Sambata, Decembrie 2, 2006, 02:03 AM 

Cultul senioritatii
     media: 5.00 din 2 voturi

In ultima vreme am descoperit bloggingul si mi-am adus aminte de vremurile in care eram la liceu. Mi-am adus aminte de secventa in care un profesor de liceu urla cu toata forta la o eleva pentru ca i s-a adresat cu apelativul de "domnule Mihail" si nu "domnule profesor".

Acelasi cult al personalitatii l-am intalnit in anii 2000 la scara larga in societate. Mai intai la televizor unde o serie de emisiuni care pana ieri se numeau "Milionarii de la miezul noptii" sau "Chestiunea zilei" sau "Dimineata devreme", de azi si-au schimbat denumirea in "X show". Unde X este numele buricului pamantului, respectiv acelui cetatean care isi dezvoltase un cult al personalitatii care-l facea sa-si boteze emisiunea cu numele sau. Nu mica mi-a fost mirarea cand pana si in autobuzul 336 l-am auzit pe sofer spunand "Atentie, inchid usile". Normal, nu se mai inchideau singure, el, soferul, era cel care trebuia sa-si puna in evidenta actiunea respectiva.

La o luna dupa aterizarea mea in corporatism, stateam in bucatarie savurand un sandwitch refacandu-mi fortele dupa o dimineata de imblanzit scorpii. Intre timp, scorpia plecase la alt client, lasandu-ma sa lupt singur cu scorpia de secretara. Care de-abia asteptase momentul sa-si plateasca politele si sa-mi gaseasca nod in papura de cate ori eram in preajma imprimantei, a scannerului sau a oricarui alt dispozitiv. Daca-i ceream ajutorul, imi spunea sa ma descurc singur, daca actionam on my own ma agresa verbal ca stric activele firmei. Intre timp, lucrasem cu alt senior, Mihai.

Revenim la bucatarie si la sandwitchul meu. Pe care-l mancam langa Mihai. Moment in care se trezeste el, prea-maretul si prea importantul SENIOR (ca n-are rost sa-i dau tot numele, sa-l fac celebru) sa zica: "Mai, Mihai, i-ai invatat pe JUNIORI s-o taie repede la masa imediat cum te duci tu". Juniorul eram eu. Deja cultul personalitatii se transformase in cultul senioritatii in corporatism.

Indignat, ma uit la ceas. Era 1. In mijlocul pauzei de masa. Ii spun idiotului ca e pauza. "Si ce daca e pauza?" ma repede marele SENIOR. Deja imi sta sandwitchul in gat. "Daca azi ii raspunzi unui SENIOR - continua el cu acelasi tupeu fantastic - maine, poimaine cui ii raspunzi? Unui MANAGER?" Ultimul cuvant il pronuntase ceva mai incet. Pentru el MANAGERUL era acea persoana pe care azi o pupa in cur ca sa ajunga si el maine sa fie MANAGER si sa fie pupat in cur pentru a promova pe altii. El era ratiunea pentru care desenul de mai jos a fost creat.

El, sa-i zicem S de la SENIOR. facea tranzitia de la cultul personalitatii la pupincurism. Era acel personaj paria al oricarei societati, socialista sau capitalista, corporatista sau IMM. Pentru el nu conta ce face, cum face, ce realizeaza, important era sa caute sfintii pe care trebuia sa-i perie ca sa ajunga la Dumnezeu.

"Kiss your way" parea a fi maxima lui. Ulterior, ne-am mirat cu totii de tupeul lui cand unul din debutantii cu care lucra "i-a adus afrontul" de a avea o opinie diferita de a lui. "Faci ca mine ca eu sunt SENIOR si EU ITI FAC EVALUREA!" Aceasta a fost sentinta. Dumenezeu parea mic pe langa maretia lui. El avea instrumentul coercitiv, evaluarea de sfarsit de an, el era atoatestiutorul, lui i se cuvinea un templu pentru simplul fapt ca el era SENIOR iar noi nu.

Nu m-am mirat prea mult cand am observat ca aceeasi atitudine o afisa si fata de superiorii cu o putere mai mica de decizie decat a acelora pe care avusese grija sa-i perie. Deja mi s-a parut ceva normal cand, la solicitarea unui manager mai mic de a termina treaba ceruta, intangibilul SENIOR ii raspunde in doi peri: "Nu sunt liber, vorbeste cu managerul X, el e agentul meu". X era undeva SUS. "Zau, si cu ce comision iti platesti agentul?" a fost intrebarea ramasa fara raspuns caci nepretuitul era prea ocupat sa linguseasca mai-marii inaintea promovarilor.

Ce sa faca sarmanul manager? A muncit peste program sa faca munca trantorului, rostind printre dinti: "Lasa ca te prind eu la evaluari". Care evaluari au trecut iar Maria Sa SENIORUL nu numai ca nu a fost penalizat dar a fost promovat foarte elegant ca SENIOR mai mare. Raspunsul managerului la aceasta miscare a fost previzibil: "A promovat ca a stiut pe cine sa pupe. Si mai ales unde sa pupe".

La un moment dat si-a dat seama ca oricat de multe pupaturi ar reusi, tot va trebui sa munceasca mai mult la nivelul acestei pozitii. Pentru ca, inevitabil, va avea joburi cu seniori pupincuristi care ar pupa pe altcineva cu o putere mai mare decat a lui fiind nevoit sa termine el jobul. Ca atare, a pupat pe cineva de la o firma renumita pentru astfel de practici interne, si s-a carat acolo.

I-au ramas adeptii crescut in acest spirit si promovati cu ajutorul lui la SENIOR. Care au ramas sa-si etaleze si ei cultul senioritatii. Pana in momentul in care vor da peste nas celor corecti prin promovarea lor la SENIOR mai mare, moment in care vor pleca la firma respectivului S. Si lantul slabiciunilor continua. Cel putin atata timp cat vor exista oameni carora le place sa pupe si sa fie pupati in cur.


Comentarii


    Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
    E-mail: corporatistu@gmail.com

    Cautare

    Categorii

    Aboneaza-te la insemnari


    Dracu

    CAPITAL

    Ziarul Financiar

    Prosport

    Blog Status

    Vizitatori:304.453
    Insemnari:223
    Comentarii:275
    powered by
    www.ABlog.ro
    Termeni si Conditii de Utilizare