de mult m-as fi straduit, n-am putut ajunge mai devreme de 8:45. Mi-am luat repede laptopul si am tulit-o in sala de training. Cativa juniori ma asteptau deja. Tehnica imi juca din nou feste, asa ca nu am reusit sa conectez laptopul la tv prin AV, bun motiv sa ma duc dupa poet. Deja lumea era agitata, dar dupa un sfert de ora lcd-ul afiseaza in sfarsit slideul.

Incepem antrenamentul cu notiuni teoretice. Juniorii se plictisesc, ii vad ca se hlizesc si bineinteles, nu imi dau seama daca rad de mine sau se uita la mailuri funny. Imi ascut putin auzul si aud binecunoscutul cuvant facebook, cea mai tampit portal inventat vreodata pentru englezi si tarile din lumea a treia. A-i ruga sa fie atenti echivaleaza cu a vinde castraveti gradinarului. Ca atare, continuam cu ochii pe ceas, doar-doar s-o face ora de pauza. Indraznesc eu sa le promit ca dupa pauza va fi mai interesant pentru ca vom face studii de caz. Asta asa, ca sa avem garantia ca dupa pauza ei vor fi tot acolo.

Fiu, deja suntem cu o ora INAINTEA planului. Trecusem printre slideuri mai repede (cat sa nu fiu fluierat). Asa ca dupa pauza o lalaim cu ajutorul poetului care ii intreaba chestii la care ei ar putea da raspunsuri la fel de valoroase ca si cand i-ai intreba despre nemurirea sufletului. Deja nu le mai ajunge ca vorbesc intre ei, imi e dat sa-l vad si pe-un frantuz vorbind la telefon cu niste puicute in timpul trainingului. Ehei, taica, pe vremea mea....
Telefonul de la miezul zilei
Vine pauza mare si odata ce-am mancat de pranz, parca nici mie nu-mi mai arde de atata antrenament, mai ales ca ma durea si gatul si capul dupa supravegherea ca la gradinita a 11 pustani. Poetul incearca si el cateva artificii, fiind insa acoperit de soundul jocurilor on-line de pe calculatoarele rebelilor. La un moment dat mai ca e acoperit de imnul uefa champions league (probabil cu dedicatie) pornit din boxele unui calculator. Poetului ii vine inspiratia, asa ca inventeaza o sedinta la care trebuie sa fie musai la urmatoarea (si ultima) pauza de cafea.

Luam pauza, moment in care ii vine in minte unei recrute ideea sa ma intrebe ceva. N-am niciun chef sa-i raspund, ma scotocesc in buzunar sa-mi caut o batista pentru a-mi acoperi gura cand casc. Eram si nedormit, dupa ce sambata noaptea fusesem cu juniorul-profesor la o bauta pana-n zori timp in care imi aduceam vag aminte ca primisem un fisier pe telefon prin bluetooth. Nu stiam ce era, duminica zacusem toata ziua, dar aveam eu niste banuieli. Banuieli care s-au confirmat mult prea tarziu, mai precis in momentul in care scotocind dupa batista am atins accidental butonul Play al telefonului 5310Express Music aflat in acelasi buzunar.

E inutil sa va descriu cel mai complex proces multi-tasking pe care l-am experimentat vreodata in viata mea. Cautand febril butonul Stop al aceluiasi device (al dracu, de pe butonul rosu nu mergea !!) incercam sa acoper gemetele din ce in ce mai purnice emise de mobil cu niste explicatii cat mai exacte asupra diferentei dintre o clasa semnificativa de tranzactii de rutina si o clasa semnificativa de tranzactii estimate. Provocarea nu se termina aici, trebuind sa acoper si hohotele de ras ale altor doi baieti ramasi in sala si in acelasi timp sa inventez ceva cat sa explic zgomotele de fond.

Ceva de genul Um..sorry...that was a song, really! Explicatie la care tipa, care inca nu-si dadea seama de ce evaluarea anuala a instrumentelor derivate nu era o tranzactie de rutina, a considerat de cuviinta sa puna o alta intrebare. Rrrright. What kind of song was that?
VA URMA
Aaaa...iubita, pai stai sa vezi...aaa...stii... nu stiu cum ajunse filmuletul acolo..cred ca....adica nu-i dadui eu Accept de buna voie cand imi transmise fisierul...stai..cred ca nici nu aveam telefonul la mine....ba nu...auzi, dar sigur fu elefonul meu ala...parca n-aveam 5310....


E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.745
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare