Miercuri, Septembrie 3, 2008, 04:59 AM 

In orasul trist
     media: 5.00 din 2 voturi

De ieri stau exilat in oraşul trist unde totul îmi este ostil. Sau aşa mi se pare. De ceva timp, mai exact de la Crăciun trăiesc drama corporatiştilor care trebuie sa se întoarcă prin concedii in România. Partea mai naşpa e când trebuie sa atârni ba pe la o soră, ba pe la părinţi in diferite oraşe.

După cum spuneam, ieri am nimerit in oraşul trist. M-au întâmpinat clădirile îngălbenite ale Administraţiei Financiare si ale BCR-ului care acum 10 ani îţi luau ochii, fiind un punct de reper pentru orientarea în oraş la acea vreme. Probabil pentru edilii urbei e mai importantă construcţia decât renovarea. Aşa cum pentru corporatiştii români e mai importantă recrutarea decât reţinerea angajaţilor.

Am ieşit prin oraş. Mai bine aş fi ieşit prin Bucureşti înainte să vin. N-am vrut decât 3 lucruri: doza zilnică de 330 ml de cola la cutie, tot doza zilnică de kit kat simplă şi gumă Wrigley. De-aia cu zahăr, nu Orbit. Am crezut că dacă au făcut un carre4 în oraş, l-am apucat pe Dumnezeu de-un picior. Ei, nu, Carrefurică e mai mic decât Mega Image in Lizeanu după cum se vede şi din fotografia de faţă.

Mă avânt deci după cutii de Cola. Mă avânt degeaba, singurele cutii sunt de bere. Ce se cere, se dă. Probabil nu se bea decât bere in oraşul acesta. Măcar pe insula mea mai beau si whisky localnicii J Las aprovizionarea cu cola la cutie pentru alte dughene şi mă avânt către raionul de dulciuri.

Nu găsesc mai mult de 4-5 sortimente. Au kit kat, dar nu e nici pe departe ce vroiam eu. Adică au doar kit kat creamy care e o mare porcărie ca sa nu mai zic că e o bombă calorică. Mi se pare mie că pe ultimul stand ar fi mai multe dulciuri. Mă duc dar nu găsesc decât băutură. Mă mulţumesc şi cu niste snickers. Mai bune decât nimic.

Dau să plec nu înainte de a lua gumă Wrigley cu zahăr. Bineînţeles, găsesc doar Orbit. Nu un sortiment, ci 7. Fără zahăr dar cu o porcărie de îndulcitor care nu are decât efecte laxative. Iau un sortiment la întâmplare şi ies scârbit din coşmelie. Până la casă, mai aud şi alţi clienţi nemulţumiţi. Până la urmă de ce şi-au tras dugheană şi aici? Doar ca să fie prezenţi, să puncteze încă un oraş?

În fine, ies la vânătoare de cola. Şi găsesc doar cutii de 250 ml. Ceea ce pentru un corporatist obişnuit cu doza de la birou de 330 ml de la birou e foarte grav. Daca-mi dai o sticla de jumătate devin agitat (mai ceva decât sticla J ) iar daca-mi dai piticania de 250 o să moţăi toată ziua în amintirea oceanului. Până la urmă mă decid că e mai bine mai puţin decât mai mult şi iau de 250.

Aventurile nu se termină aici. Vreau să îmi verific mailurile private direct de pe telefon dar se pare că tehnologia EDGE nu a pătruns încă şi aici. Renunţ şi cobor din pat spre hârbul de calculator pe care-l are maică-mea. Dau drumul la download de Prison Break ca mai toata lumea dar Internetu pică din 10 în 10 minute. Încerc să mă distrez între timp conectându-mă la mailul de serviciu cu zeci de parole si tokenuri.

Mai bine nu mă conectam. Nu de alta, dar mi-am stricat ziua văzând că am uitat să-mi fac timesheetul ceea ce e foarte grav. Cine ştie cât mă hăituiesc cavalerii, mai ales după masa rotundă. Ceva mai încolo, o colegă care tocmai s-a spălat pe mâini de abureala de la noi şi si-a luat zborul spre Sidney îmi spune să-i iau şi ei dividendele. Ce dividende? Mai luăm şi dividende? Dar parca nu eram acţionari la SRL. Sau asociaţi mă rog. Hmm, ar fi bine să mai luăm nişte bani oricum.

Puţin mai încolo, un client care prin martie nu prea cuvânta, acum îmi trimite mailuri. De ce? Că acum are nevoie de rapoarte? Să fie sănătos, să i le trimită lu’ Petrică. Out of officeul spune clar că mă întorc mai încolo. Şi mai încolo, văd alt mail de la client: Unique2, îţi trimit ţie ce făcui, că Petrică mi-a zis să ţi le dau ţie. Ba, Petrică, tu ori eşti prost, ori crezi că sunt eu prost şi lucrez în vacanţă. Da-n fine, treaba ta, tu ai clientul în portofoliu, nu eu! J

În fine, mi-a căzut şi netu şi linia telefonică aşa că am plecat să pun pariuri la Astra dacă on-line nu se mai poate in oraşul trist. Am căutat Astra unde ştiam eu dar nu am găsit nicio firmuliţă. Am ajuns în altă parte a oraşului îndrumat de cei de la wettpunkt. Undeva între 3 sedii de bănci si doua farmacii (o şcoală n-ar face, doar bănci şi farmacii şi biserici din banii prostilor), se ascundea pe câţiva metri pătraţi şi agenţia.

Scot eu un bilet pus in Bucureşti să-mi iau banii, ţeapă! Cică ei nu dau bani decât pentru biletele jucate la ei! Mă hotărăsc sa pun până la urmă pe Djokovici la handicap dar până ajung la ghişeu, vânzătoarea îmi spune că a început meciul. Nu începuse, era 7:28, meciul începea oficial la 7:30 dar oricum meciurile de tenis încep după încălzire!! Dar asta e, suntem în oraşul trist, luminile s-au stins, lumea e rea si viata este grea! (citat Genius)

(Probabil) VA URMA (că mai stau)


Comentarii

  1. a.b.

    hey,
    scuze ca nu ti-am mai scris de-atata timp ;)!
    ...cat despre orasul trist si intunecat - hang in there! candva-candva tot se termina si concediul :)


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.590
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare