Marti, Mai 1, 2007, 11:27 AM 

The Day of Labor that did not kill anybody
     media: 0.00 din 0 voturi

In the last decades, 1st of May is not perceived anymore as the International Labor Day. Now, Labor Day seems something old, obsolete and not in accordance with the modern trends. Now, it is more common to go out to a beer or to a barbeque, throwing out the litter in the forest or to go the seaside and sleep on the beach.

The 1st of May is now just an ordinary day assimilated to a Sunday, a day off. If elections are coming, it is the best way to grab some free beers and some stakes from each candidate. Everyone’s happy for the spring arrival, everybody is happy for a day of not going to the office.

Twenty years ago things were different here. There were big parades celebrating Labor Day. Most of the people were there because they were forced to. They were forced to hold posters to express their attachment to a Communist Party based on workers’ labor.

Now it is quite normal to reject anything related to that gray era. Anything related to Labor is associated with communism. I don’t know why many people associate this former Labor Day celebration with the unemployment and the right to work stipulated in the National codes. Maybe this was inoculated by the communist propaganda in their continuous fight against western economies.

In fact, the origins of this celebration are in... United States. In 1884 a convention of The Federation of Organized Trades and Labor Unions of the United States and Canada set May 1, 1886 as the date by which the eight hour day work would become law. The celebration of Labor Day has its origins in the eight hour day work movement, which advocated eight hours for work, eight hours for recreation, and eight hours for rest.

Talking about the 8-hour day movement or 40-hour week movement (even if the communists imposed 48 hours per week) this had its origins in the Industrial Revolution in Britain, where industrial production in large factories transformed working life and imposed long hours and poor working conditions. With working conditions unregulated, the health, welfare and morale of working people suffered. The exploitation of child labor was common. The working day could range from 10 hours up to 16 hours for six days a week.

Nowadays, the situation is not different, both in Eastern Europe and in UK and US. It is true, we all have now a paper stipulating 8 working hours per day, 40 hours per week. The same paper stipulates no more than 8 hours overtime that should be paid by employer. Unfortunately, it is just a paper called employment contract. That’s all.

Nothing has changed from the situation as 200 years ago. We still work effectively up to 16 hours per day, even 7 days a week. The employment contract and the Labor Code were drafted just to be breached by the employers. The community outside multinational Companies does not care about us. We are often told we do this only for money and that the Labor did not kill anyone.

Unfortunately, this is not a valid statement anymore. Nine days ago, Raluca, a young manager from a multinational Company in Romania has died after physical exhaustion. This is not a singular case. There were also cases in Greece and US. Everybody started to blame the employers, but nobody searched for the interdependencies of the corporatist system. The case is perceived like a singular Company exploiting its employees that should be punished. Things are not like this. The entire system is overloaded, you depend also on customers and suppliers time which are also as busy as you are. There is a chain of overdue tasks propagating each other with an uncontrollable speed.

For the corporate guys, the 1st of May will remain as the end of busy season, the day when we celebrate the survival after a long busy period (usually from November to April in the Finance and Audit field). For Raluca, it is too late. In Chicago, several people died 130 years ago for an 8 hours day work on paper. Maybe we all wonder how many people should die for a more human working day. And this time, not only on paper.

Vineri, Aprilie 27, 2007, 03:06 AM 

Viata in audit
     media: 5.00 din 2 voturi

Nu se poate, mi-ai dat o veste foarta proasta, m-ai omorat!, mi-a spus ultima data la telefon Raluca, fata a carei poveste este cap de afis la Stirile Pro TV.

11 martie 2006. Dupa o vacanta in Belgia si Olanda, Neprihanita venea sa ma amageasca din nou cu iluzii. Ne-am intalnit si am plecat impreuna la celebra petrecere unde mi-a dat suvenirul (de fapt nu era suvenir, semnificatia ascunsa era mai directa decat ma asteptam) de aici. Ar fi ramas o petrecere obisnuita, ar fi fost doar o noua seara de iluzii si amagiri cu Neprihanita, daca nu as fi zarit o fata singura la o masa, privind in gol la fumul de tigara. Am recunoscut-o, o mai vazusem de 2-3 ori, Raluca fiind de la firma care imi audita corporatia. Am ezitat sa o salut, nu stiam daca ma va recunoaste. Petrecaretii nu se ingramadeau la masa ei, era renumita pentru volumul enorm de munca, probabil considereau ca fata nu stie nimic decat munca.

La plecare insa, am trecut pe langa masa ei si nu am putut ramane indiferent la privirea de inger, la ochii ei negri patrunzatori. Ce faci, Raluca? Cum mai e la servici?, am baiguit eu, vadit emotionat. Am schimbat cateva vorbe, nu prea multe pentru ca Neprihanita se inghesuia deja inspre usa barului El Comandante. Sa nu mai muncesti asa mult, am ingaimat eu catre Raluca, cautand-o deja cu privirea pe insotitoarea de atunci. Deja s-a aflat vestea ca muncesc prea mult?, a zambit Raluca amar cautand cu privirea o continuare a discutiei, un prim dialog in seara respectiva. Era greu sa nu afli despre zilele si noptile petrecute non-stop pe altarul muncii, in scopul servirii stapanului suprem: clientul. Deja Neprihanita nu se mai zarea prin multime, am spus un Pa, ai grija de tine! si am plecat, dar chipul si privirea Ralucai m-au urmarit mult. Cate as fi avut sa-i spun si totusi nu am putut! Pentru ce, pentru continuarea amagirilor cu cea care m-a facut sa sufar un an intreg?

Martie-aprilie 2006. In corporatia mea, lucrurile se precipita. Muncim ca nebunii pana la 3-4 dimineata atat in zilele de lucru cat si in week-end. Trebuie sa ii satisfacem pe noii investitori. Ni se spune ca e o firma mare investitoare, una dintre cele mai mari din lume. In paralel, trebuie sa finalizam inchiderea de an, sa facem situatiile MOF si IFRS. Vin si auditorii, 3 saptamani de workfield. Ma lovesc din nou de aceleasi ineptii pe care credeam sa le fi rezolvat. De aceleasi acceptiuni pe care auditul le capata pentru personajele dubioase din firma mea.



Ma lovesc iar de contabilul de pe vremea lui tataie care nu intelege cat de multa asigurare poate adauga un audit la corectitudinea intocmirii situatiilor financiare. De fapt eu vorbesc limbi straine, contabilul nu stie de situatii financiare , el stie de Bilant. De formularul luat cu 7 lei de la papetarie care trebuia completat cu pixul. La ce o trebui fisierul ala in Word de 25 de pagini cu toate notele alea complicate la situatii financiare? Ce-o fi aia risc de piata si risc operational de scrie pe-acolo si-ntreaba copiii aia de auditori? Ce diferenta o fi intre control si audit? De ce ne-or cere astia pe mama si pe tata? Ca nu mai imi vad capul de treaba si ei intreaba de datorii contingente? Ce-or fi alea? Lasa, contabilule, stai tu linistit, ca ma ocup eu, ce conteaza daca in loc de 1 noaptea mai stau si pentru astea si plec la 3-4? Ce conteaza daca ii tin si pe auditori din treaba? Lasa ca aia iau bani multi, uite noua cati bani ne ia!

Stau ore intregi sa ii conving pe directori sa le dam baza de date cu produsele. Ce sa faca cu ea?? Ce-i aia reconciliere operational cu contabilitate? Sunt date confidentiale, daca astia le dau la concurenta? In fine, stau si caut contractul cu auditorii unde sunt cuprinse clauzele de confidentialitate . Si mai pierd o ora cu cautatul si cu explicatii ca la clasa I... Ce mai conteaza o ora, pot sa plec si la 5 acasa. Sau mai bine nu mai plec deloc, pot sa raman la serviciu.

Nici auditorii nu pot sa lucreze. Plimbatul cu zaharelul e o adevarata arta la departamentele operationale. Lasa ca nu gasesc acum, vin eu la tine in 5 minute, li se spune adesea (care 5 minute se transforma intr-o zi jumate). Avocatul e ca de obicei de negasit pentru confirmarea litigiilor, furnizorii ne raspund din an in Pasti la confirmarile de sold datorii si nimeni nu se preocupa pentru urgentare, trezorerierul se face ca ploua cand e vorba de conventii de depozit iar lista de open items creste.

Soseste momentul scrisorii de reprezentare (rep letter). Evident, CFO-ul si managerul general cauta nod in papura. Dead-lineul pentru finalizarea jobului e de mult depasit. Auditorii incep alte joburi fara a termina de auditat corporatia noastra. Nu suntem singurii, deja lucreaza la 3-4 joburi concomitent. Intr-un tarziu terminam si noi si ei, se termina si sezonul, suntem toti lesinati dar n-a murit nimeni. Inca.

Iulie 2006. Primim un mail cutremarutor de la PR-ul firmei de audit. Laura, manager pe Taxe, a murit. Dupa o saptamana de lucru extenuanta, Laura (in bluza gri semitransparenta in poza de mai jos) se indrepta cu masina proprietate de serviciu spre o nunta in Iasi. Din cauza oboselii accentuate, a pierdut controlul volanului, masina izbindu-se violent de un parapet metalic. Dupa 6 zile in coma, Laura a parasit aceasta lume. Oboseala face prima victima, dar toata lumea pune intamplarea pe seama ceasului rau si a pisicii negre.

Nici in departamentul de audit, apele nu sunt mai linistite, desi e extra-sezon. Raluca este de departe cea mai solicitata. Preia sarcini dupa sarcini, fiind constienta ca daca va spune nu, ea va fi cea careia i se va spune ca are o problema. Ar vrea sa plece, dar nu isi poate imagina ca ar avea timp sa-si faca un CV sau sa plece brusc la ora 6 pentru a ajunge la interviu. In cele din urma, obtine o oferta, dar isi da seama ca nu poate parasi ceea ce face iar promisiunea promovarii ca manager o face sa continua calvarul.

In corporatia in care lucrez, apele devin tulburi. Apare o echipa ciudat de expati, care incep sa-si exploateze sclavii pe plantatie. Maimutoii strainezi incep sa-si dea cu parerea daca n-am face o economie schimband echipa de audit. Taranii parveniti se credeau la piata. De ce as cumpara rosii cu 3 lei, daca alaturi e 2.50 lei? Sa le explici ce inseamna un dosar permanent? Greu, dar reusim. Echipa de audit avea totusi sa se schimbe. Managerii plecasera masiv din firma, la fel si seniorii. Se pastreaza unul din juniori, senior-pauza, iar managerul e Raluca.

Anul 2007. Nesimtitii din echipa de expati sar peste cal din ce in ce mai sus. Intervin peste situatiile financiare fara a intelege ce e acolo. Sunt nevoit sa lucrez pana la ore tarzii chiar si in preajma sarbatorilor. Datele trebuie confirmate mai nou de niste frecatori de menta de la dep. Risc care nu inteleg nimic si care imi franeaza orice progres. Mai mult, apare amenintarea renuntarii la IFRS in favoarea standardelor din tara asupritorilor.

Produsele firmei sunt din ce in ce mai ciudate, iar conditiile contractuale nu mai reflecta nici tangential substratul economic. Ca atare, sunt nevoit sa regandesc intreg sistemul pentru evidentierea ajustarilor de inchidere IFRS. Nu am nici cel mai mic sprijin, toti de deasupra mea sunt varza dar stiu sa ceara. Apelez la Raluca. Evident, numai de mine nu are timp. Reuseste totusi sa ajunga printre alte cateva excursii la clienti. Isi da seama de complexitatea si riscul ajustarilor, dar are incredere in mine. Deja are proiectia volumul de munca.

Asuprirea din partea multinationalei mele creste. Deja eu le fac pe toate. Sunt si fiscalist, si consultant, si director financiar. Mai ramanea sa le duc cafele javrelor de satrapi. Gafele expatilor devin evidente. Mi se cere sa le dau solutii pentru indepartarea efectelor negative. Nu stiu si se decid sa apeleze la auditori. Idiotii nu inteleg ca in fee-ul perceput de firma de audit nu intra si servicii de consultanta. Raluca nu stia insa sa spuna nu, bunul simt o impiedica sa faca asta. Stia de asemenea ca sefii ei ii vor cere sa nu supere clientii si sa umble cu manusi. Isi pierde ore in sir pentru cercetari si da un raspuns pentru care alti consultanti ne-ar fi cerut mii de euro.

Intre timp, tot mai multi manageri pleaca. Pe Raluca o vad tot mai rar, ei punandu-i-se in brate toti clientii managerilor plecati. Nesimtirea multor clienti, majoritatea firme comuniste privatizate recent, provoaca intarzieri inacceptabile. Raluca este ingropata intre joburi, muncind zi si noapte. Partenerii din firma nu misca un deget in fata GUNOAIELOR de directori si manageri si ce-or mai fi din marile firme auditate care nu au elementarul bun simt sa respecte un termen convenit cu un furnizor de servicii, de altfel poate singurul care adauga valoare mizeriilor produse de ei.

Nici eu nu sunt in paradis. Cererile vin in valuri. Obtin initial o amanare a unor ajustari pentru standardele din tara asupritoare. Initial. Pentru ca mai tarziu se razgandesc si mi se pune acelasi dead-line atat pentru situatiile lor stupide cat si pentru situatiile financiare IFRS si MOF auditate. Simt ca nu mai fac fata dar nimic nu mai conteaza pentru mine. Ma certasem cu Neprihanita si totul era gri si negru. Nu mai conta daca e zi sau noapte, daca trec pe rosu sau pe verde, daca mananc sau fac foamea, daca sunt bolnav sau sanatos, daca dorm sau lucrez, daca mor sau supravietuiesc.

Cu un ultim efort, apelez la fosta sefa, aflata acum intr-un departament care lucra numai dupa standardele cele straineze. Evident, ma lovesc de acelasi zid, maretii actionari sunt prioritari. Si ce daca nu terminam cand le-am promis la audit? Amanam termenul! O sa accepte, doar le dam o groaza de bani! Cine sunt auditorii astia?

In cele din urma, un singur lucru ma trezeste la viata. Seful meu este mult prea prost ca sa mai pot lucra pentru el. Asa ca ies temporar de pe financiar, nu cu multe zile inaintea auditului pe 2006. O sun pe Raluca. Reactia ei o puteti surprinde la inceputul insemnarii. O asigur ca ma voi ocupa si in continuare de proces chiar de voi fi in alt departament. Avea insa toate motivele sa nu ma creada.

Lucrurile nu decurg dupa promisiunea mea. De unde sunt acum, nu pot controla ce se intampla. Seful cel prost si expat se inmoaie cand suna unu de la vreo 3000 km, ca cica ala-i mare. Comuta toate trupele sa-i dea aluia nu’s ce date chipurile cruciale. Ai mei oameni nu mai fac fata, sunt si prea putini, nici n-au experienta, iar disponibilitatea mea e limitata. Intre timp, auditorii vin, cer dar ... nu primesc. De-abia spre final, lucrurile incep sa se miste si auditorii trebuie sa le faca pe toate in cateva zile.

16 aprilie. Reusesesc si ai nostri dupa 3 saptamani intarziere sa dea MOF-ul si IFRS-ul. Raluca si echipa sunt obligati sa munceasca pentru capii rautatilor din corporatia noastra desi au cu totul altceva planificat. Ceva obisnuit, muncesc in acelasi timp si pentru jobul planificat si pentru noi si pentru alte 10 corporatii super-renumite dar care n-au bunul simt sa respecte o conventie. Termenul: cat mai repede, ca se apropie 30 aprilie si trebuie dat MOF-ul la Administratie.

Raluca numara cele 15 zile ramase din busy-season. Acum are insa si o raza de speranta. Reusise sa obtina o continuare a jobului la aceeasi multinationala dar in afara tarii. Undeva unde nu exista acelasi sfarsit de an financiar pentru toate firmele, unde clientii respecta termenele, unde nu se munceste decat rar peste program. Zilele nu trec insa usor. Dupa saptamani bune de stat mai mult pe la serviciu si pe la clienti decat pe-acasa (inclusiv in week-enduri), fata continua calvarul flancata de dosare ale clientilor celor rai si obraznici.

20 aprilie. Ultima zi din saptamana. Asta-i o gluma buna pentru auditori. Pentru ei, zilele de week-end sunt acele doua zile in care vin la serviciu in blugi si in care se umple bucataria pana la tavan de cutii de pizza. Raluca e la capatul puterilor, dar nu poate spune PANA AICI. O asteapta dosarele de la jegurile de oameni care conduc marile multinationale din Romania dar care nu stiu cat rau poate face nesabuinta lor. Ii este din ce in ce mai rau dar nu vrea sa se opreasca. Colegii intervin si este dusa mai mult pe sus la doctor.

Din pacate, desi Spitalul Municipal era la doi pasi, Raluca este dusa la acea clinica jalnica cu care firma lor avea contract. Aceesi clinica la care fratele unei alte colege de-a Ralucai a fost la un pas de moarte pentru ca desteptii de la CMU nu au putut identifica o peritonita avansata, diagnosticul fiind ca nu are nimic. Acelasi diagnostic ii este dat si Ralucai care este trimisa acasa. Restul.... il stiti de la stiri.

Raluca a murit ingropata intre dosare, laptop si pisicile ei. Am omorat-o si eu pentru ca nu mi-am infipt unghiile la timp in gatul mamiferelor ce-mi tineau loc de sefi. Au omorat-o patatii de la asa-zisele corporatii auditate care nu stiu decat sa ceara. Nu si sa respecte termene. A omorat-o o clinica privata de doctori pe banda rulanta angajati pe pile careia Colegiul Medicilor refuza sa-i retraga autorizatia. A fost ucisa de un sistem corporatist bolnav implementat gresit in Romania inca de la inceputuri.

Sa-ti fie tarana usoara, Raluca! Si fie ca moartea ta sa insemne ceva pentru viitorul corporatist. Nu te vom uita niciodata!

Luni, Aprilie 23, 2007, 08:43 PM 

Tara mafiotilor
     media: 2.00 din 2 voturi

Tara asta e in haos. Si nu are sa-si revina, daca voi astia tineri nu alegeti un presedinte tanar si destept cum e Mircea Geoana!. Cea mai neagra perioada din istoria mea de angajat are, in mod invariabil, ca amintiri si aceasta maxima rostita de tanti Carmen. S-a intamplat mai de multisor, cu cateva luni in urma de a deveni corporatist cand lucram la negru pe 60 de dolari pe luna la un exploatator autohton.

Restrictiile pe net din corporatie imi par adevarate nimicuri cand ma gandesc ca acolo nu existau. Pentru ca.... nu erau calculatoare. Barfa intra-corporatista e un adevarat talk-show pe langa nesimtirea cu care madam Carmen isi desfiinta proprii angajati in fata celorlalti si in lipsa subiectului. Evaluarea corporatista apare ca un test NASA pe langa parerile inepte ale tarancii de la marginea Husiului parvenita prin casatoria cu un lingau comunist.

Expatii lu peste care ma tot seaca de ceva ani incoace sunt adevarate genii pe langa figurile sterse si mediocre care lucrau si asa pe pile in conditiile de mizerie ale maretului Plafar. Scorpia cunoscuta la inceputul muncii in Corporatie parea o dulcica suava pe langa apucaturile tiranice si diabolice ale comunistei din Husi. Cultul senioritatii? Da, asta era din plin, dar parca la maretul nostru SENIOR pupincurist de manageri se manifesta totusi in anumite limite.

Sa va spun ca din zgarcenia hupitei de a nu repara o conducta de apa inghetata a trebuit sa folosim o iarna intreaga o toaleta insalubra intr-un subsol inundat? Ca mergeam sa ne mancam sandwitchul afara pentru ca inauntru era mai frig? Ca ne inghesuiam sa mergem cu treburi pe la Administratia Financiara din simplul motiv ca macar pentru o ora cat stateam la coada nu mai induram frigul?

Toate astea se intamplau din zgarcenia scorpiei care, pentru a suporta pierderile operationale datorate propriei prostii, facea economii in detrimentul necesitatilor fiziologice ale angajatilor. Activitatea consta intr-un plafar situat in incinta Targului 16 Februarie, obtinut aproape moka de la Administratia Pietelor, iar firma fantoma folosea si un spatiu de birouri inchiriat intr-un spatiu insalubru tot de la Administratia Pietelor. Spatiu in care madam cica tinea contabilitatea firmei, in fapt spala bani de la toate firmele si afacerile familiei din economia subterana. Mai mult de atat, mai si sub-inchiria o parte din acel spatiu altor firme.

Evident, imi trecuse prin mana contractul de inchiriere fara sa-mi fi dat prin cap sa-l scanez. Contract in care era clar ca nu putea folosi spatiul pentru altceva care sa nu aiba legatura cu desfacerea. Era adevarat ca la intrarea in firma era un stand cu faianta (cam asta pretindea tanti ca vinde acolo) luat de la o firma care oferea posibilitatea returului in termen de 3 luni, ceea ce s-a si intamplat la fix 3 luni. Contract in care tot negru pe alb scria ca spatiul nu poate fi sub-inchiriat.

Ce mai conteaza toate acestea insa cand sotul tarancutei parvenite ajunsa intreprinzator e ditamai directorul Administratiei Pietelor? Institutie aflata in subordinea publica a primariei de sector? Cand toate sectoarele aveau primari din aripa cea corupta a fostilor comunisti? Cand in spatele tuturor acestor scarbe corupte se afla insusi capul mafiei bucurestene?

Scarba proprietara a cosmeliei numita de ea Farmacia Verde avea obiceiul de a-si justifica privarea noastra de orice beneficii prin alta maxima Ce sa va dau, mai? Mie nu imi da, ma, Nastase nimic, ma! Cam bizara maxima pentru noi, care dupa afirmatia ce incepe aceasta insemnare, o credeam simpatizanta a PSD PCR. Satrapa nu era insa simpatizanta a unui partid, nici membru de partid, era doar membru al Mafiei! Al Mafiei comuniste care din 8 mai 1921 taraste in continuu Romania in trecut.

Astazi, protectorul cel pupat in cur si proslavit de mini-mafia din Administratia Pietelor e la al doilea puci. Mai intai cu seful lui de partid pe care il pupase in cur pana nu mai putuse pana atunci. Acum a reusit si cu Presedintele statului. El e cel care vrea sa reuseasca ce n-a facut nici macar Al Capone. Care nu vroia sa fie presedintele SUA.

El cu Mafia lui au facut din Romania tara nimanui. Coruptie, protectionism, pile, mafie. Din cauza lor, corporatismul este asa cum este acum in Romania. Din cauza lor multi investitori refuza sa intre in Romania. Din cauza lor investitorii care totusi intra sunt nevoiti sa se adapteze la realitatea romaneasca, sa dea spagi si sa exploateze salariatii existenti pentru diminuarea cheltuielilor cu salariile. Din cauza lor, Romania este printre singurele tari in care toate rapoartele catre investitori externi au paragraful de mai jos. Pentru TOATE multinationalele.

Prevederile legale si reglementarile romanesti in vigoare referitoare la fiscalitate sunt in continua schimbare. Aceste prevederi si reglementari nu sunt intotdeauna foarte clar formulate, putand fi astfel interpretate in diferite modalitati de catre inspectorii fiscali locali, sau reprezentantii Ministerului Finantelor Publice. Situatiile in care au existat diferende intre opiniile exprimate la nivel local, regional si national si intre reprezentantii Ministerului Finantelor Publice nu sunt neobisnuite. Actualul regim de penalitati si amenzi aplicabile in cazul depistarii unor incalcari ale prevederilor legale din Romania este foarte sever. Penalitatile pot ajunge pana la confiscarea sumelor in cauza (daca este vorba de incalcari ale regimului valutar), precum si aplicarea unor amenzi ce pot ajunge pana la 100% din valoarea taxelor si impozitelor neplatite. Majorarile de intarziere (aplicate la sumele de plata efectiv ramase) reprezinta procente care variaza si care se aplica zilnic sau lunar. Prin urmare, penalitatile, amenzile si majorarile de intarziere pot ajunge la sume importante de platit catre Bugetul de Stat.

Felicitari, nesatulule, pentru acest paragraf comun tuturor situatiilor financiare ale multinationalelor din Romania.

Tot hotul care striga Hotii a avut tupeul fantastic sa spuna despre presedinte ca nu are dreptul moral sa mai candideze la viitoarele alegeri. Si-atunci cine sunt candidatii cei morali? Capul Mafiei? Comunistul cu cele 4 televiziuni cu program la comanda? Nebunul orator securist? Ciobanul cu inteligenta mai mica decat propriile oi?

Ce mai vreti, mafiotilor? Sa prindeti in hora si multinationalele din Vest pe piata voastra neagra? Vreti ca singura alternativa la aceste corporatii sa ramana firmele voastre capusa si colosii de stat aserviti intereselor politice? Sa fie un nou exod in restul UE al oamenilor cat de cat destepti? Sa-ti fie frica sa mergi pe strada ca in Chicago? Asta vreti, mafiotilor?

Luni, Aprilie 16, 2007, 10:00 PM 

Fixistul
     media: 4.50 din 2 voturi

L-ati vazut in carne si oase pe Nicolae Ceausescu ? Daca aveti peste 23 de ani, probabil ca da. Pe acea vreme, chiar si copiii de la grupa mare erau obligati sa se inroleze la orice cuvantare si vizita de lucru a maniacului. Ati vazut ca atare un personaj al istoriei, unul negativ cu siguranta, un tiran si un mare dictator al istoriei.

L-ati vazut insa si pe Adolf Hitler? Cel mai mare tiran si dictator din istorie? Putin probabil, data fiind si varsta celor ce folosesc internetul in Romania. Cred ca multi insa, mai ales cei pasionati de istorie, si-ar fi dorit mult sa-l intalneasca. Eu insa nu. Pentru ca, de ceva vreme, il intalnesc in fiecare zi.

Adolf Hitler al corporatiei nu este cu carare pe dreapta, cu mustacioara scura, cu tuneca maronie si cu o zvastica rosie pe maneca. Mai degraba il vei recunoaste dupa larghetea cu care se aseaza la masa la sedinte, inclina capul intr-o parte si zice Mr. Antonescu, when will you deliver....? Will it be into dead-line agreed as....?

Dead-line, dead-line, dead-line..... Toata lumea e facuta din dead-lineuri pentru fixist. Are si el fixul lui. Probabil i se trage de la maica-sa, care ii dadea directive de genul Pana la 6 seara sa vii cu tema facuta sau Vezi ca la 10 trebuie sa fii acasa. Sau poate de la nevasta, se stie ca astia zbiri pe la serviciu sunt tinuti sub papuc acasa.

Sa te apuci sa-i explici unui fixist ca un proiect cu vreo 10 subpuncte nu depinde numai de tine? Tot ce poti sa faci este sa presupui ca toti isi vor respecta termenele si ca atare vei putea preda dracovenia la data X. Numai ca vine data X si nimeni nu-si misca fundul asa ca pica dead-lineul si intervine Hitler. Deja in ziua X+1 stiu la ce sa ma astept la prima ora.

Hitler cel modern nu da din mana si-si etaleaza la microfon talentele. El are mail. Si, in maniera lui spartana, nu-si va incepe mailul cu Dear Benito, ci intotdeauna cu Dear Mr. Mussolini. Asta spre deosebire de toti ceilalti care ii apeleaza pe toti dupa numele mic, indiferent de varsta, de parca ar fi mancat din aceeasi farfurie cu un om care le-ar putea fi tata.

Privesc la lista facuta de fixist. De taskuri. Si evident, de dead-lineuri. Fiecare cu persoana responsabila atasata. Nu scrie Miklos, Benito, Ion, Mihai. Scrie Horthy, Mussolini, Antonescu si Antonescu. Pe deasupra mai avem si cate o bila alba sau neagra daca ne facem sau nu treaba. Fixistul nu putea renunta la ideea ca totul se reduce la dead-line. Nu conta daca dead-lineul ala avea vreo relevanta pentru ansamblul proiectului. Pentru el, orice nerespectare cerea investigatii. Peste investigatii. Si bineinteles vinovati, noi termene, noi responsabili.

Ca atare, am 1000 de lucruri importante de facut, dar nu pot sa le fac pentru ca am doua fleacuri cu dead-line de la fixist. Doua fleacuri de 2 lei, total lipsite de importanta, dar puse pe lista fixistului. Evident, valoarea adaugata businessului de pe urma lor este mult mai mica decat a celorlalte lucruri din afara listei lui, dar asa e cand ai un coordonator maniac. Altminteri te vei trezi cu o fata plangareata de culoare rosie pe lista lui de ‘to do’-uri. Ceea ce inseamna “bad, bad dog”.

De ce trebuie sa le fac? Ca sa nu aud gura lui spurcata cum indruga tot felul de prostii? Nu, am inceput sa ma obisnuiesc cu asta. Pentru ca fixistul a invatat sa escaladeze. Un alt termen corporatist intalnit tot mai des. Pentru ca dupa ce voi auzi toate aceste tampenii de la el, le voi auzi si de la sefii Corporatiei (ca sefii directi ii dau si ei flit). Cum nu ne indeplinim termenele si periclitam proiectul. E de inteles. Ei, aia mari, big bosses, nu iau contact cu realitatea si au tendinta sa-i creada pe expatii lu peste care vorbesc din carti.

Ei ii vor crede pe fixistii care acasa sunt strict condusi de nevasta iar la serviciu isi varsa ofurile pe noi. Pe maniacii care au lista de cumparaturi de la Carre4 in fiecare sambata dimineata si care trebuie sa-si justifice orice omisiune catre nevasta (plus plan de actiune si corectare a deficientelor). Care dupa un week-end planificat de nevasta de sambata dimineata pana duminica seara vin la serviciu sa arate si ei ca au autoritate. Si ca stiu sa conduca, sa stabileasca planuri de actiune, dead-lineuri, responsabili si bineinteles FIXATII.

Vineri, Aprilie 13, 2007, 12:10 AM 

The story of the man that saved Yahoo Messenger from restrictions
     media: 0.00 din 0 voturi

Once upon a time there was a bad, bad world full of prisons. All of them were big, with glass walls, with big names on them being known as MULTINATIONAL COMPANIES. Thousands of poor fellows were imprisoned by evil people called HR MANAGERS. Their life in prison was hard, working as slaves from 8 AM in the morning until midnight.

These prisons were run by cold blooded heartless ogres, namely GENERAL MANAGERS or CEOs. Their purpose in life was ruining people’s lives by assigning hard and impossible tasks to poor prisoners, namely the EMPLOYEES. They felt joy and pleasure by removing any piece of personal life from the life of their slaves.

The cruelness of the ogres had no limits. They were mean and insensible. Some of them decided even to take away the only joy in the live of the poor slaves: the pleasure to exchange instant messages with other slaves. They gave orders to their griffins, namely the IT MANAGERS to block the output port of Yahoo Messenger from their prisoners' computers.

The poor prisoners were hopeless. They had to use their mobile phones and to spend their small wages to cover the bills of thecalls to the beloved ones outside the walls. The ogres running the mobile careers were insatiable; they had huge rates especially for the calls from one career to another, reducing thus the prisoners’ wages.

Everything was dark until a Robin Hood appeared. His name was MEEBO. He invented a beautiful website allowing prisoners to connect to Yahoo Messenger via web. Their life improved significantly. Everything was fine until the griffins found out. They betrayed their colleagues and told the fact to the ogres. Later they were empowered by the ogres to reject the prisoners’ access to this site. Everyone’s life turned back to darkness again.

Later, new Robin Hoods appear. Their names were e-messenger.net, ebuddy.net and many others. They succeeded to reduce the slaves’ pain but only for a short time. The griffins were continuously hunting the prisoners, adding new web-sites to their black list, namely RESTRICTED SITES LIST. The prisoners were desperate.

Somewhere in Romania, a young Prince Charming lived. His name was CORPORATISTU. He managed to survive to the ogres and griffins rage, but a young witch had stolen his heart. Her name was THE SPOTLESS MIND (Neprihanita). She took it for good and locked it in another prison, three subway stations to the South of the county they lived in.

Prince Charming was sad and desperate. He tried to call her to take his heart back but the witch was evil. She denied the Prince the right to call her on her personal mobile and this happened even on the Prince’s name day. His only chance of communicating with the cruel witch was Yahoo Messenger. However, the ogre from the Prince’s prison did not care about his pain and restricted his access to all instant messaging web-sites.

Prince Charming did not discourage himself. He thought of alternative channels to use Yahoo Messenger and he bought a subscription for wap services from his GSM career. However, the GSM carrier was also managed by an avid ogre woman. Her name was not Fiona, like in Shrek, but Liliana. She restricted also somehow the Yahoo Messenger mobile application access to web because it reduces the value of voice services, meaning less money in the corporate account and automatically in the ogre’s personal account.

Anyhow, Prince Charming did not loose his optimism. He googled a lot and discovered after all another mobile phone application called MIG33. He opened an account with mig33 and logged in to his Yahoo account. He had finally had access to his friends list. Of course, some of them weren’t there after their ogres cut the access to Messenger.

He did not stop here. He discovered that the account created on mobile can also be accessed from his computer. The griffins did not discover this intelligent move because they did not know that this site allows access to instant messaging. Prince Charming was extremely unselfish. He opened an account from his phone to all his cell mates, so that they can enjoy the pleasure to chat with other prisoners from other fortresses. And they lived and shared instant messages happily ever after, without being discovered by the evil griffins and ogres.

Unfortunately, the story does not end here. Poor Prince Charming was glad that his cell mates and the readers of his blog can benefit from his researches but his heart was still at the bad witch. He did not manage to communicate again with her. He is still sad and he is determined to fight for his heart. He is grateful to all those that helped him to pass through this drama including cell mates, Yahoo pals and even bloggers that he befriended with recently. Let’s hope that this story would also have a happy-end.

Duminica, Aprilie 8, 2007, 11:09 PM 

Eufemisme (Remuscari) de Pasti
     media: 0.00 din 0 voturi

Aseara m-a tarat maica-mea am primit lumina acolo unde nu mai calcasem pasisem pios din 14 mai 2006. Data la care fusesem ca sa incerc s-o agat pe Cristina sa imi limpezesc gandurile dupa nunta celor doi fosti colegi de corporatie. Ok, sa va spun care-i spilul sa ma spovedesc in legatura cu Cristina.

Pe Cristina o cunoastem de foarte mult timp de noua luni. Mai precis de la nunta unei colege din facultate (vara lui 2005) unde trebuia sa mai bifez o obligatie viitoare a carei casatorie ma bucura foarte mult. Prima discutie o initiase chiar ea, in decembrie 2005, la inceputul busy season, cand s-a dat chiar ea la mine m-a intrebat cum vad eu relatia noastra. Din pacate, nu puteam face fata si Corporatiei si la doua puicute (Cristina si Neprihanita) nelinistii si amalgamului de sentimente confuze.

M-am hotarat sa o sun si chiar am facut-o in timpul nuntii intra-corporatiste (13 mai 2006). Nunta la care venise si Dragostea din Tei dupa cum spusesem bineinteles insotita de ordinarul spre ai carui bot imi trageau pumnii un om care o facuse mult sa sufere. Evident, a fost prezenta si corporatista Neprihanita care parea a avea alte combinatii nu a reusit sa-mi aline nici ea suferinta. Am sunat-o pe Cristina pentru ca se terminase sezonul si aveam timp sa trag la doua capete pentru ca stiam ca ma poate ajuta cu o vorba buna. Mi-a turnat gogoasa mi-a spus ca nu are timp sa ne intalnim, dar ca merge la biserica in fiecare duminica.

Ca atare, a doua zi (14 mai 2006) am pornit spre biserica cu scopul enuntat in primul paragraf din prezenta insemnare. Din pacate, Cristina era in combinatie cu unul care ii tragea clapa suferea in continuare pentru oamenii care o ranesc. Am aprins cate o lumanare pentru bunicii mei morti si inca una la vii pentru Neprihanita, doar-doar si-o baga mintile in cap pentru a avea parte de toate lucrurile pentru care se ruga si venea la biserica atat de des. N-am aprins mai multe pentru ca era 20 de bani o lumanare si n-aveam bani de Prosport eram prea confuz si ranit pentru a ma gandi la mai multe lucruri.

Revenim la seara trecuta. Cand am fost sa casc gura la multimea care bloca aiurea strada aduc in casa lumina Invierii. Am fost atent la magazinele noi din jurul bisericii la slujba de Inviere. Mi-am pierdur rabdarea repede regasit speranta in mai bine si puterea de a jura razbunare a ma ruga pentru puterea de trece peste necazuri si de a gasi iertarea.

M-am jurat rugat sa-l gasesc pe cei ce mi-au zgariat masina pe usa din dreapta. Sa le scot ochii cu cheia cu care au savarsit fapta si sa ii arunc la caini imi pastrez cumpatul si rabdarea. Sa ii torturez in cele mai groaznice chinuri ca sa se invete minte le arat crestineste ca au gresit. Sa arat ca nimeni nu se poate pune cu mine ca se poate ierta.

Mi-am propus sa ma razbun crunt il inteleg pe seful sub-departamentului in care lucrez. Ca la urmatoarea sedinta sa il calc in picioare cu tot cu ideile lui comuniste sa gasesc calea pentru a-l face sa inteleaga ca si el poate gresi. Sa gasesc oportunitatea sa ii scriu pe usa cu markerul ca a ajuns pe pile acolo unde e il fac sa inteleaga ca poate ar trebui sa ne comportam altfel. Sa le spun tuturor ca e un zero barat si total incompetent ar trebui sa lucram impreuna.

M-am hotarat sa le fac viata un calvar Elementului de Stres Corporatist si dobitocului ei iubit infrunt in sfarsit situatia legata de Dragostea din Tei. Sa ii arunc doua furculite in ochi si una in picoare idiotului accept ca acum ex-colega din Tei a ales altceva. Sa sterg cu amandoi pe jos la proxima intalnire dau mana cu el, sa ii salut pe amandoi si sa accept situatia ca atare. Sa nu mai trec prin Tei fara sa pierd ocazia de a-l bate chiar la el acasa gandindu-ma cu regret la ce-a fost si ce-ar fi putut fi.

In fine, nu puteam sa las lumanarea sa arda fara sa ma gandesc si la corporatista Neprihanita (la Otra). La cat de mult si-a batut joc de mine cu nerusinare a suferit si ea poate din cauza mea. La cat rau a putut sa faca cu minciunile ei de mult si-a dorit si ea sa fie bine. La cat de mult vreau sa ii reprosez toate greselile in seara de vineri ne impacam. La cat de dulce va fi razbunarea pentru toate jignirile aduse de onomastica mea impacarea de ziua ei, pe 2 mai.

Am ajuns acasa cu lumanarea stinsa de vant, nu m-am intors sa o aprind pentru ca mi-era lene, oricum avea maica-mea. Cu speranta unei razbunari cat mai reusite armonii pe/cu toti dementii din corporatie oamenii cu care am avut mici neintelegeri, toate femeile mincinoase din Corporatie iubirile din trecut, toata pleiada de terminatii imbecile ale unui sistem bolnav (active, innovative, team spirit) alte neplaceri ale vietii. Adresez si cititorilor promisiunea unor relatari eliberatoare urarea traditionala ‘Hristos a inviat ! ‘.

Vineri, Aprilie 6, 2007, 10:12 PM 

IAS 69 - Accouting for Girl Friends
     media: 3.00 din 1 vot

Forget about IAS-39… Focus on IAS -69 : ))) (the financial services' auditors sick sense of humour, I know…) : )))

IAS 69 ::::Accounting for Girl Friends

Objective:
The objective of IAS 69 is to prescribe the accounting treatment for Girl friends. The principal issues are the timing of recognition of a female friend as a girl friend, the no of days the relationship can be carried on and any write down in this romantic relationship. It also provides guidance on the methods to be employed to make GF.

Scope:
This IAS applies to all GF's except those whose father, brother, ex-boyfriends or prospective boyfriends are working in police, army, intelligence agencies or political organization or
-6+ feet tall, have muscular body and knows kung fu, judo or any other marshal art

Definitions:
The following terms are used in this Standard with the meanings specified:

LOVE is a serious mental disease, mostly found in old Indian movies, dramas and Urdu literature.

FLIRTING is the modern form of love, this disease came from Hollywood movies, new Indian movies, internet, mobile phones, and English literature.

MARRIAGE is a long term liability as a result of PAST events that is expected to be settled by increasing the population, decreasing the health and money.

GIRL FRIEND is a current asset as a result of past efforts that is probable to generate future dates, physical contact and gifts. If not properly handled may become long-term liability i.e. wife.

BOYFRIEND-SPECIFIC VALUE is the present value of the future dates that a boyfriend expects to realize from continuing use of the GF over its useful life and from its disposal to his another friend at the end of the flirting term

FLIRTING TERM is the higher of the following:

-from your first conversation till the time the GF father catches you

-from the time of your first date till your GF get married with another person ,in which case she will become your ex-GF.

-from the time of your first date till you get married with your GF, afterward it will become a suffering term.

RECOGNITION
A girl shall be recognized as a girl friend if, and only if:

(a) it is probable that future physical benefits associated with the girlfriend will flow to the boyfriend and
(b) the expenditures to be incurred (eg in respect of gifts, cards etc ) can be measured reliably.


Female Cousins, younger sisters, and other female friends associated with the girlfriend should not be recognized. However, beautiful and bold ones should be declared in the flirting statement if and only if it is probable that they are expected to result in prospective girlfriends.

MEASUREMENT OF USEFUL LIFE OF GF
All the following factors shall be considered in determining the useful life of a GF:

(a) Expected "usage" of the girlfriend.
(b) Expected "physical" wear and tear, which depends on "operational" factors such as the number of "shifts" the GF is to be used.
(c) Technical or commercial obsolescence arising from changes in fashion or "service output" of the GF.
(d) "Legal" or similar limits on the "use" of the GF.

DERECOGNITION
The Girl Friend shall be derecognized:
1. at the end of the useful life of GF or flirting term whichever is earlier, or
2. when no future physical benefits are expected from her use or her disposal to your friend.

DISCLOSURE
The flirting statement shall disclose, for each "class" of GF:
• age of GF
• complexion, face cut and "other" necessary "cuts"
• the useful life of each GF
• email address, residential address and mobile no. of each GF
• any "special" benefits that may have been derived from the GF

IMPORTANT NOTICE
This post was not written by me, neither by IASB. It was just received by e-mail with no source published

Marti, Aprilie 3, 2007, 08:58 PM 

Scuza perfecta: 'un maslu'
     media: 1.00 din 1 vot

N-am putut sa vin mai repede, am intarziat si la serviciu, am facut un Maslu dimineata’ mi-a spus corporatista cea Neprihanita foarte expeditiv in vinerea dinainte de Pasti. Just like that! Iti dai seama, un...Maslu, scuza perfecta, nimic de obiectat nici din partea mea, nici din a sefilor. I se parea foarte normala nonsalanta cu care isi justifica intarzierea la intalniri precum si la serviciu.

Maslu! O spusese de parca ... mai avea un cash-flow ca sa completeze situatiile financiare. De parca ar mai fi trebuit sa faca .... un joc de glezne ca sa completeze un antrenament de fotbal.... doar un SRM ca sa completeze o misiune de audit..... numai un buton de cusut ca sa finiseze productia unei camasi. De parca ar fi numai.... Completati voi, sigur stiti destule exemple.

N-ai vorbit in romana adineauri, nu?, am intrebat eu sperand ca va inceta gluma. Nu primesc explicatii, primesc rasete... i se parea ca eu sunt cel care glumeste. Ba da, se hotaraste ea in sfarsit sa vorbeasca. Dupa care mi-a explicat. Nu ce vroiam eu sa aud, ci semnificatia cuvantului. Semnificatia lui Maslu. De parca asta ar fi fost problema fundamentala. Nu mai retin ce-a spus , nu asta ma interesa. Am luat-o ca pe un capriciu de moment, sperand sa-i treaca. Nu i-a trecut. Nici pana acum.

Am dat de curand un search pe google. Sa vad totusi daca nu era o semnificatie ascunsa. Ce este Maslu? Nu este un lucru, e un Sfant. Iar Taina Sfantului Maslu e o slujba in special pentru cei bolnavi. Da, pentru bolnavi. Dar... dupa cum scrie cam pe toate siteurile Patriarhiei, pot participa si cei sanatosi. The classical explanation, prin credinta se obtine nu numai tamaduirea de boli, ci si iertarea pacatelor.

Asadar, neprihanita avea pacate mari. Nu numai ca se spovedea si postea, mai si participa la slujbe speciale de iertare a pacatelor. Un fel de polita de asigurare suplimentara. Un 2 in 1, te fereste si de boli, dar te si spala de pacate. Ceva preventiv, un echivalent al aspirinei (o iei si cand ai febra si dupa ce ai alergat, ca daca faci febra musculara ?). Sau mergea cumva si pentru iertarea pacatelor viitoare? Cum marsa si Corporatia noastra comuna care, desi era obligata de lege sa plateasca doar 100% orele suplimentare, aceasta platea 137%?

Nu mica mi-a fost mirarea insa cand in prima vineri dupa Pasti (de fapt, prima in tara), neprihanita mi-a promis ca imi da un telefon dupa serviciu si.... telefon s-a facut! Bine, imi promisese ea cu o saptamana in urma ca imi da si un medalion cumparat special de la o manastire din Italia dar.... acolo era prea evident ca mi-as fi putut pune doua urechi imense si o coada cu ciucurei daca as fi crezut-o!

Evident, s-a scuzat ca statuse foarte tarziu la serviciu, numai ca... din cate stiu eu nu lucra in Mall la magazinele de parfumuri unde au vazut-o niste prieteni in aceeasi seara. Nu stiu daca asta invatase la ‘un Maslu’ sau acel'Maslu' era doar un acconto pentru viitoarele minciuni spuse fara nerusinare. Intr-un fel, era din nou in spiritul maretei Corporatii, care dupa ce anuntase cu fala celebrul overtime platit, ulterior anuntase la fel de impunator ca va renunta la plata oricarei alte forma de compensatie/ bonus.

Neprihanita indurase prea mult in sase luni de post asa ca nu putea sa treaca o singura zi fara sa mai toarne o minciuna. Ca atare, dupa vineri a venit sambata cand am intrebat-o daca ne putem intalni in week-end. A zis ca invata si ca nu e posibil. Scuza clasica de licean. Stiam ca nu va invata nici macar o secunda. Cum putea oare sa invete cand a vagabondat tot week-endul destrabalandu-se prin cluburi dubioase?

I-am trimis totusi un mic buchetel de flori duminica, doar doar s-o senzibiliza taurasul Ferdinand. Slabe sanse! Dupa ce invatasem toata seara, ca eu chiar aveam de gand sa iau examenul ala de acces la profesie pe care-l dadeam, am adormit. Nu pentru mult timp. Spre miezul noptii, a sunat telefonul. Era ea. Nu sa-mi multumeasca, ci sa-si exprime frustrarea. Eram prea adormit, de-abia a doua zi dimineata mi-am dat seama ca omul ala de la florarie chiar isi facuse datoria si livrase florile la ora 8 seara duminica. Numai ca, neprihanita invatand prea mult prin cluburi si baruri, il primise de-abia la 12 cand s-a intors acasa, asa ca isi varsa din plin naduful ca am prins-o cu rata-n gura. Invatase de la firma. Si mai-marii din corporatie obisnuiau sa fie violenti si sa bata cu pumnu-n casa (tot cofeina si la ei, ce crezi???) cand ii mai prindeai cu una-doua.

Nu s-a multumit cu atat. Doar nu era fraiera. Ii placea foarte mult Tom si Jerry pentru a nu-l pune si in practica. Asa ca inspre vara a inventat o localitate langa Bucuresti ...... fara semnal pe mobil. Numai bine dupa ce sambata pe la pranz imi zisese ca ne vedem seara, ca s-o mai prind la telefon doar duminica noaptea sa-mi tranteasca scuza cea maiastra. Chipurile, a plecat cu parintii la tara (2 km de Bucuresti), nu stia ca sta peste noapte, dar cu toate astea.... a stat. Pe deasupra, nu mai era nici semnal. Am sunat “la steluta”, radeau aia la maxim: Plimba, dom’le ursu, cum sa n-ai semnal pe 6100, e semnal mai bun ca in Bucuresti acolo. Eu nu mai radeam de mult, obosisem sa rada ea de mine. Dupa cum si corporatia radea de noi cu tot felul de motive sa ne respinga cererile de aprobare la plata a orelor suplimentare. Si nu numai.

I-am mai dat totusi o sansa, si ei si Corporatiei. De fapt, ei i-am dat trei. Pe care le-a irosit destul de repede. De data asta, nu de ziua Invierii Domnului, ci de ziua mea de nastere. Cand, bineinteles, a inventat un Grup Reporting Dead-Line ca sa nu vina. Nici week-endul ce a urmat nu a fost lipsit de creativitatea cea atat de incurajata de corporatii. Daca sambata a inventat un alt motiv pueril (chipurile, a gatit sotia unui coleg din biroul ei si colegul, inima mare, si-a invitat toti tovarasii de open space), duminica a picat bomboana pe coliva. Desi hotarasem inca de vineri sa ne vedem, duminica la pranz a picat motivul: pleaca prietena ei cea mai buna in Italia. Evident, cu o zi in urma nu stia nimic!

Nu ma mai mira nimic, mi-ar fi fost mai bine poate daca in acea Vinere Mare in loc sa-mi spuna ‘am facut un Maslu’ sa-mi fi zis pe sleau: Bai, tampitul dracului, pleaca ma de aici ca nu ma interesezi! Ce daca ti-am promis tot felul de lucruri? Ce daca ti-am zis ca o sa-ti daruiesc un talisman din Italia? Te-a obligat cineva sa ma si crezi? Crezi ca m-a durut gura sa-ti spun? Uita-te mai bine la suvenirul din Olanda –foto – si interpreteaza semnificatia lor ceva mai simplu fata de felul in care te-am mintit cand ti l-am (i-am) daruit!


Nu mi-a spus insa nimic atunci. A asteptat o alta zi de sarbatoare. Nu e vorba de 23 august, nici de 1 decembrie, e vorba tot de o sarbatoare care se tinea acolo unde pretindea ea ca merge sa se spovedeasca. O sarbatoare in care, conform traditiei crestine (deocamdata indepartata de mine si inexistenta pentru ea), imi sarbatoream si eu onomastica, indraznind s-o invit si pe ea la o prajiturica. Nu a raspuns la telefon, probabil ca am deranjat-o din aventurile ei ascunse. Altminteri nu-mi explic de ce m-a sunat noaptea inapoi ca sa-mi reproseze: De ce ma sunai? Chiar credeai ca o sa-ti spun La multi ani?

Da. Chiar credeam din pacate. Credeam ca mai are ultima urma de bun simt. M-am inselat si in cazul ei, si in cazul corporatiei. Si daca o despartire de o entitate invizibila, cu un statut si un certificat de societate poate fi chiar eliberatoare, nu acelasi lucru il poti spune despre despartirea de un seaman posesor al unei carti de identitate . Probabil acum e sezonul ei favorit, inventeaza ‘un maslu’ pentru A cand de fapt e la B si o spovedanie pentru B cand de fapt e la A. O metoda destul de interesanta.

Buna, neprihanito! Buna, buna, scuze, am intarziat..... Stai linistita, s-a intamplat ceva? Daaa, am facut un... maslu,, stii cat de credincioasa sunt! Aaaa... mi-am facut bine lectia? Stai jos, neprihanit-o! Pentru astazi primesti cadou nota 4! Esti veriga cea mai slaba din lantul slabiciunilor! Drum bun, la revedere! Aaaa, vai, miau, multumesc pentru cadou, pot sa aduc carnetul sa-mi treceti nota? Nu, te sun pe 2 mai sa-ti dau adevaratul cadou!

P.S. Corporatistu doreste cititorilor Sarbatori fericite cu multa bucurie si iertare in suflet. Imi cer scuze pentru intervalul scurt de succesiune a ultimelor insemnari din categoria Drame. Urmatoarea insemnare din aceasta categorie va fi pe data de 2 mai pentru a ura si Neprihanitei corporatiste un La multi ani in stilul ei "fermecator".


E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.419
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare