Marti, Ianuarie 30, 2007, 09:19 PM 

Viata mea bizi
     media: 0.00 din 0 voturi

Titlul postului este preluat dintr-un brainstorming session din SRL. Era intr-o perioada de relache ori inainte ori dupa busy season cand corporatia a decis sa externalizeze unei firme de HR un exercitiu de imbunatatire a comunicarii. Am intrebat moderatorul daca e o greseala de redactare cu acel cuvant in engleza. In mod normal ar fi fost busy = ocupat.

Mi-a raspuns ca nu. Cuvantul fuseses scris intentionat astfel, pentru a ilustra, chipurile, caracterul informal al discutiei. Acum are mai putina importanta desfasurarea acelui eveniment. Conteaza insa ca cineva articulase o maxima desteapta. Ca cineva constientiza ca viata bate munca si ca pana la urma omul trebuie sa-si prioritizeze viata si de-abia pe urma responsabilitatile de la lucru.

Ce viata ocupata ati putea avea voi?, ar putea intreba un adult de 40 de ani. La 23-25 de ani e cea mai frumoasa perioada a vietii. Cand eram eu ca voi... Acum am griji: sa fac mancare, sa am grija de copii. Voi ce grija aveti? Traiti-va viata! La noi, mancarea era rezolvata cumva. La 9 seara comandam o pizza de la birou si o decontam pe client Cat despre copii, majoritatea colegilor aveau deja un copilo-animalut pe siteul interactiv neopets. Pe care il intretineau pe la client cand acesta intarzia cu lucrarile promise. Ei da, pe langa blog, chiar si eu am un animalut virtual, AlinaIoana, „nascut” tot la un client, intr-unul din timpii morti. Despre nasul lui, voi vorbi intr-unul din posturile viitoare.
Oricum, privindu-l e usor sa-ti dai seama cat de bine as fi avut grija de o fiinta reala :)

In cazul vietii mele bizi, DJ Project a reusit anul trecut s-o ilustreze destul de bine: In loc de iubiri primesc amagiri. Ulterior, Eamon a pus punctul pe i: Now it’s a fucked up situation. Si uite asa cred ca am fost destul de convingator in a explica de ce nu-mi fac griji despre copii, nevasta si treburile gospodaresti in general. Pe langa subiectul inevitabil, munca, am mai fost prins de cautari de locuinta (m-am mai mutat si eu), de calculator, de blogging si de strans bani pentru diverse: masini, casa etc.

Nici in alte cazuri ale colegilor corporatisti viata bizi n-a fost prea roza. Pe langa realitatea trista a unor divorturi (mai ales la cei cu functii inalte), viata bizi de la serviciu aducea certuri si in familiile mai nou intemeiate. Multe porneau de la orele tarzii (sau dimpotriva, mici – 3 dimineata). Imi amintesc si acum spusele unei tipe care lucra la un client si al carui sot lucra la noi in corporatie. Cand il vad cum vine si se duce in bucatarie cu laptopul si sta acolo pana il uita Dumnezeu imi vine sa imi iau campii.

Stim insa cu totii care anume este atributul esential al unei vieti bizi: overtime, sau ore suplimentare . De fapt, aceasta este caracteristica de baza a corporatistului. Fara overtime, corporatistul nu ar mai exista. Ar fi un functionar angajat la patron, roman sau strain. Ar fi un salariat, un angajat, orice, dar nu corporatist.

Unora ajunge chiar sa le placa. Cel putin la inceput. Un viu exemplu este chiar CSI (Corporate Stress Item, pentru cei care n-au mai citit blogul). Mi-amintesc si acum, desi au trecut ceva ani.Ii straluceau ochii cand a spus ca a stat pentru un proiect pana dimineata la ora 5. Alti prieteni, dimpotriva, mi-au spus o istorie amuzanta. Corporatia lor se mutase recent intr-un sediu care fusese hotel cu putin timp in urma si plecau si ei ca tot corporatistu la 4-5 dimineata. Va inchipuiti insa ce gandeau taximetristii care luau comanda dintr-un loc pe care ei il stiau de hotel central pentru a duce o fata la 23-24 ani intr-un cartier marginas (unde locuia tanara corporatista).

De ce insa toate aceste sacrificii? Putini mi-au zis ca fac asta pentru a face acolo cariera. Majoritatea au marturisit ca fac asta pentru a invata cat mai multe intr-un timp scurt. Pentru ca apoi sa faca un CV bun si sa plece. Curios este insa ca aceste firme exista si in strainatate. Si dupa cum spunea PIC intr-un comentariu In inima Europei, corporatistii sunt cuminti. Pleaca la ora 6 iar daca se intampla sa plece odata la 8 vorbesc despre asta o luna. Oare in centrul UE nu se invata? Sau ajungem din nou la corporatismul balcanic, unde lacomia unora evaluati la P&L (care primesc bonus in functie de profit) face din om neom?

Am unele franturi de amintiri din copilarie . Din clasa a-II-a mai precis. Ne citea invatatoarea pasaje din niste povestiri duioase. De autorul acela care la un moment dat povestea cum lipsea tatal lui si cum a reparat el clanta si ce bucuros a fost cand mama sa a crezut ca a venit tata acasa. Desigur, Andressa sau alt blogger mai cult si mai putin inrait ne-ar putea edifica asupra identitatii autorului. Vroiam insa sa va povestesc despre o schita in care un om presteaza ore suplimentare iar cu banii castigati reuseste sa faca o surpriza foarte placuta familiei. Aceasta era ideea pe care o pastram despre orele suplimentare. A venit insa corporatismul si mi-a stricat toate imaginile din copilarie.

Acum corporatistul este cel care iti spune in fata chiar de la angajare ca overtime-ul nu este platit pentru ca nu se incurajeaza ineficienta. Evident, vei constata singur ca numai ineficient nu esti si totusi nu esti recompensat. Alte firme au fost mai smechere. Au dat, cel putin teoretic bonus pentru overtime, dar au eliminat orice alt bonus. Cu alte cuvinte, au descurajat eficienta pentru a incuraja ineficienta. Bineinteles, plata orelor suplimentare era conditionata de zeci de aprobari care adesea se transformau in refuzuri.

Cand am ajuns in sfarsit senior (fara sa am si cultul aferent), un junior mi-a zis: Esti un exploatator. Ce faci tu se cheama exploatarea omului de catre om. Citat din comunisti. Glumea, evident. Oricum, nu lucra decat 4 ore pe zi. Dar adevarul ramanea unul singur: atata timp cat voi permite corporatismului sa imi influenteze viata (profesionala, sociala sau chiar personala), aceasta nu va putea fi decat bizi. Chiar foarte bizi.

Duminica, Ianuarie 21, 2007, 11:06 AM 

The Dutch Bribe Insurer
     media: 0.00 din 0 voturi

In Romania, being hospitalized or suffering a surgery does not represent anymore a financial risk. This is not due to entering European Union, neither due to corruption elimination. Offering bribe to the medical staff is still a (compulsory) practice in our country but... as any other risk, it can be mitigated by ... insurance!

You have to respect yourself and the clients, so you have to wear suit and tie. Remember that we are a respected multinational Company, having its headquarters in Holland, used to say an insurance unit manager at the Company’s presentation to potential recruiters. This was the key sentence, the corporatist template sentence, namely You, loosers, here is the place filled with milk and honey, you’ll be cool for your friends working here, everybody heard of us, gee, man!

Let’s see what they meant by respect. One of the arguments to work for them that they present is the lower income tax you have to pay. If you work as employee – said the same unit manager at the same presentation– you’ll pay a 40% income tax. If you work as self-employed, you’ll pay 25% income tax. But, if you’ll choose us, you’ll work as an agent and you’ll be able to deduct your expense – so you’ll pay ZERO. How come? It’s easy. It’s also them who’ll teach you how to deduct also your parents, brother and cousins expenses in order to reach a zero profit (or even loss), therefore zero tax. This is the way how they respect the Inland Revenue (tax authorities).

Once accepted for an induction training, you’ll begin to learn how to... harass clients. On my personal phone agenda I have two special contacts. One is named ‘Nu raspunde !!!!’ ( Do not answer !!!) and other is called ‘Nu raspunde 2 !!!” (Do not answer, too !!!!). Both of them contain 7 phone numbers. All of them belong to life insurance agents. An ‘I’m not interested’ answer is not sufficient for an agent. The reply template provided by his Corporation manual is ‘How come? You’re saying that you’re not interested in your family’s future?’ (intrebarea e: ce dracu ii fute p-astia grija de viitorul familiei mele? Care oricum nu exista, ca de, cu experiente gen CSI si la otra...)

They’ll end up anyway by saying they’ll call again. And they’ll do. All they want is a meeting, just like a stubbom adolescent. They don’t know who they’re talking to, what is the profile of the person on the phone. They just dial the number like a six year old spoiled child and they start harassing. Maybe on the phone is a student with no money, or a lonely person. For them it does not seem to matter. They’ll find a policy to sell, like a Jew selling cucumbers to the gardener. They’ll sell even their mother for the damn bonus they get. They do not know how to take no for an answer. Luckily for them, the harassment law is not in force. Because, if this is not harassment, then how would you define harassment? (daca si neprihanita neprihanitelor mi-a zis ca o hartuiesc pentru ca am indraznit s-o sun sa o invit la ziua mea..). This is the way they respect their market.

Well, statistics show that from 5 clients called, 1 of them is naive enough to accept a meeting where the agent will invent a risk. Their manual clearly stipulates cases where a risk exists. For instance, let’s say that in a family with 3 kids, only the husband is working. His wife stays at home taking care of kids. They have high expenses with the house administration, they have a mortgage loan and their cars are leased. In this case, the husband’s death is clearly a risk whose occurrence will ruin the lives of all the other family members. A life insurance for the husband’s life will compensate his family, in the case of his death, for the repayment of the mortgage loan, of the leases and for the payment of monthly administration expenses until she’ll get a job.

In the Romanian version, the agent will try to sell the life insurance policy to everyone he meets. He’ll sell to the less rich partner, to the students, to the poor people, to the single persons, to parents who don’t live with their children anymore. What could be the risk in these instances? Will the insured amount be able to bring the dead back between us? This amount will only make the insurance holder look, on financial grounds, more valuable dead than alive

Once, an agent tried to convince a friend of mine with a 200 EUR net salary, single and living with her parents (earning more than her), to conclude a life insurance policy. Well, said the agent, if you die it will be hard for your parents. Do you have any idea how much a coffin costs today?. There are also other funeral costs. It is very expensive. You should consider a life insurance policy. No, really, Mr. Insurer Guy, do you know that the State offers a funeral aid for all employees? Yes, you know, but you keep lying. Of course, the girl could not be convinced. He harassed her several times. She memorized his phone number and refused to answer his calls but he borrowed a colleague phone and called again. Anyway, he did not let her go without obtaining some references about her friends. Obviously, my friend invented some. This is the way they respect their guests.

Maybe the thing that annoys me most is their false promotion. This is because they usually combine two opposite risks in the same policy, e.g. the death risk with the survival risks. This is what they call a mix policy. Obviously, the survival risk is only in the actuarial manuals. They do not disclose this thing to their clients. They promote it as a life insurance with a saving component. Enormous lie!!!! Do not ever buy something like this. They do not sell saving products. For this, there are bank deposits. The so called saving product is in fact a separate policy with a separate premium and a separate insured amount (which in fact is identical with the death component insured amount) covering the ‘survival risk’. It is obviously that the premiums paid are higher than the insured amount. Therefore, you get no yield for ‘investing’ (yes, they even use this term!!!) the amount in the policy. It is clear that if you would know the amount of insurance premium for the survival component and you’ll monthly deposit it in a savings account opened with the bank you’ll get more at the end of the insurance policy. More than this, if you die at the middle of the insurance term, your family will collect both the insured amount for the death risk and the amount cumulated in the Bank account. Anyway, this is the way they respect their clients.

One of the new products offered by this insurance Company is the Health insurance policy. In fact, this should be a general non-life insurance service but in Romania everything is possible. This is the typical insurance policy that offers you a fixed amount of money if you are hospitalized or if you are subject to surgery. Normally, the medical services are free for all the citizens legally employed due to the Social Insurance we pay to the Budget. Anyway, the insurer agents noticed a way to promote the policy and to invent a financial risk to be covered. This insurance covers the price of the bribe that you pay to the doctors and to assistants! His face was very clear saying that. He wasn’t ashamed. He was the same employee of a multinational company having its Headquarters in Holland. Is it also bribe covered by the insurance policy in Holland? Or is it Romania a country where you can sell anything? This is the way they respect our country.

According to the data published by http://www.1asig.ro/ this Company has the highest volume of gross written premiums, three times bigger than the next competitor on the Romanian market. Their success resides in the great adaptability to the Romanian customers and their bad habits. Many of their sales are towards people earning money from the black or grey market as no income proof is needed when concluding such a policy. Most of them conclude the policy only because their neighbor concluded one too and this imposes kind of respect toward him. Maybe in the next future they’ll come with insurance policies covering more innovative risks like: penalties to tax dodgers, fines or imprisonments for prostitution, drugs traffic and high-level corruption.

Let's make it clear. I don’t want to get revenge in any way to someone from this Company or to the Company itself. I don’t work for their competition. I’m just a Romanian blogger who really supports the European Union integration. I was always working for multinational Companies but the services offered by these Companies were fairly promoted, distributed and serviced. I am aware that there is a big delay between Romanian GDP and Dutch or French or German GDP. I am aware that this multinational Company has an important contribution to the Romania GDP growth. But I am also strong in my beliefs that money should be earned in an honest way, not by adapting to former communist practices. Bribe should be eliminated not insured. Agents’ net income should be raised by the increase in sales or in the percentage per sales not by finding criminal ways to decrease the tax. New clients should be approached by new distribution channels not by harassing unknown people on the phone. The products should be fairly promoted without using false features. I want to discourage any foreign Company that invests in Romania for gaining advantages that would never be gained home. This is why I posted this in English. I really hope they’ll understand this, both the Romanian subsidiary and the Dutch mother Company.

Acum, ca intre noi romanii, sa dea dracu daca ii pot suporta pe astia. Daca ma mai suna o singura data, iau o bata si ma duc in Costache Negri peste ei :) Puteti posta comentarii in orice limba vreti.

Miercuri, Ianuarie 17, 2007, 08:18 AM 

La o barfa
     media: 0.00 din 0 voturi

Jura-te pe mama ca nu pleci! Nu, nu e o replica dintr-un film a lui Emir Kusturica. Nici o secventa din ‘Tradati in dragoste’. E doar o realitate din corporatia moderna balcanica. Cea cuprinsa de una dintre singurele placeri ramase unui corporatist ingropat in munca: barfa.

Barfa, barfa, barfa. Un vechi obicei romanesc. A existat si in ‘burghezie’ si in socialism dar a persistat si dupa anii 90. E prezent si la micul buticar, si la stat, dar si in locurile inconjurate de pereti de sticla si de firme mari straine. E adevarat, s-a inregistrat o evolutie. Personajul principal nu mai este Nicolae Ceausescu . Nu este Andreea Marin, nu e o eroina din telenovele, nu e Adrian Mutu, nu e un politician prins cu mata-n sac. De data asta, personajul... ei bine, personajul esti chiar TU!

Da, ai citit bine. TU. Tu, cel care citesti acum articolul. Stiu ca esti un corporatist. Si sa nu-mi zici ca nu ai fost barfit. Nu crezi? Ei, nu! Nu stii tu, dar chiar la ora asta cineva te barfeste. Cu imaginatia infierbantata. Chiar si acum, la miezul noptii.

Undeva, intr-un colt de tara, cativa colegi se distreaza la un restaurant. Nu platesc ei, plateste clientul la care au lucrat toata ziua din zori pana in noapte. Te-au vazut duminica la birou, erai cu ea, erati si cu bagajele.. Da, stiu, sunteti doar colegi, tocmai veniserati din delegatie, ati trecut pe la birou sa lasati o geanta cu dosare... Crezi ca poti sa le spui asta lor? Lor care stiu totul? Care v-au catalogat deja cuplati?

Tot acum, la birou undeva, la un etaj inalt, o luminita mai palpaie inca. Cineva iti face evaluarea. Si nu stie ce sa scrie. Ar vrea sa scrie de bine, dar.. normal, apeleaza la alt workacholic care se mai nimereste pe-acolo. Treptat, intri in gura lupului. Celalalt nu prea te agrea. L-ai sfidat, i-ai zgandarit cultul senioritatii. Da, stiu, tu esti singurul care a lucrat pe proiectul acela, dar acum painea si cutitul sunt la altcineva...

Un etaj mai jos, e mare animatie. Acolo e biroul sefului. Ala rau. De care au prins frica toti. Pe la care ai trecut si tu ceva mai devreme. Stiu, erai din intamplare pe acolo, te intorceai de la bucatarie. Te-a vazut, si te-a chemat sa te intrebe despre urmatorul proiect. Mintile lor sunt insa prea infierbantate. Linguseala, interes, turnatorie, asta e tot ceea ce pot ei vedea. Tot ceea ce pot vorbi.

Ai plecat mai devreme alaltaieri seara. Sa nu crezi ca n-au observat. Stiu, le-ai si spus ca aveai programare la doctor. Probleme cu coloana. Nu stiai insa ca programarea la doctor devenise un mit. Pentru cei care mergeau la interviu si nu aveau cum sa justifice plecatul mai devreme. Ei bine, da, asta au crezut si despre tine. Si deja se fac pariuri la ce firma pleci. La X unde a plecat managerul cu care mai lucrasesi sau la Y ca aia fac oferte la toata firma?

E miez de noapte si esti acasa. Nu te odihnesti, lucrezi. Doar asta face corporatistu, lucreaza si de acasa. Ai plecat ca ti-era foame, vroiai sa te si intinzi un pic. Nu asta e si parerea celor care te-au vazut cand ai plecat. De fapt, pentru ei ai plecat pentru ca nu te intereseaza. Pentru ca ei stau ca prostii si muncesc iar tu te duci sa te distrezi.

Intr-o camera de chat pe messenger (de fapt conference room) se fac supozitii. Unul de acasa, unul de la serviciu, unul de la client. Toti dezbat subiectul.Ii vezi ca sunt on-line si te intrebi ce-or insemna statusuri ca ‘inca unul’ sau ‘nu mai ramane nimeni’. Da, esti si tu printre subiectele de barfa. Se intrebau daca tu stiai oare dinainte cine pleaca din firma. Ca prea stateai cuminte si nu te bagai in vorba. Asa e felul tau, dar ei nu stiu asta. Si nici tu nu stiai.

Cum ce sa stii? Subiectul saptamanii. Ca cineva din gasca (din care n-ai facut parte de fapt niciodata), din grupul ala a anuntat ca pleaca. Bineinteles, nu pe toata lumea. Pe cineva pe care il credea prieten. Numai ca prietenul... a simtit ca.... are marfa. Ca detine o barfa incredibila. Care va face valuri. Ca va fi mai apreciat daca face valva. Asa ca a lansat bomba. Pleaca cineva dar nu pot spune cine! Evident, ceilalti n-au cedat.

Cum ar putea ei sa cedeze? S-au numarat repede. Nu erau prea multi. Pentru ca nu mai ramasesera multi din generatia lor. Asa ca au luat la rand pe fiecare. Nimeni nu recunoastea. Pana cand au facut apel la celebra replica de la inceputul acestei insemnari. Adresata fiecaruia. Replica la care bunul simt a iesit la iveala din cel mai putin pervertit facandu-l sa recunoasca... era in negocieri cu o firma!

Intre timp aflase pana si directorul departamentului. Despre o plecare care nici macar nu era certa. Si care se putea lasa cu scandal. De la cine o fi aflat?, si-a intrebat in cele din urma ‘prietenul’. Nu stiu! – sari acesta din urma ars. Eu n-am zis la nimeni, sa mor eu!... adica.... n-am dat nume... am zis ca pleaca cineva.. un baiat.... bine, cu ochi negri... da, am zis ca pleaca cineva care joaca la pariuri.... si ... si tine cu Sportul.. atat am zis... pe bune!

Luni, Ianuarie 15, 2007, 10:15 PM 

Compromis egal reusita?
     media: 0.00 din 0 voturi

Nu, nu m-am apucat sa plagiez din Eva. Imi las creativitatea sa faca o pauza si postez un articol primit pe messenger. Se numeste ‘Compromis egal reusita?’, a fost publicat in revista Eva (varianta tiparita) si reda cele zece compromisuri pe care le face o femeie la serviciu. Asta in viziunea autoarei, din pacate n-am aflat si numele si nici n-am gasit linkul pe siteul http://www.eva.ro/. Oricum o felicit, pot spune ca majoritatea se aplica in mare masura si barbatilor, si pe masura ce am noi date despre acest articol sau despre autor, voi actualiza insemnarea.


1.te mulezi profesional dupa barbati care ocupa functii de conducere
2. esti obligat(a) sa stai la un loc de munca care nu iti place si care nu iti aduce satisfactie. Orele de lucru iti vor trece foarte greu, zilele de lucru vor deveni insuportabile iar implcare ta va fi intotdeauna minima
3. in loc sa mergi in pauza de masa si sa-ti faci timp pentru tine, ramai sa muncesti si nu mai mananci nimic in ziua respctiva
4. ai un sef misogin care face glume proaste toata ziua, iar tu, in loc sa pleci din incapere, trebuie sa stai sa razi cu el
5. seful obtine laude pentru munca depusa de tine
6. nu ai viata persoana din cauza serviciului
7. stii ca seful tau minte de ingheata apele, dar nu poti sa-i spui asta in fata
8. te sacrifici pe altarul unei firme sau al unei companii, pierzandu-ti sanatatea si incredea in sine
9. comportamentul sefului te impiedica de la performantele de care tu esti capabila , si totusi nu faci nimic in privinta asta
10. suporti iesirile, frustrarile si acumularile de nervi ale sefului si ale colegilor

Am zis!

Duminica, Ianuarie 14, 2007, 10:25 PM 

Elementul de stres corporatist
     media: 0.00 din 0 voturi

Voi scrie astazi despre elementul de stres. Corporate Stress Item. In principiu e aceeasi persoana pe care o stii din facultate. Cea care se vaita inainte de examene. Ca nu stie, ca n-a invatat, ca daca da ceva si nu stie... Asta pana la examen. Acolo sta cocosata scriind in continuu cu capul usor aplecat peste mana dreapta. Nici o sansa sa copiezi dupa ea. Dupa examen, aceeasi poveste: vai, ca n-a facut, ca a facut varza totul, ca ce se face daca-l pica, ca n-a mai picat niciun examen... Da rezultatele si o vezi cu un 10. Zambeste fals, plina de fericire, dar n-o tine mult pentru ca se gandeste deja la urmatorul examen.

Acum nu mai streseaza doar o grupa sau o serie la ASE, ci o intreaga corporatie. Sau in fine, poate e prea mult spus. Poate doar pe cei din open office si pe cei cu care lucreaza direct.

Bine, intre timp devin multi stress items, vezi si postul preluat intitulat ‘FW: Only for your information’. Ma refer insa la acel element care e stresat din fire. Care isi etaleaza stresul ca pe o virtute inca din ziua 1. Care nu mai stie ce sa faca cu mainile. Care isi cheama colegii sa il asiste cand da un mail important de frica de a nu gresi butonul Send.

Pe primul CSI l-am cunoscut la un induction training. De fapt am cunoscut-o pentru ca este o ‘ea’. Voi scrie o insemnare si despre induction training, deocamdata luati termenul ca atare. Acum revin la CSI. Ea era noua in firma, noi nu. Bineinteles, ea era foarte entuziasmata de lucrul asta… iar noi, victime sigure ale excesului ei de stres. Si de energie. Era singura care-si lua notite si intreba in stanga si in dreapta daca a inteles ea bine. In pauze, recapitula sa fie sigura, nu inainte de a ne intreba de 2-3 ani daca lucrurile stau chiar asa in firma. Intradevar, uneori numai cum erau prezentate acolo nu erau.

Ce ma amuza acum cel mai mult este cand imi amintesc ce ii lipsea cand a intrat in firma. Un lucru extrem de important pentru domeniul nostru: telefonul mobil. Chiar mi-ar fi greu sa-mi inchipui cum reusise sa streseze lumea pana atunci. Ideea e ca si-a dat seama ca stand mult la serviciu nu va mai putea folosi atat de des fixul de-acasa. Drept pentru care s-a decis sa isi cumpere mobil. Cu abonament, ca sa poata vorbi fara sa cantareasca fiecare secunda. Ne-a stresat cateva zile sa ne intrebe ce telefon sa-si ia…. Dar si-a luat !!

Luni a venit victorioasa la serviciu cu trofeul in mana. Ne-a intrebat pe toti ce numar avem memorandu-l in agenda. Nu e greu de ghicit ce abonament si-a luat. Nu am nici cea mai mica intentie de a promova aici o companie de telefonie. Sa spunem ca a luat acel abonament care-i permitea sa vorbeasca multe minute in week-end in retea (dupa ce facuse un sondaj cam cate victime ale stresului ei sunt pe fiecare retea). Dupa care... sa te tii.

Mai rar week-end sa nu primesti un telefon de 30-40 de minute. In care diseca toata activitatea din firma. Mai ceva ca Dan Diaconescu . Spunea repede ce facuse in ultima saptamana, ca sa treaca apoi la interogatoriu. Despre... ce ai facut tu. Si sa nu credeti ca se limita la serviciu. Nu. Viata sociala, culturala si personala a fiecaruia se regaseau printre prioritatile ei. Daca vroiai sa stii ceva, o puteai intreba pe ea. O adevarata agentie de presa. Viata fiecaruia trebuia sa fie o carte deschisa pentru ea.

Mai naspa era sa fii pe proiect cu ea. Ca ala erai. Ieseai cu capul patrat de-acolo. La un moment dat jaful ala de program descris in postul ‚softul nostru cel de toate zilele’ dadea eroare ca un document avea data intocmirii inaintea altuia care trebuia, chipurile, facut primul. Ghici solutia: „Le stergem pe toate si le facem din nou in ordinea in care trebuie”. In aceste cazuri, nu de putine ori primeam mesaje SMS de la alti colegi care avusesera ghinion ‚de echipa’. „O sa omor pe cineva”, era textul acestora. Evident, nu spuneau pe cine, sa nu existe probe in cazul in care s-ar fi tinut de cuvant

Pana la urma am scapat. M-am cerut singur pe alt tip de proiecte decat ale ei. M-a ajutat si prietenul cel mai bun in convingerea managerului. Mi-am luat casti puternice cand era prezenta in open office si i-am dat peste nas de fiecare data. Normal, m-a atacat pe la spate. A raspandit zvonul in firma ca o urasc. Si bineinteles, ca nu se va lasa pana nu va afla de ce. ‚Ce am facut oare sa merit asta? – ma dojenea ea indirect- Lasa ca aflu eu!’ Nu am aflat nici pana acum rezultatul demersurilor ei. Si nici nu ma intereseaza.

Am descris elementul de stres de pe acelasi nivel. Dar acestea pot veni si de ... sub. Stresul de zi cu zi (deadline, munca multa) este accentuat de cel care ar trebui sa te ajute. Cum fac asta? Aoleu, nu imi iese !! Poti sa vii putin? Nu inteleg ce are programul asta. Si ieri a mers, ce naiba? Aoleu, nu predam rapoartele la timp! Vai, cum ne descurcam noi cu sistemele astea? Daca e ceva, pe mine pica toate! Ce ma fac? Va suna cunoscut?

Sau, poate si mai grav, de... deasupra. Nu ma refer numai la scorpii. Ci ... la stresati. Ai terminat proiectul? Estimativ, in cate ore crezi ca termini? Oare alte firme cum or face? Putem afla asta? Asta de ce n-ai facut? Esti sigur ca ai verificat ce au facut juniorii? Vreau dosarul la revizuit... acum !! Te rog coooroneaza... Vreau sa faci asta, asta, asta si... asta! Va suna cunoscut si asta?

Nici personalul suport nu e intotdeauna cuminte. Uite ce-ai facut la imprimanta! Mi-ai dat comanda de papetarie? Ai confirmat participarea la Christmas Party? Ai semnat timesheetul? Iar ai intrat fara sa te stergi pe pantofi! De cate ori sa va spun? Parca ati fi copii!

Ma streseaza A pentru ca desi vorbeste prost engleza, totusi o face. B pentru ca incepe sa-si planga de mila pentru problemele din viata personala . C pentru ca se lauda in pauze ce femei a mai agatat in discoteca. D pentru ca barfeste la o tigara impreuna cu E si F pe G,H si I. J pentru ca e Junior si se vaita aiurea. K pentru ca e un Kocalar . L (de la Love, nu faceti asocieri!) pentru ca m-am indragostit de ea prosteste. M pentru ca e manager si da ordine de pe scaun in tot biroul. N si O pentru ca umbla mereu in gasca si raspandesc zvonuri despre toata lumea. P pentru ca e Prost dar si Pupator cururi ca sa faca cariera. R pentru ca le stie pe toate. S1 ca e Senior si are cultul senioritatii. S2 ca e Scorpie. S3 ca e Sef si face pe sefu. T pentru ca e ...Tare.. in gura evident. U, V, X, Y, Z pentru ca sunt stresati si ei de cei mentionti anterior si nu fac nimic. Ma streseaza toata multimea de la A la Z pentru ca sunt.... corporatisti... si pentru ca sunt personajele acestui blog, la categoria Personaje.

Marti, Ianuarie 9, 2007, 10:46 PM 

Inceputul de an la corporatisti
     media: 5.00 din 1 vot

Voi incepe chiar cu sfarsitul anului precedent, mai exact pe 31 la ora 7 PM cand Corporatia m-a anuntat ca pe 2 ianuarie in zori trebuie sa-I vizitez sediul.

Grozav!, mi-am zis si am inceput sa dau mesaje sa anunt pe toata lumea de urgentele aparute. Cate injuraturi mi-oi fi luat nu stiu. Am continuat cu mesajele, am zis sa felicit poporul, rudele, prietenii, doar, doar nu si-or da seama cat de happy am I in noaptea de revel. Normal ca nu m-am putut abtine sa nu-i dau mesaj si …ei. Numai ca de la cele 160 de caractere premise de operatorul GSM am ajuns la 960. 6 mesaje, 42 de centi. Sau inca un leu si zece bani ca sa nu mai zic de 10 minute irosite din viata mea.

Apoi…. am intrat in Europa dupa cum stiti. Mai précis pe soselele … europene pline de gropi. Am ajuns repede in Bucuresti pe 1 ianuarie, doar nu erau destui nebuni corporatisti sa ma imite. Noroc ca am antena buna la masina, am receptionat Radio Deea pe tot parcursul drumului.

A venit si a doua zi din an. La ora 8 dimineata un nebun iesea cu masina din parcare. Eram singur pe strada care de obicei era blocata la fiecare intersectie. Mergeam pe banda I, cu 60 la ora neavand dupa cine sa ma orientez (nu venea nimeni nici din fata sa-mi dea flashuri in caz de radar). Am ajuns la 8:10. Paznicul parcarii radea, am inteles repede ca nu sunt primul venit si ca se astepta sa apar si eu. Deja cei care vin dupa 9 sunt intampinati cu un ‘You’re late’.

Am terminat mai repede ca de obicei, mai exact pe la 3 dupa-masa. Din nou singur pe strada. Ajuns acasa, ma intrebam ce-I cu mine la ora aia, asa ca o sun iar pe … ea. Nu numai ca nu-mi raspunde, dar cred ca m-a si blestemat, ca altminteri nu-mi dau seama cum de mi-a mers ziua aia asa in continuare.

Sun o fata draguta sa iesim in oras si convenim un 8,30 PM. Sa iau masina, sa iau taxiul? Hai sa iau masina, ca oricum e mai liber, oricum n-aveam chef de alcool, bausem destul de suparare de revel. Planuiesc sa parchez in spate la Unirea numai ca tot ce nu tine de metrou e cam misterios pentru mine, asa ca ratez intrarea pe Mircea Voda iar pe Sfanta Vineri e interzis la stanga. Sunt pe banda a treia, nu pot sa ma incadrez la dreapta pe Bratianu asa ca ma trezesc pe Splai.

Vad o chestie cu locuri de parcare rezervate, nu-mi dau seama ca e banca, incep sa claxonez. Oricum paznicul e meserias, daca-i dau spaga ma lasa sa parchez in fata bancii, ca tot am intrat in UE. Imi cere 7 lei. Deja intarzii la intalnire, oricum as fi iesit mai rau la Unirea. Ma ghideaza asta de era sa intru in masina Chairmanului bancii. Ies din masina, incui si fac o greseala de-aia de incepator, incepator. N-am schimbat si dau 12 lei, poate mi-o da 5 lei rest. Evident, ii baga pe toti in buzunar si-mi ureaza bafta.

In fine, ajung la intalnire. Ma consolez cu ideea ca la taxi as fi dat mai mult. Iau o cafea. Eram cam obosit. Pe la jumatea paharului imi dau seama ca are alcool. Destul de tare. Ma vad deja cu permisul suspendat. Noroc ca mai stam ceva, am luat o cafea normala, am intrebat inainte ca sa fiu sigur. Cer nota. Ma bucur, doar 32 lei dar n-am decat o hartie de 100. Se cauta ala prin buzunare, dupa o juma de ora vine cu un vraf de bancnote. Le numar, 62 de lei. Nemernicul isi oprise 20% bacsis. Ca si servise prompt.

Pe la 12 duc fata acasa in Aparatori. Teritoriu virgin pentru mine. Asa ca la intoarcere ma ratacesc o juma de ora pe putin in intersectia de la Piata Sudului. Ajung ba la City Mall, ba la Brancoveanu, ba la Romprint. Pana la urma ma scoate un taximetrist pe Serban Voda.Mai departe ma descurc, doar acolo isi au sediul niste prieteni de la doua firme de ... alti corporatisti. Sau isi aveau, am auzit ca unora le plac mult avioanele si s-au dus sa le vada de-aproape. Sau probabil le place sa asculte toata Cronica Carcotasilor in masina pe drumul spre serviciu. La plecare ajung ei mai repede, ca la 2 noaptea e liber traficul

Intr-un final, la ora 1 parcasem masina pe langa casa. Bausem fara sa vreau, intorsesem pe linie continua de 4 ori incercand sa nu ies din Bucuresti dar scapasem fara niciun punct la patrimoniul de sofer. Dau sa traversez strada. Vad o masina pe banda 1. Sa traversez repede prin fata ei sau s-o las sa treaca? Hai sa astept. Inteleapta alegere. Masina era de Politie. Bineinteles ca opreste.

Ce faceti aici? ma intreaba organul. Ce sa fac? Incerc sa tra… Ma opresc repede, imi dau seama ca trecerea de pietoni e departe. Pai...Am parcat aici si ma uitam pe unde sa ajung pe trotuar ca sa ajung la trecerea de pietoni. Ma intreaba unde locuiesc. Locuiti pe strada X si ati parcat pe bulevardul Y? repeta el ceea ce tocmai ii spusesem. Da, nici prietenii nu prea inteleg asta pana ce nu se conving cu ochii lor ca la mine pe strada nu ai loc sa arunci un ac, darmite sa parcheze unu cu lamaia in geam.

Evident, mi se cer actele. Ma gandesc deja la amenda, pe buletinul meu numai Bucuresti nu scrie. Ma rog sa nu-mi puna vreo fiola, asta ar fi culmea ironiei sa conduc o ora de nebun si pe urma sa ma prinda in parcare. Miraculos nu mi se intampla nimic, mi se dau actele inapoi. Intru in bloc, ma uit de zece ori sa nu-mi cada o caramida in cap, nici dupa usa nu ma astepta niciun talhar.

S-a facut repede 3 noaptea, nu puteam sa inchid un ochi de la atata cafea. A doua zi eram zombie pe plantatie. Deja era zi oficiala de lucru, nu puteam sa mai plec devreme. Si… au trecut de atunci 7 zile pline de munca.

Va urez pentru prima data la multi ani si va multumesc pentru ca nu m-ati uitat si pentru mesajele primite pe e-mailul afisat in dreapta paginii. Va multumesc pentru ca ati continuat sa ma vizitati in ciuda parolarii siteului pentru cateva zile. Am inchis activitatea ca… stiti voi, astia din meseria mea au inchideri de luna si de an in perioada asta. Timp in care mi-am facut bilantul …. la blog!!

Si…. Guess what! Activul nu dadea cu pasivul! Tipic. Adica, in activ aveam 2 ip-uri noi de vizitator, ambele din Uniunea Europeana. Unul din centrul ei, altul mai din estul extrem, din partea asta intrata acum pe 1 ianuarie. In pasiv insa… surpriza!! Nu investisem … - incredere, ce puteam sa investesc altceva- , decat acolo …. in inimioara Europei. Surplusul de activ mi-a facut ceva probleme, am reformulat articole, am inchis blogul pentru o perioada, dupa ce ca particica asta de activ era in plus mai era si agitata ca o sticla de Cola….

Sper ca v-am distrat cu acest post mai optimist. Voi continua in aceeasi nota pana mai imi ling ranile aidoma unui leu ranit in vanatoare. Intre timp, mironosita, cea care se duce la biserica mai des ca vulpea la furat, a dovedit inca o dat cat de bun crestin este. Intr-o zi sfanta pentru ortodoxism, a considerat de cuviinta sa jigneasca grav, sa tipe si sa ameninte pe cineva care, conform traditiei crestine si in spiritul celor 7 ani (la ea lipseau, d-aia nu arata de 30) de-acasa, ar fi trebuit felicitat in acea zi.

Dar.. tot raul e spre bine.. am aflat si eu noi veleitati ale caracterului ei pana sa ma implic mai tare, ceea ce e un lucru pozitiv. Asa ca.. pazea, Europa ca au intrat corporatistii carcotasi pe piata comuna!!


E-mail: corporatistu@gmail.com

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.415
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare