Miercuri, Ianuarie 17, 2007, 08:18 AM 

La o barfa
     media: 0.00 din 0 voturi

Jura-te pe mama ca nu pleci! Nu, nu e o replica dintr-un film a lui Emir Kusturica. Nici o secventa din ‘Tradati in dragoste’. E doar o realitate din corporatia moderna balcanica. Cea cuprinsa de una dintre singurele placeri ramase unui corporatist ingropat in munca: barfa.

Barfa, barfa, barfa. Un vechi obicei romanesc. A existat si in ‘burghezie’ si in socialism dar a persistat si dupa anii 90. E prezent si la micul buticar, si la stat, dar si in locurile inconjurate de pereti de sticla si de firme mari straine. E adevarat, s-a inregistrat o evolutie. Personajul principal nu mai este Nicolae Ceausescu . Nu este Andreea Marin, nu e o eroina din telenovele, nu e Adrian Mutu, nu e un politician prins cu mata-n sac. De data asta, personajul... ei bine, personajul esti chiar TU!

Da, ai citit bine. TU. Tu, cel care citesti acum articolul. Stiu ca esti un corporatist. Si sa nu-mi zici ca nu ai fost barfit. Nu crezi? Ei, nu! Nu stii tu, dar chiar la ora asta cineva te barfeste. Cu imaginatia infierbantata. Chiar si acum, la miezul noptii.

Undeva, intr-un colt de tara, cativa colegi se distreaza la un restaurant. Nu platesc ei, plateste clientul la care au lucrat toata ziua din zori pana in noapte. Te-au vazut duminica la birou, erai cu ea, erati si cu bagajele.. Da, stiu, sunteti doar colegi, tocmai veniserati din delegatie, ati trecut pe la birou sa lasati o geanta cu dosare... Crezi ca poti sa le spui asta lor? Lor care stiu totul? Care v-au catalogat deja cuplati?

Tot acum, la birou undeva, la un etaj inalt, o luminita mai palpaie inca. Cineva iti face evaluarea. Si nu stie ce sa scrie. Ar vrea sa scrie de bine, dar.. normal, apeleaza la alt workacholic care se mai nimereste pe-acolo. Treptat, intri in gura lupului. Celalalt nu prea te agrea. L-ai sfidat, i-ai zgandarit cultul senioritatii. Da, stiu, tu esti singurul care a lucrat pe proiectul acela, dar acum painea si cutitul sunt la altcineva...

Un etaj mai jos, e mare animatie. Acolo e biroul sefului. Ala rau. De care au prins frica toti. Pe la care ai trecut si tu ceva mai devreme. Stiu, erai din intamplare pe acolo, te intorceai de la bucatarie. Te-a vazut, si te-a chemat sa te intrebe despre urmatorul proiect. Mintile lor sunt insa prea infierbantate. Linguseala, interes, turnatorie, asta e tot ceea ce pot ei vedea. Tot ceea ce pot vorbi.

Ai plecat mai devreme alaltaieri seara. Sa nu crezi ca n-au observat. Stiu, le-ai si spus ca aveai programare la doctor. Probleme cu coloana. Nu stiai insa ca programarea la doctor devenise un mit. Pentru cei care mergeau la interviu si nu aveau cum sa justifice plecatul mai devreme. Ei bine, da, asta au crezut si despre tine. Si deja se fac pariuri la ce firma pleci. La X unde a plecat managerul cu care mai lucrasesi sau la Y ca aia fac oferte la toata firma?

E miez de noapte si esti acasa. Nu te odihnesti, lucrezi. Doar asta face corporatistu, lucreaza si de acasa. Ai plecat ca ti-era foame, vroiai sa te si intinzi un pic. Nu asta e si parerea celor care te-au vazut cand ai plecat. De fapt, pentru ei ai plecat pentru ca nu te intereseaza. Pentru ca ei stau ca prostii si muncesc iar tu te duci sa te distrezi.

Intr-o camera de chat pe messenger (de fapt conference room) se fac supozitii. Unul de acasa, unul de la serviciu, unul de la client. Toti dezbat subiectul.Ii vezi ca sunt on-line si te intrebi ce-or insemna statusuri ca ‘inca unul’ sau ‘nu mai ramane nimeni’. Da, esti si tu printre subiectele de barfa. Se intrebau daca tu stiai oare dinainte cine pleaca din firma. Ca prea stateai cuminte si nu te bagai in vorba. Asa e felul tau, dar ei nu stiu asta. Si nici tu nu stiai.

Cum ce sa stii? Subiectul saptamanii. Ca cineva din gasca (din care n-ai facut parte de fapt niciodata), din grupul ala a anuntat ca pleaca. Bineinteles, nu pe toata lumea. Pe cineva pe care il credea prieten. Numai ca prietenul... a simtit ca.... are marfa. Ca detine o barfa incredibila. Care va face valuri. Ca va fi mai apreciat daca face valva. Asa ca a lansat bomba. Pleaca cineva dar nu pot spune cine! Evident, ceilalti n-au cedat.

Cum ar putea ei sa cedeze? S-au numarat repede. Nu erau prea multi. Pentru ca nu mai ramasesera multi din generatia lor. Asa ca au luat la rand pe fiecare. Nimeni nu recunoastea. Pana cand au facut apel la celebra replica de la inceputul acestei insemnari. Adresata fiecaruia. Replica la care bunul simt a iesit la iveala din cel mai putin pervertit facandu-l sa recunoasca... era in negocieri cu o firma!

Intre timp aflase pana si directorul departamentului. Despre o plecare care nici macar nu era certa. Si care se putea lasa cu scandal. De la cine o fi aflat?, si-a intrebat in cele din urma ‘prietenul’. Nu stiu! – sari acesta din urma ars. Eu n-am zis la nimeni, sa mor eu!... adica.... n-am dat nume... am zis ca pleaca cineva.. un baiat.... bine, cu ochi negri... da, am zis ca pleaca cineva care joaca la pariuri.... si ... si tine cu Sportul.. atat am zis... pe bune!


Comentarii


    Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
    E-mail: corporatistu@gmail.com

    Cautare

    Categorii

    Aboneaza-te la insemnari


    Dracu

    CAPITAL

    Ziarul Financiar

    Prosport

    Blog Status

    Vizitatori:304.502
    Insemnari:223
    Comentarii:275
    powered by
    www.ABlog.ro
    Termeni si Conditii de Utilizare