Miercuri, Martie 21, 2007, 10:43 PM 

Dragostea din tei
     media: 0.00 din 0 voturi

Nu stiai ca nu trebuie sa te indragostesti niciodata de cineva de la serviciu? mi-a spus nimeni alta decat Aida, scorpia, a carei imblanzire am descris-o mai spre inceputurile blogului. Se intampla sambata spre duminica la ora 4, dupa ce venisem de la o nunta ai carei miri trecusera amandoi, la momente diferite, prin corporatia noastra. Si, bineinteles, la care nunta, subiectul (sau dpvd gramatical, complementul) intrebarii de mai sus... a fost. Ca daca nu ar fi fost, vorba basmelor, nu as mai fi povestit. Si daca ar fi fost singura tot ar fi fost ceva....

Revenind la intrebare, nu, nu stiam. Asa cum nu stiam ca e foarte posibil sa se intample, in conditiile in care 12-14 ore ti le petreci in aceeasi cusca numita birou, inchis alaturi de semeni de sex opus. Cum nu stiau nici cei patru suedezi luati ostateci intr-o banca in 1973 ca se vor indragosti de rapitorii lor (de aici si denumirea de sindromul Stockholm). Asa dupa cum nici necunoscutii care au fost surprinsi trecand pe Brooklin Bounce in 11 septembrie 2001, nu stiau ca se vor indragosti unii de altii dupa momentele de panica traite impreuna.

Nu stiu nici macar daca acea cusca cu pereti de sticla a fost evenimentul declansator. Sau daca, exercita EA intr-adevar o atractie mistica. Sau daca, potrivit si revistei FlyStar, mottoul zodiei EI era “Amprentele digitale si fulgii de zapada nu sunt singurele elemente caracterizate prin unicitate absoluta.” Daca amestecul ei incredibil de unicitate si comun m-au facut poate s-o vad ca pe un ingeras, incapabil sa raneasca pe cineva, asa cum isi mai imagina chiar si ea cateodata.

Ne-am intalnit, ca sa folosesc un termen din fotbal, in inter-sezon.. Ea era printre cei transferati, eu eram transferat in inter mercato in sezonul trecut. Nu ma omorasem cu munca in extra-sezon, in parte si pentru ca pe vremea aia asta era tendinta, firmele nu auzisera inca de canale alternative. Probabil ultimul an de boierie, pentru ca din anul urmator am devenit un fel de tvr: cu channel 1 si channel 2, corporatia zapand intre ele la fiecare schimbare de anotimp.

Toamna a trecut insa, la fel si iarna muncind zile dar mai ales nopti pe channel 1. A fost o perioada greu de uitat, in care noptile erau mereu animate, mancand pizza si band cola dupa cola incercand sa rezistam printre dosare si situatii. Am inceput ca in filmele cu prosti, tachinandu-ne pe proiecte, intalnindu-ne dimineata in troleu si lasand-o noaptea la 1-2 cu taxiul decontat de firma in Tei. In cartierul Tei, nu in copacul descris de O-Zone.

Au urmat cliseele corporatiste. Weend-uri petrecute ca o prelungire a saptamanii de lucru la serviciu, dupa care urmau telefoane peste telefoane noaptea. Imi amintesc si acum de temerile ei, unele intemeiate, altele nu. In fine, nu voi depana povestea, nu acesta este scopul blogului. Altminteri, nu ar mai fi fost nicio evolutie de la jurnalul intim colorat cu floricele ce-l tinea sora-mea la 12 ani pana la notiunea de web log.

Mi-a ramas insa in minte debitul ei verbal deosebit care m-a bantuit multa vreme. Si vorbele in vant. Imi amintesc si acum cand imi spunea cu seninatate ca sunt singurul care are grija de ea. Culmea ironiei e ca intr-adevar asa era. Nici nu stiu daca a realizat vreodata ca acela a fost poate singurul moment cand a fost sincera.

Mai citesc inca o data horoscopul ei din FlyStar: Consideri ca ti se ranesc cu usurinta sentimentele. Intr-adevar, probabil ca era chiar o boala in cazul ei. La faza cu consideratul, ca in realitate.... Tradarea celorlalti si iminenta unei raniri din partea semenilor devenisera un lait-motiv in discutiile ei. Atat de dese incat am si crezut-o. Pana la urma un singur ranit a ramas din toata povestea asta: eu !

La un moment dat, a inceput sfarsitul. Pentru ca a venit un team-building. Parca ziceam ca o sa scriu un post despre team-building, nu? Doar e un termen de baza in dictionarul oricarei corporatii. Numai ca acela n-a fost un TB obisnuit, a fost mai degraba o iesire in afara orasului la sfarsit de saptamana . Si n-a fost cu toata firma, doar cu anumiti corporatisti care am lucrat pe un anumit proiect la un moment dat. Si oricum, nu mai imi amintesc mai nimic. Decat ca EA nu folosea telefonul doar ca sa vorbeasa cu mine. Si ca CINEVA anume se zbatea din rasputeri la telefon s-o vada in acel week-end. Evident, acasa, in Tei.

A venit in cele din urma si vara, moment in care corporatia a schimbat din nou canalul: pe channel 2. Si care canal inca avea un.... rating mai slab. Suficient ca fiecare din noi sa aiba ceva mai mult timp. Pentru mine, timp de reculegere. Pentru ea, mult timp de vorba. Cu toata lumea, devenise doar o moda sa dai cartile pe fata. Repertoriul obisnuit, cat de mult e tradata si ranita. De data asta ceva mai concret, a iesit la iveala din vorbele ei un dobitoc si un nesimtit.

Si nu erau doua persoane (sau doua animale) ci una singura. Aceeasi persoana, acelasi dobitoc si nesimtit definit de ea in vara, a insotit-o si la Christmas Party. (Cu care ocazie mai adaug un post viitor pe lista, la categoria Dictionar: Xmas Party). Comunitatea din Corporatie fusese schimbata pe o comunitate mai veche.

Partea dureroasa a fost insa locatia. Acel Xmas Party fusese organizat chiar la acelasi hotel la care era organizata si nunta de la care tocmai ma intorceam, fiind condus spre casa de cea care obisnuise in trecut sa fie scorpie. Am avut destule de motive sa nu merg. Imaginea lor, pe marginea balconului in acorduri de muzica de pian si in decorul de Craciun imi revenea in minte obsesiv. Si, din pacate, nu mai era doar in imaginatia mea, ci chiar avea sa se intample iar eu stiam ca se va intampla. Nu la un Xmas Party, ci intr-o seara de mai, la nunta a doi fosti colegi.

Am avut si motive sa merg. Poate ca in primul rand pentru miri. Poate pentru ca am crezut ca atatea alte prezente agreabile vor contracara doua prezente nedorite. Sau poate chiar am crezut ca voi primi ajutor de la cineva pe care eu am ajutat-o cat am putut de mult, si care s-a dovedit a fi o deziluzie extraordinara (despre care voi scrie pe larg in urmatoarele 6 saptamani).

Am decis totusi sa merg. Ca altminteri, incalecam pe-o sa si n-as fi spus povestea asa. S-a intamplat ceea ce stiam ca se va intampla. Ca ma voi stapani mult sa nu iau furculita de pe masa si sa o infig cuiva intre ochi. Sau intre picioare mai bine. Dar am rezistat pana la capat. Si atunci si la urmatoarele petreceri. Comunitatea ramanea comunitate orice as fi facut. Am ramas insa cu un ghimpe in inima la fiecare reuniune. Si la fiecare trecere prin Tei in drum spre serviciu. Si bineinteles cu un gust mult mai amar (fata de ceilalti ascultatori) la fiecare difuzare a piesei celor de la O-Zone.


Comentarii


    Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
    E-mail: corporatistu@gmail.com

    Cautare

    Categorii

    Aboneaza-te la insemnari


    Dracu

    CAPITAL

    Ziarul Financiar

    Prosport

    Blog Status

    Vizitatori:304.600
    Insemnari:223
    Comentarii:275
    powered by
    www.ABlog.ro
    Termeni si Conditii de Utilizare