Duminica, Decembrie 10, 2006, 10:04 AM 

Vara corporatista
     media: 0.00 din 0 voturi

Desi in plina iarna, voi vorbi despre vara. Despre cum isi petrece vara un corporatist. Intr-o industrie in care vara sunt cele mai mici vanzari. Sa zicem ca lucrez in productia de schiuri.

Dupa o primavara de intern plina de incertitudini, vara adusese o certitudine: noi clienti (Carrefour, Cora, toti vroiau sa distribuie schiuri ca iau snobii sa mearga la Predeal ) Era rost de munca pentru toata lumea. Ba inca mai mult decat puteam duce. Nu numai ca firma n-a renuntat la stagiarii din practica care au dorit sa ramana dar a mai si angajat cativa debutanti.

Nu erau toti clienti noi, unii erau mai vechi, dar dezvoltam noi produse. Patine si placi, sa zicem... Dar nu conta asta.
Conta ca in sfarsit venise vara dupa o primavara extrem de rece, cu ninsori dese mai ales in martie. Fie vremea cat de rea, cu mocirla sau zapada, codul de conduita cerea 'business attire', deci in pantofi prin zloata in drumul spre metrou. Despre taxiuri cred ca nu e cazul sa mai spun ca nu le puteam deconta decat daca plecam noaptea dupa 11. Ceea ce nu se intampla tocmai rar, dar oricum ramanea drumul de dimineata.

Conta ca terminasem si masterul si nu mai trebuia sa vad fetele pline de reprosuri ale exploatatorilor cand le ceream voie sa plec de la 6h30m PM (desi programul se termina oficial la 6) in loc sa stau cu ei pana in zori. Eram de acum cu o grija in minus, dar ora de ajuns acasa nu se schimba. Daca pana atunci plecam la 9 seara de la facultate, acum plecam pe la 9,30 de la serviciu. Aveam macar satisfactia ca e mai liber la metrou

Era vara si teoretic era cel mai scurt anotimp de munca. Pentru ca, dupa cum am spus, cel putin teoretic, puteam spera si la concediu. La noi, acordarea concediilor a decurs ca in curtea scolii cand se formau echipele de fotbal. Pur si simplu ne-am strans toti in jurul a 2 manageri, care si-au pus primii concediile (ca asa erau regulile in corporatism) urmand ca noi sa primim ce perioade de concediu mai ramaneau. Ca niste catei, primeam restul de la masa bogatilor.

Corporatia este in general o sursa importanta de informatii circulate in soapta. Asa era si a noastra. Asa ca n-a fost greu sa aflu ca in sezonul precedent, vara fusese plictiseala totala. Ceea ce era bine pentru ca era si omu mai odihnit, mai voios, mai om intr-un cuvant. Dar corporatismul facuse ca acest lucru sa aiba si un aspect negativ, prin prisma raportului utilizarii (timp alocat pe clienti/8 ore) care scadea sub 100%. Bun prilej pentru SENIORUL seniorilor sa asupreasca orice persoana ce se nimerea in calea sa atunci cand dadea din greu. Lasa, ca nu mai scrii tu acolo unassigned in timesheet ranjea el fals fara sa se intereseze daca acel debutant era macar liber.

In fine, acum nu mai era cazul, avea sa urmeze o vara fierbinte . O vara fierbinte, din pacate nu numai la figurat, ci si la propriu. Pentru ca intre peretii de sticla ai cladirii construita in cel mai pur stil corporatist, lipsa aparatelor de aer conditionat facea temperatura insuportabila. Problema nu a fost rezolvata nici macar cand administratorul a hotarat in sfarsit montarea aparatelor. Datorita modului ciudat de amplasare prin care aerul iti era suflat de pe perete direct in fata/ ceafa, majoritatea acuzau raceli si migrene asa ca aparatele au ramas de decor. Ma rugam sa plec mai repede la client, ca sa pot respira normal, desi taxiurile al caror aer conditionat provenea doar de la cele 2 geamuri fata deschise iti faceau deplasarea un calvar.

A fost o vara in care am fost implicat intr-un proiect de traducere a unui manual international. Ceva despre schiuri, bineinteles, era facut la Basel, acolo in inima Elvetiei. Ca atare, a trebuit sa stau ceva mai mult la birou iar de fiecare data cand ceasul batea ora 6 ma gaseam intr-o adevarata dilema. Sa ma car cu laptopul dupa mine prin metrou si sa lucrez linistit acasa sau sa raman singur cu scorpia aia mare la birou si sa-mi fac un car de nervi. Care scorpie nu putea sa vorbeasca cu directorii decat intr-un mod foarte strident si intr-o engleza care te facea sa te tii cu dintii de obraji sa nu izbucnesti intr-un ras violent. Pana la urma am gasit solutia salvatoare: mi-am cumparat casti.

Prin iulie sau august am fost martorul unui fenomen de amploare. Devenise ceva obisnuit ca in fiecare zi sa gasesc pe mail 2-3 mesaje cu titlul my last day in ***". Seniori sau juniori, manageri si uneori chiar directori subtiau treptat numarul angajatilor care se re-intregea in septembrie prin valul masiv de juniori. Motivele plecarii erau multe: bani sub masura efortului, munca in exces, neintelegeri cu superiori plini de cultul senioritatii si multe altele. Am observat ca tot mai multi plecau in strainatate pe pozitii usor mai mici, unii chiar la firme din bransa. De altfel am observat si in randul cititorilor acestui blog, "corporatisti" angajati la o firma din bransa mea, dar din Germania. Motivele acestora imi scapa, de aceea voi lansa un sondaj privind cauzele unei astfel de "schimbari". Cu conditia sa ma lamureasca cineva cum bag un sondaj creat in acest blog.

Am reusit sa-mi iau si eu un scurt concediu iar cand am re-venit, cam jumatate din colegii seniori nu mai erau in firma. Din pacate SENIORUL cu S mare, simbolul SENIORITATII, (tot nu-i dau numele, ca tot nu merita) era inca acolo. Din fericire, aveam sa aflu ca va deservi un alt grup de clienti fata de divizia mea. Il mutasera la pantaloni evazati din fas

Vara trecuse repede petrecand serile nu la o bere la terasa, ci in birou cu castile pe urechi la cativa metri distanta de biroul balaurului. Cat o priveste pe Aida, cea din postul 'Imblanzirea scorpiei', aceasta lucra acum cu noua colega. Mi-era cam mila de ea, dar aveam sa constat ca ele se intelegeau foarte bine. Foarte amuzant a fost momentul in care mi-a ajuns la urechi zvonul ca ar pleca Aida. Am intrebat-o pe noua colega daca-i adevarat si cand mi-a confirmat, am luat o fata d-aia de ipocritul ipocritilor spunand: Imi pare rau. Am lucrat cu ea si e foarte de treaba.

Asta a fost un test de corporatist si-l trecusem cu succes. Pana la urma asta este esenta corporatismului, ipocrizia. Nu-mi parea rau, dar nici bine. Aida se mai calmase si oricum era o persoana placuta cand nu lucram cu ea. In plus, era o pavaza buna fata de scorpiile de secretare (mai venise una intre timp) cand ma invarteam pe langa ea.

Vara s-a incheiat.... toamna. Asta nu mi-a spus-o Basescu. Am realizat eu prin septembrie, dupa ce firma ne-a organizat Summer Party. Cocktailuri, mancarica, partenerii cei mari nu s-au lasat pana nu ne-au trantit speechuri despre ce firma mare avem, iar cei de la personal (ca nu-mi vine nici acum dupa 3 ani sa le zic HR) au prestat si ei, zambeau larg si fals. Si cu asta la munca, ca venea toamna si reluam munca pentru toti clientii lasati in pace pe perioada verii. Nu inainte de a face si un team-building. Sper sa-mi postez impresiile despre acesta pana saptamana viitoare.


Comentarii


    Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
    E-mail: corporatistu@gmail.com

    Cautare

    Categorii

    Aboneaza-te la insemnari


    Dracu

    CAPITAL

    Ziarul Financiar

    Prosport

    Blog Status

    Vizitatori:304.376
    Insemnari:223
    Comentarii:275
    powered by
    www.ABlog.ro
    Termeni si Conditii de Utilizare