Luni, Iulie 28, 2008, 04:11 AM 

O saptamana obisnuita - part II
     media: 0.00 din 0 voturi

Miercuri
N-am terminat, m-am trezit iar pe la 6 pentru ca urma revizia celui de-al doilea cavaler. Normal, prima sarcina era sa vad ca naiba a zis primul cavaler la revizie. Mai exact, sa vad ce note de revizie scuipase in scarba prin softul cel de capatai. Din fericire, nu erau prea multe, dar alea care erau se tot repetau de ceva saptamani. Ca atare, eram blocat. Ma puteam debloca raspunzand corect la intrebarea urmatoare, ca la Robingo. Numai ca de data asta, ma re-blocam la fiecare intrebare urmatoare

Nu apuc sa-mi beau bine cafeaua, ca sunt asaltat din toate partile. Manageru’ normal, se intereseaza si el daca prindem dead-line-ul au ba. Imi mai da vreo 2 juniori daca am nevoie, da ce nevoie am eu de juniori cand trebuie sa revizuiesc rapoarte pe care de-abia eu le-am inteles dupa 7 zile. Asa ca macar lupt singur, nu mai trebuie sa duc munca de lamurire si cu copilasii.

Clientul suna in disperare, cum stam, cum stam? Si bineinteles, ca sa vin la el, ca imi explica mai bine asa. Promit sa dau pe la el joi dupa-masa cat sa taca dracului din gura si sa ma lase sa lucrez. Vine si dirigu ca cica pleaca in vacanta si sa-i dau musai un memo cu evaluarea mea generala. Mda, alta distractie, sa-mi scriu singur elogii. Nu ca nu sunt obisnuit (de pe blog), dar daca nu-mi distrug dusmanii in self-assessment, n-are farmec!

Fiind miercuri, e zi de fotbal, de jucat nu de privit. Numai ca la astia nu e fotbal, e un bambilici jenant, cu o poarta de un metru inaltime si mai mare decat jumate din linia de fund. Mai mult, nu ai voie sa ridici mingea mai sus de genunchi, ca se fluiera lovitura libera pentru ailalti. Asa ca mi-am luat eu laptopul la subsuoara pe la 7 si am pornit-o ...pe urmele lui Torres. Nu l-am egalat decat pe Banel. Eram cu fata la poarta, o minge se ducea catre un adversar care ar fi scapat singur cu portarul asa ca am lovit mingea in disperare de cauza, dupa care am auzit din spate un Oh, Noooooo!

Joi
Joi dimineata m-am trezit iar la 6 sa recuperez luxul permis seara trecuta. Ora 7 ma gasea la serviciu sa fiu primul care deschide geamul pentru a elimina efectele trecerii dihorului pe la birou in seara precedenta. Urmatorul lucru deschis a fost softul cel de capatai pentru a constata numarul de note de revizie lasate posteritatii de catre cavaler (chipurile tehnic). Mmm., nu stam chiar rau. Asa ca m-am apucat de treaba, tinand softul pe offline (asta m-a invatat o filipineza, ca daca esti pe offline nu te vede nimeni ca esti in birou) pana pe la 9.

La 9 iar telefoane de complezenta, de la manager si client. Se apropia a treia revizie, a altui cavaler, ca cica asa trebuie. Distractia era mai mare, cavalerul fiind pe alta insula, ca nu stiu de ce pe toata insula noastra nu gasira unu’ de a trebuit sa apeleze la unul. Dar ma rog, alta insula, alta distractie, da-i si ia aparatele la rand. Scannere, faxuri, cafele, tot tacamul. Firma se gandea din nou la conditia mea fizica, punandu-ma sa alerg intre faxul de la etajul I, scannerul de la subsol si calcu meu cu mail atasat la etajul 2.

Clientul ma suna disperat sa nu cumva sa intarzii. Ma duc fulger, uit si de cravata, uit de toate. Pana ajung la client, pana mi se deschide rasnita si recapitulez ‘capetele de acuzare’se face 3. La client, situatia clasica: contabilu si manageru se contrazic. Mai mult, contabilu se duce la nu’s ce sedinta despre a carei existenta nu ma avizase. In fine, cand se intoarce, pleaca manageru. De-abia pe la 6 vin amandoi si reusesc sa pun cap la cap o schema logica.

Ambii se minuneaza, uimiti ca dupa ce ei nu reusisera timp de o saptamana sa se inteleaga, eu reusisem sa deslusesc misterul in 3 ore. Chiar imi iau agenda de la Oltchim pe care le desenasem si o trag la xerox sa stie ce sa le spuna sefului lor daca i-o intreba vreodata. Fericiti ma intreaba: Vii si la anu? Nu pleci de pe insula? Of, cu clienti d-astia as pleca si a doua zi, m-as duce la Mamaia ca tot mare e si-acoloPe la 7 ajungem la o concluzie ce documente ne mai trebuie pana maine dimineata. Ajung si la firma ca sa am de unde pleca acasa peste 5 ore.

Vineri

Vineri din nou dimineata la 7 la serviciu. De data asta, nu mai trebuie sa deschid geamul. Probabil venise vreun maroniu dupa miezul noptii sa mai vorbeasca la telefon moka (vreo 2 dintre ei stau peste drum), ca in Pakistan e zi cand la noi e noapte Am surpriza sa constat ca nu sunt singur dimineata. Doi porumbei ma acompaniu frenetic interpretand niste slagare de vara de pe scaunul asezat langa geam. Din pacate, n-am reusit sa pozez decat unul

Pana pe la 9 rezolv si notele de revizie ale ultimului mohican..aaa... cavaler. Apare si maroniul, ii zic de porumbei, asta in loc sa realizeze cat de inconstient a fost cu geamul lasat deschis noaptea ma ia la misto: Si ce-ai facut cu porumbeii de nu mai sunt? Ce sa spun, adevarul e ca la cat de mult am facut misto de el la ultima susta a firmei cand ma lingeam pe degete dupa carnea de porc (cica la ei cele mai mari pacate sunt carnea de porc si pornografia in ordinea asta), trebuia sa mai zica si el ceva.

Ma apuc sa hartuiesc clientul sa imi trimita documentele restante si in acelasi timp negociez cu cavalerii si managerul sa mai treaca cu vederea niste chestii cat sa terminam naibii odata si sa pot dormi si eu peste 4 ore pe noapte. In mod miraculos, pe la 1 primesc toate documentele de la client si le azvarl managerului. Ma car repede in oras cat sa prind si eu o data o pauza de pranz linistita.

Distractia continua dupa masa. Se pare ca si-au dat si cavalerii ok-ul, asa ca trebuie sa redactam forma finala a raportului. Intre timp, luam o pauza pentru ca secretara s-a gasit sa plece dupa 3 ani exact inainte sa dam noi raportul si trebuie sa-i tinem si o prezentare. Dupa prezentare, distractie cu noua secretara. Ii dam 3 rapoarte sa le formateze si sa le printeze pe hartie cu antet. Unul din ele are si anexa. Din motive necunoscute, tipa are senzatia ca toate rapoartele sunt identice asa ca printeaza unul din ele la intamplare de 3 ori. Fara anexa.

La final, contra cronometru
Clientul fierbe, ca vrea sa plece in concediu si vrea raportul sa scape. Duc munca de lamurire cu secretara si in cele din urma reuseste sa le printeze cum trebuie. Ok, le iau sa le scanez, ca sa le trimit clientului pe e-mail. Tot eu ma ocup si de plicuri, etichete si expedierea la cutia postala ca daca n-are cine sa se ocupe vineri dupa-masa cand toti se gandesc la bauta de dupa.. Lupta contra contronometru il prinde si pe manager care o convinge pe secretara in cele din urma sa-i trimita documentul electronic cu scrisoarea pe care trebuie sa o semneze clientul.

Pun cruce clientului problema dar nu apuc sa ma bucur pentru ca vine un indian care ma hartuieste sa ii arhivez si lui un proiect. Bine, mai e o groaza pana la termenul limita dar el e manager asa ca... Ma uit la ceas, e deja 5 si fiind ultima vineri din luna trebuia sa bifez prezenta la the monthly updata in care cavalerii se mai fuduleau odata cu rezultatele noastre. Stau ca pe pioneze, mai ales cand vad ca stinkatorul primeste o prima pentru nu stiu ce proiect pentru care toata munca o facuse seniorul.

In fine, in cele din urma li se face mila de noi si sfarsesc prezentarea. Celorlati le sticlesc ochii, e bautura pe gratis si the Friday night poate sa inceapa. Ma strecor printre ei mimand ca vreau sa iau o bere cat sa pot salva o poloneza incoltita la propriu de doi africani care chipurile faceau conversatie. Ajung la birou, e aproape 7 si deja mi se inchid ochii, imi proiectez in minte patul si cele 12-13 ore de somn de recuperat.

Ma apuc de arhivat. Rasnita de laptop mai imi face figuri de 3 ori, trebuie sa reiau procesul de fiecare data. Mai apare si maroniul de rigoare sa mai vorbeasca la telefon moka. Ma mai intreaba si de complezenta ce fac in week-end. Din fericire, toate au un final asa ca nu cu mult dupa ora 8 reusesc sa ajung acasa si sa ma afund in lumea viselor. Intr-un final, am terminat. Stiu ca ma repet dar.... oare am terminat?

Luni, Iulie 21, 2008, 05:23 AM 

O saptamana obisnuita (I)
     media: 0.00 din 0 voturi

Cu ceva vreme in urma, am fost solicitat sa descriu o zi obisnuita din viata unui corporatist. N-am avut timp atunci. Voi plusa insa acum cu o descrierea unei intregi saptamani din viata corporatista.

Probabil nu intamplator, timesheetul saptamanal incepe la noi cu ziua de sambata. Si tot neintamplator, din ce in ce mai multe timesheeturi au campul respectiv completat cu un numar variind intre 3 si 11. Pentru unique2, sambata a fost insa atipica. Unique2 si-a permis luxul de a pleca pe alta insula, poate singura forma de evadare pe aici (n-avem munte iar ocean e cat cuprinde).

Duminica

Cum orice lux costa, pretul a fost trezirea duminica la ora 8. Nu ca sa ma duc la biserica (desi am promis ca o sa ma rog sa nu mai vina Petrica inapoi din Africa) ci ca sa ma apuc de calcat camasi (de spalat le spalase masina vineri cat eram la serviciu). Dupa indelungi cazne, fac repede o cafea si o tai spre serviciu sa ma lupt cu tainele clientului. Si pe cand imi imaginam cat o sa imi ia sa revizuiesc niste fisiere, apare martie in post, aka Maroniul de Bragadiru, care tocmai preluase rolul de manager pe proiectul Sunca de la Petrica, plecat pe neasteptate in Africa sa-si perfectioneze tehnicile de voodoo.

Se pare ca Petrica nu prea facuse nimic pe job, aflat inca sub falsa impresie ca voi face eu si treaba lui, mai ales in urma efectelor voo-doo asupra juniorilor mei cazuti la pat unul dupa altul. Asa ca maroniul de Bragadiru se vazu brusc intr-o ipostaza foarte putin familiara: sa puna osu’ la munca sa termine jobul. Numai ca vazandu-l pe unique2 la munca in ziua a saptea, maroniul socoti el ca ar putea scapa.

Ceea ce era previzibil, se intamplase. Maroniul trimisese el un junior la client sa documenteze niste chestii, numai ca (alt lucru previzibil), calculatorul juniorului crapase. Si cum the nine to five e sfant (cel putin la juniori), fata nu mai actualizase centralizatorul. Asa ca maroniului ii venise brusc o idee: de ca n-ar actualiza unique2 centralizatorul daca tot are dosarul la indemana. Eh, incercarea moarte n-are, io i-am dat flit din prima, asa ca maroniul s-a carat sucarit acasa cu laptopul si cu un dosar cat el de mare la sub-brat.

Nici io n-am avut treaba usoara, asteptarile mele fiind cu mult peste capacitatile actuale ale armatei de juniori decimata constant de practicile voo-doo ale lui Petrica. N-am terminat, dar pe la 7 am taiat-o acasa sa vad finala EURO hotarat sa mai stau 2-3 ore dupa meci sa revizuiesc. Sperantele s-au dovedit insa desarte imediat dupa ce am re-deschis laptopul.

Mai precis, am avut surpriza sa vad ca de fapt nu am ce revizui, juniorul nu facuse nici macar 10% din raport. Bine, vazusem eu joi si vineri ca mai mult inventa pretexte sa dispara (ba o pana la cauciuc, ba ca are avionul de prins, ba diverse treburi pe la birou) dar nu-mi imaginasem ca va trebui sa-mi schimb rolul din reviewer in...preparer. Si cum avusesem proasta inspiratie sa incep “revizia” pe la 11 noaptea am terminat la ...4. Mi-am lasat laptopul deschis, nu de alta dar daca-l inchid imi ia 20 de minute sa-l deschid cu toate setarile de securitate a lu peste prajit.

Luni

Luni m-am trezit la 6, satul dupa 2 ore de somn. Bine, nu era nicio chestie eram inca departe de recordurile stabilite in Romania cand mergeam acasa doar sa fac dus. Clientul nu se obosea sa ne dea datele la timp (adica nu mereu), in schimb stia ca luni dimineata trebuie sa-i dam primul draft de comentarii. Pe la 8 ma suna si manageru’ sa vada in ce stadiu suntem. In ce stadiu sa fim, prost sa traiti!

Uit si de cafea, uit de toate, pana la 11 nu ma mai misc, cand in sfarsit reusim sa ne reculegem si sa trimitem cate ceva cat sa-l facem pe client sa taca. Ma apuc sa-i explic juniorului ce sa mai faca, numai ca mai mult fac eu explicand in acelasi timp, acesta din urma avand impresia ca eu vorbesc limbi straine (alta decat engleza).

Tabloul e complet pe la 3 cand ma suna “dirigu” ca cica pleaca in concediu si ca tre sa vorbim despre evaluari in general inainte de celebra intalnire a cavalerilor mesei rotunde. Ce sa vorbesc, Petrica mai avea putin si facea 4 saptamani de cand nu-mi daduse niciun raspuns la evaluari. La fel si un cavaler care preluase jobul lui Mr. List dat bir cu fugitii pe alta insula mai mare. Ce sa-i zic, ii zic c-om discuta a doua zi la 10, ca acum bag mare pt revizia de marti a cavalerului.

Timpul trece repede asa ca vad ca se face 11 noaptea si tot n-am apucat sa documentez toata hartogaraia. Ca juniorii ce sa documenteze saracii, ajunsesem sa-i dictez uneia ce sa scrie. Aveam speranta ca mai si intelege ce scrie dupa dictare numai ca de unde nu-i, nu-i. Purced spre casa sa mananc ceva, punand ceasul desteptator din nou la 6.

Marti

Ora 6 a venit, omul negru (de la client) a venit. Cu un mail. Ca cica eu de ce nu mai dau pe la ei pe la firma. Pai iote d-aia ca de fiecare data cand veneam, omu se tot ducea prin sedinte iar eu il asteptam ca prostu. Si ce rost avea sa pierd peste o ora cu taxiuri, deschideri de laptopuri si de vanat clienti? Ii dau un raspuns de consultant ca o sa trec miercuri sau joi in conditiile in care vineri trebuia semnat raportul final.

Pandesc ora 8 cand vine secretara sa rezerv sala pentru intalnirea cu dirigu. Reusesc cu greu. La ora 9.58 ma suna dirigu, ca nu mai poate sa vina si sa aman pentru ora 11. Mai pierd 5 minute sa contramandez sala si sa rezerv alta pentru 11. Ajung la ora 11, dirigu nu era acolo. Ma duc la subsol sa-l ridic. Dupa 5 minute, ajunge el la concluzia ca trebuie sa printeze un raport ca sa avem ce discuta. Asa ca dispare si ma lasa vreo 15 minute in sala goala.

In sfarsit apare si imi da vestea ca el e intr-o stare depresiva de cand a primit o evaluare proasta de la un cavaler si ca vrea sa plece. Era deja al doilea dirig intr-un interval de 6 luni care pleaca in urma unei depresii. Va reamintesc ca primul plecase in urma unei deceptii sentimentale. Acuma nu, la asa invatacel, asa dirigi, ce pretentii poti sa ai? :)

In fine, ma reculeg, lucrez pana la 1.30 cat sa predau proiectul intr-o forma revizuibila cavalerului si incalec pe-o sa impreuna cu alt caveler si-un manager la alt client. Cica prima intalnire , sa vedem daca-l vrajim sa puna botul sa ne cumpere produsul. Mi-era o foame de crapam, dar a trebuit sa ma multumesc si cu apa. Pana la urma n-am ajuns la nicio concluzie, oricum mai-marele de la client era prin Europa iar noi discutam cu un serpas.

M-am intors la birou in recitalurile de ghioraieli ale matelor mele. Nu suficient de repede cat sa ma deconectez de la retea si sa dau inapoi cu 6-7 ore ora calculatorului. Din pacate, se facuse 2,32 ceea ce inseamna ca scanarea saptamanala a calculatorului rula de doua minute. Si in timp ce rula, rasnita mea (ca laptop nu-l mai pot numi) se chinuia sa faca o adunare in 3 minute.

In fine, s-a potolit pe la 4,30 ora la care s-a hotarat maroniul de Bragadiru sa faca rondul de cafea. Mi se inchideau ochii, asa ca am acceptat. In urmatoarea ora m-am chinuit sa o beau :) Pe cat de “bun” era manager la servici, pe atat de bun manager era si la cafele :)

Ma re-apuc cu drag si spor de munci pe la 5,30 cand pleaca toata lumea numai ca atunci s-a trezit femeia de serviciu sa inceapa curatenia in niste zgomote infernale de aspirator. In fine, am plecat sa-mi iau ceva de mancare. M-am intors aproape de 7 cat sa-l aud din nou pe maroniul telefonist cum vorbeste cu vreo gagiguta o ora la telefon pe banii firmei. Din moment ce statea peste drum si oricum n-avea nimic mai bun de facut, mai trecea pe la birou pentru convorbiri internationale.

La 8 seara apare in pantaloni scurti si tricou si un dihor de prin uganda sau ethiopia, ca nu mai stiu. Deschid geamul si rezolv temporar problema mirosului pana cand goriloiul se hotaraste sa polueze atmosfera si fonic. Tot la telefon, dar de data asta in engleza. Razand, maimutoiul ii spune interlocutorului: Man, ce daca e scumpa mancarea, daca fac doua ore de overtime, cu banii luati imi permit sa iau masa in oras! Mda, presupun ca la timesheet nu folosea codul ‘ convorbiri telefonice personale cu alti maimutoi’. Am terminat pe la 1 noaptea. Oare am terminat?


E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.684
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare