Marti, Iunie 26, 2007, 01:56 AM 

Investitorul strategic (vine Gigi cu banu)
     media: 0.00 din 0 voturi

Lasa ca o sa vina un investitor strategic si o sa fie bine!, spuneau mai-marii Corporatiei nu cu mult timp in urma. Cat de mult in urma n-as sti sa zic. Pentru ca daca in mod normal, etalonul pentru masurarea timpului este meridianul Greenwich, pentru mine singurul benchmark este dat de amintirile cu Neprihanita. Iar in cazul de fata, se intampla pe vremea cand mailurile Neprihanitei contineau adesea pasaje de genul Ce dulcee eeesti! sau De-abia astept sa ne vedem.

Pe vremea aceea asadar, nici nu stiam daca sa-i zic Corporatie. Mai degraba era o firma. Tranformarea in corporatie era motivul pentru care eu fusesem adus acolo (cu ceva eforturi considerabile din partea mai-marilor). Eforturi fata de care unii si-au batut joc mult prea usor. Era in perioada „romantica”, cand reuseam inca sa prind ultimul metrou de noapte dupa ce terminam de munca, si cand mai prindeam un week-end liber sa o vad pe Neprihanita cum se topeste la primirea unei cutii de ciocolata sau a unui pisoi de plus.

Nu eram de mult timp in zona si evident...mai-marii Corporatiei (sau sa-i zic firmei) nu mi-au spus cand am venit ce ganduri mari au ei. Probabil stiau ca n-as fi venit, se cam vedea pe fata mea cat de mult imi plac multinationalele. Mi-au bagat insa pe gat supervizarea procesului de achizitie. Tot felul de babe de la avocati se chinuiau sa-mi spuna mie cat de important este si cate responsabilitati am. Stiam. Mai fusesem cu Neprihanita pe job cand un Gmbh de consultanta ne pusese sa vedem care-i spilul cu afacerea unui mafiot local. Stiam ca nu o sa mai vad lumina soarelor vreo 2 luni.

Nu mi-am dat seama cand a inceput nebunia. Probabil atunci cand s-au dat mailuri in firma sa vina toata lumea la timp, si imbracata elegant. Ne-au aranjat altfel, au mai facut niste investitii, au adus si plante. In scurt timp, biroul s-a transformat intr-o jungla. Mi-era si frica sa ma mai deplasez, ma asteptam oricand sa apara un tigru din spatele lianelor, ferigilor si restului vegetatiei din firma.

A fost interesant. Cel putin pentru un documentarist de la Viasat History sau de la Discovery. Era un babilon modern, erau prezente toate natiile: americani, englezi, argentinieni, spanioli, austrieci, unguri etc. Ungurii si austriecii erau mai cunoscuti, imi doream sa vina ei dar era clar pentru toata lumea ca or sa vina americanii. Dupa ce prin 1945 ii tot asteptasera bunicii. Jocurile politice dictau si la noi ca peste tot in tara. Iar in zona de interese a firmei, pupaturile in cur erau adresate americanilor.

Pentru ca, oricat de secreta si impredictibila parea schema, lumea in firma vorbea. Vine GIGI cu banii!, spuneau toti. Nu era vorba de Becali. E doar un nickname pentru corporatia americana pentru care totul era aranjat sa castige. Pentru ca, pe langa asemanarea fonetica, corporatia lor asta era: un Gigi, ca si tizul ei mioritic din Ghencea. Unu’ cu gura mare, care aparent arunca cu banii, iar ca si patron arata o singura chestie: cost-cutting sau stransul la punga.

Noi nu ascultam zvonurile. Munceam ca prostii, ca doar vine investitoru’ strategic, dupa cum se lauda sefu la Xmas Party. Dupa nopti si zile, corporatia imi devenise a doua casa. Ziua ne cotropeau invadatorii de toate natiile, iar noaptea adormeam cu capul pe lista de intrabari de la consultanti. Firmele de taxi imi asteptau la ora 4 dimineata apelul zilnic, indiferent ca era luni, miercuri, vineri sau week-end. La un moment dat, n-au mai venit. Era duminica si ma trezisem ca nu mai trebuie sa vin la serviciu. Dupa 75 de zile neintrerupte de cate 17-18 ore petrecute la serviciu. M-am uitat in oglinda, deja imi crescuse parul foarte mare, mi-am dat seama ca nici nu apucasem sa ma gandesc ca ar trebui sa ma mai si tund din cand in cand. M-am plimbat de nebun prin oras, nu eram obisnuit cu un astfel de program de voie.

A urmat o perioada de asteptare, timp in care ne-au tinut auditorii de urat, nu cumva sa nu ne plictisim. Deja mi se pareau niste ingerasi cei de la audit. Ma intrebam de ce ne cer atat de putine lucruri. In realitate, erau mai multe decat anul precedent, dar dupa hoardele de barbari care ne cotropisera.... In cele din urma, ni s-au anuntat castigatorii. And the winner is..... Gigiiiiiiiiii!

Toata lumea era entuziasmata... Mama, vine GIGI, iti dai seama? Mi-am adus aminte de ultima varianta a hitului lui Smokie si i-am schimbat putin refrenul: Who the Gigi? fuck is Gigi? Mai-marii, aparent entuziasmati nu mi-au raspuns direct. Mi-au raspuns indirect, cand prietenii mei care lucrau pe la austrieci si unguri, i-au vazut pe la interviuri pentru pozitii cheie. O rezerva nu strica niciodata.

Dupa ce s-a lasat asteptat inca vreo 3 luni....Gigi si-a facut aparitia. Nu cu un Maybach, ci cu vreo 6-7 Range Rovers in parcarea plina de Dacii si cateva Clio. Dupa ce reusesc in ultimul moment sa evite portiera de la masinuta mea, bananierii parcheaza si urca in firma. Mai-marii ii asteptau cu zambetele pe buze. Pe noi mai ca ne pufneste rasul. Defilau prin fata noastra tot felul de aratari, de toate natiile, desprinse parca din Coconut Dancing.

Treptat, Gigi isi face simtita prezenta. Incep sa vad calculatorul mai rar, pentru ca alesii erau sedintomani inraiti. Nu trecea zi fara sa stau jumate din timp in sedinte. Sedinte la care scenariul era acelasi in fiecare zi. Cocotierii aruncau o piatra si zece destepti se chinuiau s-o scoata. Daca-i intrebai ceva despre practica din Grup, exoticii dadeau din umeri. In firma, mai-marii pastreaza aparentele, vor sa fim mandri ca lucram pentru Gigi. Cu toate acestea, cuvantul „interviu” este la ordinea zilei. Austriecii si ungurii sunt la moda.

Oamenii lui Gigi se-agita. Eu ii las in pace, aveam destule probleme deja cu Neprihanita. Dar nu ma lasa ei pe mine. Ma tin in sedinte, se tin scai de capul meu. Eu ii ignor, ma tin de Neprihanita in continuare. Mi se spune ceva de niste indieni, cica alora trebuia sa le dau raportul. Eu imi vad de treaba, ca doar standardele internationale raman la fel. Pana cand se baga ei in treaba mea. In India, printre vacile de pe strazi, standardele se vad altfel. Vor sa schimbam noi legea sa facem ca ei.

Gigi nu pare preocupat de legea nationala, nici de practicile internationale. El pare preocupat sa restrictioneze Yahoo Messenger. Si sa caute toate siturile de web-messenger care ar permite accesul la acesta. Intr-un final reuseste. O minune pentru ei, care tine exact doua zile. Exact cat a tinut si concediul meu, cel luat dupa 18 luni fara pauza. M-am intors miercuri la 9,00 si deja la 14,00 toata lumea avea deja Messenger. Ma intreb si acum ce naiba mi-a luat 5 ore sa le fentez sistemul de 2 lei.

Termin ziua cu zambetul pe buze, dar Gigi is all over. Coconut-ierii sunt pe capul meu toata ziua. Cand implementam standardul lor cel minunat? Neaparat pana in martie! Le explic ca ii avem pe auditori pe cap in martie. Regele junglei nu pare impresionat. Suntem super-heroes, ce naiba, fratii Petrelli din serialul de pe NBC sunt mici copii pe langa noi!

Le explic ca mai exista si alte corporatii daca nu ma lasa in pace. Regele junglei zambeste...Pleci de la Gigi americanu’? Nu se poate! Nimeni nu pleaca de la Gigi! Toata lumea vrea la Gigi! Imi vine in minte melodia cu Iri: Vrem si noi la Iri/ Vrem ca lumea sa ne-adore, aproximativ majore/ Cum spuneam, teoretic. Se mai gandesc maimutele si imi vin cu contra-oferta. Evident, nu renunta la pretentii dar imi promit marea cu sarea dupa ce le implementez abureala de standard.

Nu vreau decoratii post-mortem asa ca imi bag picioarele si ma duc dupa turma. Care vorba ceea, urma scapa turma! Iar o parte din turma era deja printre austrieci si unguri, la moda in acea vreme, dar si la alti americani cu pretentii mai putine si cu rezultate mai multe. La unguri n-aveam cum sa ma duc, ca acolo era deja Neprihanita. Asa ca... am aterizat la Hitler si la dashteptul de la IT care ar fi in stare sa moara cu 50 de hitleristi de gat, doar-doar si-o apara ideile lui invechite.

In loc de concluzii:
Vanzarile ex-Corporatiei sunt in continua scadere, dar maimutele continua sa zambeasca. Vrajeala cu investitia masiva, cu lansarile de noi produse si triplarea productiei continua. Probabil pentru adormirea mai usoara a copiilor angajatilor care au prins momentul perfect sa faca plozi. Valul de plecari a continuat si dupa plecarea mea, fara sa am vreun rol. Restul celor care n-au plecat sau care nu sunt in concedii de maternitate au CV-urile la mine. O fi corect fata de Gigi sa va spun ca in partea dreapta – sus a paginii exista o adresa de mail in cazul in care sunteti interesati?

Vineri, Iunie 22, 2007, 01:58 AM 

My (corporate?) crusade
     media: 0.00 din 0 voturi

Just like old times... Very old times...Centuries ago...I started my own crusade....Even if I am not a conqueror but rather a victim. I am not running an empire trying to conquer new lands. I am rather alone in a Romanian corporation, fighting with the shadows from the country communist past and suffering. I am injured in this crusade, but it is not a sword that started my bleeding. It is rather a heartless girl met in my former corporation that broke my heart.

I am not coherent. It does not make sense what I say. I know it. A long time ago, it did. Sometimes, things happened just like it should. Sometimes, people were people, trying to help each other and to live better. Sometimes, fate was something not unreachable. Sometimes, the years of love were not something that can be denied in just one day.

My crusade began two months ago. The pain was already overwhelming. I couldn’t stand anymore. I couldn’t stand anything. Everything began being confused. I couldn’t stand the evilness, the excessive pride, the richness of deception, the grey surrounding me from everywhere.

Two months ago I realized that things are completely beyond my control. It was Easter and memories with “the Spotless Mind” justifying her absence with a Maslu were all over. I had realized that I am useless even for my job. I was being surrounded by idiots. It was quite odd, considering that my previous jobs offered me mainly shrews, evil and cruel people, but not stupid people.

The sad thing was that I did not care. I couldn’t find the strength to get over and to humiliate them by obvious surplus of knowledge and deficit of age. I was looking to a fixed spot waiting for a white fairy to bring my inspiration back. My mind was empty. My mind was just like their minds, even if they had been like this since they were born.

Everything started when I tried to obtain something from the most communist and stupid person in all the corporations I had been: the bookkeeper that called herself accountant. She replied that she does not want to give me anything unless I address the issues to her Manager. That annoyed me. It was not my intention to become a spammer. Why should I return into the past and address any issue to all the organization to obtain something immaterial? I did my job independently but I promised myself to get revenge. She should go away. I promised to myself that I’d make her leave.

Soon after this, a new challenge appeared. On a rainy day when all my thoughts were with the Spotless Mind, who celebrated her birthday, someone showed me that a day can be worse than a nightmare. The “smarty” from IT tried to make his point, in his usual rude and dirty manner. He had a lot of guts, he accused me of non-implying and he blame me for all his incapacity to hire good people. I added him on the top of black list.

Later, a tragedy happened. It was Sunday and I was lying in the bad trying to explain the unexplainable. Suddenly the Messenger began blinking. It was one friend announcing me that the only one person that helped me in the last period has died. I could not believe it. Life was playing games. More than this, Raluca was not yet buried when all the idiots began to yell on the radio, TV and newspapers, saying all kind of evil and untrue things meant to put them into the light.

I was trying to kid myself that my life has a little sense....that I need to start this crusade against agony. I committed to destroy the bookkeeper and to throw the “smarty” out of corporation. I committed to remove the bad things that kidnaped Raluca away from us and that splashed her memory. I was decided to find a way to forget the Spotless Mind. I established even a deadline: 1st of July.

It had no sense. It was clear that I could not do anything. Everyone was against me. I do not overreact. Ok, I re-phrase it. I replace “everyone” with “only one person”. I replace “against me” with “not with me”. Does it change the meaning? No. Because she is ALL...because being against me or not with me IS THE SAME. I have nothing. Would I have satisfaction if the bookkeeper will be deported to (let’s say) Saudi Arabia? Would I be happy if the “smarty” is fired with no compensatory rights? Maybe I would....for a minute. Will the happiness exist without her? No way.

There is only one sure thing. I cannot live without her..... This means that either I live with her...either... I don’t live anymore.... in this environment. It seems that she refuses to explain her attitude, her unexplainable actions. Even if it is a little hard to move away from family and friends (do I have some?), I will pack my luggage and leave on a small island, as I said. In fact, this is the place where all failed crusades end.

This was my faith. Maybe there is a chance to take everything from the start in a completely different environment. I will miss this blog for sure. I don’t know if I will write again. I hope that everything will be ok and that I will have no reasons to attack again on this blog. Maybe I will begin a new and positive blog. Maybe I will still be overwhelmed by pain. Whatever, my ship was destroyed in this crusade. Maybe the time will be the wind blowing my ship to a new shore or to the bottom of the ocean.

Marti, Iunie 12, 2007, 12:52 AM 

Contabila contopista
     media: 0.00 din 0 voturi

Ok... poate ca mai trebuie sa trag un sut undeva cumva cuiva din corporatie. Pe langa dashteptul de la IT, mai polueaza cineva atmosfera de ani buni. E vorba de personajul omniprezent in orice corporatie, in orice firma de stat si in orice butic, cosmarul oricarui om care vrea sa progreseze: contabila contopista.

Contabila contopista este cea care franeaza orice progres. Iti va spune mereu ca n-are timp, ca are o groaza de facut, ca uite cate hartii are (De ce hartii si nu mailuri? De ce nu fisiere?), ca nu are cand sa-ti raspunda la intrebari. O intrebi daca poate sa te ajute altcineva din departament, iti va spune ca n-are oameni. Imi suna cunoscut, sa fi invatat asta de la desteptul de IT-ist? De ce nu angajeaza? De ce sa angajeze? Daca ii fura ei meseria? Nu care cumva.... Probabil ca d-asta nici nu le-arata ceva la angajatii existenti, ca daca ii promoveaza pe-aia in locul ei?

Prin ce s-a remarcat contabila contopista in corporatie? Pai prin ce ar putea sa se remarce? Prin faptul ca e omul datorita caruia intarzie absolut toate proiectele. Dar toate.. Pentru ca asa e regula, nu poti sa termini un proiect daca nu ai monografia contabila. Stai si te rogi de ea saptamani peste saptamani ca sa ce? Ca dupa un amar de vreme sa-ti dea trei note contabile. Aceleasi note contabile pe care le-as fi putut lua si eu in 2 minute din manualul de contabilitate de clasa a-XII-a. Si sa nu zici ca e o jita?

O jita care se remarca adesea si prin limbajul de lemn. Cand reusesti uneori sa scapi de barajul ei gen N-am timp, nu pot, n-am oameni incepe si-ti baga discursuri. De pilda... Ce sa inteleg eu? Erau acolo niste desene pe niste ecrane care apare da’ ce sa inteleg eu, mai, baiatule? Pai trebuie sa schimbam randuiala. Asa nu se poate...ca... nu se poate! Trebuie sa termin o lucrare eu. Super inteligent! Hm, si zici ca asta e contabil sef? Asta e un bookkeeper, oameni buni!

Din cand in cand o mai vezi la cate o sedinta de proiect. Avem cafea, niste sucuri pe-acolo, dar paine nu avem. Ca de circ......avem parte cu prisosinta! Orice idee aruncata de cineva trebuie desfiintata de contopista! Ii arati niste fluxuri. Ce-mi spui mie, mai, baiatule? Ce stiu eu de sistem?Pai eu am vazut sistemul (informatic) vreodata? Intr-adevar, ce sa stie asta, ce sa aiba ea habar de ce se-ntampla in realitate? Cine face, ce face, de ce face? Ce-o intereseaza pe ea astea? Ea stie sa alerge pe autostrada debit-credit. Si sa le zica din cartea ei din mosi – stramosi.

Spre deosebire de IT-ist, contopista e chiar proasta. Pe deasupra si baba. Ma uit la vopseaua aia de par care ar vrea sa-i ascunda cele sase decade. Pe cine naiba crede ea ca pacaleste? Cand primesc un mail de la HR cu joinings si leavings, am emotii. La fiecare din ele, sper sa-i regasesc numele. Pe lista pensionatilor. Dar n-am eu norocul asta. Contopista se incapataneaza sa ramana. Sa faca note contabile cu debit-credit, sa scoata cincizeci de balante intermediare si una finala, si sa completeze bilantul de 7 lei cumparat de la Administratie. Ca situatii financiare face directorul financiar.

Ma intreb ce s-ar intampla dac-o iei la bani marunti. Pentru ca la o intrebare punctuala s-ar pierde. Ea se pricepe sa se scalde. Probabil te trimite la dracu in praznic...sa obtii nu stiu ce aprobare de la cine stie sef. Cum a facut de altfel ultima data cand i-am trimis un mail. Mail...iti dai seama.. ma asteptam sa nu stie sa foloseasca mailul. Totusi, pe al meu a reusit sa il vada. Si in loc sa primesc ceva concret, ma trezesc ca imi zice ca ea nu raspunde la intrebari decat cu aprobarea directoarei. Iti dai seama, ma si vedeai pe mine dand spam la directori. Am lasat-o dracului pomana, am luat manualul de-a XII-a, ca era mai inteligent :)

Si daca tot vorbim de luat la bani marunti, nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la auditori. Cei care intorc problema pe toate partile. Cum credeti ca a scapat contopista? A tot inventat aprobari necesare de la mai marii corporatiei. A tot invocat lipsa de timp, desi se vedea pe sub birou cum rasfoieste cu interes revista Avantaje. Cum a scapat de un MLP (management letter point) nu stiu. Cumva si-a acoperit ea spatele, doar o face de 40 de ani. Oricum e o intreaga retea pe fir. Dai intr-unul, tipa toti pensionistii.

Si ramanand la auditori... am auzit de la ei de o contabila asa de tampita... ca isi pastrase gura aia spurcata dar de pus mana pe carte..ioc! O intreaba copilasii de la audit de analiza pe vechimi a creantelor din 401. Asta sare de cur in sus: Vaaai, ca nu stiti nimic, ce v-o trimite firma aia pe capul meu fara sa va invete! Sa stiti si voi ca 401 e cont de pasiv...datorii la furnizori. Nu stiu ce fata o fi facut cand i-au pus auditorii planul de conturi in fata:401 era cont de activ, Decontari privind primele de asigurare subscrise. Ca de, se mai schimba legislatia, dar ce sa se adapteze contabila contopista? Cu ochelarii aia pe nas inecata in inregistrari contabile manuale, e greu sa mai deschizi o lege.

In fine ...ramanem la contopista de la noi. Sa pun dead-lineul de descotorosit de ea tot la 1 iulie ca la dashtept? Hm...cam putin fezabil dupa ce altii or fi incercat de 40 de ani lucrul asta. Mai bine ii fac mai intai vant dashteptului si pe urma fac planul cu asta. Daca nu cumva plec totusi pe insula aia...ca ....oricate progrese as face (deja se cam ascunde Dashtepul)... eu pe Neprihanita.... n-am cum sa uit. Si-aveam si aici dead-line tot de 1 iulie

Sambata, Iunie 9, 2007, 06:57 PM 

Ranit......doar la inimioara
     media: 5.00 din 2 voturi

Desi nu mi-am dorit catusi de putin, ieri am adunat noi dovezi referitoare la fenomenele anormale ce au loc la Centrul Medical Unirea. De ce sugerez in titlu ca ma asteptam sa fiu ranit si fizic? Dupa carnagiul ce mi s-a intamplat in urma cu 3 ani la CMU dupa o operatie simpla de excizie unghie incarnata , la ce ma puteam astepta ieri dupa ce aveam programata o operatie la aceeasi unghie?

De data aceasta am fost mai inspirat si, la recomandarea colegei mele de birou, am ales o clinica privata destul de renumita dar mai aproape de locuinta mea decat cea a “eroilor” de pe Costache Negri. Ma pregatisem sa scot cateva sute de lei de la bancomat in urma experientei din 2004 (desi eram asigurat atunci!!!), numai ca.... surpriza! Bancomatul de BCR imi afiseaza Ati depasit numarul de incercari admise de introducere PIN. Evident, era prima oara cand gresisem o cifra din PIN!! Am tras 500 de lei din overdraftul de la Banca Transilvania si mi-am vazut de griji. Care griji erau mari. Deja vorbisem cu sefii ca s-ar putea sa nu vin luni daca ma simt rau sau daca sunt pe moarte.

Am ajuns si la locul faptei dupa 4 statii de mers cu tramvaiul. Ma incaltasem cu niste sandale, obisnuit fiind cu bandajul gros de 1 cm pus de amatorii de data trecuta. In fine, am trecut pragul cabinetului cu inima stransa. Normal, frica era la niste cote de neimaginat.

Sa va spun totusi ce presupune aceasta asa-zisa operatie. In principiu ai nevoie de putin anestezic, niste comprese sterile, un cutit pt excizie si o foarfeca pentru taierea portiunii de unghie incarnate. Si asta e tot, dureaza 5 minute, ti se schimba o data pansamentul si gata. Teoretic.

Pentru ca acum 3 ani m-am trezit cu vreo 4 injectii cu xilina in degetul problema, evident jumatate dintre ele exact in partea umflata care ma durea. Ma pregateam si acum pentru niste dureri monstru, pregatindu-mi respiratia de yogin pentru a-mi stapani lacrimile. N-a fost insa cazul. Doctorul de aici mi-a facut singur o unica injectie la baza degetului, acesta amortindu-mi instantaneu. Nu avea asistentele de la CMU care pareau a face scoala pe mine (si pe banii mei, implicit).

In fine, nu vreau sa prezint aici tortura de la CM Unirea si cantitatea de sange varsat pentru vampirii de acolo. M-au pansat vreo 2 minute si desi era gros de un deget, pansamentul pastra inca urmele macelului prin niste pete rosii in dreptul operatiei. Ieri nu a fost cazul. Dupa 3-4 minute in care am simtit mici furnicaturi, mi s-a infasurat degetul de doua ori intr-un pansament subtire fara ca acesta sa pastreze vreo urma de sange.

La CMU mi s-a ordonat sa stau doua zile cu piciorul in sus, plus o punga plina de antibiotice. Din pacate, nu toate pe cale orala. La prima schimbare de bandaj, degetul meu arata ca dupa front, dupa explozia unui obuz. Ieri, doctorul de la clinica la care am fost mi-a sugerat sa iau algocalmin in caz de dureri. Am fost azi la schimbare de pansament si degetul arata foarte bine, cu o cicatrice foarte mica.

In fine, am ajuns la partea cu plata. Care e formata din doua parti: consultatia si interventia. La hapsanii de pe strada C. Negri, consultatia era chipurile gratuita fiind abonat (prin intermediul angajatorului). In realitate, in cele 20 de luni in care am fost abonat am platit echivalentul in lei a 20 x 5 = 100 de USD. Pentru o singura consultatie. Ieri am platit doar 46 de lei. La Unirea, interventia costa 150 de lei noi (acum 3 ani !!!), nefiindu-mi oferita nicio reducere in schimbul abonamentului. Evident, in prospectele lor era evidentiata o reducere de 50% pentru interventii. Ieri am platit 65 de lei.

Vine si partea post-operatorie. Acum 3 ani, am luat un taxi pentru a ajunge acasa. M-am deplasat cu greutate cateva zile din cauza bandajului enorm. Acum mergeam la fel de lejer ca si la venire. Ba mai mult, am mers pe jos cele 4 statii de tramvai. Ok, a contribuit si faza cu cardul bancar blocat la treaba asta.

Bucuros fiind ca am reusit sa nu lesin (apropos, la CMU efectul xilinei in exces a fost destul de devastator, luandu-mi cateva minute bune sa-mi revin dupa operatie), m-am indreptat spre sucursala BCR cu o falca in cer si una in pamant. Era la o singura statie de tramvai de clinica. M-am dus pornit spre biroul de operatiuni persoane fizice intreband ce e cu cardul. Scoate aia repede o fisa de cont, de-abia luasem salariul, aveam cam de 4 ori mai mult pe el decat cei 500 de lei solicitati. Nu statea in picioare motivul insuficientei de fonduri.

Pleaca tipa vreo doua minute, revine. De cate ori ati gresit PINUL? Pai o singura data azi, per total de cand am cardul, nu stiu. Daca ati gresit de 3 ori, se blocheaza cardul, nu conteaza cand l-ati gresit. Foloseam de 6 ani cardul la BCR, dar nu stiam chestia asta. Intre timp, aveam 4 carduri in portofel, mi se parea normal ca din cand in cand sa mai confund PIN-urile sau sa mai gresesc din neatentie cate o cifra. Pentru ei nu conta, oricum lor li se parea normal ca mi-au schimbat codul IBAN acum cateva saptamani, fara sa ma instiinteze in prealabil. Bine ca nu primisem salariul intre timp, altminteri cine stie pe ce cont intra.

In fine, tipa mi-a zambit la sfarsit, ceea ce era o premiera in cei 6 ani de cand faceam operatiuni cu aceasta banca. Am considerat zambetul asta un progres si nu am mai comentat asupra regresului facut de banca prin renuntarea la externalizarea cardurilor. Asa ca, ce ma mai mira, daca au ajuns cardurile in ograda proprie, probabil exista si la ei un dashtept de la IT ca si la noi care fucks up everything he touches. Si de-aici toate problemele resimtite in ultima vreme.

Mai erau 3 statii de tramvai pana acasa dar mi-am amintit ca am tras overdraft din Banca Transilvania ca sa am bani pentru operatie. Am scos repede cei 500 de lei de pe cardul recent deblocat de BCR si am mai mers inca o statie pana la banca cu sediul central in Cluj. Am ajuns cu greu, pentru ca un idiot parea sa joace carmaggedon cu excavatorul care curata sapaturile de la lucrarile de pe Calea Mosilor. Am platit datoria dar nu m-am mai intors 50 de metri pana in statia de tramvai de frica maniacului din excavator.

Am preferat sa mai merg 50 de metri in fata pentru ca era o statie de autobuz. Acolo, alt tampit, soferul de autobuz oprea cu 15 metri in spatele statiei si deasupra si pe banda a doua. Urma sa vireze la stanga la intersectie si ca sa mai scurteze procesul, idiotul mai avea putin si oprea pe ultima banda. L-am lasat dracului pomana, doar nu era sa alerg dupa el si mi-am continuat mersul pe jos pana acasa. Nu m-am resimtit.

Au trecut 24 de ore si, spre deosebire de ultima oara, nu mai pot afirma pe status messenger ca sunt ranit. Ranit fizic. Pentru ca la inimioara.....ehh... aici e cu totul altceva. Am mai fost odata “ranit” fizic si acum un an, prin februarie. De data asta, erau alti faptasi, nu CMU. Dar nici ca imi pasa. Singurul lucru de care imi era ciuda era ca nu pot iesi prin oras cu Neprihanita. Si la acea vreme chiar credeam ca e (aproape) neprihanita.

Nu mai imi amintesc prea bine ce s-a intamplat atunci cu rana fizica. Imi amintesc insa de cate ori ma suna Neprihanita, de cate ori o sunam eu. Cand ma intreba cum ma simt si cand imi spunea ca o sa imi aduca ceva pentru picioarele mele din Olanda. Mi-a promis ca o sa ne vedem des cand revine si ca o sa ne plimbam mult. Mi-a adus acel suvenir. Nu mi-am dat seama pana de curand ca are o alta semnificatie, mult mai evidenta de altfel.

Acum, nu ma pot plange deloc de rana de la picior. Se va reface repede si sper sa pot juca si fotbal saptamana viitoare. La inimioara insa, lucrurile stau altfel. O inima facuta zob intr-o zi de sarbatoare si tocata marunt timp de cateva luni inainte, nu se poate reface peste noapte. Nu stiu cat fezabil e acel dead-line de 1 iulie. Candva, trebuie sa se refaca si ea, poate procedez si eu ca visurat, cine stie? E sambata. Poate ca speranta nu trebuie sa moara, nici macar ultima.

Vineri, Iunie 8, 2007, 01:54 AM 

Lantul comenzii
     media: 0.00 din 0 voturi

NOTA DE LA DIRECTORUL GENERAL

NOTA de la Directorul General catre Directorii Executivi:

"Astazi la ora 11 va fi o eclipsa totala de soare, care va fi observabila timp de doua minute. Avand in vedere ca acesta este un eveniment rar si cu totul deosebit, se permite tuturor angajatilor observarea eclipsei din parcarea firmei intre orele 10:30 si 11:30, unde vom oferi si o scurta explicatie despre dinamica eclipselor. Celor care doresc sa observe eclipsa le vor fi distribuiti ochelari de protectie, la un pret minim."

NOTA de la Directorii Executivi catre Directorii de Directie:

"Astazi între orele 10:30 si 11:30 toti salariatii se vor intalni in parcare. Va urma o eclipsa totala de soare, care va dispare timp de doua minute. In schimbul unei sume minime, se poate proteja vederea cumparand o pereche de ochelari speciali pentru eclipsa. Directorul general va tine o scurta cuvantare, prin care ne va da anumite explicatii. Acest lucru nu se
petrece in fiecare zi si este un eveniment foarte important."

NOTA de la unul din Directorii de Directie catre Seful de Serviciu:

"Azi Directorul General va tine o cuvantare despre eclipsa, timp in care va face sa dispara soarele timp de doua minute. Acesta este un lucru care nu se poate vedea in fiecare zi, asa ca toata lumea sa mearga in parcare incepind de pe la 10, pina pe la 11. In schimbul unei mici sume de bani, veti avea ochelari de protectie."

NOTA de la Seful de Serviciu catre Seful de Birou:

"Vreo 10 sau 11 persoane sa mearga in parcare, unde Directorul General va tine o eclipsa de soare timp de doua minu te. Acest lucru n-o sa se intimple in fiecare zi si cei care iesiti sa aveti niste bani pregatiti, pentru ca o sa va coste. Si sa aveti ochelarii cu voi."

Seful de Birou catre angajati:

"Cativa dintre cei care poarta ochelari, sa mearga in parcare, ca sa vada cum dispare Directorul General timp de doua minute. Daca vreti ca asta sa se intample zilnic, trebuie sa strangem niste bani !"

Atat de adevarat acest e-mail primit! Si vazut si in realitate de atatea ori!! Bine ca mai sunt unii care dau forward, se mai micsoreaza lantul astfel. Desi forwardul e doar la mail, iar pentru unii oameni (vezi in curand contabila contopista), mailul este un instrument mult prea avansat pentru a putea fi folosit.

Marti, Iunie 5, 2007, 12:03 AM 

Corporate culture - Romania vs EU
     media: 0.00 din 0 voturi

This post is dedicated to all those who think that Romania is fully integrated in EU at least on the corporate grounds. They may argue that there are the same definitions and characters both in EU and in Romania. Maybe we should review these terms. Step by step.

8:00 PM in the week-days – It should be the hour when you are at home/in town for 2 or 3 hours. However, what happens if you are still in the office?

EU: This action will be very risky. After you’ll open the door the next sound you’ll hear will be of the alarm system. I remember the story of one of my colleagues’ sister who works for a multinational Company in Germany. She worked until 9:00 PM when she called for a cab to go home. Unfortunately, she could not find the way to the taxi as all the doors were locked. Finally, she called again the taxi Company, which called back the cab driver, who went to the office’s security guard, who finally released her from the corporation.

Romania: In the so-called busy-season, leaving at this hour will be also dangerous. You’ll always find a manager that will call you asking why you’re not at the office. Usually, there are only two situations when you can leave so early: when you have an urgent medical situation or when you have a job interview at another Company (in which case you tell your boss that you have an appointment to a doctor).

IT Staff – meaning the staff that by its nature of support staff is supposed to help the business

EU: They really do their job, meaning helping people when they have problems. If there are many IT requirements, they are able to predict them and to hire people in due time. As a last resource solution, they outsource some of their tasks to specialized IT Companies. The large multinationals have even some organizational staff whose main task is to prioritize the IT’s tasks.

Romania: You will always find a “smarty” whose only purpose in life is to prove you how smart he is and how poor your IT knowledge is. His feeling is that the corporation will not survive without him and that he is the heart of it. He will always tell you that they have no time to implement anything. Their in-house developed applications will always have bugs. Anyway, they will continue to attack the products of the main soft producers (like Oracle, Microsoft, SAP) saying that these are not suitable to the Company’s needs.

Accounting and Controlling Staff – meaning also support staff whose role is to help the organization to understand better its financial performance and position

EU: Here you will find accountants. When they join a new Company, they will first try to understand the business, not to judge the debit-credit accounting records. Their main concern will be that the accounts should reflect in the best way the business and the substance of its transactions.

Romania: Here you will find bookkeepers. Romania is the country where the bookkeepers speed on the debit – credit highway. Their greatest fear is that they will be fined by the authorities for using a different analytical account that the one suggested by the Ministry of Finance. Their universe is limited to figures and tables imposed by the Government, they never heard of IFRS and narrative disclosures.

Assessment – including both self-assessment and assessment of the people you’re working with

EU: Assessment and feedback are common terms in all the organizations. They are used to measure the employees’ satisfaction with their current workplace. They are also used to objectively assess the performance of an individual and to determine if he is ready to perform higher-level task and to face a promotion. In EU, you can assess both the individuals under your supervision but also your supervisors.

Romania: Usually, the ones that are assessed are the big bosses and the Heads of the organization. Of course, there is no formal assessment, this happens only in the backyard where the regular employees spread rumors at a cigarette. The main assessment criteria here are how many sex affairs the big bosses had, how many cars the new boss has and how many strange habits the expats have. In the very rare cases, where multinationals from Romania implemented the outside procedures of assessment, the whole process is treated as a copy-paste procedure from the examples given (and from one to another).

Recruitment – meaning the process of ensuring the adequacy of the staff

EU: The purpose of recruitment is to match the organization’s needs with the recruits’ aspirations and goals. The interviews focus on the candidates’ background and on the experience in the field. The recruits’ interest in the Company is limited to a couple of questions. They are not terrorized by the recruiters with the overwhelming importance of the employer. The recruiters are also trying hard to convince the potential employees that their Company is the best choice for their career.

Romania: Where do you see yourself in five years? seems to be the most addressed question. Usually, the recruit is perceived as an offender whose purpose is to kid the employer about his CV. You will rarely find a recruiter concerned about attracting the candidate to the offered workplace.

Retention – meaning the complementary process of recruitment

EU: It is a crucial process whose purpose is not to waste suddenly all the efforts and resources spent with an employee during the recruitment process. Here, the employers ask periodically the hired people about their level of content. They are interested in the professional development of the individual, offering him trainings and free courses.

Romania: If you are Romanian, you probably never heard of this term. This process is obviously the MISSING link in the chain of the corporate culture. They begin being concerned of your existence only when you mention about your leaving. Here, the employees are perceived like any other resource, no differentiation being made between them and raw materials.

Company’s values – I mean not only communicating them to employees, but also ensuring they are applied through organization.

EU: Here, the management’s job is to ensure these are known, understood and applied. These should be applied by all employees, regardless their level of seniority. Company’s values are not part of a legend, they make a benchmark.

Romania: Usually, you may find about them only one time in your life there: from the brochures that you pick on the Career Days. You may also hear about them from the PR’s mail to all employees on the Company’s birthday. Anyway, your interest will be captured by the cup of champagne for free. You may also hear these words at the Christmas Party, being whispered by the Big Boss in a big hurry in his way to the well deserved glass of scotch or whisky.

I could speak more about it, but I don’t want you to get bored. There are obviously many areas where big differences exist between Romanian and EU corporations. I feel more and more tired, helpless and bored about this system. My desire to escape from here and to join the western side of EU is stronger each day goes by. Maybe someday I will.


E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.220
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare