Memoriile unui "corporatist"

Eu sigur nu m-am nascut sa am o viata de corporatist. Ca multe altele din viata mea ciudata am fost purtat acolo de curent...

Cautari "corporatiste"
     media: 0.00 din 0 voturi

Dupa 3 ani de dat cu tasta pe ablog, numarul vizitatorilor a crescut. Si nu ma refer aici la numarul unicilor pe zi (oricum n-am nici cel mai mic interes sa monitorizez chestia asta), ci la numarul celor carora le place ce citesc si revin din cand in cand. Unii insa ajung aici pentru ca au cautat….

ce stiu sa fac – e clar, daca nici tu nu stii ce faci, numai Google stie

memoriile unui hot - Tipicarule, vezi ca te cauta cineva

exemple de scuze - Trebuie sa printezi foaia aia? De ce? Ca asa vrea partenerul si eu stiu ce vrea cavalerul (citat din clasici tipicari)

memoriile adresate austriecilor - Nu le intelege nimeni, sunt in austriaca

semnificatia unui pod pentru mine - presupun ca e alta fata de cea avuta pentru mr Ridiculous

overdraftul si concediul de maternitate - mai trebuie pus si ‘maroniii’ in ecuatie ca sa avem varianta corporatista a pruncului, dolarului si ardelenilor.

Exercitii ice breaking – e nevoie de o dalta , energie si exercitii de incalzire

cum sa devii finance controller - e greu, trebuie sa faci taieri de costuri inca de-acasa, tai cascavalul, sunca de Praga..

hei sa dam niste chei – asta cred ca e un hit al unei trupe corporatiste

retete de slabit: aprilie 2007 – gresit! Reteta ‘Slabiti cu Petrica pe job’ e din aprilie 2008

4 kile in 2 zile – asta suna a manea

versuri despre oameni care culeg varza – Hindusul e varza / Si culege varza Se pune?

Acela care zambeste stie déjà pe cine va da vina – aha, d-aia ranjea Tipicarul

Compunere cu J Lo – Hm, de cand o fi intrat Jennifer Lopez in manualele scolare?

Dictonu zilei - cine nu linge zboara – corect!

ce sa fac sa i iau banii si sa plec sau sa stau sa sufar in continuare– asta cred ca-I Bergodi si se refera la Becali (altminteri nu stiu ce corporatie ti-ar da bani)

companie multinationala definitie – crede-ma, nu vrei sa stii

compunere cu “o lume perfecta” – cum oi fi ajuns tu de la cautarea asta pe blogul meu e un mare mister. Iti dau o veste trista: nu exista. Dar ar putea fi cea din ‘Invention of lying’

mucosi manageri – ohooooooooo, chiar trebuie sa-i cauti pe Google ca sa-I gasesti? Tu la serviciu n-ai manageri?

ce sa furi in romania sa faci bani – ce sa mai furi, te-ai trezit tarziu, Romania a fost furata déjà in intregime

cum termin solitaire in cel mai scurt timp - Maroniilor, voi sunteti?

serviciile secrete la liceu ultimul episod – aoleu, Teoria Conspiratiei se propaga repede

unghie incarnate in Olanda – in Olanda s-o incarna altfel?

ce sa furi sa faci bani - unde o fi Tipicarul sa-l intreb?

Cum sa fii corporatist – vine de la sine, crede-ma :D

la restaurant, chelnerul o intreba pe corporatista pitzi: doriti maioneza sau sos de rosii? cu capul pe spate, pitzi raspunde: whatever! ce altceva ar fi putut sa raspunda? la care chelnerul raspunde si el imperturbabil: whaterver picant sau dulce? – De obicei Google ii ajuta pe cautatori, dar in cazul asta tu l-ai ajutat pe Google sa gaseasca o gluma

Ma poate fura contabila? – Aia contopista nu. E prea proasta :D

Cat de mult gresesti daca esti insistent – Tipicarul nu pare a-si da seama

Scorpii de birou – cele mai intalnite si cele mai periculoase in acelasi timp. De-alea de desert mai scapi

ultimul episod din india – Doamne ajuta!

Ma vad cu 5 ani mai tarziu – ai halucinatii, ia un antipsihotic si poate nu te mai vezi

Cum se fut oamenii? – du-te la contabila contopista, poate iti face o procedura detaliata.

Am lasat la urma aceasta cautare, nu neaparat pentru ridicolul ei cat si pentru a ilustra modul in care dragutul de Google ii ajuta pe cautatori. Rezultatul a dus la un articol in care ilustram cum se chinuie unii pupincuristi sa ajunga “şefuţ”, adica acea pozitie intermediara intre manager si amaratii de seniori. Numai ca, neavand timp sa mai scriu si cu diacritice, a iesit “sefut”. Google, dragutul, a mai pus de la sine un spatiu dupa a doua litera si uite asa omul curios a ajuns la un articol care nu i-a dat niciun raspuns la intrebare.

Spor la cautari in continuare!

  postat de unique2 in 2010-01-25 00:25 | General | Trackback 0 comentarii

(Auto) Evaluarea zilei
     media: 0.00 din 0 voturi

Jobul presupunea sa interactionez cu un client potential dificil, dar am
reusit sa-mi folosesc abilitatile sociale si psihologice pentru a obtine
informatiile necesare cerute, reusind astfel sa neutralizez
clientul si sa promovez Compania.


P.S. Nu, nu e Geoana, e o colega junior care mi-a cerut feedback
P.S.2 Da, e blonda

  postat de unique2 in 2010-01-22 01:45 | Dictionar | Trackback 0 comentarii

Stai!
     media: 0.00 din 0 voturi

Dupa alergatura cu Hitler am crezut ca vine o perioada mai relaxata. Am crezut, n-am dat cu parul! Adica na, asa parea. Lucrurile nu sunt insa ceea ce par a fi in corporatism. Oricat as fi stat in banca mea sa scap de tirul de intrebari al Reactionarului, nimic nu m-a putut feri de privirea de uliu a dlui Metodologie.

Sa tot fi fost 5:40 dupa-masa cand ma pregateam s-o intind si eu ca tot omu (dupa ce majoritatea plecasera), cand Dl. M apare stand cu manutele in buzunar spunand Noi n-am verificat aia, n-asa? Eu stau mirat, doar doar o trece mai departe . Habar n-aveam.

Noroc ca Dl. M are o pornire umanitara si ma ghideaza pornind de la dosarul anului trecut. E simplu, zice el, te uiti aici, ai marja de 1.657 si pe Bloomberg e…. 3.42? De ce? Hm.. O ferestruica Lotus Notes cu doua optiuni se suprapune peste Excel-ul confuz. Simt cum mainile o iau rapid spre gatul negru cand omul sta linistit si apasa Open Mail.

Ce-o fi asta?, zice el, apasand un link. Ochii imi iau foc déjà de la combinatia ucigatoare laptop de serviciu – wii acasa. Ei bine, nu vreau sa stiu ce e AIA! Vreau sa ma lase sa plec. Look!, zice el entuziasmat. Ia uite cate timesheeturi am lipsa! Stau bine! Mda, deschisese situatia timesheeturilor lipsa si statea foarte bine pe scaunul ala. Look at this guy!, spune el razand selectand cu mirare cele 5 timesheeturi lipsa din dreptul unui individ.

Numai ca era o fata, nu un tip si, fiind partenera principal de asternut a regelui partner, ar fi putut sa aiba si 52/ an ca tot ar fi stat lejer. Omul sta pe spate si admira, se vede ca n-are treaba. Metodologel, zic eu preocupat, ma duc la mine sa vad daca am fisierul de anul trecut in calculator! M. se panicheaza. Stai!, zise repede. Stai ca-l gasesc si eu, uite-l aici!

Ma ia si-mi arata. Uite, aici aveam 2.5672 si uite pe Bloomberg tot 2.5672 la marja, deci ne uitam aici, da?. Hai sa vedem si anul asta. Uite, ai 1.657 aici si pe Bloomberg e tot…. 3.42?? De ce naiba? Omul sta pe ganduri, eu stau ca pe cuie mai ales ca afara sta sa ploua. Look at this cash!!, zice el stand pe spate si admirand. Ma uit si stau ca prostu sa se uite el la… ce credeti? La alta situatie cu vanzarile pe fiecare manager!!

Wow, stau bine, nu? Ia uite la astia, ce putin au vandut! Mda, daca toti ceilalti ar fi zburat, el ar fi stat cu siguranta! Metodologuta draga, ce facem cu verificarea aia?, il luai eu miros simtind ca nu stau bine deloc. Cu nervii. Aaa, hmm, sa mai incercam odata… uite pe Blooomberg e 3.42 si aici e … 1.657. Mai bine vorbim maine cu clientul. Ii zicem sa stea cu noi sa ne explice!

La raul Piedra am sezut si-am plans, as fi zis eu daca as fi fost Paulo Coelho. Dar nefiind Coelho, am sezut pe scaun sa ma reculeg. Trecuse de ora 7, deci statusem o ora jumate… degeaba! Si cand te gandesti ca Busy seasonul sta sa inceapa!

  postat de unique2 in 2010-01-19 02:24 | Busy season | Trackback 0 comentarii

Busy S08E01: Cei mai cusurgii nemti
     media: 0.00 din 0 voturi

Umbla o vorba printr-o banca romaneasca (care o fi aia?) cum ca cei mai cusurgii nemti sunt aus … hm, puschea pe limba, nu suntem xenofobi aici. Putem insa sa vorbim despre inceputul de ianuarie care aduce nu numai blocarea aeroportului Gatwick zile in sir la rand ci si un nou busy season pentru anumiti corporatisti care n-au fost cuminti cand erau mici. Si odata cu noul sezon, vine si serialul meu, aflat la sezonul cu numarul 8.

Din bizi-sezoanele anterioare:

- Dupa o perioda de 8 luni care s-ar putea caracteriza oricum dar nu ‘libera’ sau ‘linistita’, urmeaza busy-seasonul de 4 luni, sezon in care nervii oricarui corporatist o iau razna.
- Ca si in cele doua sezoane precedente, balul e deschis de ‘Little Hitler’, care gesticuleaza in “austriaca”-i disperata, incercand sa obtina precum alchimistii niste aur (‘Raportul’) din fier vechi (informatii furnizate ‘crappy’).
- Tot in luna ianuarie corporatistii se trezesc cu alta belea pe cap: trebuie sa faca niste evaluari ridicole colegutilor de breasla dar, ceea ce e si mai penibil, sa-si faca si autoevaluarea pe fiecare proiectel. Asta ca sa aiba ce discuta cavalerii mesei rotunde la masa bianuala care le-a adus si pseudonimul.
- Un sneak peak ne-a atras atentia ca legislatia nationala nu imi va mai permite sa continui activitatea corporatista (dar si literara, as zice eu cu emfala) pe mica insulita dupa masa rotunda din iulie. Ca atare, ochii vigilenti ai autorului de blog se indreapta asupra unei alte categorii de personaje: recruiterii

Busy Season 8, Episodul 1: Cei mai prosti nemti

Sa tot fie vreo doua luni de cand am primit doua vesti. Nu va ganditi la cliseul classic cu o veste buna si una proasta. Pentru corporatisti nu exista vesti bune, ati uitat? Putem avea insa o veste externa si una interna, ca la telejurnal. Prin afara, undeva pe unde sunt mancate lebedele, cosmelia la care tragea sforile clientul meu, Little Hitler, a fost inghitita de uragan. Iar cand vorbim de uragan, vorbim de un mare palat de pe malul Rhinului. Hm! Si daca stapanul e un “mare” Hitler?

Recruiterii si starea civila

Tot o veste am primit si eu: hapsanul rege Arthur, numit in excentritatea lui si managing partner, se folosea de legislatie pentru a mai scapa de oameni pe insula noastra si de a-si promova noi partenere de asternut pe insula in care domicilia el. Ca atare, generatia 2007 din care faceam si eu parte printre altii urma sa-si faca bagajele in vara lui 2010. Veste care a avut ca urmare un studiu de piata rapid pe piata muncii soldat si cu cateva aplicatii.

N-am trimis bine mailurile ca recruiterii au inceput sa-si dea in petic. Nu unul m-a sunat sa-mi spuna ca n-au primit nicio veste noua de la clientul lor angajator din insula X dar ca au oportunitati in alte tari, cum ar fi UK. Pai mai frate, eu daca vreau sa imi fac concediul in Hawai, tu ca agent de turism imi zici ca n-ai locuri si imi recomanzi Bronx-ul pe motiv ca e tot in SUA? Sau daca vreau sa iau un aspirator tu-mi zici ca-mi dai o matura?

O alta fatuca de pe la GRS imi trimite urmatorul reply la mail: Draga unique, multumesc pentru aplicatie dar. […]n-ai experienta pentru rol. [bla-bla-bla]…[..] Please advise your marital status, availability and salary expectations. Wtf?!? Bai,Julie, bai, marimea la prezervativ, numarul la camasa si rankul la Fifa 10 (p-asta i-l dau: 1.683 pe Wii) nu le vrei? Tu nu intelegi ca odata ce ai refuzat o aplicatie, fie ca esti angajat la HR-ul unei firme, fie ca esti recruiter extern, ai terminat si mailul? Eventual cu o propozitie gen ‘nu ezitati sa ne contactati pentru viitoare aplicatii’? Si pentru cultura ta generala, faza cu starea civila e o intrebare nepermisa. Asta daca nu cumva incerci sa-mi faci avansuri

Pre busy season

Revenim insa la corporatia noastra unde regele Arthur ma exilase prin Londra lasandu-l pe Reactionar sa se ocupe de jobul lui Little Hitler. Situatie destul de incomoda pentru Maroniu caruia ii cam place sa delege totul iar el sa nu faca nimic. Cum nici negociatul nu era punctul lui forte (de fapt limba engleza insasi era o provocare pentru el), ce mi-a fost dat sa aud urechilor m-a lasat masca. Ca urmare a achizitiei, hitlerinii trebuiau sa ne raporteze noua iar noi sa raportam mai departe in Westfalia.

Nu raportarea in sine constituia piatra de incercare, ci termenul de raportare: 12 ianuarie. Calendarul aprobat de Reactionar arata halucinant: In decembrie urma sa incercam sa ghicim viitorul pe baza situatiei din noiembrie. Dupa vacanta, balciul urma a fi reluat pe 5 ianuarie cand jucam din nou fotbal fara minge. Vine 6 ianuarie seara si primim niste puzzle pe care incercam sa le punem singuri la cap. De-abia pe 11 (dimineata) ni se pune la dispozitie obiectul raportarii si tot pe 11 (probabil seara) primim raportul hitlerinilor. Avem la dispozitie o noapte si pe 12 dimineata ne dam peste cap si dam raportul in Germania. Si asta era doar in teorie.

A venit decembrie iar Little Hitler a batut campii cu gratie. Intrebarile noastre au ramas in aer (cica e ocupat cu nemtii) si noi suntem prea mici ca sa ne acorde atentie. In fine, cred ca folosesc pluralul degeaba, mai mult din obisnuinta (work done: we have performed…..). Va dati seama ca la cat de zgarcit e Reactionarul, n-am primit niciun om sa nu-I stric bugetul.

Sarbatorile au venit si ele si dupa ore si chiar zile intregi petrecute prin Anglia si Bulgaria (se pare ca postul meu despre hotii de la Aer Lingus a disparut la un moment dat pur si simplu) incercand sa fac traseul insula – Romania am ajuns din nou in sediul pe a carui usa scrie ‘lasciate ogni speranza voi ch’entrate’ PUSH ( iar pe verso ‘PULL’). Inauntru, alta isterie. Plasmele din noul sediu pe care ruleaza BBC News tipa Cod rosu. Vine zapada! Din pacate, nu m-am mai distrat din nou privindu-I pe maronii cum danseaza pe gheata cu laptopul in spate. Zapada a venit din parti (asta neimpiedicand aeroportul sa fie inchis 3 zile pe motiv de gheata). In schimb, vine masa rotunda bianuala.
Ora 3

Si cum cavalerii mesei trebuie sa aiba subiecte de conversatie, n-avem alte lucruri mai bune de facut decat sa ne facem auto-evaluari. Colac peste pupaza, se schimba sistemul exact cand intram in busy season. De data asta, trebuie sa ne intalnim lunar cu consilierul sa-I raportam productia la hectar… la ore taxate clientului vroiam sa spun, desigur.

Din fericire, n-am timp sa schitez vreo evaluare d-asta ca vin piesele de puzzle de la client. Odata cu ele, incep si eu bombardamentul cu intrebari – Ce naiba e asta?, Baa, n-aveti voie, baaa!, Asta de ce e asa?, De cand a aparut si asta?, Asta era aici data trecuta?
Little Hitler nu se lasa nici el si ne arunca raspunsuri– Asta am discutat cu colegii vostri de breasla de pe malul Dunarii , Intrebati-I pe ai vostri, E prea mica suma ca sa-mi pun problema, Chiar conteaza? , Data trecuta de ce nu ne-ati intrebat?, Vezi ca i-am explicat colegului, etc.

Reprezentantul de pe insula al clientului ne face un pustiu de bine si ne trimite obiectul raportarii sambata seara. Dupa o duminica de vis in fata laptopului, ma pun pe treaba si fac o lista cat China adresata alor nostri … de pe continent. Hitler a zis aia, Noi nu ne asumam asta, Faceti-o voi , Asa a zis hitler, Noi nu stim…dar bomboana de pe coliva a pus-o Reactionarul care m-a indemnat sa scriu… Dati-ne raportul pana luni la ora 3!

Ma refeream la 3 dupa-masa dar se parea treaba ca ei au inteles 3 dimineata. Eu i-am asteptat. Si asteptat. Pe la 6 m-am plictisit de job si am inceput sa fac evaluari. In 3 ore am mancat mai mult rahat decat a putut sa manance Geoana in celebrul discurs din ziua alegerilor. Parea ca sunt un Superman care rezolva totul in ciuda celor mai vitrege conditii. Pe la 9 am terminat cu evaluarile si am plecat. Nu de alta, dar se inchidea cladirea, asa ca am luat laptopul in spinare, am cumparat un borcan de cafea si am redeschis obiectul muncii de-acasa.
Ceasul din busy season

Ziua Z, 12 ianuarie. Se face dimineata si nici urma de raport de hitlerini. Ca sa fie treaba treaba, cavalerul nostrum semnatar ne da un sms de la schi. Cica e frumos in Alpi si sa gasim alt fraier sa semneze. Nu stiu ce sa fac mai intai, sa gasesc un cavaler sa semneze sau sa ii presez pe hitlerini. Ne sta inima-n loc cand blonda desemnata sa gaseasca un cavaler vorbeste cu doi cusurgii mai rai decat clientul. In cele din urma, se rezolva miraculos ambele: proiectul e preluat de cel mai intelept cavaler (decan de varsta de altfel), iar hitlerinii ne trimit un raport foarte detaliat, raspunzandu-ne la toate intrebarile.

Numai ca noul raport naste alte intrebari iar noi suntem nevoiti sa facem tot un raport intrebator. Mult prea tarziu pentru a-l mai gasi pe cavaler la acea ora asa ca amanam ultimele detalii pentru a doua zi. Cui credeti ca-I revine responsabilitatea de comunicare a intarzierii catre Big Bossul nemtilor? Normal, mie. Reactionarul a lipsit de la lectia “Cum sa comunici un mesaj negativ”

Ieri, 13 ianuarie am reusit sa semnam. Am trecut de primul termen. Fiind un moment asa important, m-am mutat toata ziua langa biroul maroniului, ca sa putem comunica mai rapid. Ocazie cu care oamenii care au biroul acolo mi-au zis ca ei nu mai au ceas la mana. Stiu cand e ora 9 dimineata pentru ca atunci paseste maroniul pe usa. Vizita de curtoazie a lui Zorro la Reactionar (15-20 de minute) consfinteste zilnic ora 11. Miezul zilei ii dezvolta Reactionarului reflexul de a-si incepe pauza de masa care dureaza fix o ora. Daca a plecat din nou, de data asta sa-si ia odrasla de la scoala, inseamna ca e ora 2. La 3 jumate trecute fix se intoarce cascand din toate falcile. Iar daca vezi un Reactionar luandu-si din fuga haina si grabindu-se spre usa, nu e alarma de incendiu: e ora 5,30 si cineva a obosit de atata munca.

  postat de unique2 in 2010-01-14 00:52 | Busy season | Trackback 1 comentarii

Aer Lingus - cosmarul unei nopti de iarna
     media: 0.00 din 0 voturi

Aer Lingus e firma aia de tepari care isi lasa calatorii in voia sortii, in miezul noptii fara bagaje si in milocului pustiului. Dupa experienta de acum un an, am zis ca mai rau de atat nu se poate. Ei bine, m-am inselat. Amarnic.

Cum am vizitat eu Bulgaria

Eram pregatit pentru ce-i mai rau ca atare nu m-am mirat cand la check-in in Londra mi-au zis ca au intarziere de o ora jumate. Nici cand intarzierea s-a transformat in doua ore. Nici cand am mai stat inca 40 de minute ca prostii in avion ca sa termine ei de numarat si de alimentat avionul. Nu m-am mirat nici cand ne-a fost explicat motivul: zapada din londra. Oricum, la ei zapada e cum e la noi cutremurul. Stii ca vine odata si-odata, dar dar fiind faptul ca se intampla rar, nu trebuie sa te preocupe. Ca atare, nu m-am mirat nici faptul ca desi se anuntase cod galben in Bucuresti dupa 8 seara, echipajul nu dadea semne deloc ca s-ar grabi.

Lucrurile pareau a intra in normal spre ora 10 seara, cand pilotul a anuntat aterizarea la 22.20, ora Romaniei. Numai ca minutele treceau, se facu 22:00, 22:10, 22:20 si nici urma de procedura de aterizare. In cele din urma se auzi si glasul din canal al pilotului dar nu ca sa anunte aterizarea la Bucuresti, ci redirectionarea spre... Burgas. Chipurile, conditii meteo nefavorabile desi toate celelalte avioane (mult mai mici) aterizau normal.

Dupa 30 de minute de senzatii tari, asemanatoare cu cele de la Dragon Kahn de la Port Aventura si o aterizare din filme d-alea cu hijacking, am atins solul Burgasului. Foarete amuzant a fost faptul ca stewardesele ne-au spus ca vom ateriza la Burgas, Romania, mentionand la mirarea noastra ca e foarte bine sa nu fi inteles pronuntia Turnului de la Otopeni. Dar ca in orice caz e Romania. Ca atare, am petrecut mult timp sa ghicim daca vroia sa spuna Cluj sau Sibiu. Odata ce misterul a fost edificat (am aterizat in Bulgaria), ne-a fost adresat un anunt foarte important: vom ramane in avion timp de jumatate de ora pana reusesc ei sa vorbeasca cu sediul central la Dublin.

Calatori in tranzit

Urmeaza nu o jumatate, ci o ora intreaga de stat in avion, timp dupa care ni se spune ca ne vom intoarce la... Gatwick, rmand sa plecam a doua zi spre Bucuresti. Moment in care avionul rasuna de vociferari. Multi se hotarasc sa iasa din avion ca sa ia un tren ceva. Se face si o votare ad-hoc, majoritatea optand pentru sederea in Burgas si plecarea a doua zis spre Bucuresti.

Moment in care pilotul se hotaraste sa fie ironic: Sa nu va inchipuiti, spuse el, ca odata ce parasiti avionul o sa va intrebe cineva:
>. Nu, sunteti pe cont propriu! Iar noi nu putem desface bagajele aici, or sa mearga cu avionul inapoi la Gatwick!
Urmeaza alte vociferari insa alegerea dintre a fi pe cont propriu in Anglia si a fi pe cont propriu in Bulgaria ne cam face pe multi sa optam pentru prima varianta.

Agitatie mare, forfota, pilotul face spume incercand sa elibereze culoarul pentru procedura standard de realimentare cu combustibil. In cele din urma, surpriza: pilotul ia din nou cuvantul, dupa ce in urma cu 5 minute ne spusese ca singura destinatie spre care ne ofera transport e Gatwick. De data asta, stupoare. Acelasi pilot ne spune csa debarcam pentru ca in maxim 5 minute vor veni 4 autocare care ne vor transporta la Bucuresti. Ca urmare, suntem rugati sa coboram si sa mergem la terminal de unde ne vom recupera bagajele de cala. Parca ceva ne impiedica sa credem, dar mergem totusi ca oile la terminal. Aici, un fel de autogara Militari, care se dovedeste a fi ... poarta de imbarcare., unde primim niste bilete rosii de tranzit. Totul e inchis in afara de niste toalete care put. Populatia:170 de pasageri, 3 politisti de frontiera si o tuta de la informatii. E ora 0:10.

Fiecare pentru el

Minutele trec, orele trec. Cativa se strang in jurul unui american cu palarie care vorbeste la telefon mentionand cuvinte grele gen US Emabassy, IATA, si chiar BBC, NBC si ABC. Ne promite rezultate. Cu tanti de la informatii nu prea avem ce vorbi, dat fiind faptul ca in Aeroportul International Burgas nimeni nu pare a vorbi limba engleza.

In fine, la ora 2:15 primim un raspuns scris de la magarul de pilot prin intermediul tutei de la informatii. Cica lor le pare rau ca nu am ajuns la destinatia finala si ca Aerlingus ne va rambursa costul transportului de la Burgas la Bucuresti. Iar in ceea ce priveste bagajele de cala, acestea vor fi trimise la Londra si retrimise inapoi spre Bucuresti a doua zi.

Americanul cu palarie deja face spume si incepe sa se creada van Damme incercand sa forteze o usa de iesire pentru... a ajunge pe pista si a-i cere socoteala pilotului. Cativa oameni il opresc, refuzandu-i sansa unica de a-si petrece o noapte intr-o sectie de politie bulgareasca. We should stay together and I promise we will shut down their business!, vocifereaza el dand din maini.

Urmeaza liste, listute, organizari si ince cele din urma cineva care lucrase prin Bulgaria reuseste sa rezerve 3 autobuze. Alte liste. Cineva se crede meteorolog si incearca sa ne convinga ca daca plecam la ora 8 dimineata e mai sigur si drumul e mai bun. Ca atare, cineva mai include o rubrica pe lista cu intrebarea: vreti sa plecati acum sau la 8 dimineata? Acum e deja ora 3:30 si primele autocare urmau a veni intr-o jumatate de ora.

O noapte bulgareasca

Avem alte suprize. Politia nu ne lasa sa iesim nici pe cealalta iesire, inspre Plecari internationale, deoarece n-am facut controlul pasapoartelor care are loc in alta cladire. Alt shuttle bus, alta plimbare pe pista, alta autogara gen Militari.

Spun un Hello somnorosului de vames care scoate un mormait nearticulat fara a se uita prea mult nici la pasaport, nici la mine. E aproape ora 4 dar nici urma de autobuz. Asteptari. Afara ploua. Torential. La o barfa aflam ca pilotul de fapt a refuzat aterizarea (fiind prea tampit sa stie ca in 2009 se poate ateriza si daca ninge, mai ales cand ai un Airbus A220 cu comanda automata). Tot la barfe aflam ca cei de la Turnul de control Otopeni nu stiau ca noi suntem inca in Bulgaria. Intre timp apar lipitorile taximetriste care pretind 450 de euro pentru o calatorie la Bucuresti.

Se face 5. Apare si un autobuz. Nimic nu e pe gratis. Pretul e de 40 de euro pe persoana desi se pare ca nu exista un tichet individual pe care sa-l putem deconta la cretinii de la Aerlingus. Lumea se inghesuie sa urce, ca la romani. Nu mai conteaza ca in multime sunt copii de 3-7 ani care stau nemancati, nebauti si nedormiti de aproape 24 de ore. Nu-i nimic, mai e un autobuz in afara de cel programat la ora 8 care cine stie daca mai vine.

Un englez are curiozitatea sa ne numere si constata ca cei care vrem sa urcam suntem mai multi decat numarul de locuri. Un apel de genul Va rog ca cei care au scris pe lista ca vor sa mearga la ora 8 sa astepte in aeroport pare a fi sortit esecului. Urcam la buluc. Ghinionul ma urmareste. Cel din fata tocmai ocupa ultimul loc pe scaun. Asa ca ma decid sa aplic varianta Ionescu/ Dacos, adica sa stau pe scara de la mijloc. Cei din spate coboara. Soferul are o idee geniala.Ne ia banii si spune ca ne vad da la sfarsit un singur bilet pe care sa-l putem multiplica.

Tara fara sfarsit

Ora 5:15. Cele doua autocare se pun in miscare. Mu mult, doar juma de ora cand se opresc la o bezinarie la rugamintea celor care nu folosisera toaletele la aeroport pentru ca erau murdare. Pauza care se transforma din 5 in 30 de minute ca asa e la balcanici. La pauza de tigara mai aflu lucruri. Consulul Romaniei la Sofia ne daduse niste indicatii foarte pretioase la auzul necazului: Luati un mijloc de transport si veniti la BUcuresti. Cumparati apa si mancare de pe drum. Noi nu putem face nimic. Inestimabila valoare!

Plecam din nou la 6:15 Nu stiam ca Bulgaria e asa de mare. Megem si mergem si mergem. Si ploua. La 8:30 iar ne oprim. Pauzele lungi si dese... De data asta oprim in plin camp. Ocazie cu care, la intoarcerea in autocar, scara mea se umple de noroi. Noroc ca am luat niste jucariute de la duty-freeul de pe insula iar acum pot folosi plasa cu succes. Sub fund. Fund care incepe sa amorteasca rau spre ora 10. Drumul se inrautateste, e plim de zapada si nu mai iesim odata din bulgaria.

10:35 Se fac 12 ore de cand am aterizat. 12 ore fara mancare, fara apa, fara somn. Nemernicul de pilot cu al sau staff au plecat singuri cu avionul plin de sandwitchuri pe care cer de obicei 5 lire. Si pe care le vor arunca in Londra, deoarce cursa retur s-a anulat si ea.

Dupa 24 de ore

10:40 Intalnim primul indicator. O raritate albastra pe teritoriul Bulgariei. Citim: Bucuresti - 80 km. Deja prindem posturi de radio din Romania. Suntem informati prin telefon ca la Otopeni ne asteapta Realitatea Tv, incercand sa mai faca niste audienta pentru Vantu. Intrebare generala: daca tot ii preocupa asa mult soarta noastra, de ce n-au trimis dupa noi autocare la Sofia?

10:50 O fetita de 6 ani cedeaza in urma stresului. Vomita, tuseste, e calmata cu greu si in cele din urma oprim din nou la Ruse. Cedez si eu foamei si patrulez dupa un birou de schimb, in apropiere fiind un Kaufland. In cele din urma imi iau niste gogosele cu 2 leva adica 5 lei. Lumea nu pare sa se grabeasca acasa. Plecam de-abia la 11:25

11:35 Vizualizez patul in timp ce ne oprim din nou in vama. Dar si scandalul imnes pe care-l voi face la intoarcere celor de la aerlingus. Mai e o ora daca nu e drumul prea rau. In tara, lume multa care taie porcii in curti. Pot sa vad toate astea, deoarece doi oameni au coborat la Giurgiu asa ca am prins in sfarsit un loc.

13:00 Cobor pe sol bucurestean in apropiere de statia de metrou Tineretului. Era programata Unirii dar soferul nu intelegea decat bulgara. Ajung la destinatia finala Obor foarte aproape de ora 14. In urmatoarele 24 de ore am stat mai mult in pat.
Bagajele inca nu mi-au venit dar asta va face obiectul urmatoarei insemnari. Intre timp, Aerlingus nu a publicat nimic pe situl oficial despre incidentul deosebit de grav (abandonare de pasageri fara bagaje intr-o destinatie intermediara). De ce-ar face-o? Teapa e la ordinea zilei.

  postat de unique2 in 2009-12-22 15:14 | General | Trackback 1 comentarii

pagina urmatoare >>


 
Powered by www.ablog.ro, design by Lilia Ahner