Joi, Martie 7, 2013, 02:01 AM 

M-am mutat
     media: 0.00 din 0 voturi

Pentru cei care au incercat de foarte, foarte, foarte multe ori sa-mi acceseze blogul de pe ablog si n-au putut din diferite motive intrebarea nu era "DACA" ma voi muta de pe ablog, ci "UNDE" si mai ales "CAND" ?

Tin sa le multumesc celor de la www.ablog.ro pentru gazduirea timp de 7 ani pe serverele lor si pentru numarul mare de vizitatori. Din pacate, accesul la platforma a devenit tot mai greu, o serie de facilitati nu mai sunt disponibile (cum ar fi un format decent) iar de multe ori serverul este inaccesibil.

Nu am nici timp sa copiez postarile una cate una, nici nu castig bani din blog incat sa-mi pun problema unui serviciu cu plata pentru migrarea insemnarilor de pe vechiul blog. Ca atare, vechile insemnari raman aici iar cei care vor sa citeasca postarile noi sunt asteptati la

http://corporativu.blogspot.com

Marti, Februarie 19, 2013, 01:14 AM 

Mituri: Munca in strainatate la multinationala
     media: 0.00 din 0 voturi

Am inceput de ceva vreme o noua categorie pe blog, cea in care incerc sa distrug anumite mituri corporatiste bine impatenite. Cine-a facut ca niste afirmatii generalizate sa se transforme in mit? Care-a fost sursa miturilor abordate pe acest blog? Greu de spus, nu-mi aduc foarte bine aminte si glumind putin, as putea spune ca le-am cules din “tezaurul folcloric” corporatist. Lasand gluma la o parte, recunosc fara prea multa mandrie ca la randul meu am lansat (adica intarit) acum 6 ani un alt mit corporatist care s-ar putea rezuma asa:

Aici in Romania e naspa, contabila e o contopista, IT-istul face pe Dashteptu, unii sefi sunt niste pensionisti de pe vremea dinozaurilor iar clientii sunt niste tampiti descreierati. Dar las ca ma duc eu acolo in strainatate unde contabila e saritoare, IT-stul stie ca e personal suport, sefii se poarta exceptional iar clientii sunt minunati.

De fapt n-am zis chiar asa, dar un articol de acum 6 ani la asta se rezuma. Daca nu ma credeti puteti da un click. Daca nu va place sa accesati linkuri, nu e nicio problema. In capitolele care urmeaza voi relua cele spuse in acest articol din 2007 (ca si citat), urmand sa-mi exprim parerea revizuita din 2013 asupra fiecarui pasaj. Hmmm, oare sa-mi daram eu propriul mit?

http://corporatistu.ablog.ro/2007-07-24/definitiile-corporatiste-ale-insulei.html#axzz2JsZI7otq

Munca la client

"" “Din pacate”, clientul pe aici nu e ce stiam eu ca e din Romania. Adica ma astepta cu dosare ordonate cu situatiile gata facute, cu toata documentatia in spate, cu dosarele de minute si corespondente frumos ordonate. Pe deasupra era si foarte amabil, si nu avea nicio problema in a-si recunoaste erorile si in a le corecta.

Unde or fi clientii aia care se tot ascund, iti dau informatii cu taraita, nu sunt niciodata gata cu ce le ceri, nu pot fi gasiti, se mai iau si in gura cu tine? ""

Unde? La tot pasul. In mod surprinzator, am avut noroc cu carul la primul meu client pe insulita dar al doilea a scos foc pe nas si a ridicat volumul de decibeli la niste valori de care nu o puteam crede capabila nici macar pe Angela Gheorghiu. Cat despre contrazis, cred ca la asta se pricep cel mai mult, ca la facut niste treburi pe care noi suntem contractati sa le verificam stau ceva mai prost.

Despre multispecializare nici n-are rost sa vorbesc, fiecare are placuta lui pe care o stie pe de rost. Pentru orice altceva exista redirectionare catre alte firme cu care au ei contract transformand totul un meleu epuizant

Softul nostru cel de toate zilele

""In principiu e acelasi care il foloseam si in tara, numai ca aici nu dicteaza numai regula softului, mai exista si regula bunului simt.

Toata lumea este de acord ca un soft este creat pentru a usura activitatea si pentru a exercita un control mai strict asupra muncii efectuate. Numai ca, nu de putine ori softul poate chiar dubla munca prin parcurgerea unor pasi care nu sunt caracteristici jobului respectiv dar care trebuie cumva bifati, ca altminteri nu te lasa programul sa treci mai departe.

Ca atare, pentru anumite categorii de joburi pentru se poate aprecia ca ar fi mai util sa se renunte la soft si sa se tina intr-un dosar bine ordonat toate documentele de parcurs.""

Perfect adevarat, numai ca minunea a tinut 3 luni. Din toamna, conducerea aia de la Londra a decis ca ne trebe musai un soft centralizat prin care sa trecem chiar si cel mai mic cacat. Asa ca timpul pentru un job de 3 zile a ajuns la 7-8.

Cat despre regula bunului simt ce sa mai zic? Multi mgr-I (magari sau manageri) au invatat sa puna note de revizie in sistem asa ca acum petreci juma din timp sa le satisfaci astora cerintele neuronilor bolnavi concretizate prin note de revizie. Dupa note de revizie, a urmat un baubau numit guvernanta corporatista iar dupa guvernanta corporatista a aparut un virus agresiv numit SoX care ne-a facut pe toti sa privim nostalgici vremurile in care cautam o foaie de lucru intr-un dosar de hartie de 300 de pagini.

IT si dashtepti de la IT

""Aici, exista un singur IT-ist. Unul singur, cu foarte mult bun simt si cu dorinta de a ajuta oamenii sa scape de necazurile legate de IT. Unul care intelege foarte bine ca este PERSONAL SUPPORT. La fel si restul IT-stilor din regiune care si-au organizat un hot-line cu un numar scurt pentru toata regiunea care functioneaza 24 de ore din 24, 7 zile din 7 si care furnizeaza solutii, si nu scuze sau ironii si umilinte ca dashteptul din corporatia lui Hitler. Aaa, exista un destept in IT nu departe de insula mea, dar numai ca desteptaciunea lui s-a concretizat intr-un imperiu de telecomunicatii. Nu intr-un sistem informatic de cacat si in gatuirea tuturor proiectelor unei organizatii.""

Da, IT-stii sunt intr-adevar PERSONAL SUPPORT si constientizeaza lucrul asta. Intrebarea este: unde sunt? Iar raspunsul este: undeva departe unde nu pot fi vazuti si de unde pot fi apelati dupa ce stai o ora la telefon. Iar dupa ora respectiva, tot ceea ce primesti este un tichet intr-un sistem informatic care isi asteapta rezolvarea in timp ce tu stai si te chinui si incepe deja sa-ti fie dor de it-stul classic din Romania care desi se credea Dumnezeul retelei, macar iti rezolva problema intr-un timp decent.

Contabilii necontopisti

""Te lovesti de ei mult mai rar, in general atunci cand nu ti-ai depus decontul la timp. Si atunci nu ca sa te sacaie, ci sa-ti atraga atentia ca ai putea pierde acei bani. In mod evident, nu o sa auzi niciodata de ecuatia debit = credit de la ei, nici nu vei auzi ca vor fi implicati in aprobarea unui proiect. La fel ca si IT-istul, isi asuma foarte bine rolul de PERSONAL SUPPORT.""

Probabil este singurul domeniu in care notez un progres fata de Romania, dar sa nu ne inchipuim lapte si miere. De pilda, stiu un contabil care probabil va muri dupa ce-l voi sugruma in prealabil cu balanta de verificare si-i voi scrie cu pixul pe frunte: Na! Data hand off ai vrut, data hand off ti-am dat! Acum pe bune, stiu ca i-a atacat si pe ei virusul Sox, dar chiar au terminat toate debitele si creditele incat trebuie sa ne streseze intr-una cu “docomente” ?

Evaluarea

""Fiind aceasi firma, si procedeul teoretic e acelasi. Teoretic. Pentru ca daca treci la practica, nu prea mai seamana nimic cu nimic. Aici nu o sa gasesti evaluari copiate una dupa alta. Nici evaluari facute in dorul lelii. Procesul este foarte important pentru toata lumea, de el depinzand promovarile viitoare si salariile din urmatorul an fiscal.""

Da. Evaluarile sunt intr-adevar originale si creative iar aici as putea-o cita pe Blonduta care mai nou vrea sa devina partener si care spune ca a neutralizat clientul. Saracu’ client! Sau un londonez mai sincer care mi-a scris astfel: Dumb it up a little man! Sau un scotia care m-a uns pe inima scriindu-I Tipicarului referitor la notele de revizie: Stick a fork in it!

Numai ca afacerea Promovarea nu prea tine cont de nicio evaluare iar criteriile politice si criteriile de papagal sunt singurele care determina promovarea de la sefut la sef.

Locatia

""Aici nu vei gasi firme care sa se inghesuie sa-si faca birouri in lanul de porumb ca e mai ieftin si ai mai mult spatiu. In general, nu exista cladirile alea de sticla copiate aiurea dupa americani. Sunt vile de maxim 2 etaje asezate cat mai central, pentru ca astfel inspira in primul rand respect clientilor. Concurenta e intr-o vila aflata la 2 numere mai incolo pe aceeasi strada si nu se supara nimeni.""

Concurenta a ramas tot acolo insa un nene de la Londra s-a gandit el sucursala lor de pe insula nu poate sa aiba un sediu mai mic decat casa lui din Franta. Asa ca a inchiriat o cladire din sticla, a pus camere video in tavan sa ne urmareasca Regele din Londra zi si noapte iar linia telefonica care mergea perfect a fost inlocuita cu un cacat numit Voice over IP prin care se aude ca pe Skype.

Fixisti

""Nu vei gasi doi dementi ca Hitler si K-telu pe meleagurile acestea. Prostia astora ma mai chinuie si acuma. Ma mai pufneste rasul si acum cand imi amintesc de telefoanele maimutelor care trebuiau sa aiba ei pe hartie stadii acolo si termene si procente de completitudine. Mama, ce jiiiiiiite!!

Ei bine, aici totul e flexibil. Incepand de la dress code. Nu iti cere nici Dracul sa vii la patru ace cand stii foarte bine ca in ziua aia nu te intalnesti cu nici un client sau potential client. La ce sa vii la cravata, sa te vada secretara si trecatorii de pe strada cand intri?

Metodologia de lucru si documentatia depinde de la client la client, incercandu-se ca munca de adding-value sa fie prioritara celei birocratice. ""

Sincer mi-e cam greu sa-mi dau seama cine e mai jita dintre Hitler cel rigid din Romania si boul de Tipicar de pe insula care punea un “Paper profile” (9!!???!!) in soft ca sa indice ca exista o hartie in dosarul clasic.

Cat despre dress code e adevarat ca e mai relaxat, numai ca dupa experienta cu doi indieni, trei pakistanezi si alte cateva maimute care sunt inca pe drumul spre descoperirea sapunului, am descoperit nevoia de a introduce un nou cod ceva mai putin relaxat: acela de igiena personala!

De metodologie nu mai zic nimic, va las sa dati cautare dupa Metodolog, in cazul in care nu l-ati descoperit deja!

MYTH BUSTED !!!

Duminica, Februarie 3, 2013, 11:41 PM 

Distrugatorii de mituri: Mediul multicultural
     media: 0.00 din 0 voturi

"Suntem o firma mare si un avantaj foarte important pentru noi este mediul multicultural", imi spuneau in cor Cavalerul Frezat si Directorita cand incercau sa ma recruteze. Se intampla acum vreo 6 ani iar eu am crezut ca o fi vreo chestie buna daca asa rosteau niste oameni dintr-o organizatie occidentala la un nivel foarte ridicat. Am venit iar diversitatea etnica de la fata locului m-a nedumerit putin. Nu intr-atat existenta ei cat distributia pe grade.



Daca la nivel foarte inalt (top manageri, directori si parteneri) si la nivel foarte jos (juniori), locurile erau cumva impartite frateste de englezoi (cu tot cu varietatile de scotieni si nordirlandezi) si localnici, multiculturalii au ocupat APROAPE toate celelalte locuri. Si cand zic celelalte, ma refer la cele care fac de fapt toata munca, acolo unde ma incadram si eu: seniori si sefi mai mici. Lucram zi lumina si ma tot minunam cum eram eu asa de inconjurat de diversitatea asta nemaipomenita formata din....


Paki

M-as fi asteptat ca la atata distanta intre tara lor de bastina si insula adoptiva, pakistanezii sa dea mai rar pe-acasa si ca atare sa incerce sa se integreze in noua comunitate. De unde? Paki cunosteau mereu oameni noi numai ca acestia erau alti… pakistanezi misunati pe insula. Zi de zi, etajul meu rasuna de acordurile melodioase ale limbii urdu intre cei 10 vorbitori ai acestei limbi. Ceva de genul... Haaa…Steve hal-ma ma-ra-da braaa messy job na-ra-da traa crap feedback da-a.


Cat despre posibilitatea de a ne alia cu ei impotriva satrapilor, rezultatul discutiei cu cei cei trei colegi din cubicle era urmatorul:
Eu (Romania): Baaai, voi ati vazut ce face nemernicul ala de Tipicarul?
Moustache(Paki): Da, da, pune multe note de revizie. Sa-l reclamam.
Raggae Boy (Jamaica): Las ca nici cu Reactionarul nu mi-e rusine
Moustache (Paki): Nuuu, Reactionarul e baiat bun din Pakistan, e halal.


In fine, scopul lor era sa petreaca tot timpul intre-ai lor, sa se apere intre ei si sa distruga pe oricine care s-ar fi luat de unul dintre ei. Partea mai nasoala era ca influentau recrutarea. Un maroniu recomanda un seaman, iar alti 9 se grabeau sa-l gireze. Si-uite asa, bisericuta crestea iar limba engleza devenise o limba minoritara fata de limba “oficiala”: urdu.


Filipinezi

Bucurosi de salariul minunat de pe insula care le permitea sa tina in spate intreaga lor familie din Filipine, tot mai multi filipinezi s-au aciuat prin companiile multinationale de pe insula. Cineva s-ar putea astepta ca unul dintre progresele pe care le fac filipinezii pe o insula sub colonialism britanic sa se traduca prin imbunatatirea limbii engleze. Ei bine nu, iar un filipinez ceva mai sincer m-a lamurit si de ce:

Fili: De cand am venit aici, mi s-a imbunatatit foarte mult vocabularul din… limba filipineza.
Eu: ?!!!!????
Fili: Pai cum ai traduce tu in romana “Steve sucks as a manager, but Hellen can give you a cool feedback” ?
Eu: Steve e naspa ca si manager dar Hellen poate sa-ti dea un feedback cool.
Fili: Vezi? Daca am traduce asa in filipineza cand vorbim intre noi, s-ar prinde si colegii englezi. Asa ca ne gandim mult si traducem: “Stefan e naspa ca si conducator dar Elena poate sa-ti faca un referat marfa”. Nu are mult sens dar noi oricum intelegem mesajul “codat” si-uite asa nu ne mai intelege niciun strain!!


Cat despre posibilitatea de a te infiltra printre ei sa afli ce gandesc, aceasta e aproape nula. Nu de alta dar si-au facut un sistem de aparare asa de bun ca de fiecare data cand un filipinez se imprieteneste cu un non-filipinez, asiaticul respectiv este pur si simplu inlaturat din comunitate. Nu de alta dar le strica lor armonia, risca sa primeasca intrusi in bisericuta si mai ales se tem ca secretele lor bine pastrate ar putea parasi cercul increderii. Si mai ales ar afla despre abuzurile la care multi filipinezi sunt totusi supusi dar se tem sa le raporteze pentru a nu-si pierde jobul si o sursa buna de venit pentru familiile lor de-acasa.


Africanii albi

N-are rost sa includ categoria de africani si sa-i pun pe toti in aceeasi oala pentru ca ei oricum se ignora unii pe altii si au comportamente diferite. Albii ii urasc pe negri si negrii pe albi, de aceea si comunitatile sunt diferite. Mai mult, albii se impart la randul lor in englezi si Afrikaans (numiti si olandezi), ambele grupe formandu-si propriile bisericute.


Daca pakistanezii prefera sa-si petreaca timpul la moschee iar filipinezii la biserica si unii la altii acasa, africanii albi sunt mai deschisi si ii poti vedea adesea in magazine, baruri sau pe High Street. Rareori sunt insa in compania altor natii, probabil atunci cand se plictisesc si vor sa faca schimb de experienta. Uneori ii inteleg, pentru ca ambele grupe de albi isi iubesc atat de mult limba incat nu vor sa o mai imparta cu nimeni. Si chiar daca ar vrea, n-ar avea cu cine.


Sa zicem ca Afrikaans s-ar putea intelege cu olandezii. Zic, nu stiu cat de asemanatoare sunt limbile. Problema e ca nu prea sunt olandezi pe insula. In ceea ce-I priveste pe africanii englezi, accentul lor este atat de oribil, incat niciun alt vorbitor de engleza (nativ sau nu) n-ar putea in vecii vecilor sa inteleaga mai mult de jumatate din cuvinte.


Africanii negri

Vorbim aici de o categorie bine reprezentata pe blog. Dupa parerea lor, sunt cei mai competenti, stiu intotdeauna metodologia, ba chiar o viseaza si ar putea sa ajunga foarte usor parteneri dar numai ca nu vor. Au intotdeauna povestile lor si “catchy phrases” pe care nu ezita sa le foloseasca la toate petrecerile si la orice eveniment in general la care au ocazia sa se fie ascultati. Nu-i deranjeaza catusi de putin sa fie inconjurati de catre albi, atata timp cat au oportunitatea de a fi in centrul atentiei.


Momentul adevarului iese insa la iveala seara prin birouri cand se strang in grupulete mici si incep sa-si depene amintirile. Atunci ies la iveala exploatatorii (localnicii si englezii, ei ii trateaza ca pe sclavi si le dau de lucru), vinovatii (rasfatatii de juniori, ei sunt de vina ca n-au facut ce trebuia, nu africanii ca n-au facut revizia) dar mai ales motivul pentru care ei nu sunt apreciati. Si nu, nu e ca nu incearca sa se adapteze, nu-I asculta absolute deloc pe ceilalti si fac totul dupa cum ii taie capul. Raspunsul este unul singur devenit déjà brand universal si folosit chiar si de catre pilotul F1 Lewis Hamilton atunci cand arbitrii comit indrazneala de a-l penaliza: "It’s because I’m black



Est – europeni

In corporatia la care am lucrat aproape cinci ani eram vreo 5 est-europeni. Desi doi dintre ei erau in cercul de prieteni, n-am ezitat sa-I trag de urechi cand copiau fara discernamant niste formulare de la un client pentru a le folosi pentru altul. Iar cei mai multi dintre oamenii cu care ies/ am iesit de obicei sunt totusi localnici si englezoi. Nu de-alta, dar totusi o mare parte dintre emigrantii est-europeni cu studii superioare in finante au plecat totusi din tarile lor din cauza unor mentalitati si motive pe care spera sa nu le intalneasca in noua tara. Iar a te inconjura acolo NUMAI de cei din tara ta nu reprezinta o idée prea buna.

Acum ar fi o prostie sa generalizez mai ales ca ultimul recensamant din UK ma contrazice flagrant. Da, sunt fabrici intregi in care patronul angajeaza numai polonezi sau letoni, sunt romani care habar n-au sa vorbeasca engleza si nici nu incearca, si chiar am auzit povestea unui lucrator la o fabrica din Southampton care a trebuit sa invete poloneza pentru a primi un job. Desigur, est-europenii au aceste drepturi garantate prin constitutia Uniunii Europene, iar politicienii englezi care incearca sa le restranga libertatea de angajare sau dreptul de libera circulatie sunt niste IDIOTI cu un I mai mare decat toate literele din blogul meu. Poate chiar cineva ar trebui sa le retraga LOR dreptul la libera exprimare si sa-I puna intr-o institutie de boli mentale.



Trecand insa peste aceste discutii, pot spune insa ca am si eu dreptul meu de a respinge comportamentul est-european ilustrat mai sus in aceeasi masura cu care dispretuiesc bisericutele paki, fili sau africane formate strict pe criteria etnice.
Iar in ceea ce priveste un mediu de lucru “multi-cultural”, nu vreau sa induc nici prejudecati, nici generalizari cititorilor blogului. Eu sunt doar distrugatorul de mituri care isi propune sa faca putina lumina asupra unor termeni foarte elogiati. Iar daca totusi vi se intampla sa mergeti la un pom d-asta mult laudat cu multe poame “multiculturale” la fel de laudate, un singur sfat am sa va dau: lasati sacul acasa!

Vineri, Decembrie 21, 2012, 01:43 AM 

Distrugatorii de mituri: amor interzis
     media: 0.00 din 0 voturi

Continuam seria marilor iubiri din corporatie cu alti doi protagonisti care isi ascundeau relatia crezand ca nimeni nu va afla. De data asta, pe cei doi nu-i ameninta concedierea pentru incalcarea independentei ci dezmostenirea. Asta in cel mai bun caz.

El

Cand eram la liceu, o colega a primit cadou de la unchi o excursie la Viena pentru ca a luat premiul I. In facultate, parintii altei colege i-au daruit un Matiz, ca doar a luat licenta.
In corporatia de pe insula, era randul indianului Ganesha sa fie premiat pentru succesul in Afacerea Promovarea. Parintii stransesera bani ani intregi, iar acum puteau in sfarsit sa-i cumpere... o nevasta. Pana atunci insa, Ganesha trebuia sa-si pastreze puritatea in spiritul adanc al religiei (h)induse.

Ea

Ceva mai putin noroc de parinti bogati a avut Mimoza. Ca si in cazul perechii din insemnarea trecuta, viata in Manilla era grea iar parintii ii puteau oferi doar povete. Cum ar fi urmatoarele. Atentie! NEAPARAT in ordinea urmatoare:
1 sa mearga regulat la biserica unde sa intalneasca neregulat un tanar chipes crescut in spiritul traditionist catolic.
2 sa iasa cu el la seratele organizate de biserica.
3 sa il prezinte parintilor, moment in care el o va cere de nevasta.
4 sa se casatoreasca.
5 sa se mute impreuna.
6 de-abia apoi sa faca dragoste, evident in scopul procrearii, nicidecum al placerii.

Inceputul

Mimoza a inceput insa direct cu punctul 6. Nu in scopul procrearii, ci al placerii. Nu cu un tanar catolic, ci cu indianul Ganesha, el insusi comitand un pacat capital conform religiei lui. N-avea de gand sa se marite si nici macar sa iasa cu el in oras. Cat despre parinti, nici nu putea fi vorba sa le strecoare o aluzie. Cu hindusi sau musulmani nici macar nu avea voie sa vorbeasca!
Au trecut cateva saptamani, timp in care cei doi amorezi au continuat sa se vada pe ascuns. Au fost vazuti si in oras de cateva ore, Mimoza avand grija sa mentioneze ca Ganesha doar o ajuta la cumparaturi. Gura targului incepea sa vorbeasca dar ce le pasa celor doi indragostiti? Dragostea invingea totul. Sau asa le placea lor sa creada.

Numai ca la un moment dat, au intrat in statistica devenind un caz din cele 2,000 de despartiri de pe insula (din luna respectiva). Caz in care ar trebui sa termin si eu insemnarea pentru ca na…asta ar fi sfarsitul cuplui. Dar stai....

Intriga

Intr-o seara de mai, Ganesha a batut la usa fostei iubite. Era plin de lacrimi si i-a spus ca e singura cu care poate vorbi despre asta. Ce se intamplase? Parintii indianului reusisera in sfarsit tranzactia iar Ganesha urma ca in decembrie sa calatoreasca spre New Delhi pentru propria-I nunta.

Tanarul era disperat. Aleasa (a parintilor, nu a lui!) era o fosta prietena din copilarie, nu era nici de departe Ileana Cosanzeana si nu-si imagina nicio clipa ca trebuie sa faca sex cu ea. Dar marea drama era ca tocmai realizase ca o iubeste pe Mimoza si ca nu vrea sa-I spuna adio definitiv. Pe de alta parte, nu concepea nici sa-I faca rusine pe proprii parinti si sa refuze casatoria. Se numeste dilema, e buna de dat exemplu la logica in clasa a-IX-a.

Mimoza a complicat lucrurile si in loc sa-l dea afara, s-a cuplat din nou cu el. In conditiile in care stia ca peste cel mult 6 luni va trebui sa se desparta iar . De data asta definitiv. Dar na, amorul interzis trebuie sa invinga, altminteri n-ar mai fi mitul asta promovat in toate telenovelele la care Mimoza se uita cu religiozitate, de la cele coreene pana la Sarmana Maria.

Desfasurarea actiunii

Spre deosebire de teoria pe care mi-a bagat-o diriga pe gat la limba romana, desfasurarea actiunii nu este partea cea mai intinsa. Doar e blogul meu. Dimpotriva, e cea mai scurta. Cei doi s-au despartit din nou in noiembrie iar indianul a plecat la New Delhi sa se insoare. Mimoza a plecat si ea cu ochii in lacrimi la Manilla pentru a-si petrece vacanta de Craciun.

Punctul culminant

Vacanta s-a terminat iar cei doi au revenit pe insula in luna ianuarie. Indianul alaturi de nevasta lui cea scumpa (la propriu, nu la figurat) iar Mimoza singura si deprimata. Cei doi s-au reintalnit la serviciu. Moment in care el i-a declarat ca dupa 12 luni ar putea anula casatoria pentru a fi alaturi de Mimoza. Pentru ca … nu-I asa? Dragostea invinge, in pofida vicisitudinilor care o interzic. Mitul nu e mit degeaba.

Deznodamantul

Mimoza a refuzat propunerea indianului si a privit cu mare interes secondarea unui tanar European in biroul nostru. Pe deasupra era si catolic si a invitat-o in oras. Incet, incet tanarul i-a devenit prieten si l-a prezentat parintilor in casa parinteasca din Manilla. Europeanul a cerut-o in casatorie si dupa un an, filipineza a ramas grea.

Cat despre indian, as vrea sa spun acelasi lucru si anume ca a trait fericiti pana la adanci batraneti alaturi de sotia lui in armonia religiei hinduse. Din pacate, nu stiu ce s-a intamplat cu el. Permisul de munca i-a expirat conform Immigration Act 1971 asa ca cei doi miri au plecat catinel spre New Delhi de unde nu mai stie nimeni absolut nimic despre ei.

Joi, Noiembrie 29, 2012, 01:08 AM 

Mituri corporatiste: Amor ascuns
     media: 0.00 din 0 voturi

A fost odata ca niciodata (ei, aiurea, ca de foarte multe ori vroiam sa zic), un corporatist si o corporatista. Cei doi corporatisti duceau o viata obisnuita in biroul lor corporatist din Manilla. Munceau din zori pana noaptea, se plimbau pe ascuns tinandu-se de manuta, corporatistu era promovat la manager, corporatista se strecura pe ascuns in dormitorul corporatistului, corporatista era alocata pe jobul corporatistului, corporatistul ii facea evaluarea (buna) corporatistei, corporatista era apreciata si iubita pe ascuns de catre corporatist, corporatista era booked din ce in ce mai mult pe joburile corporatistului, corporatistu era fericit alaturi de iubirea lui secreta etc. Dupa cum am spus, o viata obisnuita de corporatisti. Numai ca era o problema: corporatia avea reguli de independenta.

Nu se putea sa-i faci evaluarea propriei prietene. Ca de, cica nu mai erai partinitor. De parca altminteri nu s-ar fi aplicat legea lui Om: Fii om cu mine, ca oi fi si eu cu tine! (la upward feedback). Nu se putea sa lucrezi cu prietena pe job. Ca na, cica ai fi favorizat-o fata de membrii echipei. Bine, arata-mi mei un manager single care are o echipa de x baieti si o fata cat de cat atragatoare si care sa nu favorizeze fatuca. Asa ca, ce puteau ei sa mai faca dupa atatea incalcari ale regulilor decat sa continua sa-si ascunda relatia?

Zis si facut. Dupa cativa ani, orele cresteau iar salariile nu prea. Multi prieteni isi luau talpasita in tari mai dezvoltate, unde plateau chiria, pastrau 100 pentru cheltuieli curente iar restul salariului si-l trimiteau la rudele mai sarace in dulcea traditie filipineza. De ce n-ar aplica si ei in strainatate? Au dat interviuri peste interviuri, au refuzat ceva joburi pentru ca nu era mai greu sa gaseasca amandoi de lucru in acelasi oras dar pana la urma au reusit.

Ca daca n-ar fi reusit, nu v-as fi povestit. Nu degeaba au ajuns colegi cu mine pe o insula mica aflata la zile distanta (cu avionul, nu cu piciorul) de tara lor natala. Amu’ orice om normal s-ar fi asteptat ca cei doi amorezi sa-si recunoasca idila ca doar o luau de la capat intr-o noua tara. Surprinzator insa, corporatista a sosit prima introducandu-si partenerul drept „cel mai bun prieten al meu”. Mai mult, a insistat sa-i devina si mentor numai ca ai nostri cavaleri au mirosit ceva si au refuzat.

Corporatia i-a cazat temporar in doua camere de hotel dar dupa doua saptamani .. ce sa vezi? Si-au inchiriat un apartament. Unul singur pentru amandoi. Peste vreo luna m-au chemat in vizita. Surprize, surprize! Apartamentul avea un singur dormitor. Si un singur pat. Dar na, vorba unei localnice care la alcool spune multe: Daaa, daa, e cel mai bun prieten al ei, e perfect normal in Filipine sa doarma in acelasi pat, ii mai atinge si puta din greseala, eeh..normal, asa o fi la catolici!

Mimoza, ea insasi filipineza a dat din cap: Nu-i deloc normal la fili..dimpotriva! Dar ma rog, dragostea genereaza ambitii mari asa ca cei doi si-au vazut de treaba impotriva gurii targului de 16 mii de suflete care a devenit sloboda si a inceput sa-i barfeasca pe cei doi cu cat mai multa patima.

Criza mondiala i-a afectat si pe cei doi, Regele Arthur indreptand sceptrul concedierii spre managerul filipinez. Salariul ei n-a fost suficient sa tina doi oameni si sa mai si trimita bani acasa, asa ca omul a plecat inapoi spre casa. Dragostea n-a murit, cei doi avand o relatie la distanta. Ceea ce n-am inteles insa e de au continuat sa o ascunda.

Metodologul a pus piciorul in prag intreband-o pe filipineza la un eveniment monden: Si, ce mai face pampalaul (asta-i nick-nameul lui) Cand va casatoriti? Nici de data asta corporatista nu s-a dat de gol. Nuuu, suntem doar best friends! Aaaa, a conchis Meto, deci inca sunteti in faza de negare. Ceilalti filipinezi au facut un bine barfitorilor si au investigat „acasa” motivul pentru care cei doi se ascundeau. Si uite asa a mai aparut un motiv de barfa.

Toata lumea stia ce ascunde si mai ales de ce se ascunde. Practic, in urma cu 4 ani avusese o relatie „nepermisa” cu propriul sef la firma globala din Filipine. Intre timp, nu mai lucra cu el dar ea lucra in aceeasi firma, doar ca in alt birou (pe insula) si pur si simplu ii era frica ca se va afla de aventura ei din trecut iar repercusiunile vor fi in prezent dupa regulile globale ale multinationalei. Un mit clasic dar nepus vreodata in practica!

Intre timp, Pampalaul a gasit un job in Londra iar nu dupa mult timp, filipineza a plecat in aceasi directie pentru a locui cu „cel mai bun prieten”. Numai ca singurul job pe care l-a putut primi in vremuri de restriste a fost la aceeasi firma globala la care fusese si in Filipine si la noi pe insula. Asa ca secretul a fost „pastrat” in continuare. De parca mai era cineva care sa nu stie.
Odata ajunsi amandoi in Londra, barfele au disparut, gura targului preferand alte subiecte la ordinea zilei de pe piata locala. N-am mai auzit nimic de ei timp de peste un an. La un moment dat insa, am aflat ca si ea a parasit intr-un sfarsit corporatia. Moment in care pe timeline-ul ei de facebook a aparut: „Married to Pampalaul”.

Amorul lor a iesit in sfarsit la iveala. Dar pentru cine?

    pagina urmatoare >>


E-mail: corporatistu@gmail.com
  • <<2016.Septembrie 
     1234
    567891011
    12131415161718
    19202122232425
    262728293031 

Cautare

Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Dracu

CAPITAL

Ziarul Financiar

Prosport

Blog Status

Vizitatori:304.196
Insemnari:223
Comentarii:275
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare