Luni, Mai 26, 2008, 04:40 PM 

Busy Season 6 – Ultimul episod: Reteta de slabit
     media: 5.00 din 2 voturi

Dupa patru luni si oaresce zile de high rating in comunitatea ablog, iata ca a venit si vremea sa tragem cortina peste sezonul 6 din cel mai urmarit serial in breasla corporatistilor: Busy Season. Bineinteles, la iarna incepe sezonul 7, ca atare trebuie sa-mi pun imaginatia la grea incercare cat sa introduc galeria de personaje potrivita pentru noul an. Pana atunci sa vedem cum a scapat unique2 din capcana intinsa de dictatorul african si in ce masura finalul de sezon este, ca si in Desperate Housewives, unul cu happy-end..sau socant, dupa caz.

Previously on Busy Season

- Little Hitler deschide super-tare sezonul cu figuri in cap si dead-lineuri peste dead-lineuri. E potolit repede de miserupismul cavalerului mesei rotunde care il intarzie peste doua luni cu proiectul asa ca Hitlerica incepe sa faca pe mieluselul doar-doar o primi hartogaria semnata
- Stinkatorul indian (care intre timp a inceput sa se mai spele) primeste o noua jucarie in dar de la sereleul care si-a lansat alt soft: Nota de Revizie. Ca atare, o foloseste cu mare placere de fiecare data cand neuronul lui obosit ii sopteste ca, in conformitate cu metodologia lui proprie si personala, ceva nu e in regula
- Unique2 e numit campion al softului intern, in mare parte pentru silinta pe care si-o da sa se adapteze la metodologia si standardele tarii adoptive. Eforturile par a fi insa zadarnicite de o mana de manageri aiuriti care vor sa se afirme in stilul capatat in cei 2-3 ani de-acasa din tarile lor tropicale. Unul din ei e si dictatorul african, care in goana lui dupa lauri distruge oameni. Unique2, aflat la limita puterilor, trebuie sa recurga la niste practici incriminate adesea pe propriul blog, pentru a-si apara un drept elementar: vacanta

Busy Season 6 – Ultimul episod : Reteta de slabit

Pentru ca vom vorbi mult despre idioti, voi incepe cu cel mai mare idiot pe care l-am cunoscut vreodata: profu meu de istorie din liceu. Tipul avea o problema: neoruonul lui bolnav de singuratate ii soptea ca nu poate sa urmareasca lectia daca elevul examinat nu-i prezinta evenimentele in mod cronologic. Acuma nu ca m-as indoi de capacitatea cititorilor mei de urmarire a flash-back-urilor si flash-forward-urilor a la LOST, dar daca tot e ultimul episod hai s-o luam cronologic cat sa vedem ce s-a intamplat dupa fazele teatrale cu dictatorul african din 22 aprilie.

22 – 27 aprilie: Filosofand asupra timpului

Nu intamplator saptamana se incheie cu duminica. Cunoastem cu totii ca dictatorul african nu stie cum arata o biserica pe dinauntru dar nici pe altii nu i-ar lasa sa-l slaveasca pe Creator in ziua a saptea. Desi o vorba inteleapta spune ca serviciul nu e carciuma, sa stai noaptea tarziu si nici biserica sa mergi duminica, maimutoiul se incapatana sa n-o aplice, fiind hotarat sa nu ne lase nici pe noi sa ne bucuram de frumusetea unei dupa-amieze de duminica altfel decat la lumina neoanelor si a laptopurilor.

Hai sa facem o conventie. Il denumim pe african Petrica (asa s-ar traduce numele lui), iar pe client il numim Sunca. Pentru ca pe aici sunt mai multi clienti a caror denumire se termina intr-un substantiv care in traducere in limba romana ar fi Sunca.
Mai mult, si cumva in contradictie cu orele anormale la care eram supusi, Petrica incepuse sa dezvolte un automatism. Dupa ce raspundeam la telefon si auzeam pentru 5-6 secunde zgomotele inerente conectarii hands-free-ului (chipurile avea impresia ca e mai eficient in multi-tasking daca nu tine receptorul cu manuta), Petrica baga mare: Sunca! Time! Eficienta la maxim, ce sa spun.

Cum ar fi fost daca ar fi intrebat asa: Unique2, in cazul in care ai cateva secunde la dispozitie, as dori sa te intreb ceva. Este o intrebare care se refera la clientul pentru care lucrezi acum si care se numeste Sunca. As vrea sa te intreb cam cat timp (cate ore, aproximativ) ai lucrat pentru acest client saptamana curenta. Am nevoie ca sa stiu sa-mi recalculez costurile efective inregistrate pentru acest proiect si sa le compar cu cele bugetate in contabilitatea de gestiune .De asemenea am nevoie sa calculez recuperabilitatea ca si raport intre costuri efective si venituri incasate din servicii conform facturii.

Ei bine, nu, se pare ca era mai usor sa vorbesti semi-articulat si mono-silabic. Timpul, ca si notiune filosofica a preocupat omenirea din cele mai vechi timpuri, de la Aristotel pana la Heidegger, chiar si dupa. Tot timpul constituia si preocuparea lui Petrica, care mai nou ameninta ca vine lupul. Ca vezi, dom’le el n-ar prea crede ca unique2 munceste chiar atat de mult pentru proiectul Sunca plus ca ar trebui sa-l aloce pe alt proiect saptamana viitoare ca sa stopeze costurile.

Deocamdata, cerintele absurde si riscurile inexistente inventate de Petrica ma faceau sa lucrez nopti si zile. Cred ca se astepta sa lucrez fara sa trec pe timesheet, cine stie?

28 aprilie – 4 mai: Cum sa pierzi 4 kile in doua zile

Petrica mai avea un feature care il facea sa paleasca de invidie si pe zmeul din povesti, cel care mai intai arunca buzduganul si pe urma isi facea aparitia. Mai precis, inca de pe la 9 dimineata dadea un telefon sa spuna ca vine la 10 la client sa ne revizuiasca. Evident, pe la 11 jumate mai dadea un telefon sa ma hartuiasca cu alte chestii si sa spuna ca vine imediat.

Nu cu mult timp inainte sa ne pregatim noi plecarea, aparea martie in post. Si da-i si lupta. Cititul din foi de lucru nefiind unul din punctele lui forte, ma deranja pe mine sa-i explic ce-am facut colo si de ce-am facut aia. Mai misto era cand vroia el sa vorbesca cu clientul, sa-i impuna si lui dead-lineuri. Ce era misto, era cand observa ca persoana aia de contact o stersese de mult acasa, ora 5 fiind un cut-off time al naibii de bine respectat in orice alta corporatie serioasa. Din pacate, Petrica nu intelegea anomalia. Nu intelegea ca el e ala anormal ca vrea sa lucreze peste program si nu ceilalti care vor sa mai si respecte contractul ala de munca daca tot l-au semnat.

Mai naspa a fost cand i-am spus eu miercuri seara ca e imposibil sa termin jobul in saptamana cu pricina. A facut o fata d-aia lunga: Cuuum? Eu crezui c-ai vrut sa-mi zici c-ai terminat!. Ce sa termin, a trebuit sa stau doua zile consecutive pana la 3 dimineata plus toata duminica cat sa ajung la o concluzie aproximativa din care sa reiasa ca am terminat. Zile in care de-abia am apucat sa manac cate ceva, ca atare in a treia zi cantarul imi arata surprinzator 63 (c/f) fata de 67 sold initial (b/f). Iata o reteta care a avut un efect mai bun decat torturile Neprihanitei (sau Hiroshima sentimentala, dupa cum a numit-o un cititor de pe blog ) de pe la inceputul lui 2007. Apropos, don’t try this at home, exista retete mai bune, nu uitati ca au existat cazuri in care s-a terminat rau.

Tacamul n-ar fi fost complet daca n-as fi primit si un mail cu titlul Hey. Nu era de la 4 Non blondes, era de la un alt non-blonde de prin India care dupa ce ma terorizase cu un job de 2 lei pana la semnare, acum vroia sa-l mai si arhivez. Dupa cum v-ati dat seama, nu era nicio graba (mai aveam 36 de zile la dispozitie, dar altminteri nu-si atingea obiectivul de ruining people’s lives. Ca atare i-am dat un raspuns pe la 3:20 dimineata, dupa ce ma exploatase Petrica, spunandu-i ca sunt surmenat si ca o sa-l arhivez cand n-oi mai lucra pana la 3 ci doar pana la miezul noptii.

5-11 mai: unique2 in jurul insulelor (cautand la fleur aux sept couleurs)

Cu cateva kg bune mai putin, am aruncat laptopul intr-un coltisor din casa, am luat barca si am pornit-o in jurul insulelor sa caut la fleur aux sept couleurs (si un sens in viata, comme Lydie?).

M-a purtat mai mult vantul, nici nu era greu de altfel la cele 63 de kg. Altminteri nu-mi imaginez cum am ajuns pe-o stanca deasupra Atlanticului cu 3 pasari roind amenintator in jurul meu. Nu va ganditi la prostii, erau pasari in sensul manualului de zoologie dupa cum se vede si din poze.

Un alt lucru nou facut in mini-vacanta a fost sa dau de rate. Ok, nu inchideti fereastra, nu e nimic gretos in asta, pur si simplu am facut ce se vede in poza de mai jos. O vocatie nedescoperita?

Si cu astea fiind zise, ma vad nevoit sa inchid de urgenta sub-capitolul. Nu de alta, dar ati putea fi tentati sa ajungeti la concluzia gresita ca viata e uneori si frumoasa. Evident, nu asta e scopul blogului de fata


12-18 mai: Hai liberare
Odata intors la birou, am descoperit noi secrete ale Africii de care mintea mea nu era constienta. Primul a fost modalitatea in care este predat un job de la senior la alt senior. Adica dupa patru zile in care am fost tinut in loc ca sa stau asa bland, ca mai are putin si termina, omuletul vine la mine, strambandu-se mai ceva ca lemurii de pe Animal Planet, inmanandu-mi un dosar cu o foaie dictando in fata. Foaia avea doua coloane: work done si outstanding. Numai ca la outstanding erau scrise toate procedurile, iar la work done era blank. L-am sfatuit ca data viitore sa economiseasca pixul si hartia si sa spuna din start ca n-a facut nimic, ca rezultatul tot ala e.

Al doilea secret a venit de la alt manager de-abia aterizat pe insula dintr-un bambus sau un lamai de prin Nigeria. Care a venit sa ma invete el pe mine Excelul. Acum intrebati-o pe Amy, daca la softul core al firmei sunt campion, pai la Excel sunt super-hero (care e cel mai inalt grad pe care il poti avea pe insula ca si competente intr-o arie). De fapt asta a zis el, de fapt vroia sa-mi explice ca trebuie sa tiparesc niste concluzii de vreo 2 km in excelurile din core-program. Si-uite asa i-am mai trantit si-astuia manualul cu metodologia in fata care spune clar ca orice raport isi are locul direct in core-program si nu in Excel.

O alta surpriza a venit si marti dimineata cand am observat un mesaj vocal pe fix lasat seara precedenta pe la 9. Dau sa vad despre ce este vorba, nimic, cateva secunde cu niste soapte si sunete metalice desprinse parca din Lost inainte de aparitia fumului. M-am speriat, am crezut ca a facut vreun african ceva voodoo si mi-l trimite pe Smokey cu tot cu Benjamin Linus. Era de fapt Petrica, iar zgomotele veneau de la conectarea hands-freeului (soaptele erau probabil in afrikaans, ceva cuvinte dragute ca-l las singur sa munceasca ) De fapt, cine dracu putea sa-mi dea mesaje la 9 noaptea in afara de Petrica?

Tot in saptamana de dupa vacanta am primit si un mail al naibii de familiar, d-ala cu semne de intrebare si punctulete de exlamatie alternate, repetate, mixate si combinate cu multe cuvinte scrise cu majuscule sau bolduite. Printre niste fraze construite a la manualul de germana incepatori puteam deslusi cuvinte gen dead-line, when, deliver, sign-off. In fine, am fost in toane bune si i-am convins pe sefi sa scapam dracului de el si sa-i semnam odata raportul. Si cu asta, la numai cateva zile dupa Ziua Victoriei, am mai scapat de un hitlerist ....si-am ramas doar cu magarii


19-25 mai: World Eurovision

Si odata sezonul terminat, mailurile cu leavers au inceput sa curga. Atat de tare, ca deja intr-o singura zi au plecat 5 oameni. Traditia cere cate-o prezentare si un speech in astfel de momente, asa ca m-am grabit sa-mi iau ramas bun de la cei 3 localnici care plecau si care si-au adus contributia (mai bine sau mai rau) la dezvoltarea firmei in cele 18-20 de luni cat au stat, timp in care si-au facut o groaza de prieteni. Nu promovasera mai mult de junior, dar erau ai nostri. Pe langa ei mai plecau si doi maronii de care n-auzise nici dracu si care statusera doar 3 luni in secondment.

Ei bine, se face lumea ciorchine si incepe cavalerul cel mare abureala. Eu, care ma asezasem langa hot-top blonde care avea sa plece in jurul lumii (inclusiv Romania, va dau coordonatele in iulie s-o salutati) de-abia vedeam ce se intampla in coltul maroniilor. Iar partenereul tot dadea cu abureala, ca vezi dom’le ce succes cu secondmentul lu peste ca ce au contribuit aia 3 luni in busy season bla bla. Mda, auzisem intr-adevar si eu de ei. Mai precis un singur lucru: ca femela isi trage nasul ca un porc si ca masculul are o privire de tamp.

Si trece 10 minute, trec 20, trec 25, cavalerul tot in coltul intunecat. Deja mi-l imaginam pe Petrica scuipand inca vreo 10 note de revizie in rastimpul asta. Ei da, si in sfarsit, dupa juma de ora apare si cavalerul in dreptul blondei. Si vad ca scoate o punga cu o chestie, ii da cadouasul, zice Good luck si se face nevazut. Wtf? Adica nici n-o lasi sa deschida cadoul sa ne arate ce i-am luat? Adica ea care a organizat doua baluri consecutive de promovare a firmei in bransa, ea care a participat si s-a implicat in toate evenimentele de imagine timp de 2 ani, ea care a fost parte din firma 2 ani si ceva, ea care e prietena cu toti nu merita decat un minut din atentia big bossilor? Si vin doi putoi din fundul lumii vreo 3 luni sa nu faca nimic si pe-aia ii lauzi?

Pai asta e suportul si respectul pe care il acorda corporatia comunitatii locale? Asa incurajati voi forta de munca locala? Da in fine, nu stiu de ce mai tinem centrul regiunii la Londra. Pai ce , Londra e mare oras? Nu, mai, fiti seriosi, hai sa alegem un oras modern, gen Gwadar, Bhakkar, Balasore, Baragoi sau Jaranwala sau alte “metropole” ale lumii civilizate. Si apropos, engleza aia a localnicilor si a amaratilor din UK, aia-i limba? Nu, mai bine hai sa punem urdu limba oficiala ca oricum e folosita la cele mai inalte trepte.

Si uite asa s-a incheiat si sezonul si a inceput operatiunea bi-anuala Evaluarea despre care voi bate apa-n piua in posturile urmatoare. Care operatiune este dupa cum inchipuiti deja un World Eurovision. N-am sa vad Suedia votand pentru Norvegia (n-a naufragiat pe aici decat un singur nordic, tot dintr-o deceptie sentimentala), ci India votand pentru pakistan, Kenya pentru Coasta de Fildes si viceversa. Adica e simplu. Ei isi aranjeaza intre ei feedback-urile (upward si downward) in gura mare in limbile lor de renume ..pe 2 m pe hol (evident, n-avem dovezi, nici nu-i putem inregistra ca nu-i intelege nimeni) si ne termina pe noi, urmand ca pe baza rezultatelor sa-si mai aduca pe insula niste rubedenii inghetand piata locala si cea UE.

In atare conditii, nici unique2 n-a stat sa se planga de lipsa Spaniei si Moldovei din World Eurovision, si a dat “12 puncte” la greu tuturor juniorilor localnici sau din cele mai apropiata tara de Romania, si anume UK (ma refer la tarile existente in corporatie). Evident, favorurile i s-au intors cu varf si indesat, primind acelasi numar de puncte prin mecanismul de upward feedback. Detaliile au fost bine stabilite la cider-hands men party, dupa vreo 7 pahare de cider . Nu de alta, dar la birou ne-ar fi auzit maronii (alte limbi comune nu mai stim) iar la petreceri ei nu vin, ca ei sunt sfinti, nu beau, nu fumeaza, nu...

Si uite asa, tinand cont si de faptul ca pentru un junior conteza sa-l perie seniorul iar pentru un senior conteaza sa coordoneze o echipa (lucru probat de feedbackul de la juniori) s-ar putea ca la urma, dupa masa rotunda sa inceapa si unique2 & gaska sa rada.

SFARSITUL SEZONULUI 6

Luni, Mai 19, 2008, 03:47 AM 

Postul pentru Amy si Anca
     media: 5.00 din 2 voturi

Sau Anca si Amy . Multumesc.


Sursa video1: http://copilublog.ablog.ro/2008-03-10/inocenta.html
Sursa video2: http://www.youtube.com/watch?v=Ir2Sg_8hC3w

Vineri, Mai 16, 2008, 05:17 AM 

Cronica balului de Pasti (III)
     media: 0.00 din 0 voturi

Continuarea de aici si de aici

Dupa ce mi-am stins dorul, infruptandu-ma la maxim din chestia curgatoare, am fost chemati din nou la mese sa fim cuminti pentru ca vorbeste sefu. Liniste! Dupa o pleiada de bull-shituri la care as fi putut juca linistit corporate bull-shit bingo (cel la care scrii dinainte 15 bull-shituri intr-un careu de 5x3 cuvinte si le bifezi pe masura ce pasaricile ies programate din gura bossilor), sefu a anuntat castigatorii.

Luati plasa cu noi!

Intr-adevar, greu de ghicit. Evident, a castigat generatia google de pe mobil, adica unique2 si desteptii lui tovarasi. Bossul cel care castiga toate concursurile a ramas masca. Nu stia saracul ca prin Romania cheating este la mare arta. Poate o data o sa afle si el. Ei bine, odata felicitarile adresate, urma premiul. Premiul care a constat intr-o plasa. Asta ca sa pot afirma cu tarie in sfarsit ca am luat plasa cu angajatorul.

In plasa frumos imprimata cu o expozitie de pictura sponsorizata de corporatie, se aflau inca doua plase. Tot cu numele firmei. Iar pe langa ea, un bloc notes (ati ghicit, tot cu acelasi nume si logo), un creion (oare ce ar fi putut scrie pe el?) si piesa de rezistenta, o cana, pe care erau imprimate cele 5 valori ale firmei pe care oricum nu mi le voi retine niciodata, oricate ceaiuri negre as bea din ea. Si cu asta am tras eu concluzia ca tot oul de ciocolata era mai valoros.

SRL-ul n-are bani de-o cola

In fine, bossul a incheiat prezentarea in aplauzele celor care mai ramasesera. Mi-am amintit ca urmasul carpenterul nu venise cu cola, asa ca m-am dus eu sa-mi iau singur. Asa ca am stat la coada dupa unii datorita prostului lor obicei de sharing. Adica ia unul pentru toti din gasca, timp in care eu trebuie sa astept dupa cele 8 bauturi comandate de cel din fata. In fine, imi aduce barmanul cola, eu ma intorc catre un junior, moment in care se aude o voce din spate: 1,95 Euro! Iar cand ma intorc, vad si o chitanta. Io, sa-l omor, nu alta, credeam ca SRL-ul ne dadea gratis macar o cola pe langa masa!

In mod evident, nu aveam portofelul la mine, ce sens avea sa ma car cu el de la masa? M-a vazut alt junior, care tocmai se pregatea si el sa ia ceva. El avea portofel, dar n-avea bani, ceea ce nu ne avantaja prea tare pe nici unul din noi. In mod surprinzator la starea in care era, si-a amintit totusi ca are un card asa ca a evitat super misto bacsisul de 5 eurocenti. Easy marks la evaluare pentru el

Odata cola adjudecata, discutiile cu ceilalti abtiguiti de mult de aromele berii erau greu de legat asa ca am pornit-o spre masa sa mai filosofez la... aa, stai ca mi-o iau daca zic la ce Numai ca planurile mi-au fost date peste cap de prezenta ringului de dans intre bar si masuta mea. Care ring de dans semana cu o masina de spalat la runda de rufe colorate: negre, galbene, maronii. Am fugit repede, nu de alta dar am simtit niste priviri filipineze luandu-ma la tango asa ca m-am indreptat in pasul springarului spre rufele albe.

Meet the idiot!

Care rufe albe erau ciorchine la bar in marea masina de spalat creiere cu votca si bere. Lucrurile pareau interesante in ciuda prezentei maroniului de bragadiru care evident se afisa acolo ca nuca-n perete. Blonduta vraiste care-mi facuse un job varza era foarte high asa ca aveam nevoie de o repriza de ras. Numai ca prietenul blondinei a salvat-o de sub nasul meu iar cand mi-am intors privirea spre bar l-am vazut pe... the idiot

Bine, the idiot e cel mai eufemistic termen, cel folosit de altfel de profu de engleza cel din Franta, in rest are tot felul de alte nick-name-uri la the jerk la the penis (cu tot cu variantele vulgare din romana). Care idiot arata spre mine si spune It’s your turn! Randul meu la ce naiba? Sa-i trag un pumn in fata sau ce? Ma uit in jur dar din pacate era si un senior manager prin preajma, altminteri juniorii m-ar fi incurajat sa-i fac o faza. M-am facut ca nu-i inteleg engleza lui de liverpool neinteleasa de nimeni, iar managerului i s-a facut mila de restul lumii si i-a facut cinste magarului cu un pahar cat sa taca din gura.

Putin dupa miezul noptii, m-am intors la masa mea sa-mi iau oul si sa ma mut la bar cu juniorii. Teapa! Cineva mi-l sustrasese. Ospatarii deja debarasau mesele, asa ca am facut cale intoarsa. Maroniii plecasera sa mediteze la profetiile profetului, iar europenii de-abia puteau merge corect dar tineau totusi la respectarea traditiei si anume: end up in folies! Bine, marea majoritate habar n-aveau ce inseamna, din ce limba vine, cum se citeste corect, sau Doamne-fereste, ce inseamna!

Nu prea aveam chef de dantuiala, juniorii aia mai de treaba nu vroiau sa vina (ce sens are sa te duci in smoking si sa ti-l innegresti in cosmelia lor dansanta?) asa ca am plecat spre casa. Care drum coincidea in mare parte cu cel spre disco. Am fost prinsi din urma de the idiot, care se pare ca nu e un termen chiar atat de ofensator prin partile locului. Oricum, lui i se potriveste acceptiunea din Romania.

Din pacate, mintea idiotului, scaldata in cateva pahare bune, nu prea putea sa conceapa ca eu n-am de gand sa ma invart pe ringul de dans in noaptea aia. S-a lasat dupa ce m-a tras efectiv de mana in cateva randuri. Asa ca am luat-o spre casa mai pissed of decat venisem hotarat sa vin duminica dimineata la birou pentru notele de revizie ale stinkatorului.

Dupa Pasti sa fim mai buni

Si cu asta inchei lantul amintirilor de Pasti. Intre timp au trecut doua luni. Mi-am gasit ousorul de Pasti la servici. Intre timp a fost si in tara Pastele, evident Maslu-ul a fost bifat de cineva. N-am putut sa fac altceva decat sa lucrez de Pastele romanesc atat duminica cat si luni, din zori pana in seara. Maimuta africana n-a auzit de sarbatori ale minoritatilor, de fapt n-a auzit nici de drepturile omului.

De fapt, problema lui e ca vrea sa se evidentieze (mare vorba am spus, cine m-o fi invatat?). Si anume, vrea sa promoveze cat sa plece pe o alta insula mai mare si sa-si aduca si femela. Solutia gasita de el pentru promovarea ar fi exploatarea corporatistilor care pot: unique2 si M, victima lui Chris. Care corporatisti, inainte de a pleca in vacanta si a-l lasa balta, au zambit unul la altul in genul: Punem pariu ca nu pleaca pe insula aia?

Misto atitudine dupa Pasti, nu ?

Sambata, Mai 10, 2008, 04:31 AM 

Dictonu zilei
     media: 3.00 din 1 vot


Dictonu zilei

Noile simboluri ale muncii sunt inghetata si porumbelul - "Cine nu linge, zboara!"

Ceea ce trebuia demonstrat.

Vineri, Mai 2, 2008, 06:25 PM 

La ceas aniversar
     media: 5.00 din 1 vot

Desi ieri am lucrat pana pe la 3 dimineata datorita unui dictator de pe plaiurile Saharei, iar astazi mi s-a dat o lista de to do-uri cat China, n-as putea sa las sa treaca ziua fara sa-mi aduc aportul la dezvoltarea blogosferei. Motivul? Dubla aniversare: insemnarea cu nr. 100 pe blogul corporatistu (nu uitati de celelalte doua bloguri), dar si aniversarea a 31 de ani de catre Cristina, "alintata" adesea sub numele de Neprihanita in aceste pagini.

N-as putea sa zic care aniversare e mai importanta, pentru simplul motiv ca sunt inter-conectate. Blogul n-ar fi existat niciodata fara Neprihanita, corporatismul e doar o tactica de marketing pentru a ajunge la oameni. Iar pe Neprihanita as fi privit-o cu totul altfel daca n-as fi descris-o in zeci de pagini pe blog. Cine stie unde ajungeam, daca n-aveam posibilitatea asta de descarcare dadeam in cap la oameni pe strada sa-mi treaca dorul

De Neprihanita as putea vorbi si scrie mult, mult mai mult decat mi-ar da vreodata posibilitatea vreun blog, as scrie romane, telenovele, as face conferinte si prezentari. Numai ca dictatorul e probabil cu mana pe telefon, cautand pe vreun post note interiorul meu sa ma intrebe de sanatate. Sau de lipsa ei, in conditiile in care dorm 3-4 ore pe noapte, mananc total haotic din cauza lui si am pierdut 4 kilograme in doua zile.

Mai degraba o sa profit de pauza de masa pentru a-mi imagina, in spiritul americanului de Thanksgiving Day, schimbarile mai putin rele aduse de plecare Neprihanitei.

Pai in primul rand, daca n-ar fi fost Cristina si implicit blogul, as fi castigat mai putini bani. N-as fi plecat din Romania, as fi lucrat probabil tot la javra de Gigi pentru ca ea n-ar fi vrut sa vina pe insule si nici eu n-as fi vrut sa traim separati.

Daca n-ar fi fost Neprihanita, n-as mai citi in fiecare dimineata alaturi de Triada sfanta ProSport - Libertatea - Gazeta blogurile lui Dracu, Diribamburici, Idaho si din cand in cand wtf. Evident, imi pare rau ca nu mai activeaza Curtezana, Lazy si Amy dar oricum, m-am mai cultivat si eu

Daca n-ar fi fost Crisa, n-as fi cunoscut-o pe Amy, si nici pe Anca. Ceea ce ar fi fost intr-adevar o mare pierdere. In primul rand pentru ca n-as mai fi avut asigurat comentariul zilnic. Plus sirul de mailuri auzi, am citit pe blogul tau ca.... Ca sa nu mai spun ca am primit si sms-uri aseara

Vreau sa inchei, Dictatorul e on-line, dar n-as putea sa nu amintesc contributia adusa stiintei, de ce nu? In urmatoarele saptamani voi publica prezentarea (sa speram castigatoare, iti tin pumnii, Laura!!) de la un seminar national de sociologie in care blogul si autorul sunt amintiti ca si sursa de informatie. Laura, cand o sa iei Pullitzerul mai tarziu si multumesti tuturor cunostiintelor inclusiv pisicii birmaneze, s-o amintesti si pe Cristina

Gata, s-a intors lumea de la masa, e plin biroul asa ca v-am pupat. La multi ani, Cristina, stiu ca ai fost cuminte de Pasti si ti-ai facut Maslu-ul, La multe insemnari unique2 !

P.S. Revin cu meciul saptamana viitoare. Ma refer la meciul cu dictatorul, despre dinamo-steaua gasiti pe prosport


E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.683
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare