Luni, Iunie 30, 2008, 02:36 AM 

Ideea de duminica
     media: 0.00 din 0 voturi

Daca tot a fost duminica, mi-am permis luxul de a veni si eu la serviciu pe la 11 cu o serie de “to do-uri” in urma voo-doo-ului facut de Petrica. Adica, hai sa vedem...

Petrica ma tot preseaza sa-i fac lui treaba dar eu ma il ignor cat sa-mi vad de joburile curente si in timpul liber sa ma duc la plaja. Hm... numai ca juniorul de pe job, caruia vroiam sa-i pasez toata munca, se imbolnaveste. Dupa 4 zile revine, asa ca nu e totul compromis. Ei, ce sansa exista se se imbolnaveasca din nou a doua saptamana pentru inca 3 zile? Bun, sa zicem ca se mai intampla.
Scap de jobul ala si urmeaza altul in care clientul vrea un dead-line de 4 saptamani dar in care trebuia sa am doi juniori dintre care o tipa doxa. Bun, ce sansa e ca unul din juniori sa plece de tot in alta insula iar tipa sa ceara si sa obtina foarte usor o saptamana concediu de studii? Organizare proasta? Hai sa zicem..

Bun, vine a doua saptamana si ce sansa e ca tipa sa se imbolnaveasca 3 zile jumate? Hm, parca-l vad pe Petrica cu o papusa in mana cautand niste ace. Ei da, managerul face ce face si imi zice ca imi da un senior proaspat. Sa mai spun ca a facut rost tocmai de ‘the idiot’? Care mai mult a incurcat decat a descurcat?

Ok, vine a treia saptamana si juniorul doxa (in care imi pusesem toata strategia) pica iar la pat. Asa ca managerul se da iar peste cap si-mi aduce alt junior, un zdrahon care in viata lui n-a avut nicio durere de masea. Numai ca, ghici cine apare pe lista de absenti in mailul zilnic! Ei da, nimeni altul decat zdrahonul a carui papusa primise probabil un ac in spate de la Petrica.

Asa ca ajung la serviciu duminca si dau peste un maroniu care vorbeste la telefon cu orele pentru ca de-acasa nu poate sa vorbeasca, ca de, acasa costa. Dau sa deschid messengerul, sa comunic si eu cat timp polueaza el fonic atmosfera. In mod cu totul nesurprinzator, imi apare urmatoarea fereastra.


Nu ma descurajez, apelez si eu la o fereastra. E vorba de aceasta fereastra.

Pe care o deschid larg. Imi apropii laptopul cat mai mult de fereastra orientat cat mai bine spre hotel. Am grija sa-i scot reteaua.


Deschid si de pe calc o fereastra, mai precis cea referitoare la retele wireless.

Gasesc reteaua hotelulului. Si in fine, ma pregatesc sa le arat degetul mijlociu celor de la IT


Luni, Iunie 23, 2008, 05:19 AM 

Demotivat
     media: 0.00 din 0 voturi

Dupa ce lucrezi cu cativa manageri tampiti gen Petrica, Stinkatorul sau Reactionarul cred ca acesta e cuvantul cel mai potrivit pentru starea unui om cu capul pe umeri. Da, o declar sus si tare dupa un an de corporatism pe insula: sunt demotivat!

Desigur, o solutie ar fi sa le bag un Va f** in gura cu toti negroteii si maronii vostri de rahat! si sa-mi iau talpasita undeva pe continent. Pe de alta parte, asta ar insemna sa le rambursez vreo doua mii de iepuroi ca si clauza a ultimei prime primite. Iar daca ma gandesc mai bine, banii astia ar sta mai bine in contul meu decat in conturile lor si asa umflate de banii din munca noastra si revendicati de manageri prin “capacitatea lor de administrare”.

Asa ca, singura solutie temporara de a scapa de surmenajul creat de lucrul cu prosti ar fi sa caut ceva secondment pe cateva luni. In mod cu totul si cu totul nesurprinzator, ideea nu e promovata pe insula. Motivul e clar: pleaca sclavul de pe plantatie si daca nu vine altul in locul lui? Desi nu s-ar fi asteptat nimeni la faza asta, unique2 a citit totusi (poate pentru prima data) mailul saptamanal intitula ** News (unde ** e numele insulei).

Mai mult decat atat, unique2 a uimit din nou. Pe langa faptul ca a citit mailul, a mai si accesat niste linkuri de pe intranet. Surpriza a fost despre “promotia” cea ascunsa printre linkuri referitoare la secondmentul intr-o tara europeana . Din nou, cu totul si cu totul nesurprinzator, mailul era adresat pe 20 iunie in conditiile in care perioada de aplicare incepuse pe 1 iunie. Dar ma rog..

Ideea e urmatoarea: pe formularul de aplicare am 3 optiuni, iar una din ele trebuie sa fie din regiunea in care lucrez acum (cea cuprinzatoare de tari care pupa in cur in mod sistematic UK-ul, iar Regina le mai arunca un ajutor de 2 lei din Paste in Craciun). In privinta acesteia nu prea am de fapt de ales, de fapt nici nu are rost sa enumar tarile africanilor si asiaticilor care mi-au facut viata un iad asa ca voi alege probabil Irlanda la misto (fara niciun argument, cat sa fiu respins) si ma voi concentra asupra celorlalte doua optiuni.

Sa vedem ce-as putea alege. Urmatoarele sunt doar cateva idei, astept si alte sugestii. Bine, s-ar putea sa-mi fac planuri degeaba, nu stiu daca indeplinesc toate conditiile de eligibilitate dar merita exercitiul.. O luam de la vest la est.

Lisabona
Avantaje: e mai cald iarna decat aici si au si ei mare si ocean cat cuprinde. Nu stiu cum s-ar purta managerii, dar ma gandesc ca mai rau decat aici nu poate fi. Pana la proba contrarie. Am auzit ca ar mai fi si romani, ceea ce nu poate fi decat de bine. Nu de alta, dar pe aici am vazut o singura romanca, care a fugit repede in Torino tot datorita unor africani care s-au trezit peste noapte cu bani si au inceput sa exploateze sclavi.
Dezavantaje: de curand am constatat ca inteleg portugheza dupa ce am downloadat un filmulet si n-am gasit decat subtitrare in portugheza. Totusi, pe cat de logica pare limba asta cand o vezi scrisa, pe atat de naspa e cand o auzi. Si cum language skills ar putea fi o conditie de acceptare....

Barcelona
Avantaje: din nou mare, soare, fete misto plus un oras frumos. Romani peste tot, lumea e ok, am verificat-o pe un job inter-office cu ei. De limba nu prea imi fac probleme, am vazut destule telenovele la viata mea , plus ca am facut cursuri in facultate si am auzit ca inveti repede sa vorbesti.
Dezavantaje: Sincer nu prea vad, poate vant mai puternic iarna, dar ma mai interesez si revin.

Marsilia ( la Paris nu vreau, ca am mai fost, vreau la mare)
Avantaje: mare si aici, oras frumos si mai ales oameni deschisi. Nu de alta, dar localnicii astia nici macar nu se pupa de ziua lor. Cu limba nu prea cred ca as avea probleme. E drept ca n-am mai vorbit cursiv de ceva vreme, dar trei luni cred ca mi-ar fi de ajuns sa ma obisnuiesc. Cu munca nu cred ca as avea de ce sa ma plang, eu personal n-am vazut vreun francez muncind din greu
Dezavantaje: Nu prea stiu pe nimeni sa fi muncit in profesia mea pe-aici, asa ca nu pot baga mana-n foc ca e numai lapte si miere. E drept ca junioru care a fost prof de engleza aici a avut numai cuvinte de lauda.

Bruxelles
Avantaje: Am fosti colegi care lucreaza aici (chiar in firma cu pricina) si si-au dat ok-ul. Se pare ca e bine. Exista o comunitate destul de maricica de romani (probabil de ordinul miilor), si am ceva prieteni (sau cel putin asa-mi place mie sa cred) prin oras. Cu franceza m-as cam descurca (dupa cum am zis si mai sus) dar cu flamanda neam . Pe de alta parte, tara e destul de strategic amplasata, poti sa te duci repede prin Olanda, Franta, Luxemburg sau Germania.
Dezavantaje: frig al dracu, n-au mare si nici macar nu ninge

Amsterdam
Avantaje: clar, Districtul Rosu, ce credeti? In rest, aceleasi avantaje de amplasare strategica, plus ca ar fi si ceva romani.
Dezavantaje: limba imposibila plus dezavantajele Bruxelles-ului

Hamburg
Avantaje: portul, ce credeati? Am vazut ceva poze, chiar arata dragutel. Exista si aici multe natii, sunt si romanasi, inclusiv cititori ai blogului. Care culmea, mai lucreaza si in bransa Se pare ca n-ar fi rau, se lucreaza ceva peste program in busy season dar totusi rezonabil, nu ca sub satrapul de Petrica. Plus ca m-a tentat dintotdeauna sa vad si eu de ce naiba ii tot lauda romanii ca ar fi oameni seriosi. Oare asa sa fie?
Dezavantaje: Adevarul e ca sunt multi doritori sa ajunga acolo care stiu foarte bine germana iar eu nu sunt unul dintre ei.

Torino
Avantaje: zona dezvoltata si destul de apropiata de Coasta de Azur . E un fel de pom laudat dar va asigur ca n-o sa ma duc cu sacul daca e sa fie. Limba cica se invata repede desi eu zau ca nu prea o inteleg. Dupa cum spuneam mai devreme, sunt multi romani, unii plecati chiar de aici de pe insulita
Dezavantaje: mai frate, mie chiar nu-mi plac italienii astia.

Salonic
Avantaje: Din nou mare si caldut fata de frigurile din timpul iernii de aici (daca bate vantul de pe ocean). Am un fost coleg care lucreaza aici deci mi-ar fi usor sa ma adaptez. Plus ca ar fi usor sa ma intorc acasa de Craciun, nu mai schimb doua avioane plus metrouri si trenuri prin Londra, plus dezorganizarea incredibila de pe Heathrow.
Dezavantaje: bai nene, sunt grecii astia niste workaholici de nici in Romania nu vezi ca ei. Plus ca sunt naspa

Bucuresti
Avantaje: ?!?? Exista? Cred ca cititorii blogului, as petrece mai mult timp cu ei.
Dezavantaje: Hm, cred ca nu mi-ar ajunge blogul asta sa le enumar.

Chisinau
Avantaje: Aici cred ca m-ar urma multi localnici (baieti) dupa ce-au aflat ca e bautura ieftina iar femeile sunt frumoase si usor de agatat. Mai mult, mancarea e buna si ieftina. Aparent, un mic paradis
Dezavantaje: Intamplarea face sa stiu ce se intampla pe la biroul de-acolo plus ca cei pe care ii stiam eu au cam rupt-o la fuga stabilindu-se la mii de kilometri distanta.

Baku
Avantaje: Cred ca am o obsesie de cand cu filmul ala cu James Bond.(The world is not enough). Plus ca exista si aici cititori ai blogului.
Dezvantaje: Nici macar nu stiu daca avem birou acolo

Cam astea ar fi optiunile. Astept opinii.

Luni, Iunie 16, 2008, 03:58 AM 

Dilemele evaluarii
     media: 0.00 din 0 voturi

Dupa cum se stie, busy season s-a incheiat. Cum orice sfarsit e un nou inceput, a inceput un nou sezon din alt serial cunoscut prin toate corporatiile si anume ass-kissing season. De fapt, am vrut sa spun sezonul evaluarilor, dar cred ca mi-a luat-o gura (pardon, tastele) pe dinainte si am scris altceva (un mare adevar). Ca orice corporatist care incearca sa-si traga mai multi bani in noul an fiscal (si aici iar mi-au luat-o tastele pe dinainte, trebuia sa spun afirmare si promovare), si unique2 are ceva dileme in acest sens, cum ar fi:

Sa ma leg la cap cu Sunca?

Manualul cu instructiuni pentru procesul de evaluare stocat fain frumos pe intranetul sereului ne precizeaza alb pe albastru inchis ca ar trebui sa cer feedback pentru orice job care a necesitat un numar mai mare de x ore. Carevasazica, si pentru jobul denumit de mine Sunca, reprezentand traducerea ultimelor 3 litere din numele clientului. Numai ca nea Sunca e manageriat de nea Petrica, fapt care coroborat cu miserupismul proverbial al clientului se traduce prin neterminarea jobului la aproape 3 luni de la inceperea lui.

Cum Petrica e un tip nesuferit, care se tine de tine si in concediu si nu te lasa in pace (mai ceva ca Dobanda din reclama cu BT), iar eu i-am dat flit imediat ce m-am vazut cu sacii in caruta (vacanta de la inceputul lui mai), e posibil ca mamiferul african sa nu fie asa de entuziasmat cand imi va nota prestatia. Adica na, goriloiul se vede deja manager, n-are nevoie el de sclavi care sa nu se supuna si sa nu-l lase pe el sa raporteze productie tripla la hectar, a la epoca apusa.

Asadar, urmez indicatiile a la carte si cer evaluare, riscand un feedback deplasat sau merg pe burta si ma fac ca ploua, riscand niste auto-sesizari de la statisticieni?

Si totusi..ce ma fac cu Petrica?

In stilul dictatorial descris foarte bine in Busy Season, Petrica a avut grija sa smulga pe vreo 3 joburi, rapindu-mi astfel posibilitatea de a lucra cu niste oameni destepti. Ideea pe care a mers Petrica e simpla: a vazut ca pot, nu ma plang si sunt mereu la serviciu dupa curul lui. Iar eu, crezand ca mai am putin si scap de el, am ezitat sa-i sar la gat. Mare greseala, pentru ca astfel am acumulat deja aproape jumate din timpul lucrat in Busy season pe joburile lui.

Na, naspa moment, oricat m-as stradui sa ocolesc Sunca, de Petrica nu scap fara sa-i cer cel putin una bucata evaluare. Si, in spiritul lui de Zorro, oricat de mult m-as fi straduit pe joburile alea, Petrica isi va aduce aminte de Sunca. Caz in care iar am doua variante: ori mi-o iau pe joburile alea si sper sa iau bine pe altele (cat sa le spun cavalerilor mesei rotunde ca Petrica e nebun), ori incerc o combinatie de ass-kissing pe Sunca plus auto magna cum laudae pe Petrica’s jobs.

Asadar, ass kissing pe Sunca (dar asta ar insemna sa muncesc iar ca ultimul sclav in loc sa ma uit la Euro 2008) sau lupta pana la capat anti-Petrica?

Lantul slabiciunilor

Ei, da, dupa ce mi-a rumegat fiecare cifra din raport si mi-a facut juniorii sa ma intrebe de ce dracu au fisierele ora modificarii 3:00 AM, Reactionaru mi-a cerut feedback. Cica sa-i evaluez capacitatea lui de administrare a unui job, de reprezentare in relatia cu clientul (de la cat a delegat nici nu stie cand am semnat) si de ... teaming! Ce sa zic, super teammate a fost el, singura interactivitate din partea lui fiind re-rutarea intrebarilor hitlerinilor catre mine si intrebarea periodica: What’s the status, man?

Numai ca...stai! Nu pot fi sincer, pentru ca la randul meu am facut si eu cerere de feedback catre Reactionar. Mai mult decat atat, cererea lui are dead-line mai rapid decat a mea. Ca atare, il pleznesc pe lenes, ma plezneste si el imediat cu evaluarea lui!

Prin urmare, sunt corect si il execut, sau aplicam legea lui O(h)m: sunt om, esti om, trebuie sa traim toti?

Calitate sau eficienta?

Unul din fenomenele insulare datorate unor manageri de-abia coborati de prin bananii si lamaii din Kenya, Zambia, Ghana si alte tari civilizate este munca in zadar, sau cooperativa munca cu umarul. Majoritatea bananierilor nu au habar de ceea ce ar trebui ei sa faca in contextul economic particular al insulei. Dar nici nu invata. Pentru ei e mai important sa-si asigure curul cum stiu ei mai bine, turnandu-si un sarcofag mai ceva ca la Cernobal prin supra-munca pe care o ordona intregii echipe in totala necunostiinta de cauza.

In acelasi timp, data fiind inteligenta firmei de a masura costurile prin folosirea unor rate orare mai aberante ca cele de la Paper F2, tot magarusii de mai sus impun terminarea proiectelor in cat mai putine zile (si nerecunoasterea de ore suplimentare , implicit). Ca atare, degeaba iti strici sanatatea si nervii lucrand pana la ore nerezonabile, mgr-ul va dori sa spui ca ai lucrat (si implicit terminat totul) 5 ore pe zi, 4 zile pe saptamana in loc de 15 ore pe zi, 7 zile pe saptamana.

Ca atare, tinanand cont ca ai facut totusi un compromis din cele doua paragrafe de mai sus, pe ce pui baza la autoevaluare? Ca ai muncit ca asinul pentru niste m(a)g(a)ri (dovedind maxim atasament fata de firma) sau ca ai fost culmea eficientei si ai minimizat resursele sereului?

Formal sau informal?

Deoarece si HR-ul are joburi pe-acolo si trebuie si ei sa-si justifice cumva existenta, ultima gaselnita a corporatismului este upward feedback. Adicatelea, tu, care oricum muncesti pe branci pana la lasarea intunericului (si aici soarele apune aproape de 10 seara), dupa ce ca trebuie sa-ti faci autoevaluare (la ce bun, oricum minti de nici tu nu mai stii ce-ai scris a doua zi?) si sa faci evaluarile la juniori mai trebuie sa ceri feedback si de la juniori? Greu de crezut dar chiar asa e, chipurile sa-si dea cavalerii mesei rotunde seama mai bine cand judeca promovarile.

Una din scaparile lor a fost posibilitatea feedback-ului informal. Mai ales ca daca nu-ti convine ce ti-a scris ala pe mail, ii dai un delete din inbox si te faci ca nu ai primit niciodata mailul. Apropos, mi-a scris o scotianca ceva de language barrier. E drept ca la limba ei de balta trebuie sa faci eforturi sa intelegi ceva :) Asa ca o sa-i dau un delete.

Iar intrebarea ar fi ce faci: alegi evaluarea formala (dovedind inca o data cat de mult tii la valorile firmei) sau mergi pe burta si te asiguri ca nu orice nebun se va razbuna pe tine, alegand un mail cu titlul informal feedback?

Si acestea fiind zise, sa va vad: vreau evaluare la insemanarea asta, da?

Duminica, Iunie 1, 2008, 07:31 AM 

De ziua noastra
     media: 0.00 din 0 voturi

Daca tot am serbat in fiecare an, ei bine da, voi serba si anul asta ziua noastra. Bine, tehnic vorbind, n-ar mai fi trebuit sa fie ziua mea de peste un deceniu dar...totusi este, doar asa ma simt! Asa ca o sa-l las pe Petrica si pe alti Reactionari si lemuri in pace, eu o sa merg la plaja de cum se lumineaza si pana atunci m-am gandit sa mai scriu un post optimist ca de 1 iunie. Asa ca mi-am stors eu creierii si am reusit in cele din urma sa realizez un colaj (tot azi, la plaja) de momente amuzante de prin corporatii adunate.

Antrenament pentru manageri

Vom incepe cu faze de pe insula, ca sunt mai proaspete in memorie. Voi sari peste lemuri si Petrici si maronii ca nu e nimic amuzant la ei si voi trece la o masa in oras cu englezi, scotieni si romani. Suna ca intr-un banc. Vazand englezii ca incepem sa cascam la discutiile lor aprinse despre tea round-urile de la serviciu, ma intreaba cel care fusese prof in Franta: Despre ce vorbiti voi in Romania la masa? Eu zic sa nu-i descurajez: Nu,ca noi vrem sa vorbim despre ce vorbiti despre ce vorbiti voi de obicei, La care el uita probabil ca trebuia sa-i fac evaluarea si da dovada de onestitate: We usually talk about you, but that will be rude if you’re here. I-am aratat doua degete, o simbolizare grafica pentru nota ce o va primi la evaluare

Tot pe insula, arta negociatului capata uneori valente tragi-comice. Mai precis, nestiind cum sa mai promoveze insula la o recrutare prin telefon, unul din cavalerii mesei rotunde o ‘comite’, spunand ca insula e la o ora de Londra. Cavalerului i se parea evident ca ora aia o poti parcurge numai in avioane de mare performanta. Recrutul insa, probabil o rubedenie de-a lui Petrica, s-a gandit el ca din OFF-SHORE poti ajunge la Londra (unde pusese gheara nevasta-sa pe un job) CU MASINA. Intr-o ora. Probabil se referea la masina lui Sandy Belle cea care zbura la logodna ei cu Mark. Va imaginati ce fata a facut in prima zi cand a aflat ca i-ar trebui o barca de mare viteza si nicidecum o masina. Si n-ar face o ora pana la Londra ci 9 pana la Portmouth

Dupa rubedeniile lui Petrica, trecem la un maroniu, mgr in devenire, tocmai promovat la o pozitie de mic sefut. Ei bine, maroniului ii expira pasaportul si cum mai avea de gand sa ii terorizeze pe europeni cu niscaiva note de revizie, a dat fuguta la Londra sa si-l reinnoiasca. Bine, pe langa asta mai se vedea si cu alti semeni aciuati pe-acolo sa mai impartaseasca metode de tortura. Ei bine, se imbarca el in avion cu permisul de conducere (pe care il luase dupa 11 luni de incercari), ajunge el frumos la ambasada si ghici ce-i lipsea: ei da, pasaportul, uitat pe insula! Si asta vrea sa devina manager de proiecte cand el nu poate manageria nici reinnoirea propriului pasaport.

Si IT-istii rad

IT-istul e acea specie caruia daca ii zici Ia si tu un cotlet. Daca are oua, ia 10 iti va cumpara 10 cotlete. Tot el e cel care daca ii zici Asteapta o secunda, te rog va disparea dupa fix 100 de sutimi de secunda. Si tot el te va imprumuta cu 1,024 de lei daca ii ceri o mie pe motiv ca e mai rotund asa. Ei bine, au fost si cateva momente in care anumiti IT-isti au avut ceva haz.

Mai exact, unul dintre supusii dasteptului a observat odata ca unul dintre colegii mei a plecat prin firma fara sa-si blocheze computadorul. Pana a venit el, IT-istul era deja in Outlook cu o invitatie la masa pentru tot departamentul de info plus conducerea firmei. Saracul coleg a apucat totusi sa deconecteze tastatura si mouseul de la unitatea centrala cu cateva secunde inainte ca IT-istul sa apese send.

Acelasi IT-ist se evidentia printr-o foaie printata cu o poza color in care respectivul se afisa alaturi de Ronaldinho. Mai mult, starul Barcelonei aparea cumva protector in spatele omului calculatoarelor. Era cumva sugerata ideea unei prietenii, asa ca multi din firma aveau o atitudine mai mult decat respectuoasa pentru It-ist. Ei bine, asta pana cand pe omul nostru il apuca onestitatea si ne pune videoclipul sursa. Asa ca il vedem la un antrenament al Barcei (oricum, bravo lui ca a ajuns acolo) punandu-se fix pe cararea spre vestiar. Ronaldinho se face ca nu-l vede si il ocoleste, dar la un moment dat il impinge curiozitatea si se intoarce cu fata spre roman aruncand in graba un Quem é isso caralho?

In spatele draperiilor

De o farsa buna a avut parte si o colega aflata in febra cautarilor imobiliare pe la tot felul de agentii. Ca mai tot romanul, isi cauta casuta de la serviciu, ca na e mai ieftin si mai convenabil. Ce te costa daca vorbesti la telefon toata ziua din jumate in jumate de ora? La un moment dat primeste un telefon si o vad ca se lumineaza la fata din ce in ce mai mult. Cum? Are si faianta?... Are si loc de parcare?.... 90 de mp?.... La 65,000? Si tot asa o vedem noi cum ii creste inima dupa care vede ca toata lumea incepe sa rada. Mai mult, observa cu mare surpindere ca vocea de la telefon incepe sa auda din ce in ce mai deslusit si de la colega din fata ei

Alt moment comic a avut loc la un interviu cand sefa de la HR a incercat probabil sa-mi joace o farsa. Ca altfel, greu de imaginat asa ceva. Vine candidata la interviu cu mine, HR-ul si conta. Tipa era de genul nasei din Vacanta Mare, simpatica, dar scotea numai porumbei pe gura si zambea. In fine, ii multumesc eu pentru prezenta ei pe post de veioza la care ea tine totusi sa se afirme: Imi pare rau ca n-am putut sa va raspund la intrebare. O intrebasem daca poate sa faca o suma in Excel iar ea a spus ca nu intelege intrebarea. Dialog:

Unique2: Pai daca stiti sa adunati mai multe celule in Excel

Candidata: Celule? Cum celule?

Unique2: Adica patratelele alea de apar pe ecran

Candidata: Aa. Pai si cum adica sa adun?

Unique2: Pai pur si simplu, exista o functie sum dar se poate face si manual, cu semnul +

Candidata: Aaa...pai eu am mai facut tabele

Unique2: Bun..pai si nu aveati si totaluri in tabelele alea?

Candidata: Pai da, faceam totalul si il scriam

Unique2: Pai si cum faceati ca sa va apara totalul pe ecran?

Candidata: Pai da, luam calculatorul de mana si faceam totalul

Unique2: Asta vroiam sa aflu, va multumesc pentru interviu

Am lasat-o pe sefa de la HR sa-i comunice bla-bla-uri gen ca o contactam negresit chiar daca-i respinsa. Am iesit de urgenta cu tipa de la conta si am luat-o la fuga vreo 10-15 metri cat sa nu ni se auda hohotele de ras.

Probabil cea mai mare farsa a fost traita insa de un manager din Romania care a trait cu groaza timp de doua zile ca e urmarit pentru a fi tras la raspundere de Daniel Bouton, nimeni altul decat big bossul unei mari corporatii la nivel mondial. Dupa mici neintelegeri cu una din afacerile bossului francez in Romania, omul nostru s-a trezit cu un mail de la boss cu o parte din conducerea firmei in copy, prin care era invitat la Paris pentru discutii. Dupa o noapte de cosmar in care trebuia sa dea un raspuns, tipul a aflat a doua zi dimineata ca totul e o farsa, mailul fiind generat printr-un site funny de catre o tipa care-si facuse o vocatie in a-l sicana. Stim doar ca tipa s-a refugiat intr-un acvariu, victima a intrat dupa ea, a inchis usa, a tras draperiile, a stins lumina...noi ne-am simtit si-am plecat acasa.

A little story with auditors

Daca se recunoaste cineva din titlu si din poza afisata mai sus, primeste cadou o dedicatie pentru acest post :)

Revenim la tipa gen Jugaru Shukaru de mai sus pe care o regasim si la un due dilligence. Cei obisnuiti cu astfel de evenimente cauzatoare de insomnii au remarcat probabil ca tot mai multi investitori apeleaza la consultanti/ auditori din... Kosovo. Motivul? Habar n-am. Ei bine, tipa respectiva de care mai vorbeam habar n-are dar nici nu s-a ostenit sa se informeze. Asa ca o aud intreband un angajat al consultantului respectiv din Kosovo: Pai si ce raspuns de audit aveti voi la riscul de frauda? Cumva asigurarea de viata a managerului pe job?

Alta faza funny a avut loc cu unul dintre auditori cu care mai obisnuiam sa schimb ponturi despre pariuri. Pe la 7-8 seara cand imi picau ochii in monitor dar sefa ii dadea zor sa termin un raport ma trezesc cu un mail cu cererea de informatii de audit. Citesc mailul, foarte profi gen Stimate unique2, gasiti atasat....Buun, n-avea rost sa mai deschid si atasamentul, asa ca bag repede un forward la contopistii de la conta si-mi vad de treaba. Dupa juma de ora, ma buzzaie auditorul pe yahoo: unique2, te-ai uitat pe cerere? Eu: da, ma, e profi mailul, stai fara grija El: pai nu, dar pe cerere te-ai uitat? Eu: pai e urgent? El: Pai da, ca trebuie s-o dau azi, conform contractului, sa-mi zici daca intelegi Deschid atasamentul, sa lesin. Cu font de 36 Bold scria: Unique2, pariaza pe Chelsea! Are cota 2.60!!

Nu intotdeauna auditorii sunt aia care cer cel mai mult. Tot un exemplar care iti cere pe mama si pe tata este si analistul de credit de la banca. De multe ori, tartorul e total pe dinafara, ca atare iti provoaca adevarate cosmaruri pana intelege cu ce se ocupa firma si pune stampila. De pilda, un nene de pe la o banca (nu-i dau numele, e o banca cu un nume dupa o regiune istorica care s-a unit cu Regatul Romaniei in 1918) ma suna pe mobil luni la 8 dimineata. De fapt, era 7:50, ora la care eram in trafic. Si ghici ce mai imi zice el dupa 3 saptamani in care efectiv ii dadusem toate analizele posibile si imposibile: Vreau si eu analiza pe intervale de INTARZIERE a cheltuielilor PLATITE in avans . Cum naiba sa fie intarziat daca l-am platit deja? La care am dat un mail juristului cu o intrebare tehnica: Auzi, daca omor un analist de credit se pune ca autoaparare, nu?

Chinese walls si podul de flori

In fine, inchei cu un episod monumental in cadrul telenovelei Gigi. Sefa mea avea din cand in cand niste crize de corectitudine dupa perioade lungi in care nu mai stia cum sa mai comita o smecherie-doua. Ca atare, a strambat ea din nasuc in momentul in care o parte din conducere a iesit cu oamenii lui Gigi la masa in cadrul procesului de achizitie. Asa ca a trebuit sa-mi pun mintea la contributie cat sa gasesc un motiv pentru care plec asa devreme de la serviciu (adica sambata la 9 noaptea) si pe deasupra impreuna cu consultantii concurentului lui Gigi din acelasi proces de achizitie. Ceva de genul: trebuie sa stau cu copilu’ sora-mii si ma lasa consultantii cu taxiul, ca e aproape de firma lor.

Am plecat intr-adevar cu acelasi taxi, numai ca am coborat toti la Plaza Mall, unde o invitasem pe una dintre gagici de la consultant la un film. Pe cealalta o astepta prietenul tot la Plaza (iar raspunsul e Bruxelles fara roaming, in cazul in care v-ar trece prin minte sa intrebati unde era Neprihanita). Tacamul n-ar fi fost complet daca nu ne-am fi intalnit (accidental) si cu managerul nostru de audit la acelasi film. Asa ca am pus-o de un talk-show incrucisat gen Ce mai faceti? Cum e pana la urma cu provizionul ala? Dar Gigi cati bani da? Etc.

Si uite asa, the chinese wall s-a transformat in podul de floricele (de porumb).

Asadar, LA MULTI ANI, dragi copii! Sper ca v-a placut acest post (total irelevant pentru viata de corporatist, altfel plina de necazuri). Voi sa fiti cuminti, sa nu faceti ca mine, lasati corporatiile. V-am pupat, ma duc la plaja!


E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.500
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare