Luni, Martie 31, 2008, 05:08 AM 

Busy S06E07 Daca tot joci Solitaire la client...
     media: 0.00 din 0 voturi

Dupa o pauza de trei saptamani, Busy Season revine cu un nou episod. Motivul pauzei il banuiti deja dupa finalul precedentul episod. Va dau cateva indicii: n-are pene pe cap desi i s-ar potrivi la fix, n-are strigate din Tarzan, dar il vei recunoaste dupa strigatele din notele de revizie iar daca e mai cald afara, pute. Indianul s-a intors in serial pentru a face ce stie el mai bine: ruining people’s lives.

Din episoadele anterioare in Busy Season:

- corporatistu are o surpriza la sfarsitul unei saptamani cat se poate de linistita. Evident, venind de la indian nu putea fi decat una neplacuta: va lucra cu el in ultimele doua saptamani inainte de Pasti

- tot corporatistul unique2 are din nou de lucru dupa calificarea din Champions League, tot felul de aerieni bagandu-l in ceata cu cerinte confuze; cand e sa intrebe si el pe cineva (alt campion), lucrurile stau la fel: tot unique2 e ala-n ceata

- mailurile cu joiners si leavers in corporatie continua sa vina saptamanal; din pacate, unique2 nu e un bun crestin asa ca rugile lui catre al de sus ca indianul sa apara la leavers nu au fost ascultate; in schimb toata lumea e surprinsa de prezenta Printesei Emiratelor pe lista joinerilor

Episodul 7: Daca tot joci Solitaire la client...

Acum 3 saptamani, am deschis mailul la 9 fara 10 dimineata si m-am crucit; stinkatorul aparea deja cu doua mailuri (printre alte chestii administrative si nefolositoare) dintre care primul la 7:50!!. Cica sa vin la el sa-mi dea indicatii pretioase. Cred ca se plictisea pe-acasa si se culca devreme, nu ca mine care duminica la 11 noaptea eram la birou, incercand sa termin jobul precedent.

Prima saptamana

Cum o veste proasta nu vine niciodata singura, stinkatorul a tinut sa-mi precizeze la ora 9, ca voi prelua jobul de la altcineva. Mai mult decat atat, trebuia sa termin intr-o saptamana doua joburi iar in a doua saptamana (de doar 4 zile) sa-l incep si sa-l termin pe-al treilea. Cica e mai scurt.

Vestea “buna” ca primele doua joburi au facuta deja planificarea a fost o cacealma. In fine, de fapt in mare era terminata, numai ca sconsul isi pusese amprenta mirositoare prin prezenta a nu mai putin de 45 de note de revizie. Dupa cum am mai spus, lucra la norma. Evident, majoritatea nu aveau nimic in comun cu rezonabilitatea si cu bunul simt, pana la urma. Era si o veste buna: lucram cu un junior marfa, care fusese prin Franta castigandu-si traiul prin lectii de engleza si de chitara dar si prin recitaluri in baruri!

Din pacate, cele doua joburi aveau destule lipsuri, iar cele 45 (si subliniez, patruzeci si cinci) de note de revizie mi-au luat numai ele doua zile din cele cinci zile lucratoare (de fapt, hai s-o zic pe-aia dreapta, cele SAPTE zile lucratoare) ale saptamanii. Stinkatorul nu se lasa cu una cu doua prin insistenta cu care imi cerea sa-i trimit mailuri clientului sa-l hartuiesc cu restantele (desi mergeam a doua zi dimineata la el), plus ca insista pe noua revizie finala! Asa ca...da-i si baga!

Vineri a fost ziua clasica de vanatoare. Evident, vanatoare de clienti sa-ti dea odata ce le-ai cerut, cat sa satisfaci cerintele neuronilor bolnavi ale stinkatorului indian. Pana atunci, profitasem de lipsa de reactie a clientului invatandu-l pe junior cateva melodii Holograf de pe youtube. N-am apucat insa sa ies pe usa firmei, pana ce indianul nu mi-a pus in brate o noua lista (cu cerinte pe hartie). Juniorul profita ca sta cu spatele la sconcs, luandu-mi agenda, rasfoind pana la ultima pagina si scriind cu majuscule in antet un TO KILL LIST. Evident, se astepta sa-l pun pe indian primul si pe maroniul de Bragadiru pe 2.

In week-end, alta distractie. Stinkatorul nu era la locul lui, in schimb idiotul parvenit a la Bragadiru asculta muzica de 2 lei si nu la casti, ci la boxe destul de tare. La un moment dat, a venit si alt manager cu care lucram, a facut o sugestie de genul What’s this shit of music?, numai ca prostovanul nu s-a prins. A zambit tamp, de genul This is blues music si a continuat sa-si etaleze proasta purtare.

A doua saptamana

Luni, nicio veste de la al treilea job. Ii spun stinkatorului sa-mi dea pace, el nu si nu, ca sa termin notele lui de revizie. Incerc, numai ca nu pot. Vreau sa inaintez dar ecranul....blink, blink plus textul clasic “The job has unread data”, semn ca magarul continua sa adauge note de revizie peste note de revizie. In fine, am facut recensamantul dupa doua zile: nu mai putin de 90 !!!

Lupta cu notele de revizie a coincis in mare parte cu lupta cu prostia. Prostovanul, in marea deruta din capatana lui stia ca sunt doua formulare pentru tranzactie. Probabil asa stia din India: unul prin care spui ca vacile, in general, sunt sfante..si al doilea prin care spui ca ai urmarit-o pe numita Joiana de 52 de kg si 4 ani pe data de 18 martie 2008 si ca intr-adevar e sfanta. Se pare ca lui nu-i putea intra in tartacuta aia acoperita cu late si gargauni ca la noi in regiune e un singur formular combinat pentru toate IMM-urile care s-au pricopsit cu el manager.

In fine, vroiam eu sa-i spun ca in Romania planningul se face la urma, asta doar daca mai e timp. De multe ori niciodata, de multe ori la 3-4 luni de la incheierea jobului inainte sa vina revizia calitatii (sau auditul calitatii). Da’ m-am abtinut! Voi, care cititi...shht..n-ati auzit asta de la mine

Joi seara stinkatorul inca imi arata cele 7 RN-uri deschise, sugerand printr-o aluzie ca el va fi la birou a doua zi. Ii spun eu odata ceva de Vinerea Mare. El, nu, mai insista o data ca vine vineri la birou. De data asta a spus si ora: 8. Mai-mai ca ma pufnea rasul numai la gandul ca-mi trecuse prin cap sa-i spun ca nu pot sa vin pentru ca...... fac un maslu , dar mi-am dat seama ca in momentul ala n-ar mai fi nicio diferenta intre mine si Neprihanita. Acuma nu ca m-as fi dus pana la urma la biserica, dar nesimtirea era prea mare. Adica vii tu un cacat de indian intr-o tara eminamente crestina si sugerezi angajatilor sa munceasca de Good Friday, care se stie ca e o sarbatoare destul de importanta si la anglicani si la catolici !! Outrageous!!

In paralel, a trebuit sa vad cum pleaca din firma niste super oameni in timp ce magarii de toate culorile (alb, negru, galben si maroniu) se inmultesc pe zi ce trece. Ma, dar asini nu puteau s-aduca? Printre cei plecati s-a aflat si cel care mi-a luat apararea si i-a inchis gura lui Mr. List la jobul bagat pe gat de maroniu cu grecoteii. Ca sa fie treaba treaba, mailul de new-joiners a relevat inca doi maronii pe lista.

In fine, dupa 11 zile de cosmar cu sconcsul, dupa ce joi noaptea scoatem flacari pe nas (a contribuit si meciul din Giulesti la asta ), de Pasti orasul era pustiu. In fine, poate e mult spus orasul. Satul? Pe deasupra si frig si ploaie, vreme sa stai in casa, sa numeri banii si sa faci copii. Numai ca..... Am facut ceva shopping la singurul magazin , am jucat un fotbal, am mai alergat un pic pe coclauri, iar sambata trebuia sa mergem pe alta insula. Numai ca din cauza vremii s-a anulat treaba, barcile ramanand la mal.

Am primit in schimb o oferta de la niste filipinezi. Cica sa jucam carti. Sa ma duc, sa nu ma duc? Hai sa vad daca stiu septica :) Numai ca acolo am avut doua surprize: una prin prezenta unui indian neanuntat (pe deasupra si prieten cu sconcsul) iar a doua prin jocul pe care vroiau ei sa-l joace: poker. Cum nu jucau nici pe bani, iar pe dezbracate nu eram interesat (filipinezele nu sunt chiar Sharon Stone), am inventat un pretext sa dispar cat mai repede.

M-am aruncat intentionat, nu de alta dar parca vroiam altceva de la noaptea de Inviere. Nu ca m-ar fi atins vorbele in vant ale Neprihanitei, dar chiar eram curios cum e Invierea la catolici si protestanti. Numai ca surpriza! Pe langa biserica erau intr-adevar oameni multi numai ca veneau toti din pubul alaturat (cat de alaturat e, vedeti din poza). Beti manga! Se pare ca religiozitatea nu era una dintre virtutile neamului. N-o prea vad pe Neprihanita in peisaj..

A treia saptamana

Saptamana de dupa Pasti a fost intr-adevar ceva mai luminata. Mi-am reluat munca cu unul dintre putinii oameni rezonabili. Indianul m-a mai hartuit de doua ori sa dau mailuri la clinet. Le-am dat de complezenta, mi-a mai blinkait ecranul cu ceva RN-uri, m-am facut ca ploua si mi-am vazut de treaba.

Pe langa manager, si noul client era cat se poate de serios, dandu-mi informatiile necesare. Chiar ma facea sa ma razgandesc cand i-am spus cuiva din Romania ca jobul perfect, Mos Craciun si femeia ideala nu exista. Ei bine, nici aceasta minune n-a durat decat pana vineri dupa-masa (de marti, fix 3 zile), atunci cand a aterizat managerul sa faca revizia.

Manager care (nice guy) era cam incurcat. Am primit un mail de la client, zice el in cele din urma. E de bine?, zic eu optimist. El rade: Nu chiar?. Noi facem pe sfintii: A zis ceva de noi? El: Nu, despre unique2 n-a zis nimic! Ma uit de-a dreptul surprins: colega care fusese cu mine era chiar o sfintisoara: fusese foarte cuminte si lucrase excelent.

Ce se intamplase? Ei bine da, colega fusese la o prezentare pentru juniori intre 12:30 si 2:00, dupa care si-a luat un sandwich si s-a intors la client moarta de foame, nemancata de la 8 dimineata la 2:30. Evident, pauza de masa se terminase, ca SRL-ul nostru n-avea bani sa le dea si lor un covrig la prezentarea respectiva. Fata nu putea sa mai bage o consolidare ca-i statea painea in gat asa ca a bagat un mic solitaire, exact in momentul in care trecea unul dintre directorii clientului pe care-l futea grija ca el ne plateste pe noi ca sa jucam solitaire. Normal, pe la 7 sau 8 seara n-ar fi trecut niciodata sa ne vada cat muncim din simplul motiv ca la ora aia era de multisor acasa.

Pana la urma omul invata din toate cate ceva. Asa ca ce am invatat noi din asta, dupa cum bine ne-a sumarizat si managerul la sfarsitul prelegerii, este ca: Daca tot joci Solitaire la client, macar fa-o cu ecranul laptopului orientat fie catre o fereastra, fie catre un perete.

Luni, Martie 10, 2008, 05:07 AM 

Busy S06E06 Cronicile din insula: Sconcsul, dulapurile si Printesa Emiratelor
     media: 0.00 din 0 voturi

Intrucat corporatistii sunt si ei oameni, si mai discuta si despre alte lucruri in afara rapoartelor, ajustarilor si dead-lineurilor, unul din subiectele cele mai arzatoare din corporatia insulara este aparitia filmului The Chronicles of Narnia: Prince Caspian. De data aceasta, nu voi mai onora cinematografele cu prezenta, motivul fiind compania pe care am ales-o la prima parte a acestui film (aka Neprihanita). In schimb, voi povesti in cele ce urmeaza varianta corporatista a Narniei.

Din episoadele anterioare in Busy Season

- sconcsul din corporatie isi face norma de note de revizii spre disperarea corporatistului unique2, care mai calca pe acasa doar cateva ore

- ca si concitadinele lui de la Oltchim, unique2 reuseste calificarea in Liga Campionilor. In cazul de fata, nu la handbal, ci in campionatul de asistenta software unde se va lovi de tot felul de dulapuri, dupa cum vom vedea in episodul curent

- tot o sursa indirecta de stres o constituie si plecarea unor oameni din firma, prilej pentru sefi sa-l incalte pe corporatistu cu preluarea unor joburi. Dupa cum vom vedea, exista si o parte buna: in locul lor vine o printesa.

Episodul 6: Cronicile din insula: Sconcsul, dulapurile si Printesa Arabiei

Dupa ce in episodul trecut, am decis sa aplic filosofia Celiei (Trag aer in piept) si sa ignor sconcsu, ultimele doua saptamani au trecut ceva mai repede, seful cu care lucram fiind destept si rezonabil. Mai-mai ca raspundeam I’m loving it daca ma intreba cineva cum mai e pe la serviciu.

Ca orice minune, nici aceasta n-a durat prea mult. Mai precis pana joi, cand m-am trezit batut pe umar iar un miros suspect m-a trezit mai bine decat cafeaua de la camionul rosu. Sconcsul ii tot dadea intr-una cu planificarea unui proiect. Dupa cum il stiam fara de ocupatie, banuiam ca e vreunul de prin septembrie, cunoscandu-mi bine urmatoarele corvoade (aka joburi).

Ei bine nu, sconcsul reusise (cum naiba, numai el stie) sa imi schimbe orarul. Dupa ce dimineata ma uitasem si stiam ca o sa continui cu acelasi boss rezonabil, sconsul mi-a dat vestea ucigatoare: il voi suporta pe el. Asa ca luni dimineata ma voi aseza langa un geam cat sa-mi explice intr-o ora ce am de facut (mah, da’ un mail nu putea sa scrie?)

Sconcsul nu a fost singurul care m-a indispus in ultima saptamana. In urma calificarii in Liga Campionilor la softul minunat al firmei, toti bolovanii si toate dulapurile au invatat interiorul si biroul meu. Solicitarile, care de care mai ciudate.

Vine un cavaler la mine si zice: Am o problema, am un ecran de rapoarte si daca scriu ceva, se sterge raportul. Nu mai pot sa scriu nimic ca dispare totul. Pe langa faptul ca spusele lui nu aveau sens in nicio limba, m-au cam apucat transpiratiile, mai ales ca raportul final respectiv fusese scris chiar de mine si nu tineam minte sa am vreun back-up

Ma duc la el in acvariu sa vad despre ce e vorba, el imi arata: Uite ca tiparesc litere si se suprapun peste celelalte, se sterge tot. Mi-am dat seama ca omul n-avea o problema cu noul soft (fapt de inteles, doar e nou in firma), ci cu documentatia electronica in general (rau e sa semnezi hartoage toata viata, coane!). Omul apasase din greseala tasta Insert, dar nu auzise niciodata de overwriting (maiculita, ce 2 ti-ar fi dat Bogdan Ionescu la birotica daca ai fi facut ASE-ul )

I-am explicat eu niste notiuni de baza ale procesoarelor de text fara sa inteleaga ceva. Cand ma intorceam la biroul meu, mi-a venit alta idee: ar fi fost mai simplu sa-i spun ca e de la ploaie. Evident, s-ar fi uitat din reflex la fereastra iar eu as fi profitat de neatentie sa apas tasta Insert. Inainte de a deschide gura, i-as fi putut zice: Uite, daca s-a oprit ploaia, acuma merge! Poate data viitoare...

Tot niste dulapuri s-au dovedit si maroniii cand i-am intrebat la randul meu daca au retinut cum pot sa arhivez un proiect si sa-i folosesc datele pentru alt proiect (pentru cunoscatori: cum arhivez consolidatul si sa deschid statutarul). Am intrebat pentru ca nu-mi gaseam manualul si fiind o ora tarzie, mi-am zis ca n-ar strica sa mai economisesc 10 minute, banuind ca oamenii aia maronii imi vor zice daca stiu au ba.

Ei nu, se pare ca pe unii oameni nu i-au invatat nici parintii, nici profesorii sa spuna anumite cuvinte. Am citit prin ziare ca antrenorului badaran Alex Ferguson (care e orice, numai Sir nu e) ii lipsesc din vocabular anumite propozitii elementare cum ar fi Imi pare rau, Am gresit, Iarta-ma, lucruri observate dupa conflictul cu David Beckham. De altfel, se pare ca si Neprihanitei ii lipsesc exact aceleasi cuvinte, desi nu-mi amintesc sa o fi surprins vreodata vizionand meciurile din Premier League .

Se pare insa ca din ce in ce mai multi oameni au un lapsus in folosirea propozitiilor Nu stiu, Nu ma bag, Nu pot sa te ajut aici. Un efect al acestui lapsus se poate observa si aici. Ei bine, si ciocolatiii nostri aveau aceeasi problema. Ce i-o fi costat pe ei sa zica Nu stiu chiar nu stiu. Asa ca il vad pe unul care vine la mine si incepe sa-si dea cu parerea.

Ca atare, imi salveaza tot proiectul (consolidatu) ca template, ca sa faca alt proiect (statutaru) folosind template-ul salvat. Ei da, total gresit, maroniule! Eu n-am nevoie de un sablon pentru noul proiect, am nevoie fix de o clona, pentru ca imi trebuiesc chiar datele (cu tot cu cifre), nu doar modelele! Asa ca dupa ce i-am suportat interventia inutila de vreo 20 de minute, a trebuit sa stau sa sterg mizeriile lui (or sa ma urmareasca si trupele USLA pentru formularul de arhiva creat automat in Lotus Notes pentru care nu o sa am o explicatie !!!), dupa care sa-mi caut manualul printre maldarele de dosare.

Din fericire m-a vazut seful si mi-a dat manualul lui, asa ca am rezolvat problema dupa 5 minute de citit. Dupa cum banuiam, nu putea sa-si dea nimeni seama fara sa fi invatat sau sa mai fi facut chestia asta macar o data, caile de rezolvare fiind destul de alambicate. Dar asta e, daca unii nu stiu sa spuna Nu stiu, o sa invat eu sa fac sa existe o explicatie pentru formularul de mai sus. Asta e, Dulapuri!

Problema cea mai mare nu este insa existenta dulapurilor, ci plecarea oamenilor destepti, care se supun legilor imigratiei de pe insula si isi incearca norocul si pe bucati de pamant ceva mai mari decat o insula (cum ar fi Australia). Noroc ca are firma grija sa rezolve problema, asa ca citindu-mi mailurile am aflat ca cei 4 manageri plecati in februarie si martie vor fi inlocuiti cu altii. Respectand bancurile cu Radio Erevan, nu vor fi 4 oameni noi, ci doar 3, nu vor fi manageri ci doar seniori, si nu vor veni din martie, ci din octombrie.

Mailul a suscitat un interes incredibil. Nu datorita stirii in sine, ci prin faptul ca vom fi colegi cu Printesa Emiratelor. Lucru care nu e la misto. Asa cum unii se numesc Gheorghe Popescu, tot asa si ea se numeste Printesa Emiratelor. Asa ca, putin respect, o sa cunosc printese. Nu de alta, dar daca tot avem bal...

Bal? Pai nu v-am spus? Evenimentul anului 2008 va avea loc sambata viitoare, si anume crema eventurilor corporatiste din tarile aristocrate, the Easter Ball. In mod categoric, e un eveniment monden si trebuie adoptat musai si de corporatiile noastre. Si va rog nu faceti analogia cu Xmas Party (o receptie banala), pentru ca intre Party si Ball e o diferenta de la cer la pamant.

Balul, care marcheaza intrarea in Saptamana Patimilor (desigur, cea in care Neprihanita trebuie sa faca maslu-ul de rutina ), e o mondenitate asteptata cu sufletul la gura si imposibil de ratat. Asa ca, tin-te barfe in urmatoarea saptamana: Ce rochie ai? Cu cine mergi? Te ia de-acasa? Dar X cu cine merge? Oare Y o mai aduce pe Z sau nu mai e cu ea? Ai invitat pe cineva? Etc... Blogul corporatistu va prezenta in exclusivitate cronica balului in editia din 17 martie.

Luni, Martie 3, 2008, 12:17 PM 

Aniversare (sau cum ma vad dupa 5 ani)
     media: 4.00 din 1 vot

Astazi unii mi-ar putea ura ‘La multi ani’. Astazi e 3 martie 2008, sau ziua in care aniversez 5 ani de corporatism. Da, cifra magica 5, cea atat de des intalnita in acel Cerinte candidati: peste 5 ani experienta dar si in Cum te vezi peste 5 ani?Azi e doar o zi banala in care ma duc la serviciu, ma cert cu un reactionar si cu o dasteapta intitulata director, ma mai intreb o data ce caut eu aici, ma uit pe contul bancar si incep sa gasesc raspunsuri, si lista ar putea continua. Surprinzator poate pentru o zi care a fost un first time pentru mine in fiecare an.

Dupa 4 ani

Acum un an pe vremea asta, veneam la pomul laudat dupa experienta nefericita cu preluarea firmei la care lucram de catre Gigi. Din pacate, nu ma gandisem la vechea zicala romaneasca care mentiona ceva de un sac. Amagit de renumele unei firme foarte puternice in domeniul ei de activitate, de o pozitie chipurile ravnita de catre alti corporatisti dar si de sustinerea a 3 colegi cu care mai lucrasem, aveam sa sfarsesc printr-un record greu de egalat. Dupa numai patru luni in care am privit uluit la prostia emanata de contabila contopista, infumurarea nesustinuta de rezultate a dashteptului de la IT si debandada imensa din ceata unei echipe straineze chipurile meticuloasa, mi-am luat talpasita pe insula de pe care scriu acum.

Dupa 3 ani

Mailul primit in urma cu exact 2 ani marca prima marire de salariu intr-o perioda non-standard (in afara incheierii anului fiscal de grup sau statutar). Nu era nimic spectaculos, un 10% aplicat tuturor in vederea introducerii lui Gigi, asul din maneca managementului pentru retinerea angajatilor. Formularea mailului il facea insa si pe Machiavelli sa fie invidios pentru mijloacele folosite pentru obiectivul suprem: peticirea firmei in posturi cheie cu costuri minime.

Mai pe sleau, managementul local avea nevoie de-un sefut (ca sa-l parafrazez pe drac) in aria mea care sa raporteze direct dictatorului directorului. Doritori erau destui, dar marea problema pentru firma era ca nu vroia nimeni sa vina la munca patriotica . Asa ca s-au gandit ei ca omul adus cu multe chinuri de catre mine m-ar putea foarte bine inlocui deja, urmand ca eu sa fiu sefutul. Ca nu cumva sa-mi dea prin minte ca as putea avea pretentii salariale, au avut grija sa faca un scenariu la care nu s-ar fi gandit nici macar JR din Dallas sau T-bag din Prison Break.

Pasul 1 – mail: Draga unique2, primavara iti aduce bucurii si o veste buna, salariul tau urmand...[mamaaaa, ce vrajeala ieftina!]. In urma activitatii tale de la [Ante-Gigi S.A.] au fost rasplatite calitatile [bulleturi] .. Totodata, am identificat urmatoarele domenii in care poti imbunatati... Mai sa fie! Asta e 2 in 1 mai ceva ca producatorii de cafea instant si ca maslu-ul Neprihanitei! Adica si vrajeala cu marirea de salariu dar si evaluare (sau feedback report), ce sa mai, ne-am tras look de multinationala !

Pasul 2. Fraierul de unique2 trebuie sa observe ca are un singur bullet de calitati (care comprima tot cv-ul, vreo 20 de chestii despartite cu virgula) si 4 puncte de improvement-needs. Totodata observa ca cele 4 puncte de imbunatatiri sunt dintr-un alt film, adica din fisa unui post superior. Cumva trebuie sa realizeze ce noroc ar fi pe capul lui sa primeasca un astfel de post in ciuda scorului de 1-4 si cat de recunoscator ar trebui sa fie managementului pentru imensa oportunitate oferita

Pasul 3. Fraierul are impresia ca e mare si tare daca pune piciorul in prag si sugereaza o promovare. In realitate, pune botul la scenariul directorului care spune jenat ca o sa analizeze situatia. Dupa o pauza strategica de doua saptamani, revine cu o oferta rapida pentru pozitia de sefut, evident cu salariu de 20% sub piata. Nu uita ca la final sa-i sugereze sclavului inca o data de eterna recunostinta pe care trebuie sa i-o poarte pentru ca i-a dat cateva sute in plus si l-a confirmat pe un job ale carui responsabilitati oricum le indeplinea si inainte.

Dupa 2 ani

Pe 3 martie 2005, am adus prajituri la munca. Nu pentru ca as fi sarbatorit 2 ani de corporatism, ci pentru ca maica-mea face niste prajituri tare bune si, fiind la dieta, am decis sa-i las si pe altii sa-si strice silueta. Oricum, fiind o atmosfera destul de apasata si secretomana am decis sa mai fac lumea sa rada: Am adus prajituri ca implinesc 2 ani in firma! Dar sa nu-mi ziceti ‘La multi ani’ ca ... nu vreau! Evident, toata lumea era pe jos de ras. Toata lumea, adica 4 oameni, cu mine cu tot, prezenti la client sub-contractati de alta firma de consultanta din afara.

Intr-adevar, ce rost mai avea sa raman? Deja Dragostea din Tei avea impresia ca e firma ei iar eu incepusem sa am aceeasi impresie. Nu ca e firma mea, ca e a ei. Culmea culmilor: la un moment dat, una din cele 3 colege ii zice alteia cam rautacios: Aaa, La multi ani draga, ca stiu ca si tu tot pe 3 martie ai venit, odata cu unique2. Lui unique nu i-am zis, dar tu esti rea, tie iti spun! Si da-i si razi, ca de obicei.

Ei, da, rautacioasa avusese dreptate: reaua a fost singura care a implinit si 3, si 4 dar si 5 ani in firma, ultimele doua aniversari fiind totusi la o sucursala din strainatate. Chiar, e 3 martie, mai vrei sa-ti mai zic La multi ani? :) Si rautacioasa a plecat din tara, a mai ramas un singur om in Bucuresti. Si daca inca va intrebati dupa 3 paragrafe de ce acel 3 martie 2005 este un first time sau un nou inceput pentru mine, ei bine, da: cel de-al patrulea om din misiunea imposibila nu e nimeni alta decat Neprihanita!

Dupa un an.

As putea spune ca acum exact 4 ani, mi s-a pus pentru prima data in fata un dosar si mi s-a spus: Fa-l! N-as fi foarte exact. In primul rand, nu mi l-a pus nimeni in brate, l-am cautat singur in dulap pe cel de anul trecut si am facut singur altul de la zero pentru raportul de trimestru. In al doilea rand, nu mi-a spus nimeni din firma, mi-a spus chiar cineva de la client, mai precis the big boss, fiindu-mi reamintit totusi si de la firma duminica dupa-masa ca trebuie facut pentru luni.

Intrebare duminica pe la 4 PM catre senior (eu fiind inca junior): Pai am facut eu ce stiam vineri si sambata si azi dimineata (in conditiile in care in vara mi se daduse o saptamana, dar deh, acum era busy season), dar cum sa fac partea asta mai naspa de final? Liniste. Intrebare de la senior: Auzi,ma, tu stii de ce a trecut consultantul strada? Iar liniste. Zic eu: Nu! Cum? Usoare rasete: A luat dosarul de anul trecut si a vazut ca asta facuse si in urma cu un an! In fine, nu mai puteam zice nimic, am luat dosarul si pe la 4 dimineta am trecut strada.

Acum 5 ani

Acum 5 ani, d-ra Lavinia de la HR-ul unei firme de consultanta (nu a noastra, chiar aia de ne sub-contractase pe noi in jobul cu Neprihanita) parea a fi extrem de interesata despre cum ma vad eu peste 5 ani. Raspunsul meu ca este un interval lung de timp si ca cel mai probabil ma voi hotari peste 2-3 ani daca vreau sa continui pe aceeasi cale sau sa o schimb (ceea ce s-a si intamplat in realitate) n-a parut sa o satisfaca asa ca a continuat la infinit cu intrebari, chipurile ajutatoare.

Asadar, draga Lavinia, imi pare foarte rau ca nu s-a inventat masina timpului. Altminteri, m-as fi intors special in timp pentru a-ti da urmatorul raspuns:

Dupa 5 ani ma vad cautand un sens in viata mai ceva ca Lydia in jurul lumii in cautarea florii cu sapte culori. Dupa 5 ani, ma vad ajungand la concluzia ca sintagmele ‘sa muncesti pana cazi jos’ sau ‘sa muncesti pana mori’ nu mai sunt doar metafore. Dupa 5 ani, ma vad in situatia in care stiu ca a spune ‘Nu’ nu reprezinta de cele mai multe o alegere, ci o utopie. Dupa 5 ani, ma vad un sefut care exploateaza sclavi pentru a fi el insusi mai putin exploatati de catre sefi. Dupa 5 ani ma vad avand o scara de valori , entuziasmul lasand loc bullshitingului, adica acelei calitati care-mi va aduce cele mai mari realizari (financiare) pana la urma. Dupa 5 ani, o sa te cunosc atat de bine o sa te invat asa de bine, Lavinia, incat o sa pot angaja un copil de pe strada dupa un scurt training cu bullshiturile pe care tu vrei sa le auzi de la candidati.


E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.373
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare