Duminica, Iunie 1, 2008, 07:31 AM 

De ziua noastra
     media: 0.00 din 0 voturi

Daca tot am serbat in fiecare an, ei bine da, voi serba si anul asta ziua noastra. Bine, tehnic vorbind, n-ar mai fi trebuit sa fie ziua mea de peste un deceniu dar...totusi este, doar asa ma simt! Asa ca o sa-l las pe Petrica si pe alti Reactionari si lemuri in pace, eu o sa merg la plaja de cum se lumineaza si pana atunci m-am gandit sa mai scriu un post optimist ca de 1 iunie. Asa ca mi-am stors eu creierii si am reusit in cele din urma sa realizez un colaj (tot azi, la plaja) de momente amuzante de prin corporatii adunate.

Antrenament pentru manageri

Vom incepe cu faze de pe insula, ca sunt mai proaspete in memorie. Voi sari peste lemuri si Petrici si maronii ca nu e nimic amuzant la ei si voi trece la o masa in oras cu englezi, scotieni si romani. Suna ca intr-un banc. Vazand englezii ca incepem sa cascam la discutiile lor aprinse despre tea round-urile de la serviciu, ma intreaba cel care fusese prof in Franta: Despre ce vorbiti voi in Romania la masa? Eu zic sa nu-i descurajez: Nu,ca noi vrem sa vorbim despre ce vorbiti despre ce vorbiti voi de obicei, La care el uita probabil ca trebuia sa-i fac evaluarea si da dovada de onestitate: We usually talk about you, but that will be rude if you’re here. I-am aratat doua degete, o simbolizare grafica pentru nota ce o va primi la evaluare

Tot pe insula, arta negociatului capata uneori valente tragi-comice. Mai precis, nestiind cum sa mai promoveze insula la o recrutare prin telefon, unul din cavalerii mesei rotunde o ‘comite’, spunand ca insula e la o ora de Londra. Cavalerului i se parea evident ca ora aia o poti parcurge numai in avioane de mare performanta. Recrutul insa, probabil o rubedenie de-a lui Petrica, s-a gandit el ca din OFF-SHORE poti ajunge la Londra (unde pusese gheara nevasta-sa pe un job) CU MASINA. Intr-o ora. Probabil se referea la masina lui Sandy Belle cea care zbura la logodna ei cu Mark. Va imaginati ce fata a facut in prima zi cand a aflat ca i-ar trebui o barca de mare viteza si nicidecum o masina. Si n-ar face o ora pana la Londra ci 9 pana la Portmouth

Dupa rubedeniile lui Petrica, trecem la un maroniu, mgr in devenire, tocmai promovat la o pozitie de mic sefut. Ei bine, maroniului ii expira pasaportul si cum mai avea de gand sa ii terorizeze pe europeni cu niscaiva note de revizie, a dat fuguta la Londra sa si-l reinnoiasca. Bine, pe langa asta mai se vedea si cu alti semeni aciuati pe-acolo sa mai impartaseasca metode de tortura. Ei bine, se imbarca el in avion cu permisul de conducere (pe care il luase dupa 11 luni de incercari), ajunge el frumos la ambasada si ghici ce-i lipsea: ei da, pasaportul, uitat pe insula! Si asta vrea sa devina manager de proiecte cand el nu poate manageria nici reinnoirea propriului pasaport.

Si IT-istii rad

IT-istul e acea specie caruia daca ii zici Ia si tu un cotlet. Daca are oua, ia 10 iti va cumpara 10 cotlete. Tot el e cel care daca ii zici Asteapta o secunda, te rog va disparea dupa fix 100 de sutimi de secunda. Si tot el te va imprumuta cu 1,024 de lei daca ii ceri o mie pe motiv ca e mai rotund asa. Ei bine, au fost si cateva momente in care anumiti IT-isti au avut ceva haz.

Mai exact, unul dintre supusii dasteptului a observat odata ca unul dintre colegii mei a plecat prin firma fara sa-si blocheze computadorul. Pana a venit el, IT-istul era deja in Outlook cu o invitatie la masa pentru tot departamentul de info plus conducerea firmei. Saracul coleg a apucat totusi sa deconecteze tastatura si mouseul de la unitatea centrala cu cateva secunde inainte ca IT-istul sa apese send.

Acelasi IT-ist se evidentia printr-o foaie printata cu o poza color in care respectivul se afisa alaturi de Ronaldinho. Mai mult, starul Barcelonei aparea cumva protector in spatele omului calculatoarelor. Era cumva sugerata ideea unei prietenii, asa ca multi din firma aveau o atitudine mai mult decat respectuoasa pentru It-ist. Ei bine, asta pana cand pe omul nostru il apuca onestitatea si ne pune videoclipul sursa. Asa ca il vedem la un antrenament al Barcei (oricum, bravo lui ca a ajuns acolo) punandu-se fix pe cararea spre vestiar. Ronaldinho se face ca nu-l vede si il ocoleste, dar la un moment dat il impinge curiozitatea si se intoarce cu fata spre roman aruncand in graba un Quem é isso caralho?

In spatele draperiilor

De o farsa buna a avut parte si o colega aflata in febra cautarilor imobiliare pe la tot felul de agentii. Ca mai tot romanul, isi cauta casuta de la serviciu, ca na e mai ieftin si mai convenabil. Ce te costa daca vorbesti la telefon toata ziua din jumate in jumate de ora? La un moment dat primeste un telefon si o vad ca se lumineaza la fata din ce in ce mai mult. Cum? Are si faianta?... Are si loc de parcare?.... 90 de mp?.... La 65,000? Si tot asa o vedem noi cum ii creste inima dupa care vede ca toata lumea incepe sa rada. Mai mult, observa cu mare surpindere ca vocea de la telefon incepe sa auda din ce in ce mai deslusit si de la colega din fata ei

Alt moment comic a avut loc la un interviu cand sefa de la HR a incercat probabil sa-mi joace o farsa. Ca altfel, greu de imaginat asa ceva. Vine candidata la interviu cu mine, HR-ul si conta. Tipa era de genul nasei din Vacanta Mare, simpatica, dar scotea numai porumbei pe gura si zambea. In fine, ii multumesc eu pentru prezenta ei pe post de veioza la care ea tine totusi sa se afirme: Imi pare rau ca n-am putut sa va raspund la intrebare. O intrebasem daca poate sa faca o suma in Excel iar ea a spus ca nu intelege intrebarea. Dialog:

Unique2: Pai daca stiti sa adunati mai multe celule in Excel

Candidata: Celule? Cum celule?

Unique2: Adica patratelele alea de apar pe ecran

Candidata: Aa. Pai si cum adica sa adun?

Unique2: Pai pur si simplu, exista o functie sum dar se poate face si manual, cu semnul +

Candidata: Aaa...pai eu am mai facut tabele

Unique2: Bun..pai si nu aveati si totaluri in tabelele alea?

Candidata: Pai da, faceam totalul si il scriam

Unique2: Pai si cum faceati ca sa va apara totalul pe ecran?

Candidata: Pai da, luam calculatorul de mana si faceam totalul

Unique2: Asta vroiam sa aflu, va multumesc pentru interviu

Am lasat-o pe sefa de la HR sa-i comunice bla-bla-uri gen ca o contactam negresit chiar daca-i respinsa. Am iesit de urgenta cu tipa de la conta si am luat-o la fuga vreo 10-15 metri cat sa nu ni se auda hohotele de ras.

Probabil cea mai mare farsa a fost traita insa de un manager din Romania care a trait cu groaza timp de doua zile ca e urmarit pentru a fi tras la raspundere de Daniel Bouton, nimeni altul decat big bossul unei mari corporatii la nivel mondial. Dupa mici neintelegeri cu una din afacerile bossului francez in Romania, omul nostru s-a trezit cu un mail de la boss cu o parte din conducerea firmei in copy, prin care era invitat la Paris pentru discutii. Dupa o noapte de cosmar in care trebuia sa dea un raspuns, tipul a aflat a doua zi dimineata ca totul e o farsa, mailul fiind generat printr-un site funny de catre o tipa care-si facuse o vocatie in a-l sicana. Stim doar ca tipa s-a refugiat intr-un acvariu, victima a intrat dupa ea, a inchis usa, a tras draperiile, a stins lumina...noi ne-am simtit si-am plecat acasa.

A little story with auditors

Daca se recunoaste cineva din titlu si din poza afisata mai sus, primeste cadou o dedicatie pentru acest post :)

Revenim la tipa gen Jugaru Shukaru de mai sus pe care o regasim si la un due dilligence. Cei obisnuiti cu astfel de evenimente cauzatoare de insomnii au remarcat probabil ca tot mai multi investitori apeleaza la consultanti/ auditori din... Kosovo. Motivul? Habar n-am. Ei bine, tipa respectiva de care mai vorbeam habar n-are dar nici nu s-a ostenit sa se informeze. Asa ca o aud intreband un angajat al consultantului respectiv din Kosovo: Pai si ce raspuns de audit aveti voi la riscul de frauda? Cumva asigurarea de viata a managerului pe job?

Alta faza funny a avut loc cu unul dintre auditori cu care mai obisnuiam sa schimb ponturi despre pariuri. Pe la 7-8 seara cand imi picau ochii in monitor dar sefa ii dadea zor sa termin un raport ma trezesc cu un mail cu cererea de informatii de audit. Citesc mailul, foarte profi gen Stimate unique2, gasiti atasat....Buun, n-avea rost sa mai deschid si atasamentul, asa ca bag repede un forward la contopistii de la conta si-mi vad de treaba. Dupa juma de ora, ma buzzaie auditorul pe yahoo: unique2, te-ai uitat pe cerere? Eu: da, ma, e profi mailul, stai fara grija El: pai nu, dar pe cerere te-ai uitat? Eu: pai e urgent? El: Pai da, ca trebuie s-o dau azi, conform contractului, sa-mi zici daca intelegi Deschid atasamentul, sa lesin. Cu font de 36 Bold scria: Unique2, pariaza pe Chelsea! Are cota 2.60!!

Nu intotdeauna auditorii sunt aia care cer cel mai mult. Tot un exemplar care iti cere pe mama si pe tata este si analistul de credit de la banca. De multe ori, tartorul e total pe dinafara, ca atare iti provoaca adevarate cosmaruri pana intelege cu ce se ocupa firma si pune stampila. De pilda, un nene de pe la o banca (nu-i dau numele, e o banca cu un nume dupa o regiune istorica care s-a unit cu Regatul Romaniei in 1918) ma suna pe mobil luni la 8 dimineata. De fapt, era 7:50, ora la care eram in trafic. Si ghici ce mai imi zice el dupa 3 saptamani in care efectiv ii dadusem toate analizele posibile si imposibile: Vreau si eu analiza pe intervale de INTARZIERE a cheltuielilor PLATITE in avans . Cum naiba sa fie intarziat daca l-am platit deja? La care am dat un mail juristului cu o intrebare tehnica: Auzi, daca omor un analist de credit se pune ca autoaparare, nu?

Chinese walls si podul de flori

In fine, inchei cu un episod monumental in cadrul telenovelei Gigi. Sefa mea avea din cand in cand niste crize de corectitudine dupa perioade lungi in care nu mai stia cum sa mai comita o smecherie-doua. Ca atare, a strambat ea din nasuc in momentul in care o parte din conducere a iesit cu oamenii lui Gigi la masa in cadrul procesului de achizitie. Asa ca a trebuit sa-mi pun mintea la contributie cat sa gasesc un motiv pentru care plec asa devreme de la serviciu (adica sambata la 9 noaptea) si pe deasupra impreuna cu consultantii concurentului lui Gigi din acelasi proces de achizitie. Ceva de genul: trebuie sa stau cu copilu’ sora-mii si ma lasa consultantii cu taxiul, ca e aproape de firma lor.

Am plecat intr-adevar cu acelasi taxi, numai ca am coborat toti la Plaza Mall, unde o invitasem pe una dintre gagici de la consultant la un film. Pe cealalta o astepta prietenul tot la Plaza (iar raspunsul e Bruxelles fara roaming, in cazul in care v-ar trece prin minte sa intrebati unde era Neprihanita). Tacamul n-ar fi fost complet daca nu ne-am fi intalnit (accidental) si cu managerul nostru de audit la acelasi film. Asa ca am pus-o de un talk-show incrucisat gen Ce mai faceti? Cum e pana la urma cu provizionul ala? Dar Gigi cati bani da? Etc.

Si uite asa, the chinese wall s-a transformat in podul de floricele (de porumb).

Asadar, LA MULTI ANI, dragi copii! Sper ca v-a placut acest post (total irelevant pentru viata de corporatist, altfel plina de necazuri). Voi sa fiti cuminti, sa nu faceti ca mine, lasati corporatiile. V-am pupat, ma duc la plaja!


Comentarii

  1. Amy

    La multi ani!!!


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.402
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare